Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1266/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1266/COM
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de recurenta-pârâtăSC SRL- cu sediul în M,-, jud. C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -în calitate de lichidator al debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL M - cu sediul în C,-, jud.C și intimatul-pârât SC INTERNAȚIONAL SRL - cu sediul în Focșani,-, -.3,.4,.20, jud.V, împotriva sentinței civile nr.6332/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av., pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere la instanța de fond. Arată că în considerentele sentinței, instanța și-a argumentat soluția pe împrejurarea că debitoarea și-a valorificat bunurile. Erau necesare și alte probatorii, respectiv expertiza imobiliară pentru a se stabili valoarea vânzării la momentul transferului. Instanța nu a avut rol activ așa cum prevăd disp.art.129 Cod procedură civilă. S-au făcut dovezi că bunul avea valoarea reală. Consideră că nu a fost soluționat fondul și că era necesar a se stabili valoarea contabilă și de circulație a bunului. Transferul s-a făcut în cursul desfășurării normale a activității. In subsidiar, solicită admiterea recursului și casarea sentinței, motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat concernul fraudulos. Nu s-a făcut dovada că părțile au avut intenția de a frauda creditorii. Către nu aveau datorii ci, mai mult, aceasta avea de returnat TVA.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, constată:
Reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC International SRL, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța -Secția comercială sub nr-, a chemat în judecată pe pârâtele SC International SRL și SC SRL solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1338/22.06.2004 la BNP, înscris în cartea funciară nr.229, conform încheierii Biroului de carte funciară M nr.1642/28.06.2004 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1378/25.06.2004 la BNP, înscris în Cartea funciară nr.3854N prin încheierea nr.1668/02.07.2004 a Biroului de Carte funciară, încheiate de cele două pârâte, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că - și, în calitate de asociați ai SC International SRL au vândut pârâtei SC SRL, reprezentată de același asociat, spațiul comercial compus din magazin, 2 depozite, birou vestiar, cameră frigorifică, baie și 2 WC-uri, cu o suprafață utilă de 171,30 mp și au transmis dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestuia, în suprafață de 178,34 mp reprezentând cotă indiviză din terenul aferent blocului 2, cuvenită proprietarului imobilului situat în M str.-, -.2, parter, la prețul de 5000 lei fără TVA. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la BNP - M, prin încheierea nr.1338/22.06.2004.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1378/25.06.2004, pârâta SC International SRL prin asociații săi - și a vândut pârâtei SC SRL, reprezentată de. Construcția magazin 144 constând din spațiul comercial semicompartimentat, laborator și WC, cu o suprafață utilă de 71,79 mp și au transmis dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestuia în suprafață de 18,02 mp reprezentând cota indiviză din terenul aferent blocului C2, cuvenită proprietarului construcției imobilul situat în M str.- -.2, parter, la prețul de 4500 lei, fără TVA.
Contractele de vânzare-cumpărare sunt acte frauduloase încheiate de către debitoarea pârâtă SC International SRL în dauna creditorilor, respectiv a C, intenția vânzătoarei fiind aceea de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditoarea menționată.
Susține reclamanta că cei doi soți, - și, asociați ai pârâtei SC International SRL au vândut cele două imobile la prețuri derizorii - 5000, respectiv 4000 ron - pârâtei SC SRL, al cărei asociat este, intenția celor două societăți pârâte fiind aceea de a diminua activele falitei, de a frauda interesele creditorilor. Este evidentă, conform susținerilor reclamantei, cauza ilicită a celor două contracte.
Ulterior vânzării, cei doi asociați au cesionat părțile lor sociale către și, conform actelor adiționale nr.1/19.11.2004 și 3/22.11.2004.
Prin predarea creanțelor către, cei doi foști asociați, soții - și, prin intermediul SC SRL sunt în posesia celor două imobile libere de sarcini și datorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.79-85 din Legea nr.85/2006.
În dovedire, au fost anexate cererii contractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP, facturi fiscale, procesul verbal din 19.11.2004, declarația lui, fișa SC SRL.
Reclamanta la termenul de judecată din 30.04.2007, a precizat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art.80 alin.1 literele b și c din Legea nr.85/2006.
Pârâta SC SRL, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, susținând că înstrăinarea celor două imobile s-a făcut la valoarea lor de inventar, în cursul desfășurării normale a activității, la un preț serios.
De asemenea, pârâta susține că nu a fost făcută dovada intenției de fraudare.
În dovedirea susținerilor sale, a propus probele cu interogatoriu, martori, înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
La data de 3 septembrie 2007, pârâta SC SRL a invocat excepția tardivității acțiunii în anulare a celor două contracte.
Prin încheierea din 8 octombrie 2007, instanța a respins excepția invocată de pârâtă, reținând că acțiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr. 6332/11.12.2007, Tribunalul Constanțaa admis cererea formulată de reclamantul-lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta-debitoare SC Internațional SRL M; s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la. - M sub numerele 1378/25.o6.2004 și 1338/22.06.2004 încheiate de pârâta SC International SRL, în calitate de vânzătoare și SC SRL, în calitate de cumpărătoare și a fost obligată pârâta SC SRL să restituie averii debitoarei SC International SRL imobilele ce fac obiectul contractelor anulate sau, dacă acestea nu mai există, valoarea lor la data transferului efectuat de către pârâta debitoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art.80 alin.1 literele b și c din Legea nr.85/2006 lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii (litera b), precum și prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile (litera c).
În speță, prin sentința civilă nr.3674/COM/13.06.2006 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC International SRL, iar prin sentința civilă nr.7521/COM/13.11.2006 falimentul acesteia.
La data de 25.06.2004, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP - M sub nr.1378 și 1338, - și, în numele și pentru SC International SRL au vândut pârâtei SC SRL, prin unic asociat pentru suma de 4500 ron, respectiv 5000 ron, construcția - magazin 144 constând din spațiu comercial semicompartimentat, laborator și WC cu o suprafață utilă de 71,79 mp, au transmis dreptul de concesiune asupra terenului aferent în suprafață de 18,02 mp reprezentând cota indiviză din terenul aferent blocului C2 cuvenită proprietarului construcției imobil situat în M str.-, - parter, evidențiat cadastral sub nr.77/P;5, conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat la OJCGC C sub nr.9952 și construcția - spațiu comercial constând din magazin, 2 depozite, birou, vestiar, cameră frigorifică, baie și 2 WC-uri, cu o suprafață utilă de 171,30 mp și au transmis dreptul de concesiune asupra terenului aferent acestuia în suprafață de 178,34 mp, reprezentând cota indiviză din terenul aferent blocului C2, cuvenită proprietarului construcției, imobil situat în M, str.- - parter, județul
Dreptul de proprietate al pârâtei SC SRL asupra celor două imobile mai sus arătate a fost întabulat în baza încheierilor nr.1668/02.07.2004, respectiv nr.16424/28.06.2004.
Reclamantul lichidator judiciar susține că cele două contracte de vânzare se impune a fi anulate întrucât prețul înstrăinării este neserios, derizoriu, fără a face însă dovada prețului practicat pentru imobile similare la data perfectării celor două contracte.
Intenția pârâților de a sustrage cele două imobile - spații comerciale - de la urmărirea de către creditori rezultă din circumstanțele încheierii contractelor.
Astfel, pârâta falită SC International SRL, prin cei doi asociați și administratori - soții - și - au vândut pârâtei SC SRL al cărei unic asociat și administrator este, cele două imobile.
De asemenea, deși se consemnează în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1338/22.06.2004 că prețul imobilului a fost încasat, pârâta SC SRL nu a făcut dovada plății acestuia, în condițiile în care în apărare a susținut că bunul a fost cumpărat de la pârâta debitoare la valoarea la care acesta a fost înregistrat în contabilitate, deși nu probează valoarea contabilă a imobilului.
Faptul că pârâtele, prin asociații acestora - soții au intenționat a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori rezultă și din încheierea (ulterior vânzării spațiilor comerciale) actului adițional nr.1/19.11.2004 prin care cei doi asociați ai pârâtei SC International SRL au cesionat părțile sociale către și. Prin urmare, după ce s-au asigurat că imobilele în litigiu rămân în familie, prin cumpărarea acestora de către pârâta SC SRL, cei doi soți au predat "activul și pasivul, cu debite și creanțe, așa cum erau ele la data semnării actului adițional nr.1/19.11.2004".
Față de considerentele expuse, constatând a fi îndeplinite condițiile art.80 alin.1 lit.c și cum prezumția de fraudă în dauna creditorilor nu a fost răsturnată în condițiile art.85 alin.3, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâte și, în temeiul art.83 alin.1, a obligat pârâta SC SRL să restituie averii debitoare imobilele ce fac obiectul contractelor anulate sau, dacă acestea nu mai există, valoarea lor la data transferului efectuat de pârâta debitoare SC International SRL.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând admiterea acestuia, în principal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea altor probe (martori, expertiză tehnică de specialitate), iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, invocând ca motiv de recurs art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1.In motivare, se arată că lichidatorul susține că cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt acte frauduloase încheiate de debitoarea SC International SRL în dauna creditorilor.
Insă, afirmația acestuia conform căreia vânzarea s-a făcut la prețuri derizorii și total neserioase de 5000 lei, respectiv 4500 lei, comparativ cu adevărata valoare a celor două imobile, este deoarece actele contabile dovedesc valoarea de inventar, iar, la momentul transferului, societatea nu avea datorii la stat, ci dimpotrivă avea de recuperat TVA, deci era creditorul finanțelor publice.
Prețul a fost achitat integral la momentul transferului și menționat în actele contabile.
Ulterior, a cesionat părțile sociale către alte două persoane și la momentul preluării gestiunii societatea nu avea nici un debit.
Mai arată recurenta că instanța trebuia, în baza art.129 Cod procedură civilă, să pună în discuție necesitatea și utilitatea expertizei imobiliare de evaluare a imobilelor pentru a se stabili valoarea vânzării la momentul transferului.
2.Instanța de fond nu s-a pronunțat nici pe excepțiile și argumentele legate de aceste transferuri și nici nu a soluționat fondul cererii dedus judecății, deși au fost depuse acte contabile.
Transferul proprietății celor două imobile s-a făcut în cursul desfășurări normale a activității, cu respectarea disp.art.1303 cod civil care prevede că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți.
In cauză, nu s-a probat că prețul este derizoriu sau că intenția părților a fost să fraudeze creditorii.
Asociații au considerat necesar să își desfășoare separat activitatea și, odată cu transferul bunurilor, au fost preluați și salariații societății, ceea ce denotă că recurenta și-a desfășurat în continuare normal activitatea cu același număr de salariați și cu același profit.
Ulterior vânzărilor cei doi asociați - și au cesionat și părțile care le dețineau la SC International SRL către și, conform actelor adiționale nr.1 și 3/2004.
Cesiunea nu s-a făcut cu intenția de fraudare a creditorilor, iar vânzarea nu a avut ca scop diminuarea activului debitoarei, deoarece bunurile au fost preluate la valoarea acestora din contabilitate, societatea desfășura activitate rentabilă la acel moment conform actelor contabile anexate și bunul a fost preluat cu pasiv și cu toți angajații.
Mai susține lichidatorul că prin ce-l de-al doilea contract de vânzare-cumpărare. Imobilul a fost înstrăinat către SC SRL, în care asociat este tot, cu un alt administrator C după o perioadă foarte scurtă și cu un preț de 10 ori mai mare.
Insă, acest spațiu a fost supus unor modificări substanțiale și astfel prețul a crescut considerabil, iar, între cele două vânzări, piața imobiliară înregistrat numeroase creșteri.
Solicită respingerea temeiului prev.de art.80 lit.B din Legea nr.85/2006, invocat de lichidator, deoarece acest text de lege se aplică acelor operațiuni în care debitorul execută o prestație de valoare disproporționat de mare față de valoarea primită, iar, în cauză, nu s-a făcut dovada că actul este lezionar și că există o disproporție vădită de valoare.
Pentru exercitarea acțiunii în anulare prevăzută de acest text de lege, se cere ca administratorul judiciar sau lichidatorul să facă dovada participării la fraudă a cocontractanților. Frauda există în momentul în care terțul cunoștea starea de insolvență a debitorului în momentul în care a încheiat actul.
Art.82 din Legea nr.85/2006, prevede că nu se poate cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.
In ceea ce privește anticiparea stării de insolvență de către debitor sau reprezentantul acestuia, cât timp nu poate fi stabilită reaua-credință, existența posibilității apariției insolvenței nu poate constitui un motiv pentru anularea actelor de transfer, dacă actele în cauză au fost efectuate în cursul activității curente a debitorului.
Consideră că instanța de fond nu a analizat fondul cererii și nu a avut rol activ pentru a administra și alte probatorii necesare și utile rezolvării cauzei sub toate aspectele.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr.3674/COM/13.VI.2006 a Tribunalului Constanțas -a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de pârâta SC Internațional SRL, iar apoi prin sentința civilă nr.7521/COM/13.XI.2006 a aceleiași instanțe s-a dispus falimentul acesteia.
Prin contractul autentificat de BNP, - și, în numele și pentru SC Internațional SRL au vândut către SC SRL (asociat unic ) un imobil - spațiu comercial compus din hol și WC cu o suprafață utilă de 40,23 mp.
De asemenea, a fost transmis dreptul de concesiune asupra terenului aferent în suprafață de 36 mp (cotă indiviză din terenul aferent acestuia) imobil situat în M,-, - parter.
Prețul vânzării a fost stabilit de părți la suma de 4000 lei (40.000.000 lei ROL).
Ulterior, tot prin act autentic, pârâta SC SRL vinde pârâtei SC SRL imobilul descris mai sus cu prețul de 46.000 lei (460.000.000 ROL).
Conform art.79 din Legea nr.85/2006 poate fi atacat pe calea acțiunii în anulare (revocare) orice act fraudulos încheiat de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.79 din lege este de aplicație generală în raport cu art.80 care enumeră anumite acte ce pot fi anulate și conține totodată dispoziții derogatorii.
Acestea se referă la instituirea unei prezumții de fraudă a debitorului și uneori a terțului cu care acesta a încheiat actul, precum și la perioada în care trebuie să se fi încheiat actul pentru a opera prezumția de fraudă.
Astfel, potrivit art.80 lit.b din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul legal se referă la diferența vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului.
În cazul prevăzut de litera b, frauda debitorului este prezumată de lege.
Astfel, prin încheierea actului, debitorul urmărește sau cel puțin acceptă posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat și căruia îi transferă o valoare patrimonială disproporționat de mare în raport cu prestația efectiv primită de către el.
În cauza de față, așa cum a reținut și instanța de fond, intenția celor două pârâte, prin asociații lor, a fost aceea de a sustrage imobilul de la urmărirea sa de către creditori.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și calitatea de soți a lui, că imobilul a rămas în familie, cât și prețul superior încasat prin vinderea spațiului comercial.
Față de cele expuse, criticile formulate prin motivele de recurs sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial d eclarat de recurenta-pârâtăSC SRL- cu sediul în M,-, jud. C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -în calitate de lichidator al debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL M - cu sediul în C,-, jud.C și intimatul-pârât SC INTERNAȚIONAL SRL - cu sediul în Focșani,-, -.3,.4,.20, jud.V, împotriva sentinței civile nr.6332/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
.-gref.
2ex,/17.11.2009
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
