Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 913/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 742/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 913
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 583 din data de 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații )., SC - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentele prin cererea de recurs au solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 583 din 29.09.2008 Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins ca nefondată cererea creditoarelor AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în contradictoriu cu pârâta; a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC - SRL, a dispus notificarea sentinței de închidere și radierea societății debitoare din registrul comerțului, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și plata onorariului acestuia din fondul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că angajarea răspunderi speciale a administratorului debitoarei poate avea loc doar în condițiile dovedirii elementelor răspunderii civile delictuale, precum și cu dovedirea săvârșirii de către această persoană a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Creditoarele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din lege. Judecătorul sindic a înlăturat susținerile creditoarei, apreciind că textul legal nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului pârât, dedusă din faptul nedepunerii situațiilor financiare anuale. În consecință, s-a apreciat că nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale, fiind reținut totodată că în măsura în care nu erau depuse aceste situații financiare, organele fiscale aveau obligația de a declanșa un control fiscal, precum și cea de a stabili prin estimare obligația de plată.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, învederând faptul că nu au fost identificate bunuri ori valori în patrimoniul societății din a căror valorificare să fie acoperite creanțele înregistrate. În consecință, s-a reținut incidența în cauză a dispoziției art. 131 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea insolvenței.
În motivare, recurentele a arătat că în mod greșit a reținut judecătorul sindic nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, apreciind să s-a făcut dovada acestora, respectiv a prejudiciului - creanța astfel cum a fost înregistrată în tabel, fapta ilicită - nedepunerea situațiilor financiare și legătura de cauzalitate, reprezentată de dezinteresul manifestat de intimatul pârât în calitate de administrator pentru buna desfășurare a activității societății.
Mai susține recurenta că dispoziția art. 138 din lege instituie o prezumție legală, iar intimatul pârât nu a administrat probe ca să conducă la răsturnarea acesteia. De asemenea, arată că întrucât mandatul dat administratorului este unul oneros, acesta răspunde și pentru culpa comisă în executarea mandatului său, culpă ce constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind depunerea situațiilor financiare.
Deși legal citată, intimata (fostă nu s-a prezentat la termenele acordate și nu a depus întâmpinare.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, se reține că în mod corect a apreciat judecătorul sindic cu privire la nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale. În speță, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ce sancționează fapta de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea, de a ține o contabilitate fictivă ori de a face să dispară unele acte contabile. Recurenta a invocat un singur aspect, și anume faptul că nu au fost depuse situațiile financiare anuale la organele fiscale. Dar, acest aspect nu este de natură a atrage răspunderea administratorului, nefiind echivalent cu situațiile premisă reglementate de textul legal.
Din această perspectivă în mod corect a reținut judecătorul sindic că nedepunerea situațiilor financiare anuale nu a fost avută în vedere de legiuitor ca motiv pentru angajarea răspunderii administratorului, câtă vreme a instituit alte reguli pentru rezolvarea acestei situații. Se are în vedere că organul fiscal avea obligația de a declanșa un control de fond la societate și de a calcula obligațiile fiscale prin metoda estimativă, pentru a emite titlul executoriu și pentru a proceda la executarea silită a societății. În consecință, față de aceste obligați reciproce ale societății și organului fiscal, se reține că nedepunerea situaților financiare anuale nu poate constitui motiv suficient pentru angajarea răspunderii intimatului.
Deci, se reține că recurenta nu a dovedit fapta pe care o impută intimatului administrator.
Pe de altă parte, se reține că recurenta nu a făcut nici dovada legături de cauzalitate, cerută de răspunderea civilă delictuală. Din actele dosarului rezultă că față de societate a fost deschisă procedura de insolvență nu ca urmare a faptului că aceasta nu a mai făcut față datoriile sale exigibile, ci ca urmare a faptului că nu a procedat la depunerea situațiilor financiare la registrul comerțului.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul instituirii unei prezumții legale în sarcina intimatului administrator, textul legal stabilind că va fi angajată răspunderea persoanei care, printr-una din faptele enumerate de lege, a cauzat starea de insolvență a debitoarei, deci, textul impune dovedirea faptei ce a determinat (cauzat) starea de insolvență a societății, nefiind instituită, așa cum susține recurenta, o prezumție legală în acest sens.
Este înlăturată și susținerea cu privire la analizarea răspunderii intimatului din perspectiva mandatului comercial cu titlu oneros, fiind reținut că o asemenea analiză poate fi efectuată doar în relația administratorului - mandatar cu societatea - mandant, iar nu în relația cu terții creditori ai societății.
Față de considerentele reținute și apreciind că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în contradictoriu cu intimații (fostă, SC - SRL, prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B împotriva sentinței comerciale nr. 583 din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. RP/2ex.
09.07.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Pănescu, Diana
