Anulare hotarare aga Spete. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/2009
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1391 din 13.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.391 din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta P, reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în rejudecare a reținut că prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din cadrul pârâtei SRL, adoptată la 23.XI.2007, la a doua convocare, s-a acceptat cesionarea părților sociale reprezentând 40% din capitalul social, s-a revocat din funcția de administrator reclamantul fiind numit un alt administrator, s-a aprobat schimbarea sediului societății, desființarea punctului de lucru din B M,-/15, respectiv modificarea actului constitutiv și reactualizarea lui în sensul celor de mai sus ( 40 - 41 dosar nr-.
Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 117 al. 8 din Legea nr. 31/1990 nu a putut fi primită de instanța de fond având în vedere că modificarea actului constitutiv și reactualizarea lui printr-un act adițional a fost hotărâtă abia la 23 noiembrie 2007.
Apărarea reclamantului privind convocarea adunării generale într-un alt loc decât la sediul societății, nu este de natură să atragă anularea convocării, textul de lege cuprins în art. 195 al. 1, invocat de reclamant, neprevăzând o astfel de sancțiune.
A mai menționat instanța de fond că deși reclamantul susține că în convocare nu au fost inserate toate elementele privitoare la modificarea actului constitutiv, din copia convocării depuse la fila 9 din primul dosar al instanței de fond, rezultă contrariul, prin urmare în cauză au fost respectate normele legale ale art. 117 al. 7 din legea enunțată.
Potrivit reglementării cuprinse în art. 193 al. 3, dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîtrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți.
Din perspectiva normelor legale imperative derogatorii și ținând cont de situația de excepție a neîntrunirii majorității, prezentă în speță, instanța de fond a apreciat ca nefondată apărarea reclamantului referitoare la nerespectarea art. 202 al. 2 din actul normativ menționat anterior.
De asemenea, invocarea de către reclamant, în rejudecare, a dispozițiilor art. 226 al. 1 fost apreciată ca irelevantă, atâta vreme cât retragerea din societate nu îl vizează pe acesta, ci pe un alt asociat, reclamantul fiind nemulțumit, în realitate, de revocarea sa din calitatea de administrator care este statutară și legală, respectiv excluderea din societate printr-o hotărâre ulterioară, nu face obiectul acestui dosar.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, potrivit dispozitivului. Văzând și prevederile art. 274 Cod pr. civilă privind cheltuielile de judecată, a fost obligat reclamant să plătească cu acest titlu pârâtei suma de 400 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel -, solicitând, în principal, admiterea apelului, desfiintarea hotărârii primei instantei si trimiterea cauzei in rejudecare aceleasi instante.
În subsidiar, reclamantul a solicitat schimbarea hotărârii atacate, admiterea actiunii introductive în sensul constatării nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociatilor din data de 22.11.2007 si a actului aditional al societății încheiat cu nr. 216/23.11.2007 si radierea din Registrul Comertului a mentiunilor cuprinse în hotărârea si actul aditional atacat.
La pct. 1 din motivele de apel, reclamantul solicită desfiintare cu trimitere în rejudecare a hotărârii instanței de fond, apreciind că se impune aceasta în lumina dispozitiilor art. 297 al. 1.pr.civ. deoarece prima instanță nu a cercetat efectiv si concret fondul cauzei, respectiv nu a abordat si argumentat judicios cele 4 motive de nulitate absoluta dezvoltate prin cererea introductivă de instanță.
În acest context, reclamantul relevă că deși instanta de fond face trimitere la textele de lege apreciate de reclamant ca fiind încălcate prin modalitatea de convocare si deliberare în cadrul adunării generale a asociatilor, totusi considerentele hotărârii nu diferă substantial de cele cuprinse în sentinta civilă nr. 1.155/2008, hotărâre desfiintată de instanta de apel.
A apreciat reclamantul că instanța de fond a abordat eronat unele aspecte care sunt contrazise de însăși probatoriul administrat, reținând greșit că principala nemultumire a reclamantului, respectiv interesul acestuia în promovarea actiunii introductive, constă în revocarea sa din functia de administrator al societății, măsura apreciată de instanță ca fiind legală, deși din actul constitutiv al societății precum si celelalte înscrisuri de la dosar rezultă că reclamantul nu a exercitat niciodată functia de administrator al societății, această functie fiind ocupată de o cu totul altă persoană.
La pct. 2 din motivele de apel, reclamantul critică hotărârea pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, arată reclamantul, adunarea generală a asociatilor din cadrul, hotărârea luată cu acea ocazie, precum si actul aditional încheiat sunt nule, fiind încălcate dispozitiile imperative prev. de Legea nr. 31/1990, republicată. În acest sens, reclamantul a învederat că prin convocatorul care i-a fost comunicat, a fost invitat să se prezinte la adresa din P-, jud. P, pentru a lua parte la adunarea generală, pentru data de 22.11.2007 ora 11,30, în acelasi convocator fiind stabilită si data celei de-a doua sedinte, respectiv 23.11.2007 în acelasi loc si la aceeasi oră, în eventualitatea în care prima sedință a nu ar fi îndeplinit conditiile legale pentru deliberare, convocatorul având următoarea ordine de zi:
1. Cesiunea părtilor sociale detinute de asociatul TECHNOLOGIE către firma A Austria;
2. Schimbarea sediului social al societății;
3. Numirea administratorului si stabilirea remuneratiei.
Hotărârea din data de 23.11.2007 a avut ca obiect modificarea actului constitutiv al societății în ceea ce priveste modul de administrare, structura asociatilor si schimbarea sediului social.
Reclamantul a apreciat că procedura de convocare, de deliberare si de emitere a hotărârii atacate s-a realizat cu încălcarea normelor legale imperative, cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv art. 117 alin. 7, art. 195 alin. 1, art. 226 alin. 1 și art. 202 alin. 1 și 2.
Față de aceste dispoziții legale, reclamantul relevă că nu a fost comunicat proiectul de act aditional care urma să fie aprobat în cadrul adunării generale, iar sub acest aspect reclamantul critică hotărârea instanței de fond care a reținut că:"invocarea de către reclamanta dispozitiilor art.117al.8din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primita de instanță având în vedere că modificarea actului constitutiv si reactualizarea lui printr-un act aditional a fost hotărâta abia la23noiembrie 2007",deoarece obiectul pricinii vizează însăți adunarea generală din data de 23.11.2007.
Un alt aspect legat de problema convocării, a mai relevat reclamantul, este si pozitia adoptata de instanta în sensul că această procedura respectă dispozitiile legale prev. de art. 117 al. 7 din Legea nr. 31/1990, fără a cerceta si cerintele obligatorii prev. de art. 11 7 alin. 6 din aceeasi lege.
De asemenea, arată reclamantul, convocarea a fost realizată de ceilalti doi asociati ai societății si nu de administratorul statutar al acesteia, încălcându-se în acest sens dispozitiile legale sus-mentionate, precum și faptul că convocarea s-a realizat într-o altă locatie decât sediul social al societății, fără ca actul constitutiv să deroge de la dispozitiile art. 195 al. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata. Mai mult, această locatie a fost stabilită în P, fără nici o justificare si fără ca în această localitate, societatea să detină măcar un punct de lucru.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că prima teză a acestei critici nu a fost cercetată de prima instanta, nefiind întrunite cerințele impuse de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Din convocator reiese în mod clar faptul că unul din punctele de pe ordinea de zi viza si retragerea asociatului TECHNOLOGIE, prin cesionarea în totalitate a părtilor sale sociale către firma Austria. In acest sens era necesar acordul unanim al asociatilor, fără a exista posibilitatea aplicării dispozitiilor art. 193 al. 3 din Legea nr. 31/1990, dar neexistând acest acord în cadrul adunării generale, era necesar sesizarea tribunalului, procedură nerespectată de adunarea generală.
Astfel, cesiunea părtilor sociale de către asociatul-cedent s-a realizat către o terță persoană, străină de societate, fără ca hotărârea în acest sens să îndeplinească cvorumul legal ( votul a reprezentat 70% din capitalul social, față de 75% caâ era necesar).
De asemenea, era necesar respectarea procedurii privind exercitarea dreptului de preemtiune a celorlalti asociati, asa cum se mentionează expres la art. 8 din actul constitutiv al societății, în sensul notificării scrise a acestora din urmă cu privire la intentia de retragere si cesiune.
Este adevărat că au existat discutii între asociati cu privire la intentia de retragere a asociatului TECHNOLOGIE, numai că, o concretizare a acestor discutii trebuia să aibă loc în cadrul unei adunări generale legal convocată si constituită, unde asociatii să fi avut posibilitatea de exprimare a dreptului de preemtiune, de negociere a pretului cesiunii si de a hotărî oportunitatea primirii în societate a unei alte persoane.
-se prevederile legale si contractuale s-a adus atingere gravă dreptului de exprimare a vointei sociale care, practic reprezintă esenta existentei oricărei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 republicată, sanctiunea fiind nulitatea absolută.
Obligatia de a se mentiona textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv, cu ocazia convocării adunării generale este o obligatie legală imperativă care este incidentă si în situatia societăților comerciale cu răspundere limitată, drepturile actionarului sau a asociatului trebuind protejate fără discriminare.
Modalitatea de convocare, de deliberare în cadrul adunării generale din data de 22.11.2007, conditiile de cesionare a părtilor sociale detinute de partenerul, către o terță persoană, străina de societate, controlată exclusiv de asociatul. Franta, reprezintă măsuri abuzive care au suprimat orice posibilitate de exprimare a vointei sociale din partea reclamantului, iar toate aceste manopere dolosive au avut un singur scop, acela de a se crea o voință socială majoritară în persoana asociatului Franta care personal si prin intermediul societății cesionare a părtilor sociale, unde are calitatea de asociat unic si administrator ( Austria ), a acumulat 70 % din capitalul social.
In urma acestei situatii, era doar o chestiune de timp ca această manevră frauduloasă să se întoarcă împotriva reclamantului, dovada fiind adoptarea hotărârii nr. 2/28.02.2008 a adunarii generale, prin care reclamantul este exclus din societate.
Retragerea asociatului din cadrul societății a fost analizată pentru prima dată în cadrul adunării generale din data de 22.11.2007 si nicidecum la data de 20.09.2007. In absenta unor prevederi derogatorii din actul constitutiv, retragerea unui asociat din cadrul societății trebuie aprobata de către toti asociatii, în caz contrar, retragerea trebuie dispusă de instanta competentă, conform art. 226 al. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata.
De asemenea transmiterea părtilor sociale către persoane din afara societății trebuie să întrunească votul a trei pătrimi din capitalul social, obligatie mentionată expres de art. 202 al. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990 republicata. Față de aceste considerente, raportat la prevederile legale incidente, reclamantul a apreciat că hotărârea atacată a fost adoptată cu incalcarea conditiilor legale de cvorum, suprimând abuziv posibilitatea sa de a-si exprima vointa în cadrul societății, fapt ce atrage, indiscutabil, sanctiunea nulității absolute.
In drept, reclamantul invocat art. 117 al. 6 si 7, art. 195 al. 1, art. 226 al. 1, art. 202 al. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Intimata a depus intampinare ( 11-14) prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca neintemeiat si mentinerea sentintei apelate ca fiind pe deplin legala si temeinica.
Analizand apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
In sustinerea cererii de desfiintare a sentintei apelate si de trimitere a cauzei spre rejudecare, apelanta a invocat insuficienta motivare a sentintei apelate care dovedeste necercetarea fondului. In concret, nu au fost abordate si argumentate judicios cele patru motive de nulitate absoluta dezvoltate prin cererea introductiva de instanta, instanta rezumandu-se la a face trimiteri superficiale la textele legale incidente.
In opinia instantei de apel, motivarea primei instante, desi concisa si sintetica, raspunde exigentelor procedurale deoarece retine o stare de fapt corecta si face deasemenea o analiza a textelor legale incidente prin raportare la cele patru motive de nulitate invocate de catre reclamanta. Conform doctrinei recente in domeniu,conditiile procedurale privind motivarea hotararii sunt indeplinite chiar daca nu s-a raspuns expres fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din ansamblul hotararii sa rezulte ca s-a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin argumente logice, (Decizia 2522/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - sectia de contencios administrativ si fiscal). Deasemenea, conform unei hotarari recente a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in concret Hotararea CEDO din 15.03.2007 in cauza G impotriva Romaniei, s-a retinut ca,desi motivarea se examineaza in raport cu circumstantele concrete ale fiecarei cauze, hotararea trebuie sa cuprinda,un raspuns specific explicit la problemele decisive pentru procedura in cauza,
In consecinta, cererea de desfiintare a sentintei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi admisa, avand in vedere si faptul ca printr-o decizie anterioara a Curtii de APEL CLUJ, nr. 213/2008 pronuntata in dosar numarul -, a fost admis un apel anterior al aceleiasi apelante impotriva unei prime sentinte pronuntate de catre Tribunalul M in aceasta cauza, a fost desfiintata sentinta comerciala 1155/1.07.2008 pentru acelasi considerent al nemotivarii hotararii judecatoresti. In aceste circumstante, oad oua desfiintare in apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru acelasi motiv al neanalizarii fondului cererii de chemare in judecata ar prejudicia dreptul partilor la solutionarea cererii deduse judecatii intr-un termen rezonabil, aspect esential al procesului echitabil pe care sistemul judiciar trebuie sa-l asigure justitiabililor prin prisma exigentelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Aceasta mai ales in conditiile in care apelul este o cale devolutiva de atac iar instanta de apel are in consecinta competenta deplina de a proceda la o reanalizare integrala a tuturor aspectelor de fapt si de drept ale spetei si de a suplini orice omisiuni sau imperfectiuni ale judecatorului primei instante.
Cu privire la aspectele de fond, instanta de apel considera calea de atac cu a carei solutionare a fost investita ca neintemeiata, deoarece argumentele expuse de catre apelanta cu privire la fiecare dintre cele patru motive de nelegalitate ale hotararii AGA nu pot fundamenta schimbarea in tot sau in parte a solutiei pronuntate de catre Tribunalul
Astfel, primul motiv de nulitate a hotararii AGA se refera la nerespectarea dispozitiilor art. 117 alin. 7 din Legea 31/1990 care impune ca,atunci cand pe ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor, textului enuntat sunt pe deplin respectate de convocatorul depus in probatiune (9) care enumera intr-o maniera si nesusceptibila de interpretare problemele inscrise pe ordinea de zi care urmau a fi supuse votului asociatilor: cesiunea partilor sociale detinute de catre asociatul Technologie und catre firma, Austria, schimbarea sediului social si numirea unui nou administrator si stabilirea remuneratiei. Cu privire la dispozitiile art. 117 alin. 6 din Legea 31/1990, invocate pentru prima data prin apelul declarat, instanta retine ca acest text legal se refera la adunarile generale ale societatilor pe actiuni, fiind cuprinse in capitolul IV,Societatile pe Actiuni, si sunt de stricta interpretare si aplicare. In situatia in care legiuitorul a dorit sa asimileze prevederile din Legea 31/1990 care se refera la societati pe actiuni si sa le atribuie si societatilor cu raspundere limitata, a facut acest lucru in mod expres ( a se vedea art. 196, art. 197 alin. 3, etc.).
Prima instanta a facut o eroare in identificarea administratorului statutar al societatii comerciale care a fost revocat prin hotararea atacata, deoarece nu reclamantul apelant a fost revocat ci fratele acestuia. Este insa vorba despre o eroare pur materiala care nu poate produce vreo consecinta cu privire la legalitatea si temeinicia sentintei apelate.
Cu privire la convocarea hotararii AGA, nelegala in opinia reclamantului apelant datorita nerespectarii dispozitiilor art. 195 alin. 1. instanta retine urmatoarele:
Adunarea nu a fost convocata de catre administratorul statutar pentru simplul motiv ca acesta a demisionat din aceasta calitate, manifestare de vointa comunicata celorlalti asociati la data de 20.08.2007 ( 50 din dosarul primei instante), continuand sa exercite aceasta calitate doar pe perioada intervalului de preaviz de trei saptamani care a expirat la data de 14.09.2007. Demisia constituie un caz de incetare a calitatii de administrator prin denuntarea unilaterala a mandatului acordat acestuia, situatie in care fostul administrator poate fi obligat doar la plata unor eventuale daune pentru prejudiciul cauzat. Aceasta demisie a fost analizata de catre asociati in cadrul sedintei adunarii generale a asociatilor din 20.09.2009, sedinta la care reclamantul apelant a fost prezent si a votat pentru (54-55 din dosarul primei instante).
In consecinta, convocarea adunarii generale, in lipsa unui administrator statutar a fost realizata de catre ceilalti doi asociati care detineau impreuna 70% din capitalul social, pe ordinea de zi figurand si numirea unui nou administrator. Este real faptul ca art. 195 alin. 1 din Legea 31/1990 se refera la sediul social ca loc al desfasurarii adunarii generale, insa acest fapt nu exclude posibilitatea de convocare a adunarii generale si intr-o alta locatie, mai ales in aceste conditii speciale ale demisiei administratorului, fara ca prin acest fapt interesul vreunui asociat sa fie vatamat, in conditiile in care convocarea este pe deplin procedurala.
Un al treilea motiv de nulitate a hotararii AGA si implicit a actului aditional subsecvent se refera la nerespectarea dispozitiilor art. 226 alin. 1 din Legea 31/1990, conform carora retragerea unui asociat din societatea cu raspundere limitata se poate realiza doar in anumite situatii limitativ reglementate de textele incidente. In opinia instantei de apel, trebuie facuta o distinctie intre retragerea unui asociat dintr-o societate cu raspundere limitata, situatie in care societatea continua doar cu ceilalti asociati si cesionarea partilor sociale detinute de catre unul dintre asociati catre un tert, situatie in care tertul preia participatia asociatului cedent si continua societatea impreuna cu ceilalti asociati. Dispozitiile art. 226 se refera doar la prima ipoteza, deoarece dispozitiile alin. 2 si 3 ar fi inaplicabile in cea de a doua situatie in care tertul preia participatia asociatului cedent in schimbul unui pret al cesiunii, iar in consecinta nu se pune problema vreunei schimbari a participatiei celorlati asociati pe care sa o stabileasca instanta si nici problema stabilirii drepturilor asociatului retras, deoarece aceste drepturi sunt reglementate de contractul de cesiune de parti sociale incheiat cu tertul care devine nou asociat.
Cesiunea partilor sociale catre un tert in cazul societatii cu raspundere limitata este reglementata prin dispozitiile art. 202 alin. 1 si 2 din Legea 31/1990, text a carui nerespectare este invocata ca fiind al patrulea motiv de nulitate absoluta a hotararii adoptata de AGA. Este eronata sustinerea apelantei conform careia in cazul votului reglementat de dispozitiile art. 202 alin. 2 din legea 31/1990 nu sunt aplicabile prevederile art. 193 alin. 3 din Legea 31/1990.
In realitate, in opinia instantei de apel, pe de o parte art. 193 alin. 3 din Legea 31/1990 nu distinge intre felul majoritatii cerute si natura deciziei adoptate de catre adunarea generala a asociatilor la prima convocare, iar conform unui principiu unanim acceptat, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu are dreptul sa distinga, iar pe de alta parte, daca in cazul in care legea cere unanimitate, la a doua convocare este permisa adoptarea deciziilor de pe ordinea de zi,oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti, cu atat mai mult daca pentru adoptarea hotararii legea nu prevede unanimitate ci o majoritate de, la a doua convocare a asociatilor decizia poate fi adoptata in aceleasi conditii reglementate de art. 193 alin. 3 din Legea 31/1990.
In consecinta, decizia de cesiune a partilor sociale de catre un asociat catre un tert si cooptarea acestuia in societatea comerciala a fost adoptata in conditii de deplina legalitate, cesiunea fiind inscrisa pe ordinea de zi, cuprinsa in notificarea comunicata reclamantului apelant care a dispus de un interval de timp suficient in vederea exercitarii dreptului de preemtiune, daca avea vreun interes in acest sens. Conform inscrisurilor aflate la dosarul primei instante, retragerea asociatului persoana juridica aaf ost notificata partilor interesate inca din data de 20.09.2007, conform anexelor care insotesc intampinarea depusa la dosarul primei instante (anexele 12, 13, 14, 15), fiind respectat dreptul la preemtiune al celorlalti asociati, conform art. 8 din actul constitutiv al societatii comerciale.
Mai mult, nerespectarea dreptului de preemtiune vatama un interes strict personal al asociatului care ar fi dorit sa-l exercite, atragand nulitatea relativa, in nici un caz nulitatea absoluta, deoarece nu este afectat un interes public. Insa prin cererea de chemare in judecata reclamantul a invocat exclusiv motive de nulitate absoluta, fiind decazut din dreptul de a invoca motive de nulitate relativa datorita depasirii clare a termenului legal de 15 zile reglementat de dispozitiile art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990. Astfel, prin chiar cererea de chemare in judecata, reclamantul recunoaste faptul ca a cunoscut hotararea AGA atacata la data de 20.12.2007, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 22.02.2008. In cazul societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile anterior enuntat curge de la data la care asociatul a cunoscut hotararea pe care o ataca, in conditiile art. 196 din Legea 31/1990.
In opinia instantei de apel, toate argumentele invocate de catre reclamantul apelant in sustinerea cererii de chemare in judecata si implicit a apelului se circumscriu unor cauze de nulitate relativa, reclamantul exprimand in esenta suprimarea posibilitatii sale de a-si exprima vointa in cadrul societatii, in concret incalcarea unui interes personal. In conditiile depasirii termenului de 15 zile anterior enuntat, reclamantul a incercat sa transpuna pretinsa vatamare produsa printr-o presupusa incalcare a unot texte legale si dispozitii statutare din planul nulitatii relative in planul nulitatii absolute, demers care nu poate fi acceptat si care va fi cenzurat prin respingerea caii de atac.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 296. apelul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta apelata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica. In consecinta, fiind in culpa procesuala, apelantul va fi obligat sa plateasca intimatei suma de 1000 Ron cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales in B M,-,. 13, jud. M in contradictoriu cu intimata SC SRL, cu domiciliul procesual ales in S,-,. 2, jud. S, împotriva sentinței civile nr. 1.391 din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red./29.10.2009
Dact./6 ex./
Jud.fondV.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Danusia Pușcașu
