Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 980/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 980/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-, în calitate de fost administrator al debitoarei B, împotriva sentinței nr. 227 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr. 64/1995 - art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-, asistată de avocat -, lipsă fiind reprezentantul intimatei-lichidator judiciar B al debitoarei
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - pentru recurenta-, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare.
Arată că, în cauza de față, problema care se pune este dacă nepredarea actelor contabile, conform art. 28 din Legea nr. 85/2006, poate constitui temei pentru acțiunea în răspunderea administratorului, conform dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Așadar, potrivit practicii judiciare și manualelor de bune practici în insolvență, răspunderea administratorului în situația arătată nu poate fi reținută, fără a se proba, a se dovedi existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre faptă, prejudiciu și vinovăție. De asemenea, într-o astfel de răspundere, sarcina probei revine reclamantului, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, în procedura insolvenței aceasta revenind administratorului judiciar, lichidatorului judiciar ori comitetului creditorilor. Totodată, de reținut este faptul că această legătură de cauzalitate dintre faptă, prejudiciu și vinovăție nu a fost probată în cauza de față.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și cele două puncte de vedere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții de APEL BACĂU, similare situației de față, respectiv: într-o opinie se reține că se poate angaja răspunderea administratorului în situația neținerii contabilității conform legii însă, trebuie să se probeze că prin această faptă s-a cauzat insolvența societății debitoare și, opinia potrivit căreia fără probarea culpei, nu se poate dispune angajarea răspunderii administratorului societății debitoare.
În concluzie, față de acestea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru lipsa probării culpei administratorului societății debitoare, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea cererii de angajare a răspunderii administratorului societății debitoare. Depune la dosar ca și concluzii, punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și chitanță onorariu avocat, solicitând cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 01.10.2007 pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială și Contencios Administrativ, reclamanta - Sucursala B, cu sediul în loc. B,-,. A,. 6, jud. B, desemnată prin sentința civilă nr. n 286/25.06.2007 a Tribunalului Bacău lichidator judiciar al debitoarei SC SRL B, cu sediul în B,-,.62, E,.4,.10, jud. B, societate în faliment dosar nr-, în temeiul prevederilor art.138 al.1 lit. a - g din Legea 85/2006, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale personale a numitei domiciliată în loc B,-,. 62,. E,. 4,. 10, jud. B, solicitând obligarea pârâtei la suportarea din averea personală a sumei de 69.940,05 lei, reprezentând creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor și neacoperite în cadrul procedurii de faliment. S-a solicitat totodată să se dispunăinstituirea din oficiu a măsurilor asiguratoriiasupra averii pârâtei până la concurența sumei de mai sus.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea acțiuniilichidatorul judiciar arată că prin cererea ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Bacău, secția comercială, creditorul B solicită declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, împotriva debitoarei SC SRL, cu sediul în B,-,. 62,. E,. 4,. 10, jud. B, pentru recuperarea sumei de 14.560 lei reprezentând obligații pe care debitoarea le are față de bugetul statului.
Debitoarea, deși legal citată, nu a contestat în termen legal starea de insolvență, nu a solicitat probe în apărare, și în consecință prin Sentința Comercială nr. 286/25.06.20074 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de faliment nr-, este admisă cererea creditoarei, se deschide procedura simplificată falimentului împotriva SC SRL, se ridică dreptul de administrare al debitoarei și este desemnat lichidatorul judiciar, stabilindu-se și atribuțiunile acestuia.
Conform actului constitutiv al SC SRL și a certificatului constatator de la Oficul Registrului Comerțului B înregistrat sub nr. 10574/03.08.2007, debitoarea a fost înființată în anul 2000 având ca asociat unic și administrator pe, aceasta administrând societatea debitoare de la înființare și până în data de 25.06.2007 când prin sentința comercială nr. 286/25.06.2007 se deschide procedura simplificată a falimentului împotriva SC SRL.
În exercitarea atribuțiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și a celor dispuse prin hotărârea de numire în calitate de lichidator judiciar, acesta a notificat debitoarea prin adresa nr. 16/08.08.2007, punându-i-se în vedere că are obligația de a preda lichidatorului judiciar, (în termenul de 10 zile de la deschiderea procedurii prevăzut la art. 35 din Legea nr. 85 /2006) toate documentele prevăzute la art. 28, alin. 1, lit.a - f, din același act normativ, documente detaliate în cuprinsul notificării, respectiv: lista creditorilor, lista cuprinzând transferurile patrimoniale făcute de debitoare în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, gestiunea averii către lichidatorul judiciar, precum și toate documentele și informațiile cerute de acesta.
Numita nu a prezentat documentele deși a cunoscut conținutul sentinței civile nr. 286/25.06.2007, implicit și obligația de a preda documentele financiar - contabile ale debitoarei.
- mult, în data de 22.08.2007 la sediul lichidatorului judiciar se prezintă dl., soțul administratorului, care arată că soția sa este în posesia documentelor financiar contabile și că le va preda la data de 04.09.2007, ceea ce nu s-a întâmplat.
În aceste condiții lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei înregistrat sub nr. 80/1.10.2007 pe baza documentelor financiar contabile puse la dispoziție de către
Din acest raport rezultă că în perioada în care societatea debitoare a funcționat și a fost administrată de d-na, a acumulat datorii în sumă de 69.940,05 lei. Prejudiciul a fost stabilit pe baza declarației de creanță depuse la dosarul de faliment nr- aflat pe rolul Tribunalului Bacău și a bilanțului contabil de la data de 30.06.2007 pus la dispoziție de către
Astfel, a data deschiderii procedurii simplificate de insolvență societatea înregistra
- creanțe de recuperat în valoare totală de 74.695,76 lei dar nu se cunoaște de la cine trebuie recuperate aceste sume și nici dacă sunt prescrise, astfel, inițierea unei proceduri de recuperare a acestora nefiind posibilă datoruită lipsei documentelor financiar contabile ale SC SRL;
- datorii în sumă de 77.551,68 lei din care suma de 55.380,50 lei către furnizori, suma de 14.344,50 Ron către asociatul unic, iar suma de 7.826,68 Ron către Administrația Financiară B, reprezentând impozit pe profit și de plată neachitate la scadență. Datorită aceluiași motiv (lipsa documentelor financiar contabile ale SC SRL) nu au putut fi identificați cine sunt creditorii, care sunt sumele cu care aceștia figurează în evidența contabilă a debitorului, fapt pentru care aceștia nu au putut fi notificați în vederea depunerii declarațiilor de creanță;
-bunuri în valoare totală de 30.037,64 le reprezentând mărfuri, mobilier și birotică, dar și o investiție în curs identificate doar scriptic pe baza balanței de verificare din data de 30.06.2007 dar nu și faptic.
În drept,tergiversarea predării tuturor documentelor de către administratorul statutar al C L, duce la concluzia că faptele săvârșite de d-na pot fi încadrate în prevederile art.138, alin. 1:
- lit. a, a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";
- lit. b, a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice ";
- lit. c, a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți";
-și în special lit. d, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ".
Refuzul predării documentelor poate să ducă la concluzia că sunt aplicabile și prevederile art. 138, alin. 1:
-lit., a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictive pasivul acesteia";
- lit.f, a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți";
- și lit. g, în luna precedentă încetării plăților a plătit sau a dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori" din art. 138, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței întrucât este posibil ca în documentele financiar contabile ale debitoarei să se găsească probe și pentru săvârșirea acestor fapte.
Temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 138, alin.1, lit. a - din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței completate cu prevederile art. 998 - 999 din Codul Civil care se referă la răspunderea civilă, răspunderea administratorului statutar fiind o răspundere civilă delictuală. Astfel, conform prevederilor art. 998 din Codul Civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara,. De asemnea, conform prevederilor art. 999 din Codul Civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cuzat prin fapta sa, dar și de acela care a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa,
Într-o asemenea situație, în conformitate cu prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului " prin una din faptele prevăzute la punctele a-g din lege.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar sentința Comercială nr. 286/25.06.2007, certificat constatator ORC nr. 10574/03.08.2007, tabel definitiv înregistrat sub nr.78/26.09.2007, procesele verbale înregistrate sub nr.79/27.09.2007 și58/22.08.2007, raport cauzal înregistrat sub nr. 80/1.10.2007.
La termenul din 12.05.2008 lichidatorul judiciar, prin reprezentant consilier juridic, a depus la dosar precizări prin care a mărit petitul acțiunii la suma de 90.113,44 lei, arătând totodată că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 138 al 1 lit. a, d și e din Lega 85/2006.
Astfel, în ce privește fapta prevăzută de art. 138 al.1 lit. a din Legea 85/2006 arată lichidatorul judiciar că potrivit documentelor financiar contabile ale societății falite predate de către administratorul special, domnul, C L ar fi trebuit să aibă bunuri în valoare de 22.201,09 lei și disponibilități bănești în sumă de 3.021,21 lei. După cum s-a precizat și anterior aceste sume de bani și bunuri nu se regăsesc faptic în patrimoniul debitoarei și nici reprezentanți debitoarei nu au putut să ofere mai multe informații în legătură cu acest aspect.
De asemenea, tot din evidența financiar contabilă rezultă debitoarea are de încasat de la diverși clienți o sumă însemnată de bani, respectiv, 86.822,68 lei, raportat la cifra de afaceri a acestuia.
Lichidatorul judiciar trage concluzia de aici că acești bani au fost încasați de către debitoare pentru care nu au fost emise chitanțe fiscale sau, au fost emise chitanțele care nu au fost contabilizate, mai ales că administratorul statutar, declară verbal lichidatorului judiciar că nu are sume de încasat de la clienți.
Conformart. 138, alin. l, lit.din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței folosirea banilor și bunurilor societății este un motiv de atragere a răspunderii materiale a administratorului statutar iar din ceea ce s-a expus mai sus rezultă cu claritate că acesta a folosit activul debitorului și creanțele de recuperat de la clienți în sumă totală de 112.044,98 lei în interes personal.
Cu privire laart. 138 alin. 1 lit.din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile precum și faptul că nu a ținut evidența contabilă în conformitate cu prevederile legale în vigoare), tot din aceleași documente ale debitoarei rezultă că evidența financiar contabilă a CE. L nu a fost întocmită în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea, respectiv,
- datorită lipsei documentelor analitice, nu au putut fi identificați:
debitorii și nici titlurile de creanță sau alte documente justificative care să permită inițierea unei proceduri de recuperare a acestora în vederea acoperirii masei credale. creditorii în vederea notificării acestora și depunerii la dosarul cauzei a declarațiilor de creanță.- s-a încasat suma de 86.822,68 lei de la diverși debitori și nu a fost evidențiată în contabilitate.
Administratorul statutar se face vinovat și de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin. l lit.din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia).
Conform documentelor financiar contabile ale societății falite, la data deschiderii procedurii de faliment în formă simplificată, C L ar fi trebuit să aibă un activ în cuantum de 25.22230 lei reprezentând bunuri în valoare de 22.201,09 lei și disponibilități bănești în sumă de 3.021,21 lei.
Se precizează că activul debitoarei ar fi putut fi mai mare dacă sumele încasate de la diverși debitori, respectiv suma de 86.822,68 lei, ar fi fost înregistrată în evidența contabilă a CE.
Având în vedere că aceste bunuri și sume de bani nu au fost identificate faptic și că reprezentanții societății falite nu au putut furniza informații despre acestea, singura concluzie care poată fi trasă de aici este că au fost folosite în interes personal.
Prin sentința civilă nr. 227/16 februarie 2009 Tribunalul Bacăua admis acțiunea în atragerea răspunderii administratorului formulată de L în calitate de lichidator judiciar al L B și a obligat pârâta la plata sumei de 90.113,44 lei, reprezentând pasiv neacoperit al debitoarei falite
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice B și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva SC SRL B, în vederea recuperării unei creanțe bugetare totală în valoare de 14.560 lei, fiind desemnat ca lichidator judiciar suc.
Așa cum rezultă din certificatul constatator nr. 10574/03.08.2007 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, în cadrul SC SRL B calitatea de asociat unic a avut-o pârâta (), acesta deținând totodată și calitatea de administrator al societății.
În cadrul dosarului de faliment, nr- al Tribunalului Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a întocmit tabelul definitiv consolidat prevăzut de dispozițiile art. 108 al.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
În patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile și/sau imobile care să poată fi valorificate pentru acoperirea masei credale, iar în perioada de la data deschiderii procedurii (25.06.2007) și până în prezent s-a sustras în permanență, cu intenție și cu rea-credință, de la îndeplinirea obligațiilor legale prevăzute expres de art.35 Lg.8 5/2006 și a dispozițiile imperative ale instanței de judecată.
La soluționarea cauzei instanța reține că reclamatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 138 al.1 lit. a, d,e din Legea 85/2006.
Textul alin. (1) al art. 138 enumera 3 categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile acestui articol:
a) membrii organelor de supraveghere, auditori și cenzori, precum și membrii comitetului de direcție cu atribuții de supraveghere;
b) membrii organelor de conducere;
c) orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului persoană juridică prin una dintre faptele enumerate în alin. (1) lit. a) - g), ca de exemplu, conducătorul de fapt.
În ce privește îndeplinirea acestei cerințe se reține că lichidatorul, a îndeplinit formalitățile prevăzute de lege și a procedat la notificarea societății și a asociatului unic cu solicitarea de a depune la dosarul cauzei actele necesare desfășurării procedurii de faliment. Din datele obținute de lichidatorul judiciar de la ORC Bar ezultat că asociatul unic al debitoarei este numita.
Răspunderea patrimoniala reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței are natura juridica delictuala, cu un caracter special, așa încât trebuiesc întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate si a vinovăției. Elementele răspunderii civile delictuale sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.
Astfel cum rezultă din cererea introductivă și actele depuse la dosar, lichidatorul judiciar a dovedit acțiunea stabilindu-se că administratorul societății falite:
1. A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane - art.138 al. l lit. a,
Din analiza actelor financiar-contabile ale debitoarei a rezultat că societatea a utilizat defectuos resursele bănești, aceasta conducând la funcționarea societății în pierdere și la acumularea de datorii către bugetul consolidat al statului, a căror neplată la termenul scadent au atras calcularea de dobânzi, majorări, penalități, făcând astfel imposibilă redresarea societății.
Societatea avea de recuperat de la diverși debitori creanțe restante în valoare de 86.822,68 lei, creanțe care ar fi putut acoperi datoriile societății și ar fi permis redresarea activității economice a societății. Lipsa unor eforturi pozitive ale administratorul statutar - factor de conducere - în ceea ce privește managementul și organizarea activității societății, lipsa de preocupare pentru recuperarea creanțelor restante, au făcut ca veniturile societății să scadă simultan cu sporirea cheltuielilor și cu creșterea datoriilor către bugetul consolidat al statului, conducând în final la intrarea debitoarei în faliment.
Această stare de fapt este direct imputabilă numitei, care în calitatea sa de administrator statutar, deci de conducător al societății, era obligată să facă toate demersurile necesare atât organizării corespunzătoare a activității societății, recuperării creanțelor de la debitori, cât și plății datoriilor către bugetul consolidat al statului.
Prin neîndeplinirea acestor atribuții legale administratorul statutar a creat premizele intrării societății în faliment, cauzând societății un prejudiciu total în valoare de 90,113,44 lei conform raportului cauzal, dar în același timp prejudiciind și creditorii care au fost puși astfel în situația de a nu-și mai putea recupera debitele restante de la societate.
Neîndeplinirea obligațiilor fiscale asumate de către societate, dar și de către administratorul statutar în calitatea sa de organ de conducere conduce la concluzia că acesta a intenționat să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății, modificările survenite pe parcursul existenței acesteia în patrimoniu, modul în care au fost reflectate în contabilitatea societății operațiunile economico-financiare efectuate de aceasta, modul în care au fost utilizate resursele financiare ale debitoarei.
În cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:
fapta ilicită - folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folos propriu, continuarea activității în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
prejudiciul - 90,113,44 lei, reprezentând creanțe înregistrate și neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat ca urmare a utilizării defectuoase a resurselor financiare ale societății, precum și prin neplata la termen a obligații bugetare, prin aceasta fiind prejudiciat bugetul consolidat al statului;
raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - este evident și rezultă din faptul că prin neîndeplinirea cu intenție și cu rea-credință a obligațiilor legale referitoare la reflectarea operațiunilor economico-financiare în contabilitatea societății s-a cauzat un prejudiciu considerabil bugetului consolidat al statului;
vinovăția - intenție directă - faptele au fost săvârșite cu intenție directă, întrucât administratorul, în calitatea sa de organ de conducere al societății, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societății și nu poate invoca în apărare necunoașterea dispozițiilor legale referitoare la organizarea și conducerea contabilității societății, ori cele referitoare la reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice realizate.
2. A ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea - art.138 al.1 lit.
Conform art. 11 din Lg.82/1991, legea contabilității "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective".
În acest caz sunt întrunite cele 4 elemente ale răspunderii patrimoniale după cum urmează:
fapta ilicită - nerespectarea prevederile Legea 82/1991, care prevede fără echivoc în art. 11 că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității unei societăți revine administratorului sau altei persoane cu obligații în gestionarea unității, nedepunerea actelor la dosarul cauzei în termenele prevăzute de lege.
Din documentele debitoarei rezultă că evidența financiar contabilă a SC SRL nu a fost întocmită în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea, respectiv,
- datorită lipsei documentelor analitice, nu au putut fi identificați:
debitorii și nici titlurile de creanță sau alte documente justificative care să permită inițierea unei proceduri de recuperare a acestora în vederea acoperirii masei credale. creditorii în vederea notificării acestora și depunerii la dosarul cauzei a declarațiilor de creanță.- s-a încasat suma de 86.822,68 lei de la diverși debitori și nu a fost evidențiată în contabilitate.
prejudiciu - 90.113,44 lei, reprezentând creanțe înregistrate în tabelul definitiv consolidat și neacoperite în procedură, cert, lichid și exigibil;
raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - este evidentă și rezultă din documentele financiar contabile ale societății falite, care ar fi trebuit să aibă un activ în cuantum de 25.222,30 lei reprezentând bunuri în valoare de 22.201,09 lei și disponibilități bănești în sumă de 3.021,21 lei. societății ar fi putut fi mai mare dacă sumele încasate de la diverși debitori, respectiv suma de 86.822,68 lei ar fi fost înregistrată în evidența contabilă a
vinovăția - intenție directă - administratorul statutar avea obligația legală de a depune la dosarul cauzei și la dispoziția lichidatorului actele prevăzute de lege. Potrivit art. 1 din Legea 82/1991, organizarea și ținerea contabilității constituie o obligație profesională a comercianților, iar potrivit art.11 al.1 din aceeași lege, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.
Și Legea 31 /1990prevede, în art. 73 al.1 lit. c că administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Fiind o obligație izvorâtă din lege, antrenarea răspunderii pârâtului administrator pentru fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite prevăzute de art. 138 la.1 lit. d, existența unui prejudiciu, a vinovăției și legăturii de cauzalitate.
3. În ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzute la art. 138 al.1 lit. din Legea 85/2006 respectiv " au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia" instanța reține că aceasta nu au fost probată.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere. În cuprinsul textului se folosește sintagma "o parte a pasivului debitorului", ceea ce presupune stabilirea pasivului debitoarei.
În scopul stabilirii pasivului, administratorul/lichidatorul judiciar are obligația inserată în cuprinsul art. 72 din legea 85/2006 de a întocmi și de a înregistra tabelul preliminar ce cuprinde creanțele împotriva debitoarei, tabel ce este întocmit ca urmare a verificării creanțelor. Art.74 din aceeași lege prevede obligația întocmirii tabelului definitiv și numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv au drepturile ce izvorăsc din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. În motivarea recursului se arată că pierderile înregistrate nu sunt consecința activității ilicite a administratorului și că reorganizarea creanțelor de la diverși debitori nu echivalează cu folosința bunurilor societății în interes personal, deoarece utilizarea acestora presupune o acțiune și trebuie dovedită.
Recurenta susține că nu sunt dovedite nici susținerile referitoare la ținerea unei contabilități fictive sau încălcarea normelor specifice de ținere a contabilității, în legătură de cauzalitate cu activitatea administratorului.
Recurenta mai susține că nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, nu s-au administrat dovezi care să ducă la concluzia că administratorul a deturnat sau a ascuns o parte din pasivul persoanei juridice ori că a mărit prin acte fictive pasivul societății.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, reține următoarele:
Judecătorul sindic a reținut că recurenta nu a făcut demersuri pentru a recupera creanțele de la debitorii săi, creanța în valoare de 86.822,68 lei, ce ar fi putut acoperi datoriile societății și încadrat această faptă în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006.
A mai reținut judecătorul sindic că datorită lipsei documentelor analitice nu au putut fi identificați debitorii și nici titlurile de creanță sau alte documente justificative care să-i permită lichidatorului inițierea unei proceduri de recuperare și că s-a încasat suma de 86.822,68 lei de la diverși debitori și nu a fost evidențiată în contabilitate, considerând că aceste fapte se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2006.
Motivarea judecătorului sindic este contradictorie, reținând în prima parte a considerentelor că nu au fost recuperate creanțele în valoare de 86.822,68 lei, iar în a doua parte considerentelor a reținut că această sumă fost încasată, dar nu a fost evidențiată în contabilitate.
Analizând probele administrate în cauză și susținerile părților, Curtea reține că în evidența contabilă a debitoarei sunt înscrise creanțe în valoare de 86.822,68 lei.
Se reține că nu a fost ținută și o evidență analitică, ci numai una sintetică, pe conturi. În aceste condiții nu sunt cunoscuți debitorii și nu pot fi inițiate proceduri pentru recuperarea creanțelor.
Susținerile lichidatorului conform cărora creanțele au fost recuperate, dar nu au fost evidențiate în contabilitate, iar sumele au fost însușite de recurentă, nu pot fi reținute, pe de o parte întrucât susținerea că administratorul statutar declarat verbal că nu mai are creanțe de încasat nu a fost probată, iar recurenta în cererile formulate nu face referiri la aceste creanțe, iar pe de altă parte declarația dată în același sens de, soțul recurentei, care nu are nici o calitate în cadrul societății debitoare, nu poate fi luată în considerație.
Prin urmare, Curtea reține că fapta care i se poate imputa recurentei constă în aceea că nu a întocmit o evidență analitică și din acest motiv nu au putut fi identificați debitorii și nu au putut fi recuperate creanțele. Prejudiciul constă în aceea că prin nerecuperarea creanțelor nu au putut fi acoperite creanțele declarate de creditorii falitei, însă prejudiciul se cifrează la suma de 14.560 lei, sumă care este evidențiată în tabelul definitiv al creanțelor și nu la suma de 90.113,44 lei, cum în mod greșit a reținut judecătorul sindic.
Fapta mai sus reținută se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2006.
Nu poate fi reținută fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din același act normativ, întrucât nu s-a făcut dovada că recurenta și-a însușit sumele rezultate din recuperarea acestor creanțe și nici nu se poate presupune că prin nerecuperarea acestor creanțe a folosit bunurile și creditele debitoarei în favoarea societăților față de care falita era creditoare.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că pârâta va fi obligată la plata sumei de 14.560 lei, care reprezintă pasivul evidențiat în tabelul definitiv al creanțelor și care nu a fost acoperit în timpul procedurii, în loc de 90.113,44 lei, cât a acordat judecătorul sindic la cererea lichidatorului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentă, cererea va fi respinsă din următoarele motive:
Acțiunea în atragerea răspunderii fostului administrator a fost formulată de lichidatorul judiciar, însă acesta nu acționează în interes personal, ci în virtutea dispozițiilor cuprinse în art. 138 din Legea nr. 85/2006, care-i conferă legitimare procesuală activă. Acțiunea are drept scop urmărirea averii debitorului în vederea acoperirii creanțelor declarate în timpul procedurii. Prin urmare, lichidatorul judiciar nu ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pentru că nu acționează în interesul său personal.
În situația de față în care a fost atrasă răspunderea personală a administratorului societății debitoare pentru o faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și a fost obligată recurenta să suporte pasivul societății debitoare, chiar dacă a fost admis recursul în sensul diminuării sumei la care a fost obligată, debitoarea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu are bunuri și sumele ce urmează a intra în contul său sunt tocmai cele la care a fost obligată recurenta prin prezenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-, cu domiciliul în B, str. 9 -. 62,. E,. 4,. 10, județul B, în calitate de fost administrator al debitoarei B, împotriva sentinței nr. 227 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, cu sediul în B,-,. A,. 6, județul B - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 14.560 lei, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei, în loc de 90.113,44 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea formulată de recurentă privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, - |
Red. -
Red.
tehnored. 5 ex.
30 nov. 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Maria Violeta
