Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 938/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 938/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 619/JS/03.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 619/JS/03.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea formulată de către lichidatorul IP împotriva pârâtului, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, pentru suma de 128.678 lei, cu titlu de creanță înscrisă la masa credală a debitoarei SRL, aflată în procedura falimentului conform Legii 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 19.05.2008, lichidatorul IP a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea acestuia din urmă, în calitate de administrator social, pentru suma de 128.678 lei, reprezentând contravaloarea creanței față de creditoarea C-S, înscrisă în definitiv al creanțelor admise ale debitoarei - SRL, conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
În susținerea cererii, lichidatorul a arătat că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei sau la lichidator documentele contabile prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006, conform prevederilor art. 35 din aceeași lege, considerând că a ținut o contabilitate fictivă, sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. Astfel, apreciază că fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate sunt demonstrate, iar vinovăția îi poate fi încriminată administratorului social, având în vedere că deși a confirmat primirea notificării privind deschiderea procedurii falimentului, nu a depus documentele contabile și nici nu a cooperat cu lichidatorul în vederea clarificării situației financiar-contabile în vederea stingerii creanțelor.
Reclamantul lichidator-judiciar în drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, pe dispozițiile art.138 alin.(1), lit. d, din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile și susținerile formulate de către reclamantul lichidator judiciar prin cererea de chemare în judecată.
Tribunalul C-S prin judecător sindic a reținut că urmare a cererii introductive formulată de către reclamanta "", în calitate de lichidator judiciar, în condițiile prevăzute la art.2701 și art.2702, din Legea nr.31/1990, republicată, modificată și completată prin Legea nr.441/2006 prin sentința comercială nr.45/JS din data de 17 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, de către judecătorul-sindic s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitoarei Societate comercială " " Globul, județul C-S, care se află în categoria de debitoare prevăzută la art.1 alin.(2), lit.e) din legea nr.85/2006, în sensul că aceasta a fost dizolvată de drept potrivit prevederilor art.30 din Legea nr.359/2004.
Pentru administrarea procedurii falimentului, debitoarei -, prin aceiași sentință comercială mai sus-menționată a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență "", care a avut și calitatea de lichidator pe perioada cât debitoarea s-a aflat în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitate de lichidator în care a fost desemnat prin încheierea nr.6205 din 14 noiembrie 2006 dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-severin în dosarul nr.33481/07.11.2006.
S-a mai reținut că reclamantul lichidatorul judiciar a învederat că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 alin. (1), lit. d din Legea nr.85/2006, și care au condus la ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Astfel, s-a considerat de către judecătorul sindic că membrii organelor de conducere, din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană fizică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în cazul care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin.(1) al art.138 din legea nr.85/2006 și care au avut ca și ajungerea respectivei persoane juridice în stare de insolvență, în sensul prevederilor legii privind procedura insolvenței.
Cum însă răspunderea prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator-judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul cauzat creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei, fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-o și care i-a cauzat creditorului prejudiciul, cum de astfel și condiția specială, în sensul că fapta ilicită să fi fost anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și care a cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Ori, în pricina dedusă judecății, lichidatorul nu a făcut dovada, în concert, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art.138 alin. (1) lit. d) din Legea nr.85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei -, care să fie anterioare datei de 17 ianuarie 2008 și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în starea de insolvență (încetare de plăți).
Împrejurarea că pârâtul, în calitatea sa de administrator social, nu a depus la dosarul cauzei sau la lichidatorul judiciar actele și înscrisurile prevăzute la art.28 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu prevederile art. 35 din aceiași lege, care este o obligație ulterioară deschiderii procedurii, nu poate conduce la concluzia că s-a ținut o contabilitate fictivă, că s-a făcut să dispară unele documente contabile dau că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru a se putea face aplicabilitatea prevederilor art. 138 alin.(1) lit. d) din Legea nr.85/2006, este obligatoriu ca săvârșirea faptelor prevăzute la această literă să fie dovedită ca fiind săvârșită, în materialitatea lor, prin probe, de către administratorul social, că aceste fapte sunt anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței, precum și că prin săvârșirea acestor fapte s-a cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență în sensul prevederilor art. 3 pct. 1 din Legea privind procedura insolvenței.
Că astfel fiind, nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei, că pârâtul în calitatea sa de administrator social, să fi săvârșit anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, vreuna dintre faptele, prevăzute la art.138 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 85/2006, care să fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Pe de altă parte, s-a reținut că debitoarea a fost dizolvată din oficiu în temeiul art. 30 din legea nr. 359/2004, la data de 04 mai 2006, pe motiv că nu a depus documentele pentru preschimbarea certificatului de inmatriculare, iar începând cu data de 15 noiembrie 2006 și până la data de 17 ianuarie 2008, s-a aflat în procedura de lichidare instituită prin Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că în sarcina pârâtului, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art. 138 alin.(1) lit. d) din Legea nr.85/2006, de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei Societate comercială" " Globul, județul C-S, care se află în procedura falimentului instituită prin legea mai sus-menționată.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator-judiciar, împotriva pârâtei, în calitate de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond antrenarea răspunderii administratorului social pentru plata către recurentă a creanței de 128.678 lei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 128.678 lei, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, în care se arată că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată de către creditoarea recurentă că pârâta debitoare prin administratorul său social nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau la dosarul cauzei, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil, de lichidare deoarece nu a deținut niciun fel de documente contabile, că administratorul social al debitoarei nu a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și nu a făcut dovada că ar fi ținut o astfel de evidență contabilă, considerând că astfel sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs, indiferent fiind faptul că a formulat obiecțiuni, în dosarul de fond și că, în recursul de față criticile par a fi îndreptate împotriva soluției prin care acestea au fost respinse.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței ți că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 619/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /17.11.2008
Dact./18.11.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
