Anulare hotarare aga Spete. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.14/C/2008 -
Camera de Consiliu din 16 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial formulat de reclamantul - cu domiciliul ales la Cabinet - O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâți SC" "SRL - prin lichidator, O, str.-, -N 60,.29,.7, jud. B, domiciliat în O,-, jud. B, domiciliată în O, str.-. -, nr.2, -.8, jud. B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.235/COM din 5 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr.6584./111/COM/2004, având ca obiect - acțiune în anulare a hotărârii AGA -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 9 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 decembrie 2008. În termenul de pronunțare, apelantul, prin reprezentant, avocat a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.2459/COM din 7 decembrie 2004, TRIBUNALUL BIHORa respins acțiunea reclamantului ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr.18/C din 10 mai 2005, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond pe care a menținut-o în întregime.
Prin decizia nr. 226/18.01.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei nr.18/C a Curții de APEL ORADEA, a modificat această hotărâre și a admis apelul aceleiași părți, desființând sentința nr. 2459/07.12.2004 a Tribunalului Bihor -O cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, respectiv TRIBUNALUL BIHOR, spre rejudecare.
Pentru a pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție Bar eținut că potrivit art. 132 alin.3 din Legea nr. 31/1990 republicată, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, ca în speța de față, dreptul la acțiune este imprescriptibil.
Cum, art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, prevede în mod expres imprescriptibilitatea dreptului la acțiune pentru motive de nulitate absolută a hotărâri AGA, a constatat că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale menționate.
Tribunalul rejudecând cauza, văzând considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și analizând probele administrate a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că aceasta a fost respinsă prin sentința nr.235/COM din 5 iunie 2008, pentru următoarele considerente:
Astfel, a reținut că reclamantul împreună cu pârâții și au avut calitatea de asociați în cadrul societății comerciale SRL - societate în lichidare reprezentată de lichidator -
În data de 10 iulie 2000, reclamantul, în urma înțelegerii recunoscute de acesta, avute cu numita, a mandatat-o pe aceasta să cesioneze părțile sale sociale în favoarea altui asociat.
În acest sens, după cum rezultă din scriptul - în traducere - aflat la fila 12 din dosar, acesta s-a deplasat la un notar în țara sa natală, respectiv Italia, unde în limba sa maternă a întocmit înscrisul intitulat procura specială.
Din cuprinsul înscrisului rezultă intenția sa fermă de aon umi pe mandatar special, cu puteri depline care să cesioneze 6782 părți sociale în valoare a câte 100.000 lei ROL, ce reprezenta capitalul social al firmei, specificând expres în favoarea cui să fie făcută cesiunea, respectiv a asociatului.
De asemenea, din înscris rezultă explicit că mandatarei i s-au dat puteri pentru a determina ea însăși condițiile cesiunii, de a încasa prețul și a elibera chitanță. Ba mai mult, mandatarul și-a exprimat încrederea că actul juridic întocmit îl exonerează de vreo confirmare sau ratificare ulterioară a demersurilor ce trebuiau făcute.
Prin urmare, susținerile reclamantului, în sensul că a condiționat cesiunea de o includere în activul net ce i-ar fi revenit, a unor imobile, ori că a trimis numai o procură cu legalizare de semnătură, urmând a trimite ulterior o procură autentică, s-a apreciat a fi contrară celor stipulate în procură, unde se face referire la preț și chitanță eliberată în contul încasării acestuia și unde, după cum s-a reținut deja, mandatarul a menționat expres că voința sa exprimată în acest înscris este fermă și nu va fi urmată de o confirmare ulterioară.
În altă ordine de idei, pe de o parte reclamantul își invocă propria culpă atunci când susține că a încălcat dispozițiile legii române prin întocmirea procurii în altă formă decât cea prescrisă de lege, iar pe de altă parte, în cuprinsul procurii se menționează cuvântul "autentificare", fiind greu de presupus dacă autoritatea italiană percepe distincția pe care o face legea română în acest sens între legalizare de semnătură și autentificare.
În orice caz, în opinia instanței, din cuprinsul actului juridic întocmit, rezultă voința mandatarului de a da o procură în termeni legali pentru reglementarea tuturor acelor împrejurări concrete la care se face referire în conținutul acestuia.
Plecând de aceste premise, s-au apreciat a fi nefondate susținerile reclamantului legate de nulitatea celorlalte acte juridice la care a făcut referire. Având în vedere voința sa exprimată în actul juridic anterior analizat, act ce a stat la baza, atât a actului adițional de cesiune, cât și a rezoluției directorului Oficiului Registrului Comerțului B, s-a reținut că nu se mai poate invoca de către reclamant vreun motiv de nulitate, din moment ce prin acestea nu s-a făcut decât punerea în practică a celor dispuse de el.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că societatea pârâtă, al cărei asociat a fost reclamantul, a fost dizolvată prin încheiere a judecătorului delegat la ORC în temeiul Legii nr. 359/2004, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 63 din dosar.
Potrivit art. 31 din acest act normativ, încheierea de constatare a dizolvării este supusă numai recursului, iar dacă nu s-a declarat recurs, ori acesta a fost respins, societatea intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990.
Întrucât încheierea de dizolvare nu a fost atacată, societatea a intrat în lichidare, procedură în cursul căreia imobilele la care reclamantul face referire în motivarea cererii sale au fost înstrăinate, fiind adjudecate de un terț, astfel cum a susținut lichidatorul .
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța de fond a respins cererea formulată, ca fiind neîntemeiată, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în favoarea pârâtei SC SRL, conform chitanței justificative depuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totul a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință: constatarea nulității absolute a actului intitulat hotărâre a adunării generale din 12 iulie 2000, constatarea nulității absolute a actului adițional autentificat de sub nr.2264 din 13 iulie 2000, constatarea nulității absolute a rezoluției nr.4904 din 25 august 2000 ORC B, restabilirea situației anterioare încheierii acestor acte și radierea înscrisurilor de mențiuni făcute în baza lor, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În dezvoltarea motivelor de apel consideră că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii și cu totul netemeinică.
Precizează că la data încheierii actelor a căror nulitate o invocă, Legea nr.31/1990 impunea ca orice act modificat al actelor constitutive ale societăților comerciale să îmbrace forma autentică; urmare a acestei prevederi legale, în situația în care actele adiționale modificatoare erau încheiate prin mandatar, procura dată acestuia trebuia, de asemenea, potrivit regulii simetriei actelor juridice prevăzută de dispozițiile art.58 alin.2 din Legea nr.36/1995 să îmbrace forma autentică.
Potrivit art.1171 cod civil actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege, respectiv cel cu privire la care notarul public atestă identitatea părților, conținutul actului, consimțământul valabil exprimat al părții și semnătura ( potrivit dispozițiilor art.58 și urm. din Legea nr.367/1995).
Consideră că procura specială care a făcut obiectul atenției instanței de fond, nu poate fi înscrisă în categoria actelor autentice; din conținutul procurii rezultă că notarul public a atestat doar semnătura sa, nu și celelalte elemente ale unui act autentic, deci că este vorba de o legalizare de semnătură, actul încheiat potrivit prevederilor art.89 din Legea nr.36/1995 păstrându-și caracterul de act privat.
, de a constitui o culpă a apelantului, ața cum greșit reține instanța de fond, lipsa formei autentice reprezenta o măsură de protecție pe care și-a luat-o, pentru a se asigura că, cesiunea se face în condițiile dorite de el.
De altfel, consideră că aprecierea caracterului solemn al actului, sau, precum în cauză, lipsa acestui caracter solemn, trebuie făcută în funcție de dispozițiile legii române în vigoare la data încheierii actului și nu prin aprecieri relative la asemănarea unor termeni utilizați în cuprinsul actului.
Chiar dacă, în pofida evidenței, s-ar aprecia că procura specială întrunește caracterul solemn cerut de lege, ea ar putea justifica, parțial, doar încheierea actului adițional nu și a actului din 12 iulie 2000.
Instanța de fond însă, nu a cercetat susținerile sale cu privire la nelegalitatea actului din 123 iulie 2000, intitulat hotărâre.
Art.130 alin.1 din Legea nr.31/1990 prevede că adunarea generală a asociaților este consemnată într-un înscris recognitiv, prin semnarea căruia părțile recunosc și consemnează îndeplinirea formalităților privind convocarea adunării generale, locul și data acestei adunări, ordinea de zi, acționarii prezenți, problemele discutate și hotărârile luate referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi.
Actul din 12 iulie 2000 nu are caracterul cerut de lege, pentru că:
- nu s-a făcut dovada convocării vreunei adunări generale a asociaților pentru data de 12 iulie 2000;
- nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că asociații, printre care și apelantul, ar fi convenit cu privire la o adunare generală care să aibă loc la acea dată;
- nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la stabilirea /convenirea vreunei ordini de zi a vreunei adunări generale;
- nu s-a făcut nici o dovadă că apelantul ar fi dat mandat vreunei persoane să-i reprezinte interesele de asociat majoritar în vreo AGA care să fi fost legal convocată și a cărei ordine de zi, cunoscută lui, să fi inclus și cesiunea de părți sociale;
- nu s-a făcut nici o dovadă că apelantul ar fi dat mandat vreunei persoane să voteze în locul sau în vreo astfel de adunare generală.
Concluzia este că la data de 12 iulie 2000 nu a avut loc o adunare generală a asociaților, iar actul purtând acea dată nu îndeplinește condițiile cerute de lege.
Nulitatea hotărârii adunării generale a asociaților atrage după sine nulitatea tuturor actelor subsecvente, în speță a actului adițional și a rezoluției ORC.
Menționează că în cuprinsul actului adițional apare mențiunea că este
Încheiat în temeiul adunării generale a asociaților din 15 iunie 2000. O astfel de hotărâre nu a fost depusă la dosar și cu privire la o adunare generală la data menționată, de asemenea, lipsesc toate elementele menționate.
Inexistența unui mandat valabil dat în vederea cesionării de către prezumata sa mandatară, a părților sociale, rezultă și din diferența de părți sociale înscrise în procură, pe de o parte și în actul adițional, pe de altă parte; astfel, în procură sunt înscrise un număr de 6782 părți sociale cu privire la care apelantul și-a manifestat intenția de a le cesiona într-un viitor, în timp ce în actul adițional sunt înscrise un număr de 8620 părți sociale.
Instanța de fond nu a observat această discrepanță și nu a dat nici o justificare unui număr mai mare de părți sociale decât cel înscris în procură.
Consideră că împrejurarea că, societatea se află în procedura de lichidare nu poate fi motiv de respingere a acțiunii, abia odată cu admiterea acțiunii, apelantul va putea să se prevaleze de drepturile unui asociat și să beneficieze de repartizarea de active.
Împrejurarea vânzării către terți a bunurilor societății nu a fost discutată în contradictoriu cu părțile, oricum, o astfel de vânzare nu are relevanță și pentru faptul că prin sentința comercială nr- a Tribunalului Bihor, actele de înstrăinare au fost anulate și s-a dispus restabilirea situației anterioare.
În drept apelul nu a fost motivat.
Intimata SC" "SRL O prin lichidator ing., prin "Concluziile scrise" a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată, având în vedere și concluziile orale din ședința publică din 9 decembrie 2008.
Menționează că nu suntem în prezența unei nulități absolute a AGA, având în vedere prevederile art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 în forma existentă la data de 12 iulie 2000, care avea următorul conținut: "(1) părțile sociale pot fi transmise între asociați. (2) transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social".
În actuala numerotare cu modificările ulterioare, aceste prevederi sunt prevăzute în art.202 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 forma la zi.
Solicită a se observa că, cota de participare a apelantului la capitalul social al societății a fost de 98,52 %, ceea ce înseamnă că a deținut mai mult de parte din capitalul social.
Subliniază faptul că la data de 10 iulie 2000, anterior încheierii actului adițional atacat, apelantul prin Procura specială cu autentificarea de semnătură nr.19.898 din 10 iulie 2000, de notar din Republica Italia, tradusă și legalizată de Notarul Public, a mandatat-o pe d-na, constituind-o procurator special, ca să poată ceda și transfera asociatului un număr de 6782 părți sociale în valoare de 100.00 lei fiecare, egale cu 67.820.000 lei capital social al firmei SC" "SRL
În procura specială apelantul menționează că, cu acest scop îi conferă numitului procurator, puteri depline, pentru a determina toate condițiile cesiunii de mai sus, pentru a încasa prețul și a elibera chitanță.
Totul cu asigurarea de a fi aprobat și valabil încă de la data emiterii procurii, respectiv 10 iulie 2000, fără a mai fi nevoie de vreo ulterioară confirmare sau notificare.
În atare situație, orice fel de dubii cu privire la consimțământul asociatului majoritar, dorința sa de a cesiona părțile sociale numitului, sunt neîntemeiate.
În temeiul procurii speciale, mandatara și-a îndeplinit sarcinile trasate prin mandat, sens în care a încheiat la data de 12 iulie 2000 Procesul Verbal al Adunării Generale a Asociaților și actul adițional sub nr.2264/2000, prin care părțile sociale deținute de apelant au fost cesionate în favoarea numitului.
De asemenea, celălalt asociat a cesionat la rândul său părțile sale sociale deținute la societate în favoarea numitului.
În baza actului adițional - la încheierea căruia și-au dat consimțământul toate părțile - s-au efectuat înscrierile de mențiuni corespunzătoare la ORC
Instanța de fond a avut în vedere toate aceste aspecte, a constatat că voința apelantului, exprimată în actul juridic ce a stat la baza actului adițional de cesiune și a rezoluției directorului ORC B, este identică cu reală, fapt pentru care a respins susținerile apelantului cu privire la nulitatea actelor atacate și motivat de faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, curtea de apel constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință, având în vedere următoarele considerente:
Din probațiunea administrată în cauză se reține că reclamantul apelant, împreună cu pârâții și au avut calitatea de asociați în cadrul societății comerciale "SRL - societate aflată în lichidare, reprezentată de lichidator.
La data de 10 iulie 2000, cum corect reține prima instanță, reclamantul, în urma înțelegerii recunoscute de acesta, avută cu d-na, a mandatat-o pe aceasta să cesioneze părțile sale sociale, în favoarea altui asociat.
În acest sens a întocmit în țara sa natală, Italia, în limba sa maternă, înscrisul intitulat procură specială, script aflat în traducere, fila 12 din dosar.
Din cuprinsul acestei procuri speciale rezultă intenția fermă a apelantului de a numi pe, mandatar special, cu puteri depline care să cesioneze 6782 părți sociale în valoare de 100.000 lei ROL, egale cu 67.820.000 lei, capital social al firmei SC" "SRL O în favoarea asociatului.
Prin aceeași procură, d-nei îi sunt conferite puteri depline pentru a determina ea însăși toate condițiile cesiunii, de a încasa prețul și a elibera chitanță.
Totul cu asigurarea de a fi aprobat și valabil încă de la data emiterii procurii, fără a mai fi nevoie de vreo ulterioară confirmare sau notificare.
Criticile apelantului, în sensul că procura specială nu poate fi înscrisă în categoria actelor autentice, ci că este vorba doar de o legalizare de semnătură, nu vor fi reținute, câtă vreme chiar în cuprinsul procurii se menționează cuvântul"autentificare",fiind greu de presupus, astfel cum corect reține și prima instanță, dacă autoritatea italiană percepe distincția pe care o face legea română în acest sens între legalizare de semnătură și autentificare.
Că această procură îmbracă forma actului autentic, o confirmă și actul adițional a cărui nulitate absolută solicită reclamantul apelant a fi constatată, act autentificat de Biroul Notarului Public sub nr.2264 din 13 iulie 2000, notar care la momentul autentificării actului adițional, a apreciat ca fiind valabilă și legal întocmită procura, confirmând implicit prin urmare, autenticitatea procurii.
Prin urmare, se va reține și de către această instanță că, din cuprinsul procurii rezultă voința mandatarului de a da o procură în termeni legali, astfel că nu se poate accepta susținerea apelantului, că forma procurii, respectiv lipsa formei autentice, ar reprezenta o măsură de protecție pe care și-a luat-o pentru a se asigura că cesiunea se va face doar în condițiile pe care le-a dorit.
Criticile apelantului cu privire la nelegalitatea actului din 12 iulie 2000, intitulat hotărâre, sunt nefondate.
Urmare a procurii speciale menționate, mandatara și-a îndeplinit sarcinile trasate prin mandat.
Existența hotărârii adunării generale din data de 12 iulie 2000 este confirmată de actul întocmit la data de 12 iulie 2000 - fila 9 din dosarul nr.6854/2004 - de către apelantul reclamant care a și atacat-o, cerând prin acțiunea introductivă, în principal a se constata nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a asociaților SC" "SRL, cât și de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial.
Este evident că, în situația inexistenței înscrisului recognitiv, prevăzut de art.130 alin.1 din Legea nr.31/1990, publicarea în Monitorul Oficial ar fi fost imposibilă.
Este de asemenea fără nici un dubiu că la acea dată părțile au fost prezente la adunarea generală, reclamantul apelant prin mandatara sa, prin procura specială, au semnat hotărârea și ulterior a fost încheiat actul adițional autentificat sub nr.2264/2000, prin care părțile sociale deținute de apelant au fost cesionate în favoarea asociatului.
Aspectul vizând discrepanța transferului unui număr mai mare de părți sociale, decât cel înscris în procură, îl explică Procura specială existentă la fila 70 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție B nr.2810/2005, prin care d-na este mandatată a cesiona și transfera asociatului un număr de 1838 părți sociale.
Cât privește modul de desfășurare a adunării generale și încălcarea normelor privind convocarea acesteia, față de aspectele menționate, în sensul că, potrivit probelor administrate în cauză, această adunare generală a avut loc, că reclamantul a fost reprezentat în temeiul procurii indicate, că ordinea de zi a fost subordonată celor trasate prin mandat, instanța apreciază că hotărârea adunării generale și actul purtând data de 12 iulie 2000, îndeplinesc condițiile cerute de lege.
Faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada convocării adunării generale, nu poate atrage nulitatea absolută - scopul convocării adunării generale a fost atins în cauză prin prezența asociaților la adunarea generală, la dezbaterea problemelor înscrise pe ordinea de zi.
Pe de altă parte, nu se poate imputa lichidatorului desemnat pe seama societății aflată în prezent în procedura lichidării, ca urmare a dizolvării, nedepunerea acestei dovezi.
Mențiunea din actul adițional în sensul că este încheiat în temeiul hotărârii adunării generale a asociaților din 15 iunie 2000, apare în opinia instanței ca fiind eventual o eroare materială.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca nefondate motivele de apel invocate, în temeiul art.296,298 Cod procedură civilă, apelul va fi respins, iar hotărârea primei instanțe va fi păstrată în totalitate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelantul - cu domiciliul ales la Cabinet - O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâțiSC" "SRL - prin lichidator,O, str.-, -N 60,.29,.7, jud. B, domiciliat în O,-, jud. B, domiciliată în O, str.-. -, nr.2, -.8, jud. B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.235/COM din 5 iunie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 17.12.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact.--
18.12.2008/7 ex.
5 com./18.12.2008
1.- cu domiciliul ales la Cabinet - O,-, jud. B
2.SC" "SRL - prin lichidator,O, str.-, -N 60,.29,.7, jud. B,3. domiciliat în O,-, jud. B,
4. domiciliată în O, str.-. -, nr.2, -.8, jud. B
5. OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-, jud.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
