Rezoluțiune contract. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.123/C/2008 -
Ședința publică din 16 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial - după casare - formulat de pârâtaSC" "SRLcu sediul în O, str. - nr.2. jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-,. 1, împotriva sentinței nr.940/COM din 16 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -rezoluțiune contract -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 9 decembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 decembrie 2008. În termenul de pronunțare, apelanta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a anexat și înscrisul privind dosarul nr-, luat de pe site-ul Judecătoriei Oradea. Reprezentantul intimatului, avocat a depus la dosar cererea privind cheltuielile de judecată, la care a anexat și chitanța nr.39 din 11.12.008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.940/COM din 16 mai 2007, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamantul domiciliat în O,-,.1, județul B în contradictoriu cu pârâta SC. SRL cu sediul în O, str. - nr.2. județul B și pe cale de consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 813 din 7 aprilie 2006 de către Biroul Notarului Public " ".
S-a dispus totodată și restabilirea situației anterioare de carte funciară din CF nr. 6350 O cu nr. top.8582 în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantului 12,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu nr.813 din 7 aprilie 2006 încheiat la BNP, prin care reclamantul a transmis dreptul de proprietate pârâtei asupra imobilului reprezentând în natură teren cu construcții în intravilan constând în atelier fierărie, grup social, stație betoane iar suprafața terenului fiind 14.439 mp. înscris în CF 6350 O, nr. top.8582 pentru suma de 650.000 EURO.
La data încheierii contractului pârâta a achitat cu titlul de avans suma de 30.000 EURO iar diferența de preț în sumă de 620.000 EURO urmează să se achite până la data de 9 octombrie 2006.
este o sancțiune care se aplică în cazul contractelor sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește angajamentul său și care are ca efect desființarea obligației.
Pârâta - fapt recunoscut și prin întâmpinare - s-a obligat să achite diferența de preț la termenul scadent din data de 9 octombrie 2006, obligație pe care nu și-a asumat-o deși a fost somată de către reclamantă conform adresei din 6 noiembrie 2006 - fila 8 de la dosar -.
Mai mult, pentru constrângerea pârâtei în vederea îndeplinirii obligației asumate, reclamantul prin intermediul executorului judecătoresc a fost somat să achite diferența de preț, fapt ce rezultă și din extrasul de CF - fila 7 de la dosar - înscris sub 6.
Prin urmare, neîndoielnic, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate. Mai mult, părțile au prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare clauza rezolutorie, instituind pactul comisoriu conform cărora dacă până la data scadenței nu se achită integral diferența, părțile să fie repuse în situația anterioară încheierii contractului, fără obligația de restituire din partea vânzătorului a sumei primite cu titlul de avans și fără obligația acestuia de despăgubire a cumpărătoarei pentru eventualele lucrări de modernizare, respectiv pentru contravaloarea construcțiilor ce vor fi ridicate de către cumpărătoare pe imobilul ce formează obiectul prezentului contract.
În ceea ce privește excepția neexecutării contractului invocată de către pârâtă și prin urmare reducerea prețului pentru viciile ascunse, instanța a respins-o ca neîntemeiată atât în ceea ce privește excepția cât și considerentele acesteia, întrucât părțile, față de clauza rezolutorie au declarat în formă autentică că au luat la cunoștință de situația de fapt cât și cea de drept a imobilelor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare iar pârâta cumpărătoare s-a obligat să nu efectueze lucrări de demolare a construcțiilor existente până la achitarea integrală a diferenței de preț.
Faptul că pârâta a cumpărat imobilul în considerarea destinației sale, nu are nici o relevanță în cauză câtă vreme transferul dreptului de proprietate s-a operat prin voința părților raportată la starea de fapt și de drept a imobilului la data vânzării respectiv cumpărării.
Față de aceste considerente, instanța văzând prevederile art.969 cod civil conform cărora convențiile legale au putere de lege între părțile contractante, văzând clauza de rezoluțiune a contractului respectiv a pactului comisoriu inserat, a apreciat cererea ca întemeiată, motiv pentru care aceasta a fost admisă și în baza art.1019, 1020 Cod civil a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.813/7 aprilie 2006 încheiat la..
Văzând dispozițiile art.36 pct.3 din Legea 7/1996 conform cărora rectificarea de CF operează când au încetat efectele titlului în baza căruia s-a efectuat inscripția, instanța a dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei cu restabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului.
Fiind în culpă procesuală, instanța în baza art.274 Cod procedură civilă a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 12,30 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru justificate cu actele de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC" "SRL O, solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de rezoluțiune a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.813/03 aprilie 2006 la BNP, admiterea cererii de reducere a prețului formulată de apelantă, în cuprinsul întâmpinării și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, atât în prima instanță cât și în apel.
Prin Decizia nr.135/C/2007 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC" "SRL cu sediul în O, str. - nr.2. jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-,. 1, împotriva sentinței nr.940/COM din 16 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare, cheltuielile de judecată fiind avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul, solicitând admiterea lui și modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr.940 din 16 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Prin Decizia nr.1605 dată în ședința publică din 13 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul declarat de recurentul împotriva deciziei nr.135/C din 2 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, casând decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului, aceleași instanțe.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că este fondat având în vedere următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, potrivit art.304 pct. 6 Cod procedură civilă, hotărârea poate fi modificată atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori, ceea ce nu s-a cerut, astfel că, instanța de apel nepronunțându-se pe fondul cauzei, ci doar în sensul încălcării rolului activ, legalitatea măsurii din acest punct de vedere, s-a apreciat de către instanța de recurs a fi analizată în cadrul motivului de recurs prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, s-a constatat că instanța de apel nu a încălcat prevederile art.261 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motivarea de fapt și drept care a determinat-o să aplice în cauză dispozițiile art.297 Cod procedură civilă, să desființeze hotărârea apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cât privește susținerea părții că în cauză au fost ignorate dispozițiile art.129(6) Cod procedură civilă, în sensul că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății, s-a apreciat de către instanța de recurs că aceasta constituie o critică de nelegalitate a hotărârii ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cadru în temeiul căruia a fost analizată hotărârea recurată.
Privitor la cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, astfel cum s-a arătat și mai sus, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe fond și nu a analizat hotărârea din punct de vedere al conținutului raportului juridic dedus judecății și al drepturilor și obligațiilor ce fac obiectul acestuia, ci numai sub aspectul drepturilor procesuale, s-a apreciat că nici această critică nu poate fi primită de instanța de recurs.
Constatând că nu există o pronunțare pe fond, s-a reținut că nu poate fi susținută o încălcare a legii și o netemeinicie a hotărârii din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă, însă hotărârea recurată s-a apreciat a fi nelegală pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, a arătat că este de principiu, în materia dreptului procesual civil, că părțile au dreptul să hotărască cu privire la exercitarea acțiunii și a cererii reconvenționale, determinând obiectul pretențiilor în limitele cărora urmează a fi soluționat litigiul și numai dacă acestea nu sunt clar formulate, obligă instanța, în baza rolului activ, să pretindă precizări necesare fără însă a încălca principiul disponibilității.
Pe de altă parte, pârâtul poate cere atenuarea obligațiilor formulate împotriva sa, fie prin invocarea unor apărări sau excepții procesuale și de fond, fie pe calea cererii reconvenționale care, însă, fiind o adevărată cerere de chemare în judecată, cu individualitate proprie, ea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, prin art.112 Cod procedură civilă.
Ori, în cauză, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de neexecutare a contractului de către reclamant pentru a paraliza prin aceasta, cererea principală cu rezoluțiunea contractului, în cadrul aceleași excepții de fond invocând și apărări privind viciile bunului vândut, fără a exista în același timp și o cerere care să se constituie într-o pretenție împotriva reclamantului, în sensul acțiunii estimatorii cu un obiect determinat și timbrată la valoarea contestată.
Așa fiind, numai cu încălcarea dispozițiilor art.129(6) Cod procedură civilă, care consacră principiul disponibilității - nici în apel pârâta nesusținând că ar fi formulat o cerere reconvențională - instanța de apel a considerat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra uneia din cererile deduse judecății, în condițiile în care o astfel de cerere nu există, prin urmare instanța de recurs a apreciat că, instanța de apel, era obligată să analizeze cererea de apel, pe fond, în limitele investirii în cadrul procesual stabilit de părți și care a fost bine reținut de instanța de fond și nu să desființeze hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește critica legată de calea procesuală admisibilă pentru situația nepronunțării instanței de fond asupra unei cereri, s-a apreciat de instanța de recurs că nu este întemeiată, art.281/2 Cod procedură civilă fiind o cale care poate fi exercitată fără a exclude dreptul părții de a formula și apel, în respectarea aceluiași principiu al disponibilității, însă față de argumentele de drept care au fost arătate, s-a apreciat că nu mai prezintă relevanță juridică având în vedere soluția dată.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor art.312 (5) Cod procedură civilă, pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul, a casat hotărârea apelată și a trimis cauza, spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, care va avea în vedere și celelalte critici de fond, legate de forța obligatorie a contractului și răspunderea părților pentru executarea întocmai a obligațiilor.
Curtea de Apel, procedând la rejudecarea apelului declarat în cauză, după casarea cu trimitere, având în vedere prevederile art.315 pct.1,2 și 3 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, pârâta SC" "SRL O solicită rejudecarea cauzei și respingerea cererii de rezoluțiune a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.813 din 3 aprilie 2006 la BNP, admiterea cererii de reducere a prețului, formulată de apelantă, în cuprinsul
Întâmpinării și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, atât în prima instanță cât și în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că, prin "Întâmpinarea" depusă la dosar a subliniat că nu se opune executării obligației de plată a prețului rezultat din contractul de vânzare - cumpărare, doar că înțelege să plătească prețul contractului într-un cuantum redus, corespunzător viciilor ascunse, constatate obiectiv și procedural printr-o expertiză tehnică.
Consideră că instanța de fond, în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului în rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare, fără a cerceta apărările și excepțiile invocate prin întâmpinare, fără administrarea probelor solicitate, probe care în opinia apelantei - sunt imperativ necesare și deosebit de relevante în dovedirea faptului că reclamantul nu și-a executat întocmai obligațiile care îi reveneau prin contractul de vânzare - cumpărare și asta în contextul în care apelanta a invocat excepția neexecutării contractului.
Arată că la data de 7 aprilie 2006, încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.813, având ca obiect imobilul reprezentând în natură teren și construcții în intravilan ce constă în: atelier fierărie, grup social, stație betoane 1 și stație betoane 2, iar prețul stabilit de parte este de 650.000 euro, din care apelanta a achitat cu titlu de avans suma de 30.000 euro. Părțile s-au înțeles înainte de încheierea contractului, că în vederea punerii în funcțiune a stațiilor de betoane și în considerarea experienței în domeniu a proprietarului bunului, respectiv dl., aceștia să colaboreze activ.
Conform celor confirmate de reclamant "stațiile de betoane sunt funcționale, numai un bum trebuie să le dai" afirmație repetată în fața mai multor persoane și a notarului public, atât înainte, cât și după încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
În considerarea acestor afirmații și asigurări din partea vânzătorului, a demarat lucrările de renovare și amenajare a spațiilor, a început să angajeze personal de specialitate în vederea autorizării ca societate producătoare de beton, a încheiat contracte de muncă, a efectuat demersuri în vederea autorizării de către. De asemenea, a încheiat contracte de colaborare pentru "producții de beton".
Cu toate eforturile depuse, stațiile de betoane s-au dovedit a fi și sunt și în prezent absolut nefuncționale.
Practic, reclamantul intimat reclamă executarea obligației de plată a prețului, cu toate că, în calitate de vânzător nu și-a executat întocmai obligațiile ce-i reveneau, deoarece imobilul vândut, nu îndeplinește caracteristicile luate în considerare de părți la achiziționarea lui, ci dimpotrivă prezintă vicii de funcționare, neputând fi folosit pentru destinația și scopul pentru care a fost cumpărate de pârâta apelantă.
Subliniază faptul că, prețul stabilit de părți în contract are o valoare de 650.000 euro, pe care reclamantul are intenția de aoî ncasa integral, în ciuda viciilor pe care le prezintă bunul vândut și în ciuda faptului că acesta se dovedește impropriu destinației pentru care a fost cumpărat.
Menționează că apelanta a efectuat la imobilul cumpărat, o serie de renovări și amenajări, în cuantum de aproximativ 8 miliarde lei, investiții ce dovedesc seriozitatea apelantei și intenția de a se comporta ca un adevărat proprietar și implicit de a executa obligația de plată a prețului.
Pe parcursul încercării de a pune în funcțiune aceste stații de betoane, apelanta a auzit din mai multe surse că, de fapt dl. nu a investit un în întreținerea acestor stații de betoane, din conținutul stației lipsesc o serie de subansamble, iar piesele în cauză nu se mai fabrică.
Astfel, apelanta este în situația de a fi cumpărat ceva ce nu funcționează, bunul este afectat de vicii ascunse, de aceea consideră că este îndreptățită să solicite o reducere de preț față de prețul fixat inițial între părți.
Neexecutarea corectă de către vânzător a obligației de a preda un bun aflat în stare de funcționare, lipsit de vicii și care să corespundă destinației, avute de părți în vedere la semnarea contractului, îl îndreptățește pe cumpărător, adică pe apelantă, să invoce excepția de neexecutare a contractului, respectiv să refuze plata prețului, până când vânzătorul va remedia pe cheltuiala sa problema de funcționalitate a bunului vândut, fie va opera o reducere proporțională a prețului.
Consideră că reclamantul, cu bună știință i-a vândut stația de betoane, cunoscând că sunt nefuncționale, că știa despre viciile bunului, astfel că apelanta este în situația prevăzută de art.1355,1356 Cod civil.
Pentru lămurirea acestor aspecte a solicitat prin"Întâmpinare" efectuarea unei expertize care să constate situația de fapt, existența acestor vicii, cauza lor și eventuala reducere de preț care ar trebui operată în contract, datorită nefuncționalității parțiale a stațiilor de betoane.
În drept a invocat art.1359 Cod civil, art.280, 282, 288(9), 295(2), 297 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat prin Notele scrise depuse în ședința publică din 25 septembrie 2007, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că, susținerile pârâtei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor și probelor solicitate, nu pot fi reținute. Deși, apelanta nu indică expres, din motivele de apel ar rezulta că, ar fi vorba de o acțiune estimatorie ( se invocă vicii ale obiectului vânzării).
Legat de această pretinsă acțiune estimatorie, precizează:
- apelanta nu a formulat în primă instanță o acțiune în acest sens(chiar dacă ar fi fost formulată și instanța nu s-ar fi pronunțat asupra acesteia, acest lucru putea fi îndreptat pe calea procedurii completării hotărârii, prevăzute de art.281/2 Cod procedură civilă și nu pe calea apelului).
- acțiunea estimatorie, oricum ar fi fost prescrisă.
- garanția pentru viciile ascunse poate fi valorificată decât printr-o acțiune redhibitorie sau estimatorie formulate în termen legal, nu și pe cale de excepție în apărare ( în acest sens Tr. - "Contracte speciale").
Față de aceste împrejurări, administrarea unor probe în dovedirea unor pretinse vicii ascunse, este inutilă.
Legat de pretinsele vicii ascunse, precizează:
1. Dreptul material la acțiunea estimatorie este prescris în speță, față de dispozițiile art.5 din Decretul 165/1958 potrivit căruia acțiunea estimatorie putea fi introdusă în termen de 6 luni de la descoperirea viciilor.
La data de 17 aprilie 2006 avut loc predarea - primirea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare. Prin urmare, având posesia imobilului, era evident că reclamanta putea constata de îndată nefuncționarea corespunzătoare a stațiilor de betoane și prin urmare, aceasta, în situația în care ar fi existat vicii ascunse, nu a formulat acțiune estimatorie în termenul legal de prescripție de 6 luni.
2. Nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse astfel că, acțiunea estimatorie să fie admisibilă - una din aceste condiții constă în aceea ca viciul să fie ascuns.
Împrejurarea invocată de cumpărător, respectiv nefuncționarea stațiilor de betoane, nu poate constitui viciu ascuns, întrucât aceasta putea fi observată cu multă ușurință de orice cumpărător diligent, chiar dacă nu avea o pregătire de specialitate.
3. Starea de fapt susținută de reclamantă este neadevărată.
Cu ocazia predării imobilului, a avut loc o verificare a stațiilor de betoane, prin pornirea acestora, ocazie cu care s-a constatat că, acestea erau perfect funcționale, la verificare, pe lângă reprezentanții părților, participând și ingineri specialiști care au constatat acest lucru.
Prin urmare, dacă ulterior au apărut eventuale probleme la stațiile de betoane, acestea nu se pot datora decât utilizării necorespunzătoare a acestora de către reclamantă.
În consecință, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea formulată și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare pentru neplata prețului, având în vedere pactul comisoriu expres prevăzut în contract.
În drept a invocat art.115 - 118 Cod procedură civilă.
Prin scriptul depus în ședința publică din 11 noiembrie 2008, în rejudecarea apelului, intitulat "Precizare a motivelor apel", apelanta a invocat excepția insuficientei timbrări față de caracterul evaluabil în bani a acțiunii în rezoluțiune a contractului de vânzare - cumpărare.
Invocând prevederile art.164 Cod procedură civilă arată că, la dosarul prezentei cauze s-a dispus conexarea dosarului nr-, cauza fiind deja soluționată în apel astfel că se impune disjungerea și trimiterea la Tribunalul Bihor, în vederea soluționării acestei cereri.
Solicită desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei primei instanțe, prezentând în continuare starea de fapt, situația cauzelor existente pe rolul instanțelor între părțile prezentului apel cu privire la același obiect care atrag inadmisibilitatea cauzei pe fond, aspecte ale hotărârii sate în apel, iar față de considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că instanța de apel, în mod corect a apreciat, în virtutea rolului activ consacrat de art.129 - 130 Cod procedură civilă, că instanța de fond era obligată să dea acțiunii estimatorii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta, să verifice condițiile de admisibilitate a cererii, apoi să se pronunțe asupra probațiunii și asupra tuturor capetelor de cerere, ceea ce instanța de fond nu a făcut față de cererea sa de reducere a prețului și obligarea la plata de daune interese.
Solicită în consecință, apreciind că, în mod corect a fost soluționată cauza în apel, în rejudecarea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimatul a solicitat prin "Precizările" înregistrate la data de 2 decembrie 2008, respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se avea în vedere că instanța investită cu rejudecarea cauzei, în temeiul Deciziei nr.1605 din13 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, are obligația legală de a respecta prevederile art.315 pct.1,2 și 3 Cod procedură civilă, situație în care are obligația de a judeca pe fond apelul declarat și nu să trimită cauza spre rejudecare. De aceea, solicită respingerea cererii apelantei de a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor, pe considerentul nepronunțării de către instanța de fond asupra unei cereri reconvenționale referitoare la reducerea prețului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere la rejudecarea apelului, considerentele instanței de recurs cu privire la obligativitatea respectări convențiilor legal întocmite, art.969 Cod civil și a obiectului judecății - art.129 pct.6 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea excepției privind insuficienta timbrare a acțiunii, ca neîntemeiată, deoarece au fost respectate dispozițiile art.9 pct.5 și 6 din Legea nr.146/1997 în funcție de obiectul judecății definit potrivit art.129 pct.6 Cod procedură civilă.
Consideră că instanța de fond, în mod corect a respins excepția neexecutării contractului pe considerentul că apelanta a primit stațiile de betoane conform contractului și nu a semnalat deficiențe, iar față de pactul comisoriu existent în contract, ca urmare a voinței comune a părților, se impune rezoluțiunea contractului.
Este evident că apelanta invocă un viciu aparent pe care putea să-l constate cu ocazia predării, iar aceasta nu a respectat dispozițiile art.70 Cod comercial privind obligativitatea înștiințării vânzătorului în termen de 2 zile de la predare, fiind vorba de un viciu aparent, iar odată expirat acest termen, nu mai poate reclama ceva, conform art.70 alin.3 Cod comercial.
Susține că vânzătorul și-a îndeplinit obligația de a preda stațiile de betoane în stare de funcționare, iar ceea de s-a întâmplat ulterior îl privește pe cumpărătorul care a luat în stăpânire bunul, cu excepția viciilor ascunse cu viclenie. După ce a folosit stațiile de betoane mai mult timp, apelanta a constatat faptul că buncărul nu este curățat de beton, că electric este descompletat, că trebuie vopsite utilajele, fiind clar că nu este vorba de vicii ascunse, ci de un pretext de a nu plăti prețul stabilit.
De altfel, în opinia sa constatarea existenței viciilor este prescrisă conform art.5 și 11 din decretul nr.167/1958.
Solicită a se avea în vedere că obiectul procesului îl constituie, potrivit art.129 pct.6 Cod procedură civilă, rezoluțiunea contractului încheiat între părți, ca urmare a pactului comisoriu stabilit de comun acord și a se constata că neexecutarea contractului se datorează culpei exclusive a cumpărătoarei apelante și în consecință, a se respinge apelul ca nefondat.
În scriptul înregistrat la data de 16 decembrie 2008, apelanta a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru ca instanța să se pronunțe asupra unei cereri de suspendare conform prevederilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, cerere căreia nu i s-a dat curs fiind formulată după acordarea cuvântului în fond și după închiderea dezbaterilor.
Excepția insuficientei timbrări și cea a conexității, invocate de apelantă au fost soluționate în ședința publică din 9 decembrie 2008, potrivit încheierii de ședință.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și probatoriului existent la dosar, precum și din oficiu și prin prisma deciziei de casare, curtea de apel constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru cele ce se vor arăta:
În fapt, între părți la data de 7 aprilie 2006 s-a încheiat contractul e vânzare cumpărare privind imobilul reprezentând în natură teren cu construcții în intravilan, compus din: atelier de fierărie, grup social, stație de betoane 1 și stație de betoane 2, suprafața totală a terenului fiind de 14.439 mp. Imobilul este înscris în CF 6350 O, nr.top 8582, prețul vânzării fiind stabilit la 650.000 euro. Părțile au stabilit în contract că, pârâta cumpărătoare să achite un avans în sumă de 30.000 euro la data încheierii contractului, iar diferența de preț de 620.000 euro să se achite până la data de 9 octombrie 2006, însă nu s-a achitat diferența de preț până la termenul fixat.
Vânzătorul reclamant a procedat la somarea cumpărătoarei pentru achitarea diferenței de preț prin adresa emisă în 6 noiembrie 2006 ( fila 8 în dosarul de fond), precum și prin intermediul executorului judecătoresc, dar cumpărătoarea nu a achitat diferența de preț, fapt ce a determinat pe vânzător să introducă prezenta acțiune în rezoluțiunea contractului încheiat între părți.
este o sancțiune care se aplică în cazul contractelor sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește angajamentul său, cu efect de desființare a contractului și repunerea părților în situația anterioară.
În speță, din probatoriul administrat, inclusiv recunoașterea pârâtei apelante, a rezultat că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț la care s-a obligat prin contract, până la data stipulată de comun acord și nici ulterior, deși în contract s-a stipulat și un pact comisoriu potrivit căruia, în caz de neplată la termen a prețului vânzării, părțile să fie repuse în situația anterioară, dar fără obligația vânzătorului de restituire a avansului primit, ori de despăgubiri cumpărătorului pentru eventualele lucrări de modernizare făcute la imobil.
Apelanta pârâtă, în fața primei instanțe, cât și în apel, a invocat în apărare excepția de neexecutare a contractului, arătând că nici vânzătorul reclamant nu și-a respectat corespunzător obligațiile asumate prin contract, respectiv a invocat faptul că stația de betoane cumpărate, are vicii ascunse și nu funcționează astfel că, nu i s-a predat un bun în stare de funcționare, cum s-a stipulat prin contractul de vânzare - cumpărare.
Apelanta pârâtă în cadrul acestei excepții a arătat că, în opinia sa prețul vânzării ar trebui redus datorită viciilor ascunse, fiind de acord să achite diferența de preț.
Această solicitare a apelantei pârâte de reducere a prețului vânzării, nu poate fi reținută, atâta vreme cât în cauză s-a reținut de către instanța de recurs care a casat cu trimitere spre rejudecare apelul, că această parte procesuală nu a formulat în cauză o cerere reconvențională,având acest obiect ( reducerea prețului)ori în lipsa investirii legale a instanței cu o asemenea cerere, instanța nu se poate pronunța asupra solicitării.
Excepția neexecutării contractului a fost corect respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată, atâta vreme cât părțile, au declarat la încheierea actului, că au luat cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilelor la momentul perfectării acordului de voință, iar pârâta cumpărătoare și-a asumat obligația de a nu efectua lucrări de demolare a construcțiilor până la achitarea diferenței de preț.
Existența unor eventuale vicii ascunse la unele din imobilele construcții vândute, nu reprezintă o neexecutare a contractului, ci o eventuală intervenție a răspunderii vânzătorului pentru folosința utilă a lucrului vândut, dacă din cauza lor lucrul este impropriu întrebuințării după destinația sa, ori dacă i se micșorează valoarea de întrebuințare în așa manieră încât dacă s-ar fi știut de vicii, nu s-ar mai fi cumpărat bunul ori nu s-ar fi plătit acel preț.
De asemenea, se reține că deși, doar pentru unele din imobilele construcții( stațiile de betoane)apelanta a considerat că sunt nefuncționale și că se impune scăderea prețului stipulat în contract, nu s-a efectuat vreo plată, măcar parțială, din diferența de preț neachitată, aferentă imobilului teren ori celorlalte construcții, în privința cărora apelanta nu a invocat existența vreo-unor nefuncționalități.
În privința solicitării apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru analizarea pretențiilor sale proprii, privitoare la reducerea prețului vânzării, se reține că această solicitare în această fază procesuală (rejudecare) nu poate fi primită având în vedere considerentele deciziei instanței de recurs și îndrumările date prin această decizie raportat la prevederile art.315 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța de apel reține că, în mod judicios prima instanță analizând probatoriul administrat în cauză, a dispus în temeiul prevederilor art.1020 Cod civil, rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între cele două părți din cauză datorită neexecutării integrale a obligației de plată a prețului vânzării, de către pârâtă.
Drept urmare, constatându-se că motivele de apel invocate în cauză, sunt nefondate, instanța de apel în temeiul prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă va dispune respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă instanța de apel va dispune obligarea părții apelante, la plata sumei de 5.600 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtăSC" "SRLcu sediul în O, str. - nr.2. jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-,. 1, împotriva sentinței nr.940/COM din 16 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 5.600 RON, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
- în concediu, semnează
Președ. Instanței.
Red.dec. - jud. -
În concept, 18.12.2008
Jud. fond
Tehnoredact. --
19.12.2008 / 4 ex.
2 com./19.12.2008
1. SC" "SRL cu sediul în O, str. - nr.2. jud. B,
2. domiciliat în O,-,.1, jud.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
