Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 749/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 969
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER ---
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele - împotriva încheierilor de ședință din 18.09.2008 și din 22 ianuarie 2009 precum și împotriva sentinței comerciale nr.497 din 29 ianuarie 2009 și recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 497 din 29 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, A, - NAȚIONAL SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR - și - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimații pârâți și A prin avocat stagiar, cu împuternicire avocațială nr. 63996 din 24.10.2008, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea recurentei - precizări la motivele de recurs, în 6 exemplare și set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Recurenta - prin consilier juridic arată că a precizat care sunt încheierile pe care înțelege să le atace, respectiv încheierile din 18.09.2008 și din 22 ianuarie 2009, precum și sentința comercială nr. 497 din 29 ianuarie 2009.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică apărătorului intimaților câte un exemplar al cererii precizatoare și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - în raport de dispozițiile art.138 pct. (3) din Legea 85/2006 urmând fi puse concluzii și pe recursurile declarate.
Recurenta -, prin consilier juridic, învederează instanței că își întemeiază apărările pe dispozițiile art.138 pct.3 și dispozițiile art.17 din Legea 85/2006 și solicită respingerea acesteia, având în vedere că dispozițiile art.138 pct. 3 nu fac nici un fel de referire la persoana sau calitatea de membru din comitetul creditorilor care poate să formuleze o astfel de cerere, motiv pentru care, întrucât având calitate de membru al comitetului creditor, poate să formuleze astfel de cereri.
Pe recurs, recurenta - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat, casarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, recurenta - pune concluzii de admitere a acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Apărătorul intimaților învederează aspectul că nu poate pune concluzii, având în vedere că este avocat stagiar și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.497 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- s-a respins cererea formulată împotriva pârâților și
În baza art.131 din 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - NAȚIONAL SRL în contradictoriu cu - SRL
În temeiul art.135 din lege, s-a dispus comunicarea sentinței către lichidator ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Registrului Comerțului pentru radierea debitorului, creditorilor,
În temeiul art.136 din lege a fost descărcat lichidatorul de orice îndatorire cu privire la procedură.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin sentința comercială nr.1102/2.06.2005 a fost deschisă procedura reorganizării și falimentului 64/1995 a debitoarei - NAȚIONAL SRL.
Prin încheierea din 27.10.2005 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
Comitetul creditorilor prin președintele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva membrilor organelor de conducere a societății debitoare și A cerând instanței ca aceștia să fie obligați în solidar la suportarea pasivului neacoperit al societății așa cum a fost evidențiat în tabelul definitiv al creanțelor.
Că în speță nu se poate reține întrunirea condițiilor pentru angajarea răspunderii membrilor de conducere a societății debitoare, nefiind dovedită legătura de cauzalitate dintre faptele pârâților și prejudiciul cauzat.
Pentru cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.497/29.01.2009 au declarat recurs creditoarea - și președintele Comitetului creditorilor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
În recursul său creditoarea - face precizarea că nici până la data motivării recursului, sentința ce a fost atacată nu i-a fost comunicată.
Mai precizează că a înțeles să declare recurs nu numai împotriva sentinței comerciale nr.497/29.01.2009 ci și a încheierilor de ședință din 18.09.2008 și 22.01.2009.
Critică sentința atacată deoarece în motivarea sentinței instanței de fond sunt contradicții ceea ce duc la concluzia că situația expusă este.
Astfel se motivează că debitoarea ar fi avut profit pe parcursul derulării activității, și cu toate acestea prin încheierea din 27.10.2005 s-a dispus intrarea acesteia în faliment cu nu mai puțin de 16 creditori.
O altă contradicție rezultă din faptul că în practicaua sentinței se reține că este vorba de cererea formulată de creditoarea - SRL, iar în considerente la final se menționează că se respinge cererea formulată de Comitetul creditorilor prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
Mai arată că hotărârea atacată nu este motivată pe temeiul de drept ale articolelor invocate, respectiv în legătură cu închiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006 și 135 din lege, la dosar neexistând nicio dovadă de comunicare și nu s-a pronunțat nici pe excepția prescripției invocată în cauză.
Cum nici încheierile și nici sentința atacată nu au fost în nici un fel motivate, apreciază că acestea au fost date cu încălcarea legii sau aplicarea greșită a legii. admiterea recursului. La data de 17.06.2009 depune precizare la cererea de recurs.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
În recursul său Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în calitate de președinte al Comitetului creditorilor critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit s-a respins acțiunea formulată împotriva administratorilor atâta timp cât potrivit evidențelor contabile rezultă că la finalul anului 2003 bilanțul prezenta 57.289.611 mii lei, active și creanțe de recuperat de 55.512.399 mil lei, sume ce ar fi acoperit o mare parte a pasivului creditorilor dacă ar fi fost valorificate la timp și nu ar fi intervenit, cu știința debitoarei, instituția prescripției. Culpa administratorilor constă în faptul că au manifestat un dezinteres total în activitatea societății.
Fapta ilicită constă tocmai în omisiunea asociaților de a declara starea de faliment a societății în condițiile în care accesoriile sunt mult mai mari decât debitul inițial, ceea ce denotă vechimea acestora.
Că fapta ilicită nu trebuie să constea într-o acțiune, ci și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea de măsuri când acestea sunt necesare.
În speță sunt îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii administratorilor prevăzute de art.138 lit.d din Legea 85/2006 deoarece aceștia nu au depus bilanțurile contabile sau raporturile contabile în conformitate cu prevederile legale, ultimele bilanțuri fiind din 2003. Acest lucru echivalează cu încălcarea dispozițiilor art.28(1) din Legea 28/1991 a contabilității.
Pe de altă parte lipsa actelor contabile, neîndeplinirea obligațiilor legale mai sus arătate creează prezumția că bunurile și creditele societății au fost folosite de către pârâți în alte scopuri, ceea ce lasă să se întrevadă o intenție de fraudare a legii, cu scopul de a se sustrage controlului, de a ascunde patrimoniul față de creditori, fapte ce dovedesc după părerea sa culpa pârâților pentru ajungerea societății în stare de faliment.
Pentru cele arătate mai sus și anume omisiunea, dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, toate acestea dovedesc raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Consideră că aflându-ne în cadrul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată, astfel că răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere și mandatul comercial conform Legii nr.31/1990.
Pentru cele arătate considerând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.c și d din Legea 85/2005, cere admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul antrenării răspunderii administratorilor și obligarea acestora la plata pasivului societății debitoare.
Referitor la recursul declarat de -Curtea a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a acestuia față de dispozițiile art.138 pct.(3) din Legea 85/2006 care prevede că numai Comitetul creditorilor este autorizat de judecătorul sindic să introducă acțiunea prevăzută la art.138 pct.(1) din Legea nr.85/2006, respectiv de atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare. Susținerile - referitor la excepția invocată de Curtea de APEL BUCUREȘTI sunt redate în practicaua prezentei decizii.
Curtea față de dispozițiile exprese ale articolului mai sus invocat susține că numai acel membru al Comitetului creditorilor avizat de judecătorul sindic are dreptul de a introduce acțiunea prevăzută la alin.(1) din articolul 138, aceasta conferindu-i și calitatea procesuală activă în recurs. - Aceasta deoarece Legea 85/2006 este o lege cu totul specială în care acțiunea creditorilor este una colectivă și în atare situație o cerere a Comitetului creditorilor pe art.138 (1) și (3) profită tuturor creditorilor.
Față de cele arătate, Curtea va admite excepția invocată și va respinge recursul declarat de - ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Aceasta se justifică cu atât mai mult cu cât în cauză s-a introdus recurs împotriva sentinței nr.497/29.01.2009 de însuși ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 - președintele Comitetului creditorilor exact în condițiile prevăzute de art.138(3) pr.civ.
Referitor la recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, Curtea constată că este întemeiat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele: în fața instanței de fond prin încheierea de ședință din 22.01.2009 (pag.76) s-a reținut că s-au depus la dosarul cauzei declarații de creanță și înscrisuri din partea L - Sector 1, iar apărătorul pârâților au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune formulată pe temeiul art.138 din Legea 85/2006.
Instanța a unit excepția cu fondul dar a omis să se pronunțe prin sentința din 29.01.2009 când a amânat pronunțarea, pe această excepție, ceea ce este inadmisibil.
În plus, fiind sesizată cu o declarație de creanță din partea creditoarei, - Sector 1, instanța de fond avea obligația legală de aop une în discuția părților și de a se pronunța asupra acestei cereri.
Mai mult, în dispozitivul sentinței nu se menționează cine este creditoarea care a formulat cerere împotriva pârâților și A, cerere care a fost respinsă, lucru care este deasemeni inadmisibil pentru că sentința se pronunță în opozabilitate cu toate părțile și tocmai pentru a-i fi opozabilă, denumirea creditoarei A ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 trebuia obligatoriu să se regăsească în dispozitivul sentinței atacate.
Pentru toate cele arătate, Curtea reținând că în speță s-a încălcat grav principiul opozabilității, a contradictorialității și dreptul tuturor părților la un proces echitabil prin încălcarea articolului 6 c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea considerând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.105 (2) pr.civ. și 304 pct.5 pr.civ. casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, la judecător sindic.
Văzând și disp. art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei RA -.
Respinge recursul declarat de RA B, împotriva sentinței comerciale nr.497/29.01.2009 și a încheierilor de ședință din 18.09.2008 și din 22 ianuarie 2009, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite recursul declarat de SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr. 497 din 29 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, A, - NAȚIONAL SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR -, - SRL și -
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 26.06.2009
Tehnored. - 01.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Roxana Popa
