Anulare hotarare aga Spete. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 807/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 16
Ședința din Camera de Consiliu de la 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.1069/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelantul reclamant, personal, depune la dosar înscrisurile încuviințate de instanță la termenul anterior, comunicând un exemplar părții adverse. Arată că aceste înscrisuri au fost trimise la dosar și prin poștă înainte de
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită lăsarea dosarului la sfârșitul listei pentru a studia înscrisurile comunicate de apelant în ședință publică.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul listei de apeluri pentru a da posibilitate intimatei pârâte să ia cunoștință de înscrisurile depuse de apelant la acest termen.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul reclamant personal și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 20.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că nu mai susține excepția netimbrării în apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul reclamant, personal, arată că a constatat că s-a atentat la cota de proprietate pe care o deținea la societatea intimată. Arată că au fost încălcate dispozițiile art.44 alin.1 și 2 din Constituție fiindu-i redusă cota de proprietate în lipsa sa. S-a adresat instanței că a fost prejudiciat fără să fie informat iar instanța i-a refuzat dreptul constituțional de a avea acces liber la justiție și de a-și apăra proprietatea. Instanța a recurs la Legea nr.146/1997 și i-a anulat cererea ca netimbrată încălcând dispozițiile art.129 alin.5 și 6 Cod procedură civilă. Există Legea nr.146/1997 care dă posibilitate la aplicarea dispozițiilor art.20 însă această lege nu se află în vigoare și contravine art.1 alin.3 și alin.5 și art.15 alin2 din Constituție. Prin Legea nr.303/2004 s-a transformat puterea judecătorească în prestator de servicii. S-a emis Legea nr.146/1997 pentru a se aduce bani la bugetul statului prin biruri ilegale. Arată că dacă ar fi plătit taxa de timbru la fond ar fi însemnat să încalce prevederile Constituției, apreciind că nimeni nu datorează nici o taxă de timbru. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și nefondat. În apel se reiterează neconstituționalitatea Legii nr.146/1997 asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii. Invocarea actelor normative nu au legătură cu cauza. Soluția instanței de fond este corectă prin aplicarea dispozițiilor imperative ale Legii 146/1997. Instanța de fond a acordat mai multe termene pentru ca apelantul să achite taxa de timbru. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 1069 din 20.01.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SA ca netimbrată, obligându-l pe reclamant să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile Legii 146/1997, (art.3 lit.1și art.3 din OG 32/1995) instanța a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea cu suma de 12 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 25.01.2008 reclamantul a formulat o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Prin încheierea pronunțată la 04.03.2008 s-a respins cererea reclamantului având ca obiect reexaminarea taxei de timbru și timbrului judiciar.
Ulterior, la termenul din 25.03.2008, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr.146/1997 și a tuturor actelor care au modificat-
Prin încheierea din 01.04.2008, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii 146/1997.
Prin decizia nr.917/16.09.2008 definitivă și obligatorie Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant.
Prin urmare la termenul din 25.11.2008 instanța a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru aferentă cererii dedusă judecății.
În acest sens, tribunalul reține, că încă de la înregistrarea cererii s-a pus în vedere reclamantului să facă dovada plății unei taxe de timbru în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, reclamantul fiind citat cu această mențiune. Deși s-a indicat și sancțiunea incidentă, respectiv cea a anulării cererii ca netimbrată, reclamantul nu a înțeles însă să facă dovada îndeplinirii obligațiilor de plată taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu se plătește la momentul înregistrării cererii, obligația trebuie îndeplinită până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată fiind sancționată cu anularea cererii. în același sens, prevăd și dispozițiile art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, susținerile apelantului vizând încălcarea de către instanța de fond a rolului și statutului prevăzute de articolul 1 și articolul 4 din Legea nr.303/2004, în sensul că a refuzat de a judeca acțiunea cu care a fost învestită.
Susține apelantul și că, instanța a încălcat articolul 129 alineat 5 Cod procedură civilă prin aceea că în loc să stăruie în prevenirea oricărei greșeli pentru aflarea adevărului, a ridicat din oficiu excepția netimbrării cererii pe care a și anulat-o, profitând de lipsa sa pe motiv de boală și favorizând pârâta.
Instanța a încălcat articolul 129 alineat 6 Cod procedură civilă, în sensul că a hotărât altceva decât asupra obiectului cauzei dedusă judecății.
Accesul liber la justiție prevăzut de articolul 21 din Constituția României a fost încălcat, întrucât libertatea de a avea acces la justiție nu este sinonimă cu taxarea actului de justiție, iar dreptul de a fi judecat pe fond nu este un privilegiu și nici vreo prestare de servicii a instanței, ci este o obligație fundamentală asumată de această autoritate a statului de drept.
Prin hotărârea pronunțată, instanța nu a respectat principiul imparțialității, nu a asigurat egalitatea de tratament cu adversarii pârâți care, deși sunt vinovați nu au fost obligați și ei să plătească vreo taxă, instanța a luat o măsură discriminatorie prin atingerea gravă a existentei dreptului de acces la justiție încălcând articolele 2, 6, 7, 10 și 131 din Legea nr.304/2004, și ținând seama numai de nedreapta, anacronica și imorala Lege nr. 146/1997, fără a reține articolul 6 alineat 1, articolul 14 și Protocolul nr.1 din Convenția europeană obligatorie conform articolului 148 alineatele 2 și 4 din Constituția României.
Intimata a depus întâmpinare în combatere apelului solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Unul din principiile organizării și funcționăriiserviciului public al justițieieste accesul liber la justiție, consacrat de articolul 21 din Constituție. În strânsă legătură cu acest principiu este șigratuitatea justiției, prin care se înțelege însă numai faptul că magistrații și celălalt personal auxiliar al instanțelor sunt plătiți de stat și nu de justițiabili.
Recunoașterea drepturilor dar și realizarea sau recunoașterea altor situații juridice ocrotite de lege, prin intermediul procedurii judiciare, nu este gratuită (cu excepția unor situații expres prevăzute de lege), desfășurarea procesului civil implicând o serie de cheltuieli pe care le avansează reclamantul (inițiatorul acțiunii civile), cheltuieli care în cele din urmă vor fi suportate de partea care a pierdut procesul.
Astfel, o componență importantă a cheltuielilor de judecată o reprezintă taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar reglementate prin OG nr. 32/1995 și Legea nr. 146/1997 republicată, lege care face distincție între cererile de chemare în judecată evaluabile în bani și cele care nu sunt evaluabile în bani pentru care taxa este fixă.
Legea nr.146/1997 republicată, prevede în articolul 20 alineat 3 că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Prin urmare, cum potrivit articolului 2(3) din Legea nr.303/2004 judecătorii se supun numai legii fiind obligați să asigure supremația acesteia (articolul 4) și cum potrivit articolului 16(2) din Constituția României, nimeni nu este mai presus de lege, rezultă că în cauza de față, nu se poate imputa judecătorului de fond că nu s-a supus legii atunci când a aplicat-o, sau că prin aplicarea unei norme imperative stabilită prin lege specială, a înfrânt principul liberului acces la justiție, imparțialității sau a încălcat legea fundamentală în sensul refuzului de a înfăptui nediscriminatoriu și liber actul de justiție.
Așa cum s-a arătat în precedent, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții (articolul 274 (1) Cod procedură civilă), astfel că nu se poate accepta susținerea apelantului privind neasigurarea imparțialității și egalității de tratament cu pârâta în cauză, pe motiv că nu a fost obligată și ea să plătească vreo taxă.
În fine, rolul instanței judecătorești este de a soluționa conflictul de interese cu care a fost sesizată, deci, de a pronunța o hotărâre cu privire la pretenția dedusă judecății.
Curtea apreciază legală măsura dispusă de instanța de fond conform dispozițiri prevăzută de articolul 20 alineat 1 și 3 din Legea nr.146/1997 republicată, în condițiile în care cererea reclamantului nu a fost timbrată anticipat, nu s-a timbrat potrivit rezoluției (fila 2) și dovezii de îndeplinire a procedurii de citare unde s-a menționat obligația reclamantului de a achita taxa de timbru de 12 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei (fila 13), și nici după ce judecătorul fondul i-a pus în vedere reclamantului să depună taxa de timbru (fila 67).
În acest context, invocarea din oficiu a excepției netimbrării este întemeiată, având în vedere că această excepție vizează însăși legalitatea învestirii instanței, nefiind permis acesteia să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea cauzei dedusă ei spre soluționare înainte de a fi plătite taxele de timbru.
Verificarea timbrajului, conform articolului 34 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, reprezintă pentru instanțe o sarcină legală, care precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de reclamant.
Rezultă prin urmare, că excepția de netimbrare se rezolvă înainte de cercetarea fondului pretenției dedusă judecății, situație în care este nefondată susținerea apelantului privind încălcarea articolului 129 (5) Cod procedură civilă, în sensul nestăruinței judecătorului pentru aflarea adevărului prin aplicarea corectă a legii, și a articolului 129(6) Cod procedură civilă în sensul pronunțării unei hotărâri străine de obiectul cererii.
Primei instanțe i se impută - în mod excesiv - neexercitarea rolului activ pe motivul nesoluționării fondului pricinii ca urmare a admiterii excepției de netimbrare.
Încălcarea legii nu trebuie însă legată de rolul activ al judecătorului, acesta din urmă având menirea de a rezolva cererea dedusă judecății prin aplicarea legii, iar nu prin nesocotirea ei.
Cu alte cuvinte, apelantul critică instanța pentru că, aplicând legea (Legea nr.146/1997), i-a nesocotit dreptul de a i se judeca cererea pe fond, or această critică nu vizează rolul activ al judecătorului, în sensul avut în vedere de legiuitor în articolul 129 (5) Cod procedură civilă.
Articolul 129(6) Cod procedură civilă vizează obiectul pricinii supuse judecății și interdicția pentru instanța de a depăși limitele învestirii sale.
Pronunțarea asupra excepției netimbrării cererii de către reclamant nu echivalează cu depășirea limitelor învestirii instanței.
Conform articolului 129 (6) Cod procedură civilă, instanța este ținutăde limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată,ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formeazăobiectul cereriidedusă judecății.
Prin urmare, textul invocat de reclamant vizează doar pronunțarea asupra fondului cererii și nu excepțiile pe care o instanță le poate invoca din oficiu.
Curtea reține și că instanța de fond nu a încălcat accesul liber al reclamantului la justiție, nici dreptul la un proces echitabil și nici nu au existat discriminări în cauza dedusă judecății.
Curtea Constituțională a României s-a pronunțat de nenumărate ori (Decizia nr.499/2004, Decizia nr.354/2005, Decizia nr. 1587/2009, ) în sensul că, accesul liber la justiție, consacrat de articolul 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.
Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege, se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor articolului 16(1) și (2) din Constituție. Plata taxelor judiciare fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plată anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.
Pentru toate aceste considerente apreciind că în cauza dedusă judecății instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie fără ca prin aceasta să încalce dreptul liberului acces la justiție, Curtea va respinge apelul în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,. 3C,. 23 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.1069/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA,cu sediul în B,- sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
12.02.2010
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
