Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 985/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 985/R-COM
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V,-, jud.V împotriva sentinței nr.757/C din 1 iunie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială, în dosarul nr-intimați-pârâți fiind și, domiciliați în comuna, jud.V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta prin consilier juridic, lipsă fiind intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii privind antrenarea răspunderii personale a intimaților.
CURTEA:
Constată că, prin sentința nr.757 din 1 iunie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost respinsă cererea formulată de Direcția -ă a Finanțelor Publice V împotriva pârâților și.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica reținut că prin sentința nr.1085/2008 a Tribunalului Vâlceaa fost dispusă deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC și SRL D, în tabelul definitiv consolidat al creditorilor, menționându-se creanțele Direcției -e a Finanțelor Publice V (), Inspectoratul Teritorial d e Muncă V și Bank.
S-a mai reținut că, prin cererea înregistrată sub nr-, a solicitat antrenarea răspunderii pârâților și, sub motiv că pârâții, în calitate de administratori ai societății debitoare au provocat starea de insolvență prin faptul că au folosit bunurile societății în interes personal prin conducerea unei activități care a generat pierderi și că sumele reținute din salarii pentru a fi virate către stat au fost însușite în interes personal de administratori.
Analizând cererea,judecătorul-sindica constatat că reclamanta invocă în drept dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, însă nu-și motivează cererea și că singura motivare în fapt a reclamantei constă în a arăta că, din moment ce nu s-au achitat contribuțiile aferente salariilor, se presupune că fondurile reținute cu această destinație ar fi fost însușite de pârâți.Judecătorul sindica reținut că o astfel de prezumție nu poate fi admisă în lipsă de alte probe concludente, cu atât mai mult cu cât, din raportul administratorului judiciar rezultă că nu au fost descoperite fapte de natură a atrage răspunderea personală a reprezentanților debitoarei.
La 23 iulie 2009, Vad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că pârâții sunt vinovați de provocarea stării de insolvență prin faptul că au condus activitatea debitoarei în anul 2006, când au fost generate mai multe pierderi, faptă sancționată prin disp.art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Se mai arată că, societatea are clienți neîncasați și nu a fost făcută dovada demersurilor efectuate de pârâți pentru recuperarea acestor debite. În consecință, pârâții au administrat greșit activitatea societății.
În fine, se mai susține că răspunderea administratorilor societății are un conținut contractual și legal, iar neexecutarea obligațiilor se prezumă a fi cauzată de culpa acestora.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile recurentei, încadrate din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În drept, potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, (1)În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;. d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
II. Judecata.
Curtea constată că soluția instanței de fond este legală întrucât reclamanta, deși a invocat disp.art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, și-a motivat cererea pe managementul defectuos constând în aceea că reclamanții au dispus continuarea activității, deși în cursul anului 2006 societatea a înregistrat pierderi.
Așa cum se observă din textele legale, pentru a angaja responsabilitatea administratorilor societății pentru faptele prevăzute în art.138 alin.1 lit.a și d, reclamanții trebuie să dovedească faptul că persoanele vizate au folosit bunurile sau valorile persoanei juridice în interes propriu sau altei persoane; respectiv că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documente contabile ori nu au ținut contabilitatea conform legii.
În speță, nici una din faptele arătate nu sunt afirmate și nici dovedite.
Nu poate fi primită critica recurentei prin care susține că pârâții trebuie să răspundă patrimonial întrucât au condus activitatea societății cu un management defectuos. Curtea constată că managementul defectuos nu este o cauză legală de angajare a responsabilității administratorilor societății. În consecință, lipsa de diligență în încasarea creanțelor societății nu constituie motiv de angajare a răspunderii pârâților.
Nu poate fi primită nici teza recurentei prin care afirmă că obligațiile administratorilor față de societate au caracter contractual și că, în consecință, ajungerea societății în stare de insolvență prezumă încălcarea acestor obligații.
Curtea constată că angajarea răspunderii administratorilor, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, are un caracter delictual și nu contractual și că, în consecință, pârâții nu pot fi ținuți să răspundă decât pentru faptele prevăzute restrictiv de textul arătat.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V,-, jud.V, împotriva sentinței nr.757/C din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind și, domiciliați în comuna, jud.V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/27.10.2009
EM/5 ex.
Jud.sindic.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
