Anulare hotarare aga Spete. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 172

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008

PREȘEDINTE: Nela Ochea

JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină

GREFIER: - - -

Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanții, - FOST ADMINISTRATOR AL SC SRL împotriva sentinței nr.99 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA prin lichidator RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE B ȘI B și SC SRL

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant, lipsind apelanții reclamanți, și intimatele pârâte SC SA prin lichidator RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE B ȘI B și SC SRL

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse relațiile de ORC O, după care:

în calitate de apelant pârât depune un set de acte și solicită depunerea în original a contractului de ipotecă pentru ca instanța să poată observa că mențiunea privind constituirea ipotecii pentru creditul acordat SC SRL Caf ost tăiată cu pixul. Depune concluzii scrise.

Curtea respinge cererea de depunere a originalului contractului de ipotecă neconsiderând-o utilă și relevantă, și, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare, acordând cuvântul părții prezente.

a pus concluzii de admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea contractului de ipotecă, învederând faptul că acesta a fost întocmit pentru SC.

CURTEA:

Asupra apelurilor de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1042/16.03.2006 Judecătoria Caracala respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE ACTIVE, SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și SC SRL C PRIN ADMINISTRATOR prin care acesta a solicitat anularea contractului de ipotecă nr. 3302/19.08.2006, reținând că respectivul contract de ipotecă a fost încheiat în condițiile legii, iar reclamantul nu a făcut dovezi cu privire la vicierea consimțământului său.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, acesta din urmă în calitate de administrator al SC SRL C, iar prin decizia nr.87/13.09.2007, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis recursul și a casat sentința reținând cauza pentru rejudecare ca instanță de fond cu motivarea că Judecătoria Caracal nu era competentă să soluționeze cauza, contractul de ipotecă fiind un accesoriu al contractului de credit și având caracter comercial.

Cauza a fost înregistrată ca dosar fond pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ sub nr-, fiind introdusă în cauză și, persoană semnatară a contractului de ipotecă.

În rejudecare, Tribunalul Olta pronunțat sentința nr. 99 din 13 februarie 2008 prin care a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și reținând următoarele:

În urma cererii de credite din 26.08.1996 formulată de s-a încheiat contractul de credit nr.327/26.08.1996, potrivit căruia acesta primea suma de 50 milioane lei credit urmând aor ambursa în 12 rate lunare, conform graficului, dobânda fiind de 68% pe an.

Pentru obținerea creditului respectiv a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr.3302/19.08.2006 de notar Public, prin care și garantau rambursarea creditului cu imobilului proprietatea lor conform hotărârii nr.2963/25.07.1996 a Judecătoriei Caracal.

Datorită faptului că respectivul credit nu a fost rambursat, BANK COOP - prin lichidatori a solicitat încuviințarea executării silite a contractului de credit, încuviințare dispusă prin încheierea din 6.02.2002 a Judecătoriei Caracal în dosar nr.1113/2002 în temeiul căreia s-a scos la licitație imobilul ce făcea obiectul contractului de ipotecă, iar prin procesul verbal de licitație din 18.02.2004 bunul a fost vândut, întocmindu-se actul de adjudecare din 16.03.2004.

Susținerile reclamantului în sensul că titlul executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită este lovit de nulitate, deoarece ipoteca s-a dat în realitate pentru un credit acordat SC SRL C, că din motive necunoscute creditul nu s-a mai acordat societății, ci lui ca persoană fizică, că nu s-a eliberat întreaga sumă și că s-a urmărit acoperirea unor alte credite pentru alte contracte nu au fost reținute de tribunal, întrucât contractul de credit s-a încheiat pe numele reclamantului, iar contractul de ipotecă nr.3302/1996 s-a încheiat pe numele reclamantului și al soției sale, aceștia garantând pentru suma de 50 milioane lei cu imobilul proprietatea lor, neavând relevanță faptul că sentința menționată în cuprinsul contractului de ipotecă nu ar fi fost definitivă la acea dată, câtă vreme nu a fost desființată.

De altfel, contractul de ipotecă a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale, fiind autentificat, iar reclamantul nu a făcut nici o dovadă cu privire la existența vreunui motiv de nulitate, privind vicierea consimțământului, simpla prezentare a unei situații de fapt ( alta decât cea rezultantă din acte) neputând fi primită câtă vreme nu a fost dovedită.

Faptul că reclamantul a formulat plângeri penale față de persoanele ce au încheiat contractele sau au inițiat executarea silită nu a fost reținută ca fiind o probă în sensul celor solicitate de reclamant câtă vreme plângerile sale au fost respinse, în același sens fiind și celelalte hotărâri judecătorești depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și pârâtul în calitate de administrator al SC SRL

Apelantul a criticat sentința sub aspectul neluării în considerare de către instanța de fond a materialului probator administrat în cauză în sensul că, deși din înscrisurile aflate la dosar rezultă instituirea garanției pentru un credit acordat societății, instanța de fond a ignorat faptele săvârșite de fostul director al care a tăiat cu pixul mențiunea privind acordarea creditului pentru SC.

A mai criticat sentința arătând că prima instanță nu a avut în vedere faptul că inexistența convenției de acordare a creditului pentru SC atrage nulitatea convenției prin care se constituie garanții pentru un credit inexistent și că la încheierea contractului de ipotecă a cărui anulare se solicită a lipsit practic consimțământul garanților.

A invocat autoritatea de lucru judecat față de cauza soluționată prin decizia nr. 510/1998 a Curții de APEL CRAIOVA menționând că prin această decizie s-a soluționat irevocabil litigiul între el, giranți și.

Apelantul a motivat apelul său precizând că instanța de fond nu a interpretat corect înscrisurile depuse la dosar și a tras greșit concluzia că prin contractul de ipotecă încheiat la data de 19.08.1996 falsificat prin tăierea mențiunii credit pentru SC SRL s-a garantat creditul acordat persoanei la data de 28.08.1996, deși în fapt contractul de ipotecă a vizat un credit pentru SC SRL care nu a fost acordat.

A invocat, de asemenea, decizia nr. 510/1998 a Curții de APEL CRAIOVA.

Apelanta a criticat sentința nr. 99 din 13.02.2008 a Tribunalului Olt arătând că această instanță a soluționat cererea privind anularea contractului de ipotecă cu neluarea în considerare a mai multor aspecte ca instituirea garanției ipotecare pentru un credit acordat SC SRL C, diferența de dată între contractul de ipotecă-19.08.1996 și contractul de credit nr. 327-26.08.1996, nesemnarea contractului de credit de către giranți pe fiecare pagină, declarațiile fostului director de bancă care a tăiat cu pixul mențiunea credit pentru SC SRL, vicierea consimțământului. Totodată instanța nu a avut în vedere sentința penală nr. 724/2004 a Judecătoriei Slatina, rezoluția nr. 1949/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din care rezultă instituirea garanției imobiliare pentru SC SRL, decizia nr. 510/1998 a Curții de APEL CRAIOVA care menține decizia nr. 458/1998 a Tribunalului O l t, prin care s-a respins acțiunea formulată de împotriva giranților.

A mai criticat sentința și sub aspectul ignorării de către instanța de fond a datelor privind executarea silită precizând că aceasta a fost greșit pornită în temeiul unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a legii bancare, care nu constituie titlu executoriu, cu privire la un imobil aflat în indiviziune.

Nu s-a depus întâmpinare.

Apelurile nu sunt fondate.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată urmând a fi respinsă.

Potrivit 1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între același părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, iar potrivit art. 163 Cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și aceeași parte înaintea mai multor instanțe.

Ca urmare, autoritatea de lucru judecat presupune existența unei triple identități de părți, de obiect ca pretenție concretă dedusă judecății și de cauză ca situație de fapt calificată juridic.

În speță prin decizia civilă nr. 438/28.02.1998 a Tribunalului O l t, irevocabilă conform deciziei nr. 510/04.12.1998 a Curții de APEL CRAIOVAs -a admis apelul pârâților giranți, și și s-a schimbat sentința Judecătoriei Caracal în sensul că s-a respins față de aceștia acțiunea promovată de Banca de Credit Cooperatist pentru obligarea acestora la plata sumei reprezentând credit nerambursat și dobânzi aferente potrivit contractului de credit nr. 327/1996. Prin aceeași decizie s-a respins apelul pârâtului și s-au menținut cu privire la acesta dispozițiile sentinței nr. 2229/24.06.1997 a Judecătoriei Caracal prin care s-a admis acțiunea Băncii de Credit Cooperatist și a fost obligat pârâtul la plata creditului nerambursat și a dobânzii aferente.

Acțiunea soluționată prin hotărârile menționate mai sus a avut ca obiect obligarea creditorului și a giranților la plata creditului nerambursat și a dobânzilor aferente și s-a întemeiat pe prevederile contractului de credit nr. 327/1996.

Acțiunea ce face obiectul dosarului soluționat prin prezenta decizie are ca obiect anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3302/19.08.1996 invocându-se în drept cauze de nulitate, inexistența convenției de credit pentru care s-a încheiat contractul accesoriu de garanție imobiliară și vicierea consimțământului.

În aceste condiții atât obiectul cât și cauza celor două cereri sunt diferite și în consecință nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat care așa cum am arătat presupune tripla identitate.

Referitor la motivele de apel invocate de apelanții reclamanții și și pârâtul, care vor fi analizate împreună întrucât vizează aceleași aspecte, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prin cererea de credite adresată Băncii de Credit Cooperatist la data de 26.08.1996, semnată de reclamantul apelant ( fila 23 dosar - - Judecătoria Caracal ), acesta a solicitat în calitate de persoană fizică aprobarea acordării unui credit în sumă de 50.000.000 lei în vederea procurării unui minibuz și bunuri mobile de folosință îndelungată.

Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3302/19.08.1996 reclamanții apelanți și au instituit ipotecă asupra imobilului evaluat la 70.000.000 lei proprietatea lor conform sentinței nr. 2963/25.07.1996 a Judecătoriei Caracal, situat în C,-, județul O, în favoarea Băncii de Credit Cooperatist pentru garantarea acoperirii ratelor din creditul în sumă de 50.000.000 lei.

Ulterior, prin contractul de credit nr. 327/26.08.1996 Banca de Credit Cooperatist, în calitate de creditor, a acordat reclamantului apelant credit în sumă de 50.000.000 lei pentru a fi utilizat în vederea procurării unui minibuz și unor bunuri mobile de folosință îndelungată.

La punctul 7 al contractului s-a prevăzut că, și în calitate de garanți se obligă să garanteze creditul acordat cu ipoteca constituită de și.

Contractul stipulează la literele - d mai multe modalități de garanție anume: ipotecă în favoarea băncii (lit. a), gaj ( lit. b ), bunurile cumpărate din credit (lit. c), drepturile bănești (lit. d), însă dintre aceste litere s-au completat numai rubricile de la litera a) menționându-se ipotecă constituită de și asupra imobilului situat în C, str. - -, județul O, potrivit contractului de garanție imobiliară nr. 602/18.08.1996 înregistrat la notariatul de Stat din localitatea C, județul O la numărul 13023/19.08.1996 pentru suma de 70.000.000.

Analizând cererea de credit, contractul de ipotecă și contractul de credit, Curtea apreciază că Tribunalul a conchis corect că cei doi reclamanți au instituit garanție asupra imobilului pentru creditul acordat conform contractului nr.327/26.08.1996, concluzie ce rezultă din faptul că la rubrica garanții ipotecare din contractul de credit s-au completat date ce coincid cu cele din contractul de ipotecă: persoanele care garantează cu garanție reală imobiliară și, data contractului de garanție imobiliară 19.08.1996, numărul de înregistrare la notariatul de stat este numărul chitanței arătat în încheierea de autentificare a contractului de ipotecă, indicat, probabil din eroare, în locul numărului încheierii notariale.

Mențiunea olografă ce apare la sfârșitul contractului de ipotecă - credit pentru SC SRL - C,-, județul O, nu prezintă relevanță, întrucât este adăugată pe act după semnăturile persoanelor care au încheiat contractul, astfel încât se creează prezumția că aceasta nu face parte din conținutul actului semnat și în plus nu poartă vreo mențiune a notarului.

În cazul în care un act notarial prezintă erori materiale sau omisiuni vădite, acesta poate fi îndreptat sau completat doar printr-o altă încheiere a notarului public, la cerere sau din oficiu, rectificarea făcându-se pe toate exemplarele înscrisului.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat că actul prin care s-a instituit ipoteca este accesoriu la contractul de credit nr.327/26.08.1996 acordat persoanei fizice.

Susținerea potrivit căreia contractul de ipotecă s-a încheiat pentru garantarea unui împrumut inexistent acordat SC SRL nu poate fi reținută și, în consecință, aceasta nu poate constitui cauză de nulitate care să afecteze valabilitatea contractului de ipotecă.

Această concluzie nu este în contradicție cu soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 438/28.02.1998 a Tribunalului O l t, irevocabilă conform deciziei nr. 510/04.12.1998 a Curții de APEL CRAIOVA deoarece prin aceste hotărâri s-a stabilit că garanții, și nu sunt obligați la plata creditului nerambursat și a dobânzilor aferente în solidar cu creditorul.

Conform contractului de credit nr. 327/26.08.1996 nu s-a instituit o garanție personală, caz în care se impunea semnarea contractului de credit de către garanți, ci doar garanție reală ipotecară.

Garanții nu și-au luat angajamentul față de banca creditor de a executa obligația debitorului plătind ei împrumutul acordat în cazul în care acesta nu o va face.

și soția acestuia, au convenit cu banca să garanteze rambursarea creditului de 50 000 000 lei cu ipotecă asupra imobilului situat în C,-, garanție reală ce conferă titularului posibilitatea urmăririi bunului imobil cu care s-a garantat în mâna oricui s-ar găsi, deci cu atât mai mult în mâna persoanelor care au înțeles să constituie garanția.

Nu se poate reține nici lipsa consimțământului reclamanților, la încheierea actului întrucât acesta a fost exprimat în fața notarului care a constatat personal exprimarea consimțământului.

Mențiunile actului autentic care se referă la împrejurări constate personal de notar, cu propriile simțuri, sunt valabile până la înscrierea în fals. Or, în speță nu s-a constatat existența falsului cu privire la contractul de ipotecă.

Referitor la valabilitatea consimțământului, reclamanții nu au dovedit vicierea acestuia prin eroare, dol, violență sau leziune pentru că cel ce invocă viciul de consimțământ trebuie să îl dovedească, deoarece acesta nu se prezumă.

În plus, nu s-a precizat care este viciul de consimțământ care a afectat caracterul conștient și liber al voinței exprimate la încheierea contractului de ipotecă și nici care este motivul pentru care, în condițiile susținute, au solicitat anularea contractului de ipotecă la circa 10 ani de la încheierea lui.

Motivele privind executarea silită vizează chestiuni ulterioare încheierii contractului de ipotecă, ce puteau fi invocate pe calea contestației la executare, și care nu pot constitui în nici un caz cauze de nulitate a actului întrucât cauzele de nulitate sunt anterioare sau concomitente cu încheierea acestuia.

Pentru considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 296.pr.civ. Curtea va respinge apelurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECI D

Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamanții cu domiciliul în C,-, Județul O, cu domiciliul în C,-, Județul O, - FOST ADMINISTRATOR AL SC SRL cu domiciliul în C,-, Județul O împotriva sentinței nr.99 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA prin lichidator RECONVERSIE ȘI VALORIFICARE B ȘI B cu sediul în B, sector 3,--19 și SC SRL C cu sediul în C,-, Județul

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

Red - LG/7 ex./06.06.2008

Jud.fond

Tehnored./06.06.2008

05 Iunie 2008

Președinte:Nela Ochea
Judecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Anulare hotarare aga Spete. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Craiova