Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 970/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 708/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 970
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER ---
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și G împotriva sentinței comerciale nr.30 F din 30 ianuarie 2009 de Tribunalul Ialomița - Judecător Sindic în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - - prin LICHIDATOR JUDICIAR .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea recurentului G cerere prin care arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Curtea, constatând că în cauză s-a solicitat judecarea recursurilor în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.30 F/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI. S-a dispus ca pârâtul G să suporte parte din pasivul debitoarei - - S în sumă de 207.145 lei în temeiul art.138 din Legea 85/2006.
S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la instituirea de măsuri asiguratorii ca urmare a lipsei de bunuri în patrimoniul acestuia.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că după închiderea procedurii a rămas neacoperită o datorie totală de 1.370.213 lei. Că S își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.138 lit.a, b și f din Legea 85/2006 care se referă la folosirea bunurilor societății în folos propriu, efectuarea de acte de comerț în interes personal și respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Din examinarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că din raportul depus în anul 2005 la capitolul "debitori în curs de lămurire" pârâtul nu a înregistrat în contabilitate sumele încasate din vânzarea unor mărfuri, sume ce nu au fost recuperate din culpa pârâtului. S-a mai reținut că aceasta a contribuit la instalarea stării de insolvență, situație în care cererea reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI urmează a fi admisă sub acest aspect.
Analizând cererea reclamantei în raport de temeiul de drept invocat respectiv art.138 lit.b și f din Legea 85/2006, reținându-se că este vorba de o răspundere civilă delictuală, că reclamanta nu a descris faptele ce le impută pârâtului pentru a se aprecia dacă acestea se circumscriu celor cerute de art.138 din lege, astfel că în lipsă de probe pentru dovedirea cererii și având în vedere și concluziile din raportul lichidatorului, instanța de fond a apreciat ca nefondată cererea sub acest aspect. A admis în parte cererea reclamantei și l-a obligat pe pârât să suporte pasivul debitoarei - - - S în sumă de 207.145 lei. A respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii.
Pentru cele reținute, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.30 F/30.01.2009 au declarat recurs reclamanta și pârâtul
În recursul său critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală în sensul că judecătorul sindic a limitat angajarea răspunderii personale a fostei conduceri a - - la suma de 207.145 lei.
Nu a cercetat fondul în ce privește întinderea prejudiciului cauzat prin faptele intimatului.
A reținut că fapta ilicită a administratorului debitoarei este reprezentată de neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu 82/1991 dar când ajunge la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat pentru toate aceste fapte, judecătorul sindic aplică doar regulile răspunderii civile delictuale, neținând seama de regulile speciale ale răspunderii instituite de art.138 și următoarele din Legea 85/2006. Dar chiar și în această situație întinderea prejudiciului este limitat la valoarea reflectată în evidența contabilă a debitoarei, când în realitate era legal ca potrivit unuia din principiile răspunderii civile delictuale să i se admită întreg prejudiciu, deci recuperarea integrală a acestuia.
Din punctul de vedere al reclamantei în speță nu se aplică regulile răspunderii civile delictuale, ci ale legii 85/2006 care este o lege specială ce pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a se asigura acoperirea pasivului debitoarei falite instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. În plus, judecătorul sindic în considerente a constatat că pârâtul se face vinovat pentru întreg prejudiciul creditoarei societății debitoare.
În consecință cere admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimaților administratori la suportarea întregului pasiv al debitoarei.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În recursul său pârâtul G critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a apreciat culpa sa constând în faptul că pârâtul nu a înregistrat în contabilitate sumele încasate din vânzarea unor produse; explică în amănunt procesul activității societății pe care o administra respectiv măcinarea diverselor cantități de pentru persoane fizice, în sensul că în principal plata prestării unor atari servicii se făcea prin compensare în sensul că - - subprodusele constând în tărâțe și zoană, beneficiarul prestației primea făina, iar pentru toate aceste operații a întocmit în mod legal facturi fiscale evidențiate în contabilitate, lucru pe care l-a evidențiat și organele de cercetare penală, care nu i-au reținut nicio culpă și nici expertiza contabilă dispusă în dosarul penal, motiv pentru care în dosarul penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Pentru cele demonstrate considerând că în sarcina sa nu se poate reține nicio minimă culpă pentru starea de faliment în care a ajuns - - cere admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea cererii formulate de reclamantă.
Referitor la recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUICurtea constată și reține că S pornește de la un raționament greșit și anume că în cauză nu se aplică răspunderea civilă delictuală. Trebuie știut că în materie civilă răspunderea este de două feluri: delictuală și contractuală. După intrarea societății în faliment, când societatea nu mai există ca persoană juridică intervine firesc răspunderea civilă delictuală. În atare situație pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este obligatorieîndeplinirea cumulativăa următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
O importantă deosebire față de răspunderea civilă contractuală este aceea că în cazul răspunderii civile delictualeculpa trebuie dovedită, ea nu se prezumă așa cum susține recurenta. Ori este reținut de instanța de fond faptul că reclamanta nu face dovada faptelor săvârșite de pârâți și în ce constau acestea. În atare situație, simplele presupuneri, susțineri, acuzații, nu pot face convingător dovada a celor susținute.
Mai mult, nu s-a făcut în speță dovada legăturii cauzale între faptă și prejudiciu și anume că neînregistrarea în evidențele contabile ale societății a unor sume încasate din vânzarea unor mărfuri, tocmai acestea au dus la intrarea societății în faliment și aceasta cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală l-au exonerat pentru acuzațiile aduse în acest sens.
Față de toate cele reținute mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Referitor la recursul declarat de G Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a antrenat răspunderea administratorului atâta timp cât a fost scos de sub cercetare a penală, cât însăși expertiza dispusă în dosarul penal a reținut așa cum rezultă din ordonanța din 29.07.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița (pag.34 dosar fond) ca "reale și legale operațiunile contabile efectuate de administrator în activitatea de bază a societății, respectiv de morărit, iar pentru neînceperea unor venituri, respectiv în sumă de 497.150.000 lei acest lucru nu duce la crearea unui prejudiciu la bugetul de stat, întrucât societatea a înregistrat pierderi fiscale și nu datora impozit pe profit" și în consecință "nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală". Instanța de fond a reținut totuși în sarcina pârâtului culpa pentru neînregistrarea în evidențele contabile ale societății a unor sume încasate din vânzarea unor produse, însă acestea nu fac convingerea Curții că tocmai aceste situații ar fi dus la intrarea societății în faliment atât timp cât nu se face legătura cauzală între culpă și prejudiciu.
Referitor la celelalte aspecte invocate de reclamanta cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.138 lit.a, b și f nu s-a putut face dovada faptelor săvârșite de administrator care să se regăsească sub incidența articolului de lege menționat.
În atare situație, cum în speță se aplică răspunderea civilă delictuală în care culpa trebuie dovedită, simplele susțineri ale reclamantei nu pot face convingerea faptelor presupuse a fi fost săvârșite de către pârât.
Mai mult, fiind vorba de răspundere civilă delictuală este obligatorie îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, astfel că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de este nefondată.
Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea admite recursul pârâtului
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de angajare a răspunderii patrimoniale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.30 din 30 ianuarie 2009 de pronunțată Tribunalul Ialomița - Judecător Sindic în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - - prin LICHIDATOR JUDICIAR și ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurentul G împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Judecător Sindic în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - - prin LICHIDATOR JUDICIAR și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de angajare a răspunderii patrimoniale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 26.06.2009
Tehnored. - 1.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița
Judecător sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Roxana Popa
