Anulare hotarare aga Spete. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2105/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.193
Ședința publică de la 13.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul, în contradictoriu cu intimata SC MANAGEMENT SA, împotriva sentinței comerciale nr.9763/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelantul prin avocat depune nota de probatorii, copia deciziei comerciale nr.54/2.02.2009 și copia întâmpinării depuse de intimată în dosarul nr-, un exemplar fiind comunicat părții adverse.
Intimata prin avocat învederează că nu mai are alte probe de administrat, decât înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat susține verbal motivele de apel dezvoltate în scris și solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului conform întâmpinării, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând că prejudiciul nu a fost dovedit.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.9763 din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC MANAGEMENT SA, având drept obiect anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor MANAGEMENT SA nr.1, nr.3, nr.4 din 22.10.2007 publicată în Monitorul Oficial partea a IV a nr. 1463/14.03.2008,
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
La data de 22.10.2007 Management SA a adoptat în ședința hotărârea nr.4, în cadrul căreia a fost aprobat un nou articol 51 și anexa 1 care să fie incluse în noul act constitutiv al societății.
Conform art.51.1 orice alt asociat în afară de SA care intenționează să înstrăineze acțiunile deținute la societate către orice terț este obligat să acorde SA un drept de preemțiune la achiziționarea acțiunilor oferite. Termenul de "terț" include, pe lângă persoanele care nu dețin vreo acțiune în societate și pe ceilalți acționari ai societății, în afară de ofertant și.
În acest scop, ofertantul trebuie să prezinte directoratului notificarea în scris a ofertei privind acțiunile oferite care se transmite și o ofertă fermă la terțul interesat să achiziționeze acțiunile oferite. Conform art.514 notificarea ofertei constituie o ofertă irevocabilă a acționatului ofertant cu privire la vânzare a acțiunilor oferite către, fiind stabilite termenele în care acționarul majoritar își poate manifesta dreptul de preemțiune.
Pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată și de la argumentele aduse de reclamant în susținerea acesteia, tribunalul apreciază că acesta și-a justificat interesul în promovarea cererii, interesul decurgând din chiar calitatea acestuia de acționar la societatea pârâtă, justificat prin susținerea și apărarea drepturilor ce-i sunt conferite de lege ca acționar la societatea pârâtă,
Tribunalul a apreciat că reclamantul a dovedit existența unui interes legitim, personal, născut și actual privind promovarea acțiunii, și că argumentele invocate de pârâtă în susținerea excepției țin de dezlegarea cauzei pe fond.
Sub acest aspect, al fondului litigiului, Tribunalul a considerat că cererea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
A mai susținut reclamantul că modificările aduse actului constitutiv prin hotărârea contestată reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.94 și 1361din Legea nr.31/1990.
Conform art.94 alin. 1 din lege, acțiunile trebuie să fie de o egală valoare, acestea acordând posesorilor drepturi egale. Conform alin.2 se pot emite în condițiile actului constitutiv categorii de acțiuni care conferă titularilor drepturi diferite, potrivit art.95 și 96.
În consecință art.94 alin.1 nu instituie o egalitate perfectă în drepturile acționarilor, legea stipulând și excepții de la regula egalității.
Dreptul de preferință al acționarului majoritar instituit de noul articol introdus în conținutul actului constitutiv prin hotărârea contestată nu încalcă principiul egalității instituit de art.94 alin.1 din Legea 31/1990.
Instituirea unui drept de preemțiune la vânzare a acțiunilor de către acționarul minoritar (căci, în mod neechivoc rezultă din cuprinsul art.5.1 că vânzarea acțiunilor s-a făcut referire), nu are ca scop împiedicarea acționarul minoritar să înstrăineze liber acțiunile deținute, ci oferă posibilitatea acționarului majoritar să cumpere el însuși aceste acțiuni, în condiții de oportunitate și în apărarea propriilor sale interese. Termenele instituite de hotărârea AGA cu privire la exercitarea dreptului de preemțiune nu împiedică acționarul să-și exercite dreptul de dispoziție, argumentele reclamantului legate de pretinsa introducere a unei condiții suspensive în acest articol neputând fi reținute de instanță. Mai mult, Legea 31/1990 prevede posibilitatea instituirii unor limitări privind transferul acțiunilor.
Astfel, art.8 lit.2cuprinde dispoziții din a căror interpretare rezultă că prin actul constitutiv pot fi prevăzute restricții, cu privire la transferul de acțiuni.
Legea nr.31/1990 nu interzice instituirea unui drept de preemțiune în favoarea acționarului majoritar, ci permite instituirea unor limitări în privința transferului de acțiuni, cu condiția ca acestea să fie prevăzute în actul constitutiv.
Tribunalul nu a reținut nici argumentele reclamantului legate de încălcarea principiului majorității, neputându-se reține că, în speță majoritatea se confundă cu interesele acționarului majoritar, atâta vreme cât se prezumă că scopul îl constituie realizarea interesului societar și ținând cont de faptul că prin adoptarea hotărârilor contestate nu s-a comis un abuz de drept.
In plus, tribunalul nu a considerat că prin adoptarea acestei hotărâri ar fi fost încălcate drepturile societății și ale acționarilor minoritari, reclamantul nedovedind că ar fi suferit vreo vătămare.
In consecință, rezumând aspectele detaliate anterior, instanța a reținut că hotărârea contestată nu încalcă dispozițiile legale, că legiuitorul permite instituirea unor limitări ale dreptului de transfer a acțiunilor, că dreptul de preferință instituit prin hotărârea contestată nu contravine și nu încalcă principiul egalității în drepturi a acționarilor, ci instituie posibilitatea pentru acționarul majoritar de a cumpăra el însuși acțiunile respective, articolul menționând doar procedura exercitării dreptului de preferință, acest drept nu reprezintă un drept conferit de calitatea de acționar, nu limitează dreptul de dispoziție al acționarului.
In consecință, având în vedere aspectele reținute, textele legale menționate, precum și dispozițiile art.132 din Legea nr.136/1990, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamantul în termenul legal prevăzut de articolul 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 11.11.2008 a fost înregistrat dosarul nr. 12611/2008.
Apelantul - reclamant consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
1.Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a articolului 8 alineat 1 litera2, articolului 94, articolului 1361din Legea nr. 31/1990.
Astfel, instanța de fond consideră că principiul reglementat prin art. 94, alin. 1 din Legea 31/1990 republicată nu este încălcat prin instituirea dreptului de preemțiune al acționarului majoritar, întrucât "art. 94 alin. 1 nu instituie o egalitate perfectă între drepturile acționarilor, legea stipulând și excepții de la regula egalității".
În nici un moment nu a afirmat că art. 94 face referire la o egalitate perfectă în drepturi a acționarilor, în sensul aplicării acestui principiu în orice situație. Prevederile art. 94 - "acțiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale" sunt foarte clare, iar excepțiile de la această regulă a egalității între acționari sunt date limitativ tot de către Legea societăților comerciale. Aceste excepții au fost arătate de către subsemnatul în precizarea la acțiune depusă la dosarul cauzei. Prin actul constitutiv al Societății consider că nu se pot institui alte excepții, în condițiile în care orice excepție ar reprezenta o încălcare a art. 94, alin 1.
În afara acestor excepții însă, interpretarea art. 94 este în sensul unei egalități perfecte în drepturi a acționarilor, ca o garanție pe care acționarii minoritari o au în fața puterii de decizie a acționarilor majoritari, față de dispozițiile actelor constitutive ale societăților comerciale. Instituirea art. 94, precum și a art. 1361 este o garanție legală împotriva abuzurilor pe care le-ar putea exercita acționarii majoritari în detrimentul acționarilor minoritari, care nu au putere reală de decizie (principiul majorității), prin adoptarea unor acte constitutive nelegale, dar obligatorii și cu putere de lege pentru acționarii minoritari.
Se mai susține că interpretarea dispozițiilor articolului 94 trebuie făcută în sensul unei egalități perfecte în drepturi a acționarilor, ca o garanție pe care acționarii minoritari o au în fața puterii de decizie a acționarilor majoritari, față de dispozițiile actelor constitutive ale societăților comerciale.
Instituirea articolului 94 și articolului 1361reprezintă o garanție legală împotriva abuzurilor pe care le-ar putea exercita acționarii majoritari în detrimentul acționarilor minoritari, care nu au putere reală de decizie, prin adoptarea unor acte constitutive nelegale, dar obligatorii și cu putere de lege pentru acționarii minoritari.
Instituirea dreptului de preemțiune al acționarului majoritar nu constituie o excepție prevăzută de Legea nr.31/1990 (așa cum se apreciază în considerentele hotărârii atacate), prin urmare consideră apelantul, instanța de fond aduce nu numai o interpretare a legii, ci chiar o modificare a acesteia, ceea ce nu poate produce efecte juridice.
Este adevărat, că articolul 8 alineat 1 litera2din Legea nr.31/1990 permite instituirea unor limitări ale transferului acțiunilor ("orice restricție cu privire la transferul de acțiuni",însă această dispoziție, consideră apelantul, se interpretează în coroborare cu articolul 94 alineat 1 din același act normativ.
2.În ceea ce privește cel de al 2 -lea motiv invocat în acțiunea introductivă, respectiv încălcarea și limitarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor prin instituirea articolului 51și din noul constitutiv al societății, apelanta consideră că instanța de fond nu face decât o apreciere singulară: "instituirea dreptului de preferință nu împiedică vânzarea acțiunilor de către acționarii minoritari, aceștia putând dispune liber de acțiunile pe care le dețin, apreciere preluată din întâmpinarea depusă de către intimata - pârâtă.
Această afirmație nu răspunde în nici un fel motivelor invocate de către apelantul - reclamant, mai ales în condițiile în care este clar faptul că acționarii minoritari terți nu mai pot dispune liber de acțiunile pe care le dețin, fără legătură cu instituirea unui drept de preemțiune.
Așa cum a mai arătat, apelantul susține că articolul 51constituie o încălcare clară a principiului autonomiei de voință, o limitare a dreptului de dispoziție ca prerogativă a dreptului de proprietate, care este guvernat atât de dispozițiile Legii nr. 31/1990, cât mai ales de dispozițiile codului civil.
În acest sens, se apreciază că, intervine o condiție mixtă potestativă suspensivă, la orice transmitere a acțiunilor societății de către un acționar minoritar - existența unei oferte de cumpărare a acțiunilor din partea unui terț.
Această ofertă fermă ar putea duce la înstrăinarea acțiunilor către terț numai după trecerea unui termen de 45 de zile (articolul 51alineat 4), și în condițiile în care intimata nu ar dori să achiziționeze acțiunile la același preț oferit de către "terț".
În acest context, apelantul - reclamant consideră că este practic imposibil ca, în condițiile pieței de capital, să fie găsit un terț care să facă o promisiune de cumpărare care ar produce efecte juridice și care ar păstra oferta făcută la un anumit preț pe o perioadă de cel puțin 45 de zile, termen în care este posibil ca prețul acțiunilor să scadă sau să crească.
Toate acestea în condițiile în care, pentru același preț, acționarul majoritar (intimata), singurul cu drept de preemțiune ar putea să achiziționeze el însuși acțiunile oferite.
O altă limitare a dreptului de dispoziție instituită prin textul de lege menționat, ar constitui-o, în opinia apelantului, obligația de a obține un preț, care să constea în bani "atunci când acesta ar dori să cesioneze acțiunile societății.
În aceste condiții, se dispune o limitare a dreptului de proprietate, apelantul neavând libertatea de a obține în schimbul acțiunilor un preț, care chiar de ar fi foarte avantajos, ar consta în altceva decât bani.
Mai mult, acționarul minoritar nu ar putea dispune de propriile acțiuni, în ipoteza în care ar dori să le transmită pe calea novației sau dării în plată - modalități legale de transformare sau de stingere a obligațiilor, deoarece prin noua modificare a actului constitutiv i s-a permis doar transmiterea acțiunilor sub forma vânzării în schimbul unui preț de bani.
Conform articolului 51.4 alineat (i) din noul act constitutiv al societății "Notificarea ofertei va constitui o ofertă irevocabilă a acționarului ofertant cu privire la vânzarea acțiunilor oferite către ".
Așa cum a arătat și în acțiunea introductivă, apelantul - reclamant consideră că o asemenea clauză este nulă de drept, în condițiile în care articolului 37 din codul comercial prevede că până la încheierea contractului, oferta și acceptarea sunt revocabile.
Impunerea unei oferte irevocabile ar constitui o încălcare a principiului autonomiei de voință.
Articolul 518 alineat (ii) din noul act constitutiv al societății, precum și Anexa 1 la actul constitutiv, acordă un mandat irevocabil în favoarea Directoratului societății în vederea transmiterii acțiunilor acționarului ofertant.
Aceste dispoziții sunt considerate de apelant, nule, de vreme ce prevederile articolului 1553 cod civil dispun că "mandantul poate, când voiește, revocă mandatul".
Toate aceste limitări prevăzute de actul constitutiv al societății, pe lângă faptul că se constituie în încălcări ale legii, sunt considerate de apelant ca adevărate pârghii care în practică îi blochează dreptul de dispoziție asupra acțiunilor deținute.
În consecință, se solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
Intimata legal citată, la data de 2.03.2009 a depus la dosar întâmpinare, prin care, motivat în fapt și în drept, solicită respingerea apelului ca nefondat considerând că principiul egalității în drepturi a acționarilor instituit de articolul 94 alineat 1 din Legea nr.31/1990 nu privește drepturile convenționale (izvorâte din actul constitutiv al societății) ci doar acele drepturi izvorâte în mod direct din lege; că legea nr. 31/1990 permite în mod expres instituirea unor limitări privind transferul acțiunilor, dreptul de preferință supus discuției putând fi calificat drept o astfel de limitare (permisă potrivit dispozițiilor articolului 8 alineat 1 litera2din Legea nr.31/1990); principiul majorității determină minoritatea să se supună hotărârilor luate de persoana care deține majoritatea capitalului social, prerogativele dreptului de proprietate asupra acțiunilor nu sunt afectate prin instituirea dreptului de preferință (acționarul interesat poate dispune liber de acțiunile sale).
Nu au fost administrate probe noi.
Curtea verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor articolului 94 din Legea nr.31/1990 republicată "Acțiunile trebuie să fie de o egală valoare, ele acordă posesorilordrepturi egale".
Referitor la interpretarea sintagmei "drepturi egale" părțile au avut puncte de vedere diferite pe care Curtea le-a avut în vedere în formarea propriei convingeri.
În acest sens, Curtea apreciază voința legiuitorului a fost aceea de a stabili un echilibru între acționari cu privire la efectele dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Este adevărat faptul că dreptul de preemțiune reprezintă o restricție convențională a exercitării în mod absolut a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, permisă de dispozițiile articolului 8 alineat 1 litera2din Legea nr.31/1990, însă tot atât de adevărat este și faptul că prin Hotărârea nr.4/22.10.2007 dispozițiile textului de lege menționat au fost folosite în mod excesiv și abuziv în raport de acționarul minoritar, încălcând principiul egalității în drepturi a acționarilor prevăzut de articolul 94 din Legea nr.31/1990 precum și pe acela a-l respectării drepturilor și intereselor legitime ale societății și a celorlalți acționari prevăzut de articolul 1361din același act normativ.
Din interpretarea dispozițiilor articolului 94 din Legea nr.31/1990 rezultă faptul că legiuitorul a înțeles să acorde drepturi egale tuturor posesorilor de acțiuni cu o valoare legală.
Singurele excepții de la această regulă sunt cele reglementate limitativ de articolele 95, 96 din Legea nr.31/1990 care se referă în exclusivitate la categoria acțiunilor preferențiale și ordinare, care conferă dreptul la dividende și la vot, în mod diferit.
Dreptul de preemțiune presupune pe lângă facultate de care se bucură acționarul majoritar de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unor acțiuni și obligația corelativă a-i acestuia de a înștiința pe ceilalți acționari, atunci când dorește să-și înstrăineze o parte sau toate acțiunile, despre intenția sa.
În acest sens, Curtea consideră că acționarul - vânzător are obligația de a preciza în notificare numărul acțiunilor pe care dorește să le înstrăineze și prețul acestora.
Acționarii existenței, potrivit principiului egalității în drepturi a tuturor acționarilor, într-o astfel de situație ar avea dreptul ca într-un anumit termen (45 zile) să solicite vânzătorului să le vândă acțiunile în condiții similare celor prevăzute în notificarea de vânzare.
Numai după îndeplinirea acestei proceduri și după expirarea termenului de 45 de zile, acționarul vânzător ar avea dreptul să înstrăineze liber, acțiunile, oricărei persoane interesate.
Or, prin articolul 51.1 din noul act constitutiv aprobat prin Hotărârea nr.4/22.10.2007, acționarii minoritari au fost incluși în categoria "terți" dreptul de preemțiune fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate, în exclusivitate în favoarea acționarului majoritar, respectiv intimata: "orice alt asociat în afară de SA care intenționează să înstrăineze acțiunile deținute la societate către orice terț este obligat să acorde un drept de preemțiune la achiziționarea acțiunilor oferite.
Pentru evitarea oricărui dubiu,termenul "terț" include pe lângă persoanelecare nu dețin vreo acțiune în societate șipe ceilalți acționari ai societății.".
Dreptul de preemțiune instituit prin acest nou articol 51, privind transmiterea acțiunilor a fost instituit în favoarea intimatei în virtutea calității sale de acționar.
În această situație conform reglementărilor Legii nr.31/1990 (articolul 94 alineat 1) dreptul de preemțiune ar fi trebuit să fie acordat și celorlalți acționari, chiar dacă erau minoritari, în virtutea calității lor de acționari și al principiului egalității în drepturi a tuturor acționarilor (fie că sunt majoritari sau minoritari.
În acest context, includerea în termenul de "terț" a celorlalți acționari ai societății, cu excepția, este nelegală, deoarece pe această cale convențională s-a intenționat instituirea unei delimitări între acționarii societății, respectiv și ceilalți posesori de acțiuni numiți țerți.
Instituirea dispozițiilor articolului 94 și articolului 1361din Legea nr.31/1990 reprezintă însă o garanție legală tocmai pentru stoparea abuzurilor pe care acționarii majoritari le-ar putea exercita, prin adoptarea unor acte constitutive contrare legii, dar obligatorii și cu putere de lege pentru acționarii minoritari, împotriva acestor din urmă acționari.
În spiritul dispozițiilor articolului 8 alineat 1 litera2coroborat cu articolul 94 alineat 1 din Legea nr.31/1990, Curtea consideră ca nelegală impunerea unor restricții sau acordarea unor drepturi preferențial, între acționarii unei societăți, în raport de numărul de acțiuni, de putere de decizie, de forma de impunere. Se cunoaște faptul că drepturile acționarilor sunt guvernate printre altele, de principiul preeminenței interesului social și cel al majorității.
Cu privire la principiul preeminenței interesului social, acesta se bazează pe faptul că interesul social este rezultatul unui pact social încheiat între acționarii societății comerciale, pact care are forță obligatorie potrivit dispozițiilor articolului 969 Cod civil (pacta sunt servanda).
Pentru acest motiv, în cadrul adunărilor generale ale acționarilor, trebuie să existe identitate între interesul rezultat din votul majorității și interesul social.
Respectarea interesului social este, la nivel de principiu, ținta oricărei manifestări de voință a acționarilor unei societăți iar orice atingere adusă acestui interes reprezintă o încălcare a pactului social menționat, hotărârea adunării generale în care s-a concretizat o astfel de manifestare de voință fiind supusă riscului anulării.
La nivelul teoretic, deci, preeminența interesului social reprezintăcauza și nu efectul principiului majorității(așa cum eronat susține intimata în întâmpinare).
În cuprinsul ideii de interes social se regăsesc trei categorii de interese care în diverse situații pot fi contradictorii.
În cauza de față, ar fi vorba de interesul societății comerciale pe acțiuni (intimata) interesul acționarului majoritar () și interesele acționarilor minoritari (printre care apelantul).
În analiza făcută cu privire la respectarea sau nerespectarea preeminenței interesului social, Curtea constată că prin Hotărârea nr.4 s-a protejat exclusiv interesul acționarului majoritar, în detrimentul acționarilor minoritari, ale căror drepturi nu numai că au fost încălcate prin restrângerea excesivă a dreptului de dispoziție asupra acțiunilor, dar aceștia au fost excluși din categoria acționarilor și incluși în categoria "terților" prin asimilare cu persoanele străine de societate, ceea ce evident constituie un abuz de drept.
Prin modul cum a fost reglementat dreptul de preemțiune prin Hotărârea nr.4, acționarul majoritar () a săvârșit un abuz de majoritate menit să știrbească egalitatea dintre acționari, stabilită prin lege, reglementând obligații corelative dreptului de preemțiune care incumbă doar acționarilor minoritari, hotărâre care încalcă atât principiul interesului social, cât și principiul protecției investitorilor (în acest sens, acționarii minoritari care și-au adus aportul la capitalul social al societății pe acțiuni fiind incluși în categoria "investitorilor".
Protecția investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aporturi la capitalul social al unei societăți comerciale față de abuzurile entităților cu putere de decizie, adunarea generală, consiliul de administrație, etc.
În prezenta cauză, prin articolul 51Hotărârea, acționarul majoritar a stabilit condiții excesivedoarîn sarcina acționarului minoritar care ar dori să vândă, ipoteză în care ar fi obligat să respecte dreptul de preemțiune.
Întrucât dispozițiile articolului 1361din Legea nr.31/1990 reglementează principiul exercitării cu bună credință a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, iar prin articolul 51din noul act constitutiv s-au adus încălcări intereselor legitime ale celorlalți acționari, Curtea consideră că Hotărârea nr.4/22.10.2007 este nulă, deoarece nesocotește o serie de dispoziții legale imperative, astfel cum au fost analizate.
Ocrotirea acționarului minoritar presupune aplicarea riguroasă a normelor de drept ce derivă din principiul interesului social, pentru soluționarea contradicției dintre principiul majorității și principiul protecției investitorilor.
Este adevărat că între minoritate și majoritate există o garanție fragilă dată de inexistența unei reglementări foarte clare care să o delimiteze însă având în vedere că singura caracteristică a minorității este aceea că nu participă la gestiunea societății, rezultă că în lupta dintre minoritate și majoritate trebuie aleasă o cale de echilibrului, a impunerii unor reglementări care să asigure funcționarea societății, pe de o parte, și aplicarea principiului majorității, pe de altă parte și, nu în ultimul rând, evitarea exercitării abuzive de către acționarii majoritari a puterii lor de decizie (vezi articolul 1361din Legea nr.41/1990).
Or, în cauza de față, Curtea a putut constatat că tocmai acest bun s-a decis prin Hotărârea nr.4/22.10.2007, respectivinstituirea unui abuz de majoritate, prin adoptarea unor prevederi referitoare la instituirea unor obligații excesive, corelative dreptului de preemțiune, în sarcinaexclusivăa acționarului minoritar și în folosulexclusival acționarului majoritar, menite a încălca dreptul apelantului de dispoziție asupra acțiunilor.
Este adevărat că dispozițiile articolului 8 alineat 1 litera2din Legea nr.31/1990 republicată permit instituirea dreptului de preemțiune în cazul transferului de acțiuni, numai că în speța de față, nu se analizează incidența acestor prevederi ci modul în care acționarul majoritar a înțeles să-și impună părerea asupra modalității concrete de exercitare a acestui drept, în favoarea sa exclusivă și în detrimentul celorlalți acționari.
Pe lângă aceste aspecte, Curtea constată ca fiind excesivă și măsura potrivit căreia s-a stabilit ca prețul să fie prevăzut neapărat în bani, peste voința fiecărui acționar titular al acțiunilor, atâta timp cât este posibilă și permisă înstrăinarea acțiunilor și în schimbul unor alte foloase, iar modalitatea aleasă este lăsată la latitudinea exclusivă a acționarului.
În consecință, Curtea considerând că prin Hotărârea nr.4/22.10.2007 s-a săvârșit un abuz de majoritate din partea acționarului majoritar, contrar dispozițiilor articolului 1361, articolului 94 alineat 1 din Legea nr.31/1990, care nu poate fi înlăturat decât prin anularea hotărârii menționate, în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința comercială atacată iar pe fond va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va dispune anularea Hotărârii nr.4/22.10.2007 a MANAGEMENT SA,
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul, domiciliat în B,- sector 4, în contradictoriu cu intimata SC MANAGEMENT SA, cu sediul în B,-,. 2 sector 1 și ales.A ȘI ASOCIAȚII din Șos. -, nr. 4-8, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9763/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost formulată și dispune anularea Hotărârii nr.4/22.10.2007 a MANAGEMENT SA.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
11.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
