Anulare hotarare aga Spete. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2124/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.144
Ședința publică de la 31.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții și, în contradictoriu cu intimata SC NOI SA, împotriva sentinței comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 10.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 17.03.2008, apoi la 24.03.2008 și apoi la 31.03.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față:
Prin sentința comercială nr. 8104 din 14.06.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a anulat capătul doi de cerere astfel cum a fost precizat, a respins ca lipsită de interes cererea având ca obiect anularea procesului verbal și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC NOI SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 11.10.2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta anularea hotărârii AGA SC NOI SA din data de 22.09.2005, a Procesului verbal al acestei ședințe și a hotărârii redactate în baza procesului verbal și anularea oricăror efecte deja produse până la soluționarea cererii.
La termenul din 26.01.2006 reclamantul a precizat capătul 2 de cerere, solicitând anularea tuturor actelor juridice subsecvente hotărârii adunării generale a cărei anulare face obiectul capătului 1 de cerere în mod special acte care au ca obiect împrumuturi contractate de SC NOI SA, contract de vânzare - cumpărare sau dare în plată de active aparținând societății sau orice acte de înstrăinare a unor bunuri ale societății, ulterior adunării generale.
Prin încheierea din 23.02.2006 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării cererii precizatoare, iar prin încheierea din 6.04.2006 a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de către pârâtă.
Prin aceeași încheiere,din 6.04.2006,instanța de fond a admis excepția nulității capătului 2 de cerere precizat, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile revăzute de articolul 112 punctul 3 Cod procedură civilă, în sensul că obiectul cererii nu este suficient precizat, reclamanții neindicând în mod precis actele juridice a căror anulare o solicită.
Prin încheierea din10.05.2007instanța a admis excepția lipsei de interes în ce privește susținerea cererii având ca obiect anularea Procesului verbal al, reținând că față de conținutul cererii de chemare în judecată și motivele de nulitate a hotărârii invocate, susținerea acestei cereri nu prezintă interes.
Prin încheierea din6.04.2006instanța a dispus față de dispozițiile articolului 4 din legea nr.554/2004 sesizarea instanței de contencios administrativ - Curtea de Apel București - pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor articolelor 138-140 din Regulamentul nr. 13/2004 invocată de pârâtă prin întâmpinare,
Prinsentința civilă nr. 1496 din 21.06.2006 a Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios administrativ și Fiscal,pronunțată în dosarul nr-, instanța a respins excepția de nelegalitate invocată în cauză.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3094 din 27.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
La termenuldin 31.05.2007pârâta a invocat excepția abuzului de drept, instanța de fond respingând-o față de faptul că pârâta nu a făcut dovada că reclamanții și-au exercitat dreptul de a solicita anularea AGA (consacrat expres de dispozițiile articolului 132 din Legea nr.31/1990 și, în mod generic, de dispăozițiile articolului 21 din Constituția României privind liberul acces la justiție), în alte scopuri decît cele avute în vedere de legiuitor la consacrarea dreptului de atacare a hotărârii AGA prin articolul 132. împrejurarea că reclamanta a fost revocat din funcțiile deținute în conducerea societății pârâte și Asociația Salariaților " Noi" și, că a formulat și alte acțiuni în justiție respinse de instanță, nefiind relevantă.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută a hotărârii AGA din 22.09.2005 invocate de reclamanți, instanța de fond a reținut că:
1.a) Motivul privind întocmirea convocatorului AGA: -sintagma "reconfirmare a membrilor " folosită în cuprinsul convocatorului nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a convocării, în speță nepunându-se problema alegerii unui nou ca urmare a expirării mandatului anterior, ci o analiză a activității actualilor membrii ai deși prin hotărârea AGAO din 15.06.2005, aflați în funcție la momentul adoptării hotărârii.
b)Motivul de nulitate privind planul de restructurare și studiul de piață supus votului adunării generale fără ca acestea să fie prezentate acționarilor a fost apreciat ca neîntemeiată de către instanța de fond, reclamanții nefăcând dovada că au solicitat organelor societare să li se pună la dispoziție aceste informații în exercitarea dreptului la informare conf. De Legea nr.31/1990 și Legea nr.247/2004;
c)Împrejurarea că reprezentantul acționarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special de reprezentare pentru punctele înscrise pe ordinea de zi a fost considerată de către instanța de fond ca fiind în măsură să atragă, cel mul nulitatea relativă și nu nulitatea absolută a hotărârii AGA;
d)În aceeași măsură și lipsa mandatului special acordat de MUNTENIA nu era de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate;
e)În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor articolului 149 din regulamentul nr. 13/2004 al potrivit cu care convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25 de zile anterior datei de întrunire, instanța de fond a apreciat că nici aceasta nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a hotărârii adoptate.
Instanța de fond a considerat că doar nerespectarea dispozițiilor de principiu prevăzute de Legea nr.31/1990 privitor la convocare, inclusiv cele privitoare la termenul în care trebuia făcută convocarea sunt sancționate de lege cu nulitatea absolută, apreciindu-se că aceste norme apără un interes public, referitor la adoptarea deciziilor în viața societară.
Față de acestea, dispozițiile speciale conținute în articolul 140 din regulamentul nr. 13/2005 nu sunt edictate de text sub sancțiunea nulității absolute, nerespectarea acestora nefiind sancționată de textul invocat în nici un fel, situație care duce la concluzia că termenul de 15 de zile prevăzut de text este un termen de recomandare pentru nerespectarea căruia societatea poate să răspundă, cel mul, material pentru prejudiciile cauzate acționarilor.
2)Motivul de nulitate prevăzut la punctul 2 din acțiune, analizat și în cadrul motivului prevăzut la punctul 1 litera c instanța a apreciat că lipsa unui mandat special de reprezentare în Hotărârea nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, ci cel mult nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de persoana direct interesată, în speță de acționarul majoritar Asociația Salariaților din SC NOI SA.
Din Procesul verbal al AGA din 22.09.2005 rezultă însă că acționarul majoritar a fost reprezentat de împuternicit prin mandatul 05/22.p9.2005.
3)Motivul de nulitate privind nepunerea la dispoziția acționarilor a documentației aferente, a reținut instanța de fond că nu a fost dovedit de reclamanți, conform celor arătate și la punctul 1 litera b din cerere, respectiv reclamanții nu au făcut dovada împrejurării că au solicitat informarea cu privire al problemele supuse dezbaterii.
De asemenea, încălcarea dreptului la informare, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii aga întrucât norma legală care consacră dreptul la informare a acționarilor apără un interes privat, personal și nu unul obștesc.
4)Instanța de fond a mai apreciat că nerespectarea prevederilor legale referitoare la registrul ședințelor adunării generale a acționarilor, în sensul redactării Procesului verbal al acestor ședințe nu sunt în măsură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, normele legale apărând un interes personal, nu un interes general.
5)În fine, în ceea ce privește punctul 4 din ordinea de zi, prin care s-a suspus dezbaterii analiza activității fostului director general al SC Noi SA, reclamantul și aprobarea măsurilor ce se impun în vederea recuperării prejudiciilor rezultate ca urmare a managementului defectuos, instanța de fond a reținut că acest punct a fost votat cu vot deschis, în condițiile în care articolul 130 alineat 2 din în forma în vigoare la momentul adoptării hotărârii prevedea obligativitatea votului secret "pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor".
Față de formularea textului de lege și interesul ocrotit de norma legală, instanța de fond a apreciat că sancțiunea nerespectării acestei norme legale este nulitatea absolută a hotărârii adoptate.
Deși instanța de fond a considerat că încălcarea normei legale menționate atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptată, a apreciat că în speță, după cum rezultă din Procesul verbal al hotărârii AGA, s-a pus în discuție tragerea la răspundere a reclamantului pentru activitatea sa de manager al societății, acesta deținând și funcția de director general, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de articolul 143 alineat 2 din Legea nr.31/1990, iar nu pentru activitatea sa desfășurată în calitate de reprezentant al societății, aspect față de care acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri reclamanții și, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 5.09.2007.
Prin apelul său, reclamantul a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie atât sentința comercială nr. 8104/14.06.2007, cât și încheierile din data de 6.04.2006 și 10.05.2006.
Astfel, a susținut apelantul reclamant, constatând nulitatea capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizat, instanța de fond nu a dat curs principiului "quand nullum est nullum efectum producit", conform căreia, totodată cu anularea hotărârii AGA, toate actele subsecvente ar fi fost nule de plin drept.
Instanța de fond trebuia să oblige pe intimată să înfățișeze înscrisurile solicitate a fi depuse la dosar, dar instanța nu s-a pronunțat pe cererea de probe a reclamantului în acest sens.
De asemenea, prin încheierea din 10.05.2006, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes în ce privește susținerea având ca obiect anularea Procesului verbal al AGA, față de motivele de nulitate invocate pentru hotărârea AGA.
Ori, susține apelantul, neanularea Procesului verbal dă posibilitatea ca, oricând să poată redacta o nouă hotărâre cu același conținut dat în alți termeni.
Pe fondul cauzei, apelantul reclamant susținut că în mod eronat instanța de fond a susținut că dispozițiile speciale ale articolului 140 din regulamentul nr. 13/2004 al (în prezent înlocuit cu Regulamentul nr.1/2006, articolul 137 cu același conținut) nu sunt edictate sub sancțiunea nulității absolute, nerespectarea acestora nefiind sancționată în nici un fel de text, situație ce ar induce concluzia că termenul de 25 de zile ar fi un termen de recomandare, deoarece societățile comerciale care sunt deschise și cotate pe piața de capital se bucură de anumite drepturi suplimentare față de cele comune societății închise reglementate de Legea nr.31/1990, fiind impuse anumite rigori pentru a se realiza stabilitatea pieții de capital, respectiv anumite obligații.
În speță nu este vorba de prevalența legii față de regulamente, cum greșit a interpretat instanța de fond, ci de o obligație determinată de regulamentul pieții de capital reglementat, din care societățile comerciale fac parte, obligația de transparență, arată apelantul, definită european, este cea care a determinat ca pentru societățile din piața de capital, să se introducă obligația de publicitate a convocării adunării generale cu 25 de zile înainte deținerea acestuia. Regulamentul nr. 13/2004, în vigoare la data adunării generale criticate și Regulamentul nr.1/2006 ce menține astăzi aceeași obligație aplică numai societăților din piața de capital și nu încalcă prevederile legii nr.31/1990 în materia convocării AGA, ci doar le completează și nu pentru toate societățile comerciale, ci numai pentru cele din piața de capital.
Astfel este evident că aceeași sancțiune a nulității, ce se aplică societății pe acțiuni închise în cazul nerespectării termenului de 15 zile al publicării convocării AGA, se aplică și pentru societățile pe acțiuni deschise în cazul nerespectării termenului de 25 de zile prevăzut.
Apelantul reclamant a mai arătat că pe celelalte motive privind nulitatea absolută, își menține în totalitate susținerile din cererea de chemare în judecată, în baza cărora critică hotărârea atacată.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 282 și urm. Cod procedură civilă. articolul 132 din Legea nr.31/1990, articolul 140 din regulamentul nr. 13/2004, Legea nr. 297/2004.
Apelantul reclamant a depus înscrisuri în susținerea apelului.
Apelanta reclamantă nu a timbrat și nu a motivat apelul deși a fost citată cu mențiunea timbrării (filele 11,13,21), astfel încât în ședința publică de la 26.11.2007, prin încheierea pronunțată la acea dată, Curtea a anulat apelul declarat de aceasta ca netimbrat (fila 23).
Intimata pârâtă SC " NOI" SA nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat probe noi în apel și nu a depus concluzii scrise.
Apelantul reclamant a depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Deși legea bnr.31]/1990 este legea cadru, dreptul comun în materia societăților comerciale, în cazul societăților comerciale românești emitente de instrumente financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată de, se întâlnesc dispozițiile legale derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr.-, acestea fiind reprezentate de Legea pieței de capital nr. 297/2004 și regulamentele
În acest sens reglementările prevăd condiții stricte de convocare a adunărilor generale, reglementate în scopul asigurării unei transparențe sporite și a unei informări complete care să poată fi receptată în mod egal de acționari înainte de data ținerii adunării.
Atât practica judecătorească, cât și literatura juridică au fost unanime în a aprecia că nerespectarea normelor legale privitoare la convocarea adunării generale este de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptată.
Astfel, după cum a stabilit și Curtea de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 1496/21.06.2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 3094/27.09.2006, Regulamentul nr. 13/2004 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare a fost emis de către în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alineat 3 din acest act normativ, în care se stipulează faptul că: " este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei lei prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său".
Înalta Curte de Casație și Justiție - prin decizia nr. 3094 din 27.09.2006 consideră că dispozițiile articolului 117 alineat 2 din Legea nr.31/1990 republicată prevedeau la acea dată că termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, și nu statua un termen unic de 15 zile.
Cum, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din nr. 25/2002 privind aprobarea statutului, aceasta are printre obiectivele sale fundamentale, asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicienilor neloiale, abuzive și frauduloase, a promovării, funcționării corecte și transparente a piețelor reglementate și a prevenirii afectării egalității de informare și tratament al investitorilor sau al intereselor acestora, este abilitată și obligată în calitatea sa de autoritate a pieței de capital din România să întreprindă toate demersurile necesare în scopul stabilirii și menținerii cadrului necesar dezvoltării pieței reglementate, a promovării încrederii în piețele reglementate și în investițiile în instrumentele financiare.
Concluzia instanței Supreme a fost în sensul că termenul de 25 de zile prevăzut între data fixată pentru desfășurarea AGA și data publicării convocatorului, a fost stabilit de prin articolul 140 din regulamentul nr. 13/2004, avându-se în vedere și dispozițiile Legii nr. 31/1990, - articolul 117 - care stabilește că termenul de desfășurare a nu poate fi mai mic de 15 zile, per a contrario acest termen putând fi și mai mare de 15 zile.
Așa fiind, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că numai nerespectarea termenului minim de 15 zile de ținere a adunării generale prevăzută de articolul 117 alineat 2 din Legea nr.31/1990 republicată, este sancționată prin nulitatea hotărârii AGA astfel adoptată, iar nu și nerespectarea normei speciale legale prevăzute de articolul 140 din regulamentul nr.13/2004 al, respectiv publicarea convocatorului cu cel puțin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, deoarece articolul 140 s-a realizat în aplicarea prevederilor articolului 224 alineat 2 și alineat 3 litera a din Legea nr.297/2004, în scopul menținerii unei climat de transparență a activității societății emitente pentru toți acționarii și in vestitorii săi.
De asemenea, de lege, izvoare ale dreptului civil sunt numai actele normative, categorie în care se încadrează atât reglementările interne (legi, decrete, hotărâri, ordonanțe, ordine, instrucțiuni, regulamente, contracte-cadru, standarde, norme acte normative cu denumiri specifice), cât și regulamentele internaționale acceptate de România (prin "aprobare", "adrese" ori "ratificare"), cum ar fi și cele invocate de către apelantul reclamant, respectiv Directiva UE nr. 2001/34/EC amendată prin Directiva 2004/109/EC, privind armonizarea cerințelor de transparență în ceea ce privește informațiile referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Așa fiind, și din acest punct de vedere, instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la puterea actelor normative, apreciind că termenul de minim 25 de zile de la publicarea convocării este doar un termen de recomandare, el a vând putere obligatorie a unei act normativ legal edictat pentru toți subiecții de drept ce intră în sfera sa de reglementare, de incidență.
Că este așa, și că respectarea și asigurarea unei transparențe în informarea atât a acționarilor cât și a potențialilor investitori, este un deziderat la care obligă legislația E,o reprezintă însuși faptul că, în prezent, legea cadru, nr.31/1990, modificată prin Legea nr.441 din 27.11.2006 prevede în articolul 117 alineat 2 că "Termenul de întrunire (al adunării generale) nu poate fi mai micde 30 de zilede la publicarea convocatorului în Monitorul oficial al României, Partea a IV a".
Curtea constată astfel că intimata nu a respectat termenul de 25 de zile prevăzut de normele legale ale Regulamentului nr.13/2004 al articolul 140, pentru stabilirea ținerii AGA de la data publicării convocării, fapt de altfel, recunoscut și necontestat de către intimată care s-a apărat invocând excepția de nelegalitate a textului legal menționat, astfel încât hotărârea AGAO SC NOI SA din 22.09.2005 este lovită de nulitate absolută, sentința comercială atacată fiind nelegală și netemeinică.
Deși constatarea unui singur motiv de nulitate, suficient a atrage constatarea nulității hotărârii AGA astfel adoptată este suficient pentru a duce la anularea hotărârii AGA, făcând ca cercetarea celorlalte motive de nulitate a hotărârii AGA să devină cel puțin neoportună, totuși pentru că aceste motive au fost analizate de către instanța de fond și alături de precedentul motiv reprezentat de nerespectarea termenului de convocare prevăzut de articolul 140 din regulamentul nr. 13/2004 al M au contribuit la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii de către aceasta, Curtea va analiza și motivele care au fost nelegal considerate a fi întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește punctul 4 din ordinea de zi "Analiza activității fostului director general al SC NOI SA, DL. și aprobarea măsurilor ce se impun în vederea recuperării prejudiciilor rezultate ca urmare a managementului defectuos" deși instanța de fond reține corect dispozițiile legale ale articolului 130 alineat 2 din legea nr.31/1990 republicată care obligau la folosirea votului secret în adoptarea respectivei hotărâri, nerespectarea acestor dispoziții atrăgând nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, concluzionează în mod nelegal că în speță nu s-a pus în discuție activitatea desfășurată de reclamant în calitate de reprezentant al societății, ci cea de manager al societății.
Articolul 130 alineat 2 din C prevedea, la data respectivă, că indiferent de prevederile actului constitutiv,votul secret este obligatoriupentru revocarea membrilor, cenzorilor și pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor.
Ori, având în vedere faptul că dl. a deținut funcția de director general și pe cea de președinte al, fiind revocat din această funcție prin hotărârea AGA din 15.06.2005, dispozițiile articolului 130 alineat 2 din Legea nr.31/1990 sunt incidente, atragerea răspunderii reclamantului apelant fiind urmărită pentru fapte de management defectuos în perioada mandatului acestuia (2001 - 2005).
Așa fiind, și din acest punct de vedere, sentința comercială atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond înlăturând în mod nejustificat dispozițiile legale incidente a căror nerespectare este de natură să atragă nulitatea hotărârii astfel adoptată (a punctului de pe ordinea de zi pentru care votul secret era obligatoriu, deci o nulitate absolută, parțială al acestui punct de vedere a hotărârii AGA).
Motivele de nulitate ce vizează procedura convocării AGAO din 22.09.2005 au fost respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond respinsă ca neîntemeiate de către instanța de fond, în mod nelegal, după cum urmează:
Instanța de fond a interpretat similar dispozițiile Legii speciale nr. 247/2004 cu cele ale articolului 117 din legea nr. 31/1990. Mai bine spus doar a amintit incidența Legii nr. 247/2004 fără a arăta însă care sunt dispozițiile speciale ale acestei legi față de dreptul comun, mai ales că acestea sunt derogatorii de la dreptul comun și nu similare.
Astfel, articolul 224 din legea nr.297/2004 stabilește obligația de principiu a societății comerciale tranzacționate pe o piață reglementată de a asigura toate condițiile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile, printre aceste drepturi fiind menționate expres de către regulamentul dreptul acționarilor de a participa la adunarea generală și dreptul la informații suficiente privind problemele supuse dezbaterii adunării.
Regulamentul (atât 13/2004 cât și 1/2006) prevăd obligarea arătării modalității de distribuire a documentelor și informațiilor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, a modalității obținerii formularului de procură specială pentru reprezentarea în adunarea generală și a datei limită pentru depunerea/expedierea procurilor speciale la sediul societății.
Conform articolului 125 alineat 3 coroborat cu articolul 123 alineat 1 din Legea nr.31/1990, procurile trebuie depuse în original, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare.
Reprezentarea acționarilor în AGA se poate face pe bază de procură specială potrivit regulamentului (articolul 243 alineat 3 din Legea nr.297/2004).
Potrivit articolului 141 alineat 2 din regulamentul nr.13/2004, emitentul (societatea comercială intimată)este obligat să pună la dispoziția acționarilorpentru consultare cu minim 5 zile înainte de data adunării generale, la sediul societății, pe web site-ul ei, precum și în alte locuri stabilite de societate și precizate în convocare, a tuturor documentelor și materialelor informative pregătite pentru aferente fiecărui punct înscris pe ordinea de zi, precum și câte trei exemplare din formularul pentru procură specială care vor avea următoarele destinații: unul pentru acționar, unul pentru reprezentant și unul pentru emitent.
În conformitate cu prevederile articolului 142 alineat 1 punctul 5 din acest normativ (Regulamentul nr. 13/2004) procurile trebuie să conțină precizarea clară a fiecărei probleme supusă votului acționarilor.
Instanța de fond a ignorat total dispozițiile legale mai sus menționate, apreciind în mod nelegal și netemeinic faptul că sintagma"reconfirmarea membrilor " nu atrage nulitatea convocării, nepunându-se problema alegerii unui nou, ci doar o analiză a activității membrilor CA existent, că documentele privind planul de restructurare și studiul de piață supus votului AGA fără ca acestea să fie prezentate acționarilor, de asemenea nu era obligatoriu a fi prezumate acționarilor, aceștia fiind obligați să solicite organelor societare punerea la dispoziție a informațiilor respective, în exercitarea dreptului lor la infirmare și că, împrejurarea că reprezentantul acționarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a Hotărârii AGA.
Concluziile instanței de fond sunt nu numai eronate, ci și nelegale, contravenind dispozițiilor legale precitate care sunt de natură imperativă, protejând un interes de ordine publică, și anume dreptul la protecție al acționarului unei societăți deschise împotriva practicilor neloiale, fraudelor și abuzurilor.
Astfel, folosirea sintagmei "reconfirmarea membrilor " reprezintă, cum însuși intimata a menționat, o "reconfirmare" pe post a membrilor, practic o "realegere" a acestora, după din 15.06.2005 când au fost "menținută" în funcțiile deținute, fiind exclus doar Președintele, dl., așa încât "reconfirmarea" reprezenta, în fapt oi realegere a membrilor, sau o "neconfirmare", în sensul excluderii din, ceea ce duce la concluzia că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la modalitatea convocării și cuprinsul convocatorului în cazul alegerii membrilor, ceea ce este de natură să atragă nulitatea convocării și, implicit, a hotărârii AGA adoptată.
Greșită și nelegală este și aprecierea instanței de fond în sensul că reclamanții erau obligați să solicite, contra cost, ca societatea să le pună la dispoziție materialele informative și documentele referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, societatea neavând această obligație.
Potrivit dispozițiilor legale menționate (articolul 141 alineat 2 din Regulamentul nr.13/2004) au văzut că această obligație revenea societății emitente cu minim 5 zile înainte de data adunării generale în modalitățile precizate anterior iar, contra cost, acționarii interesați aveau dreptul să obțină de la societate documentele și materialele respective.
În fine, aceeași concluzie nefondată a unei nulități, cel mult relative, a lipsei mandatelor speciale, a tras instanța de fond, dispozițiile legale precitate contrazicând cele afirmate de către aceasta.
Toate aceste aspecte reprezintă încălcări ale dispozițiilor legale în vigoare la data convocării și ținerii adunării generale a acționarilor SC NOI SA, 22.09.2005, de natură să atragă nulitatea hotărârii astfel adoptată.
În ceea ce privește însă încheierile interlocutorii din 6.04.2006 și 10.05.2007, Curtea constată temeinicia și legalitatea hotărârii adoptate în ceea ce privește admiterea excepției nulității capătului 2 de cerere precizat, anterior formulării probatoriilor, reclamantului revenindu-i obligația de a preciza clar, concis, potrivit dispozițiilor articolului 112 punctul 3 Cod procedură civilă, obiectul cererii cu arătarea dovezilor pe care se sprijină (punctul.5 articolului 112 Cod procedură civilă).
Prin faptul că una din cerințele pe care trebuie să le îndeplinească obiectul cererii de chemare în judecată, anume să fie determinat sau determinabil se înțelege că în fața instanței se rezolvă o neînțelegere concretă, iar nu o problemă de principiu (ex. toate actele eventual încheiate în virtutea principiului "quand nullum est nullum efectum producit).
Pe lângă faptul că fixează limitele judecății, obiectul cererii trebuie și evaluat de către reclamant, această prezentând interes pentru stabilirea taxelor de timbru, admisibilitatea probelor etc.
Cum reclamantul nu și-a precizat obiectul cererii potrivit dispozițiilor legale incidente, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea capătului de cerere așa cum a fost precizat.
În fine, lipsa interesului în anularea Procesului verbal aș a fost corect reținută de către instanța de fond deoarece ceea ce creează efecte juridice este hotărârea și nu Procesul verbal care consemnează doar desfășurarea acesteia.
Este neîntemeiată susținerea apelantului în sensul că pe baza acestui Proces verbal conducerea societății ar putea redacta o altă hotărâre în alți termeni, atâta timp cât atât convocarea, cât și ținerea adunării generale, precum și hotărârea adoptată au fost constatate nule de către instanța de judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile articolului 9 din OG nr. 32/1995 și art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, anulează apelul declarat de, ca netimbrat.
Admite apelul declarat de reclamantul. Schimbă în parte sentința comercială nr. 8104/14.06.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în sensul că admite acțiunea și dispune anularea hotărârii SC " NOI" SA din data de 22.09.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de, domiciliată în B,-,. 5.. 8 sector 4, și ales în B, la ȘI ASOCIAȚII din 13, nr. 85,.77,.C,. 72, sector 5în contradictoriu cu intimata SC NOI SA, împotriva sentinței comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de, domiciliat în B,-, -. B,. 2, Județ I și ales în B, la ȘI ASOCIAȚII din 13, nr. 85,.77,.C,. 72, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea hotărârii SC NOI SA, cu sediul în B, nr. 165 sector 3, din data de 22.09.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
