Anulare hotarare aga Spete. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 311/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr. 196
Ședința publică de la 5.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.14958/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin consilier juridic care depune delegație la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin consilier juridic depune la dosar în original dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de C și solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtei si expertiză tehnică de evaluare a imobilului.
Intimata prin avocat este de acord cu admiterea probei cu înscrisuri, solicitând respingerea probei cu interogatoriu si expertiză.
Apelanta prin consilier juridic solicită conf.art.127 și 210 din Lg.31/1990, admiterea probelor solicitate.
Curtea încuviințează apelantei proba cu înscrisuri care au fost depuse la dosar; respinge proba cu interogatoriu față de împrejurarea că aspectele ce se doresc a fi probate privesc interesul altei persoane decât cea a cărei interogare se solicită; Respinge proba cu expertiză tehnică imobiliară ca nefiind utilă în soluționarea apelului în raport de împrejurarea că nu s-au invocat aspecte noi față de cele susținute în fața primei instanțe, care să justifice administrarea probei în faza de judecată a apelului conform art. 292 din pr. civ.
Curtea în baza art. 150 pr.civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, desființarea sentintei atacate în întregul ei si admiterea cererii de chemare în judecată ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.14958/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚI FINANCIARE MUNTENIA ( denumită în continuare Muntenia ) împotriva pârâtei SC prin care se solicita instanței să dispună constatarea nulității puntelor 1, 2 și 3 ale Hotărârii nr. 1 adoptate de Adunarea Generală Extraordinară de la pârâtă din data de 06.04.2007, cu privire la aprobarea raportului de evaluare a imobilului (teren și construcții) situat în B, Calea nr. 6-8, sector 6, discutarea și aprobarea vânzării imobilului la un preț egal sau mai mare decât prețul stabilit prin acest raport și împuternicirea Consiliului de Administrație cu efectuarea negocierilor de vânzare și a domnului să semneze actele de vânzare-cumpărare a acestui imobil.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că motivele de nulitate invocate de reclamantă nu sunt întemeiate, după cum urmează:
Susținerile acesteia în sensul că acționarul majoritar CO SRL ar avea un interes contrar față de societate și ar fi trebuit să se abțină de la vot, au fost apreciate ca nefondate deoarece reclamanta nu a arătat care cerințe imperative au fost încălcate de acționarul majoritar prin votul său și nu s-a demonstrat nici existența interesului contrar ala cestuia față de societate.
În ce privește încălcarea art. 210 și art. 224 din Legea nr. 297/2004, Tribunalul a reținut că acestea nu sunt aplicabile deoarece operațiunea aprobată prin Hotărârea AGEA atacată, nu reprezintă o operațiune specifică pieței de capital, ci una referitoare la activele societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, apelanta susține că hotărârea instanței este criticabilă, deoarece instanța în mod greșit a respins proba cu expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea imobilului cu privire la care s-a hotărât vânzarea prin Hotărârea AGEA atacată, reclamanta arătând că a criticat raportul de evaluare supus aprobări în aceeași adunare, deoarece expertul a pornit de la prețuri mult mai mici ale terenurilor (200-500 Euro /mp), în condițiile în care valoarea se situează între 1000-1500 Euro/mp.
În aceste condiții, susține apelanta, expertiza a fost cerută pentru a preveni prejudicierea societății determinată de subevaluarea imobilului scos la vânzare.
De asemenea, se mai critică și concluzia instanței în ce privește încălcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004, ce nu a fost reținută, deoarece potrivit acestei legi, deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite drepturile ( inclusiv dreptul de vot, subliniază apelanta) cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului prioritar al societății comerciale, în caz contrar fiind răspunzători de daunele provocate. Așa cum potrivit art. 127 din Legea nr. 31/1990 a fost instituită o obligație de abținere de la vot, care, în caz de încălcare atrage nulitatea absolută a hotărârii, în același sens, se consideră, încălcarea art. 210 poate determina nulitatea actului adoptat în acest fel.
Referitor la susținerile reclamantei privind posibilitatea manipulării rezultatelor negocierii datorită faptului că prețul a fost stabilit la un nivel " egal sau mai mare" decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare, instanța a reținut greșit că numai acționarii societății au avut acces la acest raport, însă față de caracterul extins al acționariatului ( compus din 71,76 % pentru SC CO SRL, 13,95% pentru Muntenia și 14,29 % pentru alți acționari ) concluzia instanței devine nerelevantă.
În fine, apelanta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, deoarece acționarul majoritar SC CO SRL ar fi trebuit să se abțină de la vot, deoarece în obiectul său de activitate se află și închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate ( Cod 7020), cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii ( Cod 7012) și dezvoltarea imobiliară ( Cod 7011). Ca atare, acesta ar fi trebuit să se abțină de la vot întrucât față de obiectul hotărârii ( fixarea prețului și a modalității de vânzare) și de obiectul de activitate al acționarului majoritar, se naște o prezumție de interes contrar societății în adoptarea hotărârii respective.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate în motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel referitor la critica asupra soluției primei instanțe de respingere a probei cu expertiză tehnică de evaluare a imobilului-activ al societății, cu privire la care acționarii au propus vânzarea, este nefondat, deoarece acesta nu privește nelegalitatea sentinței apelate prin prisma nelegalității hotărârii Adunării Generale atacate pe această cale, ci exclusiv nemulțumirea apelantei-reclamante cu privire la modul cum acționarii au înțeles să voteze această chestiune. În acest sens, problema valorii de pornire în stabilirea viitoare a prețului la care s-ar putea vinde acest imobil, nu constituie prin ea însăși un element de nelegalitate, de vreme ce nu s-a arătat de către apelanta-reclamantă care este textul de lege imperativ încălcat prin adoptarea în acest fel a hotărârii de către acționari prin exercitarea legală a dreptului lor la vot, conform acțiunilor deținute. Din această perspectivă, instanța de judecată nu va putea aprecia asupra oportunității măsurilor luate de acționari în adunarea generală, ci doar asupra legalității/nelegalității Adunării Generale ( în ce privește convocarea, constituirea etc ) sau a hotărârii.
Asupra măsurilor luate, numai voința societară este îndreptățită să aprecieze din punct de vedere al oportunității acestora.
Mai mult decât atât, din conținutul punctelor 1 și 2 ale Hotărârii AGEA din 06.04.2007 ( a se vedea procesul verbal-fila 38 din dosarul Tribunalului) rezultă că nu s-a aprobat prin acestea însuși prețul cu care urmează a fi vândut imobilul, dimpotrivă s-a stabilit ca în cazul vânzării, prețul să fie unul cel puțin egal sau mai mare decât cel cuprins în raportul de evaluare. Prin urmare, nu se poate susține că prin această hotărâre a fost prejudiciat interesul societății și al acționarilor minoritari, de vreme ce nu se poate ști care va fi prețul la care ulterior se va putea vinde imobilul ( acesta putând fi cu mult mai mare decât cel din raportul de evaluare, în funcție de ofertele ce ar putea exista la acea dată).
Pornind de la această premisă, nici obligația ca acționarul majoritar să se abțină de la vot nu poate fi reținută, deoarece nu s-a probat interesul contrar cu cel al societății, al acestui acționar, mai ales că eventualii cumpărători ce ar putea oferta în viitor, nu au fost limitați în vreun fel prin hotărârea astfel adoptată. Ca atare, încălcarea art.127 din Legea nr. 31/1990 nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât nu s-a adoptat prin această hotărâre, achiziționarea imobilului de către acționarul majoritar, pentru a se putea susține aspectul pur speculativ și în avantajul acționarului majoritar al operațiunii aprobate prin Hotărârea AGEA atacată.
Referitor la aplicabilitatea art. 210 din Legea nr. 297/2007, Curtea reține că, în mod corect a apreciat Tribunalul că întrucât hotărârea nu privește o operațiune cu valori mobiliare, ci problemele discutate și aprobate privesc înstrăinarea unui activ ( imobil) din patrimoniul societății, nu este aplicabilă legislația specifică pieței de capital. În acest sens, apelanta-reclamantă face confuzia între valorile mobiliare, care sunt acțiunile deținute de acționari la societatea deschisă spre tranzacționare și supusă legislației cu privire la piața de capital și bunurile mobile sau imobile proprietatea societății comerciale, operațiunile privindu-le pe acestea din urmă nefiind supuse legislației speciale.
Prin urmare, criticile aduse de apelantă hotărârii apelate sunt nefondate, astfel încât Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere soluția pronunțată asupra apelului și culpa procesuală rezultată din aceasta în ce privește pe apelantă și împrejurarea că intimata a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată pentru a-și pregăti apărarea față de apelul formulat, Curtea în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din pr. civ. va obliga pe apelantă la plata acestor cheltuieli către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă SOCIETATEA DE INVESTIȚI FINANCIARE MUNTENIA, cu sediul în B, nr. 16, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 14958/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în contradictoriu cu intimata- pârâtă SC, cu sediul în B, Calea nr. 6-8, sector 6, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 2700 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată, azi, 05.05.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/DACT/RE/4 EX.
Sent.com. nr. 14958/12.12.2007
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
