Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 91/R/COM
Ședința publică din 7 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1354/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - "- " SRL Reșița prin lichidator judiciar T și pârâții intimați G, și Filiala T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă C-S, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul reprezentantului creditoarei recurente C-S în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorilor debitoarei. Solicită admiterea și a recursului formulat de
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1354/JS/08.11.2007, judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul C-S respins obiecțiunile la raportul final de lichidare formulate de creditorul AVAS B; a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul SP T; în temeiul art.131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - - SRL Reșița; a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale în solidar a membrilor organelor de conducere a societății debitoare; a dispus radierea debitorului - - SRL Reșița din registrul comerțului de sub nr. J-; a descărcat pe lichidatorul SP T de orice îndatoriri și responsabilități iar în temeiul art. 135 din Legea 85/ a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Finanțelor Publice C-S, Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 08.11.2007 lichidatorul SP T desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - - SRL Reșița, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, antrenarea răspunderii în solidar a membrilor organelor de conducere a debitorului conform art. 138 lit.d din Legea nr. 85/, aprobarea cheltuielilor procedurale în sumă de 561 lei, plătibile din fondul, dezinvestirea lichidatorului și radierea debitorului din evidențele ORC C-
Judecătorul sindic a reținut că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința civilă nr. 651/JS/29.03.2007, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr. 85/ raportat la art. 2702din Legea nr. 31/1990 republicată fiind desemnat ca lichidator SP T cu o retribuție de 1.500 RON + TVA, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006, că s-au formulat obiecțiuni la raportul final de lichidare din partea creditorului AVAS B, care arată că acest raport final este prematur depus și a solicitat ca închiderea procedurii să se realizeze după soluționarea propunerii lichidatorului de a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale pentru persoanele culpabile de insolvența debitorului și în eventualitatea soluționării favorabile după declanșarea prin executor judecătoresc a executării silite asupra bunurilor fostului administrator social al debitorului la cererea lichidatorului. S-a apreciat că executarea silită trebuie începută de către lichidator în cadrul procedurii insolvenței prin intermediul executorului judecătoresc și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de acesta.
Judecătorul sindic a reținut că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Raportul final nu este prematur depus de lichidator. Acesta a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere iar judecătorul sindic a constatat că în cauză dispozițiile legale sunt foarte clare: creditorii care nu și-au recuperat creanțele din averea debitorului societate comercială pot urmări înainte de închiderea procedurii averea asociaților în nume colectiv și averea comanditaților conform art. 126 din Legea nr. 85/2006 sau averea conducătorilor societății comerciale cu răspundere limitată conform art. 138 din aceeași lege.
Cât timp nu se poate antrena răspunderea patrimonială, nu se poate urmări averea conducătorilor societății comerciale cu răspundere limitată înainte de închiderea procedurii insolvenței.
Conform art. 142 din Legea nr. 85/2006, în cazul incidenței art. 138 legea prevede că executarea silită va fi efectuată de către un executor judecătoresc iar sumele rezultate vor fi distribuite tot de către executorul judecătoresc după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate și a fost dizolvată, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului iar în temeiul art. 138 din lege a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidator.
Împotriva susmenționatei hotărâri au declarat recurs creditoarele AVAS și DGFP C-
În recursul său, creditoarea AVAS B solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul continuării procedurii și implicit admiterea cererii formulată de lichidatorul judiciar, împotriva foștilor administratori, și.
În motivare se arată că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin.1 lit.c în vechea reglementare).
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale; prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății, consideră că nu era necesar un administrator strălucit ca să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății. ceea ce doctrina caracterizează drept minimă diligență și ceea ce art. 1080.civ. statuează: " ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr. 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului(administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art.374 com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Recurenta învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată în abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Recurenta își însușește de asemenea punctul de vedere al lichidatorului și apreciază incidente în speță și prevederile art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
La rândul său, creditoarea DGFP C-S solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul antrenării răspunderii materiale a pârâților și cu obligarea acestora să plătească creditoarei suma de 2008 lei creanțe bugetare. În motivare se arată că pârâta nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei.
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.
Administratorul social și asociatul societății nu au ținut evidența contabilă potrivit legii și nu au făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă.
În consecință este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ. cât și din oficiu în baza art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate urmând a le respinge, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea AVAS sentinței comerciale nr. 1354/ din 08.11.2007 a Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numiților, și, foști administratori sociali al debitoarei falite - - SRL Reșița, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Într-adevăr lichidatorul judiciar a solicitat în temeiul art. 138 alin.1 lit.d din legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale a asociatului unic și a administratorilor și considerând că această normă este incidentă în speță deoarece pârâții, și nu au depus la dosar actele și documentele prevăzute de art. 35, coroborat cu art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce poate duce la concluzia că ei au făcut să dispară un ele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare, nefiind dovedite prin probe certe și concludente fapta reținută, culpa și raportul de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de încetare de plăți.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Este adevărat că art. 73 din Legea societăților comerciale statuează că dministratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006. Însă, noua Lege a insolvenței reglementează expres persoanele care pot promova o astfel de cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii neavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Așadar, norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care, însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru considerentele expuse mai sus urmează a fi respins și recursul declarat de creditoarea C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 1354/08.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ 05.02.2008
Dact. / 11.02.2008/2 ex.
Prima instanță - Trib. C-
Judecător -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
