Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1163/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 971
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER ---
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr.1297 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a înaintat și atașat de către Tribunalul București - Secția a VII a Comercială dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Curtea, constatând că recurenta a solicitat în motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1297/6.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii administratorului, formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3
În temeiul art.131 din Legea 85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
S-a dispus radierea societății debitoare din Registrul comerțului, notificarea sentinței conform art.135 din Legea 85/2006 și plata remunerației lichidatorului judiciar.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că temeiul legal al atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului a fost art.138 lit.d din Legea 85/2006.
Că fapta prevăzută la acest articol cuprinde trei ipoteze. Primele două se referă la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, fapte care nu au putut fi probate de Comitetul creditorilor. A treia ipoteză se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, dar și aceasta este condiționată de faptul că numaidin acest motiv societatea să fi ajuns în stare de insolvență. Ori, în cauză nu a fost probat nici acest lucru așa cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil, astfel că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d situație în care pentru toate cele arătate s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.1297/06.03.2009 a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B - creditor unic - criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece prin depunerea sporadică a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și documentele TVA, aceasta reprezintă după părerea sa o intenție vădită de fraudare a legii cu scopul de a se sustrage controlului financiar și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori, încălcând astfel și dispozițiile Codului fiscal a Legii 82/1991 a contabilității.
Consideră astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.d din Legea 85/2006 deoarece chiar dacă nu au determinat în mod direct falimentul societății, au contribuit la ajungerea societății în această situație.
Consideră astfel că în speță pentru cele arătate poate fi atrasă răspunderea administratorului conform art.138 lit.d din Legea 85/2006.
astfel admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de atragere a răspunderii personale a administratorului.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea 85/2006 este o răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului a faptei ilicite, legătura raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Din analiza probatoriilor administrate în cauză, Curtea constată că afirmațiile făcute de recurentă nu pot antrena răspunderea administratorului atâta timp cât nu se face legătura cauzală între faptă și prejudiciu cerință obligatorie la antrenarea răspunderii civile delictuale.
În atare situație Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.138 lit.d din Legea 85/2006. Că motivările ample ale sentinței de fond sunt în concordanță cu legea și la obiect, astfel că se reține ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța de fond.
În consecință față de cele de mai sus, Curtea respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 1297 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
-
Red.Jud. - 26.06.2009
Tehnored. - 30.06.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Roxana Popa
