Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 966/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.966R
Ședința publică de 25 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1885/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin lichidator judiciar EXPERT și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului, că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sentinței recurate în, iar intimatul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise.
Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului pentru prejudiciul cauzat. Arată că există mai multe motive de casare și anume, lipsa încheierii de ședință pronunțată de instanță în Camera de Consiliu în data de 08.11.2008, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și instanța a respins cererea de administrare de probe, în dovedirea îndeplinirii de către pârât a cerințelor impuse de lege pentru a se putea angaja răspunderea acestuia respectiv: vinovăția, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat, iar ulterior a susținut că aceste aspecte nu au fost probate. Susține că intimatul a condus dezinteresat societatea, mai mult a făcut să dispară actele societății, nu a ținut contabilitatea potrivit dispozițiilor legale, fiind dovedite toate condițiile impuse de lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că motivele de casare susținute de apelantă sunt neîntemeiate, încheierea menționată de aceasta neavând legătură cu fondul. De asemenea, susține că în speță nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între faptele pârâtului și prejudiciul cauzat creditorilor. Arată că toate bilanțurile contabile au fost depuse la organul fiscal și la pe perioada cât intimatul a fost administratorul societății, iar contabilitatea societății a fost ținută conform dispozițiilor legale în vigoare. Toate documentele au fost predate în momentul când a fost revocat din funcția de administrator și au fost numiți noii administratori. De asemenea susține că nu s-a solicitat ridicarea sechestrului, demonstrând în acest fel buna credință a intimatului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1885/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosar nr-, instanța a respins cererea lichidatorului judiciar al debitoarei Dokia împotriva pârâtului, având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului pentru provocarea insolvenței societății debitoare, și a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința societății debitoare, luând toate măsurile subsecvente.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că lichidatorul a arătat că pârâtul a condus dezinteresat activitatea societății debitoare, dar instanța a apreciat că din actele și probele dosarului nu rezultă raportul de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și faptele reținute de către lichidatorul judiciar, dar și că, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe pentru activarea acestei răspunderi, cerințe care nu au fost identificate.
Ulterior, făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Dokia și a luat toate măsurile subsecvente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, creditoarea, solicitând în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar subsidiar, modificarea sentinței și, prin rejudecare, admiterea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, fost administrator în societatea debitoare.
În ce privește motivele de recurs, recurenta a arătat că un prim motiv de casare constă în aceea că în dosarul instanței de fond lipsește încheierea din 08.11.2007 prin care a fost încuviințată cererea petentei de instituire a unei popriri asiguratorii asupra dividendelor Dokia și un sechestru asigurator asupra acțiunilor deținute de către societate la
Al doilea motiv al casării constă în aceea că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Subliniază că motivarea instanței debutează prin aceea că pârâtul a condus dezinteresat societatea, determinând încetarea plăților Dokia pentru ca ulterior, să arate că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între faptele pârâtului și prejudiciile cauzate și că, au fost și cauze obiective care au dus la starea de insolvență a debitoarei.
Recurenta consideră că instanța de fond nu aduce decât argumente teoretice, fără a face trimitere la actele dosarului și statuarea în fapt și în drept, ceea ce practic echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Ultimul motiv la casării constă în aceea că instanța de fond a respins cererea recurentei de administrare de probe, pentru ca ulterior, în cadrul considerentelor, să aprecieze că se impune respingerea acțiunii pentru lipsa probelor.
În ce privește motivul de modificare, recurenta arată că pârâtul a avut calitatea de administrator la Dokia în perioada 1992 - 2005, și a deținut și calitatea de asociat. Deși părțile sale sociale au fost cedate, în contractul de cesiune menționându-se că cesionarii au preluat toată arhiva societății, în realitate, această predare nu s-a realizat, iar pârâtul a refuzat orice conlucrare cu practicienii în insolvență pentru a pune la dispoziția acestora actele contabile ale societății.
În acest sens, dispariția actelor contabile nu poate fi decât pusă în sarcina pârâtului, coroborat cu împrejurarea că începând din anul 2005 societatea nu a mai desfășurat activitate și a ajuns în stare de faliment.
La dosar intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că sunt corecte cele reținute de către prima instanță de fond în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii sale, iar în privința motivului de modificare, a arătat că după cesiunea părților sale sociale și încetarea calității de administrator în Dokia, debitoarea era încă solvabilă, avea contracte în derulare și este falsă susținerea că îi sunt imputabile sieși ținerea unei contabilități fictive sau cu încălcarea legii și dispariția documentelor contabile.
Nu au fost administrate probe în recurs, părțile s-au folosit de probele administrate în fața instanței de fond.
Analizand recursul promovat de catre creditoarea, Curtea va proceda la analiza prioritate a motivelor de casare de natura a conduce la rejudecarea dosarului la instanta de fond dupa continutul criticilor pe care le aduc, iar numai subsidiar va analiza motivele de modificare care repun in discutie temeinicia evaluarilor primei instante.
Astfel, primul motiv al casarii se refera la imprejurarea ca in dosarul cauzei lipseste incheierea premergatoare din data de 08.11.2007, act de procedura prin care prima instanta a luat masura asiguratorie a popririi pachetului de actiuni pe care il detine la.
Curtea considera ca acest motiv nu este intemeiat pentru a atrage casarea hotararii atacate, sentința comercială nr.1885/17.04.2008 prin care a fost solutionata cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a paratului si s-a dispus masura inchiderii porcedurii insolventei Dokia, insotita de masurile subsecvente inchiderii.
Desi este foarte adevarat ca in dosarul instantei trebuie sa se regaseasca toate actele de procedura in succesiunea adoptarii sau elaborarii lor, pentru ca lipsa actului de procedura - incheierea din 08.11.2007, sa genereze nulitatea sentinței comerciale recurate in acest dosar, este necesar ca aceasta incalcare procedurala sa produca partii vatamarea in drept procesual care sa nu poata fi altfel inlaturata, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă dar sdi sa fie operabil principiul subsecventei actelor ulterioare, asa cum solicita art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă.
Or, nu se poate considera ca lipsa din dosar a incheierii date in solutionarea cererii incidentale de luare a masurii asiguratorii genereaza, in privinta actului de procedura ulterior, sentinta atacata, efecte si consecinte care au vatamat drepturile procesuale ale recurentei, vatamare care nu a mai putut fi remediata in cursul procedurii urmate in fata primei instante.
In fapt, intre incheierea din 08.11.2007 si sentinta atacata nu exista legatura in plan procesual sau implicatie cauzala in modalitatea in care instanta a apreciat temeinicia drepturilor subiective ale partilor solutionand actiunea, astfel ca aceasta incalcare procedurala nu poate produce consecinta nulitatii sentinței comerciale nr.1885/17.04.2008.
Al doilea motiv al recursului este derivat din nepunerea in discutie a cererii de probe a reclamantei-recurente, ceea ce, in opinia partii reprezinta o incalcare a formelor de procedura prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
In acest sens Curtea arata ca, din verificarile proprii realizate cu privire la actele de procedura emanate de catre recurenta-reclamanta in fata primei instante, constata ca la 13.03.2007 (fila 214 dosar Tribunalul București ) aceasta partea formulat o cerere de probatorii, in cadrul careia a solicitat proba cu inscrisuri, expertiza si interogatoriu, aratand teza probatorie a fiecarei probe cerute, in conditiile art. 168 Cod procedură civilă.
In egala masura si fata de constatarile de fapt realizate in precedentul alineat, Curtea arata ca, dincolo de dispozitiile art. 129 alin. 5 si 6 Cod procedură civilă, o instanta este obligata a pune in discutie si a se pronunta asupra cererii de probatiune a partii implicate in cauza, chiar si in lipsa acesteia la proces, asa cum reglementeaza dispozitiile art. 152 Cod procedură civilă.
Or, din cercetarea incheierii de dezbateri din 10.04.2008 Curtea constata ca cererea de probe nu a fost luata in dezbatere, ca nu a fost pusa in dicutia partilor si nu a existat o deliberare proprie a instantei de fond asupra acesteia, singura consemnare legata de cererile de probe ale partilor fiind aceea ca "Tribunalul ia act ca s-au respins probele".
Astfel, aceasta semnifica nu doar incalcarea dispozitiilor legale prementionate si, implicit incalcarea regulilor de porcedura cu consecinta vatamarii partilor in dreptul lor esential de a proba pretentiile formulate ca o componenta a dreptului la aparare, dar, in egala masura, semnifica solutionarea dosarului in lipsa oricarui material relevant asupra lamuririi situatiei de fapt a cauzei.
In aceasta masura, motivul de recurs este si intemeiat si va produce, fata de dispozitiile art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, casarea hotararii atacate cu consecinta trimiterii sale la prima instanta pentru rejudecare cu respectarea tuturor garantiilor de legalitate si aparare recunoscute de lege litigantilor.
In fine, un ultim motiv de casare relevat de catre recurenta-reclamanta consta in nemotivarea hotararii pronuntate, prin prezentarea excusiv de argumente teoretice, fărăca instanta sa faca trimitere la actele dosarului și statuarea în fapt și în drept.
Si acest motiv este intemeiat.
Ratiunea art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, referitor la motivarea in fapt si in drept a hotararii este aceea de a da actului de jurisdictie transparenta, de face partilor accesibila intelegerea silogismului judiciar care a prilejui un anumit dispozitiv al instantei.
De aceea, o motivare care sa nu faca vizibil rationamentul judiciar, care se bazeaza pe o prezentare exclusiv teoretica a unui principiu de drept - cum este in speta ideea ca raspunderea intemeiata pe art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere delictuala si trebuie dovedite cumulativ elementele care o compun, care nu stabileste faptele pe baza probelor, ci se rezuma la a arata ca acestea nu au fost probate - desi lipsa oricarei dezbateri pe probatorii se datoreaza chiar incalcarilor de procedura ale instantei, care nu permite a se intelege care a fost suita concluziilor pe care magistratul le-a tras analizand "actele si lucarile dosarului" fara trimitere concreta la vreunul dintre acestea, echivaleaza, de fapt unei nemotivari a sentintei.
Iar nemotivarea sentintei date in numele legii implica nelegalitatea sa, prin incalcarea cerintei pe care legea o impune actului de porcedura final al judecatii, astfel ca, din perspectiva art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea gaseste si acest motiv de casare intemeiat.
Astfel, fata de considerentele prezentate in aceasta decizie, Curtea considera recursul intemeiat si il va admite dispunand casarea sentintei atacate si trimiterea sa spre rejudecare la prima instanta, subliniind ca fata de masurile adoptare prin dezbaterea prioritara a motivelor de casare, nu se impune in acest moment procesual analiza motivului de modificare dedus de catre recurenta, de natura a repune in discutie temeinicia situatiei de fapt retinute de catre tribunal, iar aceste va fi avut in vedere cu prilejul rejudecarii, conform art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta,împotriva sentinței comerciale nr.1885/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
26.09.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
