Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 1/
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr.- -
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, cu sediul în B, sector 2, str.- de,.1,.3-5 impotriva sentinței nr.25/27.05.2009 in contradictoriu cu intimata pârâtă SC Feroviare G SA, având ca obiect- acțiune in anulare a hotărârii
La apelul nominal făcut la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelul este timbrat iar prin serviciul registratură s-au primit la dosar la data de 21.12.2009 note de concluzii scrise de către apelantă prin care s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.25/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins acțiunea în anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor Feroviare G nr.3/30.12.2008 formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Feroviare G, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a motivat că operațiunea de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor ce a fost dispusă prin hotărârea nr.3/30.12.2008 de către adunarea generală a acționarilor din cadrul Feroviare G s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și R HG nr.577/2002 privind normele metodologice pentru aplicarea acestei legi.
Instanța de fond a reținut că problema de drept care a fost invocată de reclamantă prin considerentele acțiunii deduse judecății este aceea de a stabili dacă sunt obligate societățile privatizare și tranzacționate pe piața de capital să acorde dreptul de preferință reglementat de art.216 din Legea nr.31/1990 în cazul particular al majorărilor de capital social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-au obținut certificate de proprietate, ulterior privatizării.
Instanța de fond nu a primit susținerea reclamantei conform căreia acordarea dreptului de preferință este obligatorie. Instanța de fond a constatat că dreptul de preferință la cumpărarea de acțiuni emise ca urmare a majorării de capital social se poate exercita numai de la. căreia îi revin de drept acțiunile prin efectul legii speciale nr.137/2002.
În ceea ce privește valoarea terenului instanța de fond a motivat că nu era necesar ca aceasta să fie stabilită printr-o expertiză deoarece potrivit art.143 din nr.HG577/2002, act normativ în vigoare și aplicabil la data adoptării hotărârii "valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare".
Împotriva acestei acțiuni a formulat apel reclamanta înregistrată sub nr. unic - pe rolul Curții de Apel Galați.
Prin cererea de apel reclamanta a solicitat "casarea sentinței apelate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, reținerea cauzei și anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor C Feroviare G nr.3/30.03.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.472/22.01.2009".
A criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
În fapt, Feroviare Gaa probat majorarea capitalului social prin includerea contravalorii terenurilor în capital, fără evaluarea aportului și fără a acorda dreptul de preferință acționarilor minoritari ai societății.
Sentința apelată conține considerente contradictorii, străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs apelanta reclamantă a motivat că instanța de fond "citează eronat" dispozițiile legii nr.31/1990 "orice cumpărare a capitalului social". Arată că nu este vorba despre cumpărare ci despre majorarea capitalului social, așa cum rezultă din hotărârea atacată și din textul corect al art.216 din Doar Legea nr.137/2002 vorbește despre un drept al acționarului care a privatizat societatea de a cumpăra acțiunile emise în cadrul majorării de capital prin aportul contravalorii terenurilor.
A mai învederat că instanța de fond a mai reținut că "operațiunea de separare" a capitalului social se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr.137/2002 iar la articolul următor instanța vorbește despre aceeași operațiune de "separare a capitalului social" deși Feroviare AGa aprobat majorarea capitalului social, iar termenul de "separare" nu se regăsește în lege.
Al doilea motiv de apel este circumscris criticilor referitoare la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la acordarea dreptului de preferință la subscrierea noilor acțiuni.
Apelanta-reclamantă consideră că pârâta trebuia să emită acțiuni suplimentare care să permită acționarilor minoritari să subscrie acțiuni (prin aport de capital propriu) astfel încât aceștia să își mențină cota de participare la capitalul social conf.art.216 din, articol care nu intră în contradicție cu legea specială ci, din contră, o completează.
A arătat că legea specială nr.137/2002 face referire la dreptul de preferință al acționarilor existenți atât de a subscrie acțiuni pentru a-și păstra cota de participare (art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 și art.216 din Legea 31/1990 republicată) cât și la dreptul acționarului care a privatizat de a cumpăra acțiunile dobândite de
A invocat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.216 și 217 din Legea nr.31/1990, art.12 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și art.240 din legea pieții de capital nr.297/2007 redând în totalitate conținutul acestor articole.
Consideră că acordarea dreptului de preferință este obligatorie chiar și în acest caz, în conformitate cu art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. A invocat că disp. art.216 din Legea 31/1990 republicată referitoare la acordarea dreptului de preferință sunt imperative și cu caracter general. Orice excepție este de strictă interpretare și trebuie specificată expres. Dar, contrar susținerilor pârâtei și a celor reținute de instanța de fond, art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 face referire la dreptul general de preferință al acționarilor de a subscrie în cadrul majorărilor de capital, fără să interzică acest drept.
Apelanta reclamantă arată că alin.6 al.art.12, invocat de pârâtă, nu este aplicabil în speță deoarece se referă la un caz particular, acela în care cumpărătorului acțiunilor în cadrul procedurii de privatizare i se creează un drept în plus, de a cumpăra de la. un număr suplimentar de acțiuni, la un preț preferențial.
Acest drept nu înlătură dreptul celorlalți acționari de a subscrie în cadrul majorării de capital, ci respectă principiul egalității dintre acționari.
Prin acțiunea promovată s-a referit la dreptul de preferință reglementat de art.216 din Legea 31/1990 republicată și aplicabil în speță în conformitate cu art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002.
Apelanta reclamantă arată că pârâta nu a acordat dreptul de preferință pentru ca să își păstreze cota de deținere în capitalul social fără să conteste dreptul acționarului care a privatizat societatea de a dispune de acțiunile după voința și interesul propriu.
Susține că intimata-pârâtă încearcă prin abuz de drept să avantajeze doar acționarii care pot cumpăra acțiuni de la. în detrimentul acționarilor minoritari care își văd diminuată cota de participare la capitalul social.
Ultimul motiv de apel se referă la adoptarea hotărârii adunării generale a acționarilor cu încălcarea dispozițiilor art.240 alin.3 din Legea pieței de capital nr.297/2004 și art.6 din HG107/2008 privitoare la evaluarea aportului în natură.
În mod greșit instanța de fond a reținut că nu este nevoie de evaluarea aportului sub forma contravalorii terenurilor pentru care s-au obținut titlurile de proprietate.
Arată că pârâta Feroviare AGs -a înființat în baza HG692/1991 având la înființare, conform art.1 capital social de stat. Ca atare, îi sunt aplicabile disp.art.6 coroborate cu art.1 din HG834/1991 așa cum a fost modificată prin nr.HG107/2008, în speță pârâta trebuia să evalueze terenurile la valoarea de piață, prin intermediul unui evaluator autorizat.
Din materialele transmise de pârâtă nu rezultă că ar fi numit un expert independent care să evalueze terenurile care au făcut obiectul majorării capitalului social. Numirea expertului trebuia realizată printr-o hotărâre, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Instanța de fond, în lipsa unor prevederi exprese în legea nr.137/2002 a interpretat nr.HG577/2002 fără a ține seama de două legi: una generală - Legea nr.31/1990 și alta specială, Legea nr.297/2004 privind piața de capital și nr.107/2008 ce reglementează în mod expres procedura de urmat în vederea evaluării terenurilor ce constituie aport în natură la capitalul social.
În lipsa unei valori reale, certificate în mod independent, de către un expert autorizat, numit de judecătorul delegat și plecând de la prețul de piață al terenurilor, apelanta consideră că obiectul este ilicit iar hotărârea adoptată anulabilă.
În drept, a invocat art.132, art.215 din Legea 31/1990 republicată, art.140 din Legea nr.197/2004, art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 privind accelerarea privatizării.
A anexat cererii de apel decizia nr.1258/2009 pronunțată de, cu scopul de a evidenția aspecte din jurisprudență.
Legal citată, intimata pârâtă Feroviare Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
A arătat că Feroviare G s-a privatizat în anul 2000. Majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor ce au aparținut statului s-a efectuat după obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, lucru care s-a realizat în anul 2005.
Intimata-pârâtă a precizat că certificatele de atestare a dreptului de proprietate s-au obținut după privatizarea societății astfel că situația premisă dedusă judecății este prevăzută de art.12 alin.6 din Legea nr.137/2002 care nu face nici o trimitere la prevederile Legii nr.31/1990.
A invocat faptul că dispozițiile art.12 din legea nr.137/2002 reprezintă o normă specială, derogatorie față de orice prevedere legală, aplicabilă în materia societăților comerciale, inclusiv Legea nr.31/1990.
Intimata-pârâtă arată că recurenta a ignorat în mod vădit ultima teză a alineatului 6 al articolului 12 din Legea nr.137/2002 susținând că legiuitorul, în mod expres, a limitat dreptul de preferință al cumpărătorului din cadrul procedurii de privatizare la un număr de acțiuni suplimentare necesare menținerii cotei de participație la capitalul social, existentă anterior majorării acesteia cu valoarea terenurilor.
În ceea ce privește evaluarea terenurilor intimata-pârâtă consideră că eventualele critici le poate face autoritatea publică.
Susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii speciale respectiv art.12 din Legea nr.137/2002 coroborate cu cele ale art.143 din HG577/2002, care reglementează în mod expres situația dedusă judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele;
Intimata-pârâtă Feroviare G s-a privatizat în anul 2000.
Prin hotărârea nr.3/30.12.2008, adunarea generală extraordinară a acționarilor Feroviare Gah otărât, în unanimitate, majorarea capitalului social cu suma de 209.595 lei (constituită din valoarea terenurilor situate în G:-,-,- și-) reprezentând 83.838 acțiuni, respectiv de la 2.230.740 lei la 2.440.335 lei.
Art.4 alin.2 din această hotărâre prevede că majorarea capitalului social se face potrivit art.12 alin.3 și 5 din Legea nr.137/2002 și a faptului că s-a terminat procedura de obținere a titlurilor de proprietate, certificate obținute după privatizarea societății.
Potrivit art.5 din hotărâre, a aprobat, în unanimitate, ca majorarea de capital să se facă prin emiterea de noi acțiuni, respectiv un număr de 83.838 acțiuni cu valoare nominală de 2,5 lei pe acțiune iar acțiunile nou emise să fie atribuite conform legislației în vigoare (Legea nr.137/2002)-
Potrivit art.12 alin.5 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu modificările și completările ulterioare, "în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unității administrativ teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate".
Rezultă astfel că acțiunile suplimentare emise ca efect al majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, după privatizare revin în virtutea legii instituției publice implicate, adică, cum s-a întâmplat și în cauză.
Apelanta reclamantă susține că prin atribuirea acțiunilor direct către, pârâta a încălcat dreptul de preferință prev. de art.216 alin.1 din Legea nr.31/1990 coroborat cu art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 și art.240 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Susținerile apelantei-reclamante sunt neîntemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Operațiunea de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate, după privatizarea societății pârâte este una specială deoarece s-a realizat în temeiul Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare.
Această lege conține dispoziții speciale în ceea ce privește majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, după privatizare societății, dispoziții care derogă de la prevederile cu caracter general ale art.216 - 217 din Legea nr.31/1990 și ale art.240 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Fiind derogatorie de la norma generală conform adagiului "specialia generalibus derogant" rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz care intră sub incidența prevederilor sale, deci Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare se aplică cu prioritate față de normele cu caracter general mai sus menționate.
Astfel, dreptul de preferință al acționarilor care au cumpărat acțiuni în cadrul procedurii de privatizare sau succesorul în drepturi al acestuia nu este suprimat așa cum susține reclamanta ci devine unul special și subsecvent procedurii prin care într-o primă etapă acțiunile revin de drept Autorității pentru valorificarea activelor statului.
Acest drept de preferință la cumpărarea de acțiuni este ocrotit prin art.12 alin.6 din Legea nr.137/2002 și, în realitate, conferă acestor acționari un drept de a cumpăra acțiuni suplimentare de la instituția publică implicată astfel încât să se mențină cota de participație la capitalul social, existentă anterior majorării acestuia cu valoarea terenurilor.
Potrivit art.12 alin.7 din legea nr.137/2002 acest drept special de preferință se poate exercita în termen de 15 zile de la data înregistrării majorării de capital social.
Prin art.5 alin.2 din hotărârea nr.3/30.12.2008 a aprobat ca dată de înregistrare data de 15.01.2009.
În temeiul legii și a celor stabilite prin hotărârea apelanta- reclamantă a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul de preferință la cumpărarea de acțiuni suplimentare necesare pentru menținerea cotei de participare la capitalul social în intervalul de 15 zile care a început să curgă la data de 15.01.2009, prețul de vânzare a acțiunilor fiind unul preferențial conf.art.12 alin.8 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare.
De asemeni, atribuirea de drept a acțiunilor instituției publice implicate în privatizare nu a adus atingere drepturilor și intereselor legitime ale celor care au cumpărat acțiuni în cadrul procedurii de privatizare sau succesorilor în drepturi deoarece dreptul de vot conferit de acțiunile emise în conformitate cu prev. art.12 alin.5 din Legea specială sunt suspendate până la expirarea termenului de exercitare a dreptului de preferință conf.art.12 alin.10 din aceeași lege.
În raport de dispozițiile legale mai sus reținute rezultă că în cazul particular al majorărilor de capital social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-au obținut certificate de proprietate ulterior privatizării, dreptul de preferință se acordă de instituția publică implicată în privatizare și nu de către societatea privatizată așa cum greșit consideră reclamanta.
Prevederile art.12 alin.5 ind.2 din Legea nr.137/2002 nu sunt incidente în cauză și sunt invocate și interpretate în mod trunchiat de către apelantă, având în vedere că prin conținutul lor se reglementează prețul de subscriere al acțiunilor și nicidecum dreptul de preferință la cumpărarea acțiunilor de către cumpărătorii sau succesorii în drepturi, existenți în societate după privatizare.
Motivul de apel referitor la evaluarea terenurilor este de asemenea, neîntemeiat.
Așa cum s-a reținut și mai sus majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor s-a dispus în temeiul Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, lege specială care derogă de la norma generală prev. de art.210 și art.215 din Legea nr.31/1990 republicată.
Potrivit art.143 din nr.HG577/2002 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.137/2002 "valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare", astfel cum s-a procedat în cauză.
Aceste dispoziții legale au fost corect reținute de instanța de fond și nu au fost combătute de apelanta-reclamantă.
Susținerea că Legea nr.137/2002 nu conține dispoziții exprese în acest sens este neîntemeiată în raport cu conținutul art.143 din normele metodologice de aplicare a acestei Legi(nr.HG577/2002).
Prin urmare, valoarea terenurilor cu care s-a majorat capitalul social nu mai era necesar să fie stabilită de un evaluator autorizat ci s-a reactualizat valoarea terenurilor preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.
Invocarea G.nr.834/1991 astfel cum a fost modificată prin nr.HG107/2008 este neavenită deoarece acest act normativ se referă la stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat iar procedura de evaluare reglementată este premergătoare obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la existența în cuprinsul considerentelor a unor neconcordanțe concretizate prin cuvinte și expresii de genul "operațiunea de separare a capitalului social" sau "cumpărare a capitalului social", Curtea reține că acestea se constituie în veritabile greșeli materiale de tehnoredactare care pot fi remediate pe calea prev. de art.281 pr.civ.
În raport de considerentele expuse, constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de reclamanta, cu sediul în B, sector 2, str.- de,.1,.3-5 împotriva sentinței nr.25/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2010.
Președinte, dr.- - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/19.01.2010/4 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
