Anulare hotarare aga Spete. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 196/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare apelul declarat de reclamanta - TRANSILVANIA CONSTRUCȚII SA împotriva sentinței comerciale nr. 25 din 16.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata - SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30 noiembrie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 25/C pronunțată la data de 16 martie 2009 de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta - TRANSILVANIA II SA împotriva pârâtei - SA, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtei suma de 3.570 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că este indiscutabil că solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a unei hotărâri adoptată de către pârâtă prin care ea nu a făcut decât să aprobe un raport de expertiză de evaluare a unor imobile, nu este întemeiată.
În primul rând, în speță nu se poate pune problema existenței unei nulități absolute, interesele pe care dorește reclamanta să le ocrotească fiind strict private, ea susținând că imobilele supuse evaluării îi aparțin într-o formă sau alta. Nici măcar reclamanta nu susține că ar dori ocrotirea unui interes public, litigiul, ce durează de ceva vreme cu privire la acele imobile, privindu-le doar pe cele două părți.
În al doilea rând, faptul că reclamanta a adoptat o hotărâre prin care a dorit să fie începute demersurile necesare pentru evaluarea unor imobile, nu este un motiv de nulitate absolută a acelei hotărâri. Nici un text de lege nu o poate opri pe reclamantă să evalueze ce terenuri și construcții dorește, fie că îi aparțin, fie nu. Simpla evaluare a unor imobile nu are cum să afecteze drepturile pârâtei, nu reprezintă o operațiune care să o prejudicieze în vreun fel pe pârâtă. Faptul că această evaluare urmează să stea la baza obținerii unor drepturi reale cu privire la acele imobile este o altă chestiune ce nu face obiectul acestei cauze. Pârâta poate obține un drept de proprietate asupra imobilelor evaluate, abia atunci reclamanta, putând, pe calea unei acțiuni în revendicare să-și apere drepturile pe care le pretinde. poate pârâta nu va obține ceea ce dorește și atunci toată discuția nu-și mai are rostul. O hotărâre judecătorească nu poate fi dată sau să se refere la situații ce nu s-au produs încă, instanța neavând de ce să analizeze, în acest litigiu, drepturile pe care le pretind părțile cu privire la acele imobile, ele nefăcând obiectul cauzei.
Urmând a cădea în pretenții, în temeiul art. 274.pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei, cheltuielile de judecată făcute, constând în suma de 3.570 lei, onorariu avocațial, dovedite ca fiind făcute. Onorariul pretins prin concluziile scrise, mai mare decât cel ce urmează a fi acordat, nu a fost acceptat de către instanță, el bazându-se pe un act depus ulterior închiderii dezbaterilor și care nediscutat fiind în condiții de contradictorialitate, nu a fost luat în considerare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Transilvania Construcții A solicitând desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii introductive de instanță.
Apelanta a învederat că a înțeles să solicite anularea hotărârii nr.1 din 11 iulie 2008 emisă de pârâtă prin care aceasta a aprobat raporturile de evaluare și documentațiile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în C-N B-dul 1 - 1918 nr.41 și în stațiunea și.
Prima instanță, susține apelanta a reținut în mod greșit că prin această hotărâre nu a fost luată nicio măsură care să privească direct reclamanta întrucât bunurile în discuție au un regim juridic reglementat de dispoziții legale speciale iar reclamanta are cotă parte indiviză din dreptul de proprietate asupra acestor imobile așadar îi este afectat dreptul de proprietate.
De asemenea se învederează că există și un interes public în promovarea acțiunii întrucât prin realizarea eronată a măsurătorilor reflectată în raportul de evaluare și în documentație majorarea capitalului social va fi realizată cu o valoare mai mică decât cea reală.
În concluzie apelanta a învederat că a solicitat instanței să constate nulitatea hotărârii datorită aprobării prin aceasta a unor acte nelegale care o prejudiciază în mod direct și nu datorită nerespectării procedurii de organizare a Adunării generale.
Pârâta A a solicitat respingerea apelului ca nefundat arătând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune desființarea hotărârii iar în raport de prevederile instituite de art.296 civ. cererea nu este admisibilă întrucât nu se dispune desființarea hotărârii. De asemenea nu sunt îndeplinite nici cerințele art.297 alin.1 pr.civ.
Acțiunea reclamantei nu poate fi admisă pe temeiul disp. art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 deoarece aceasta nu are calitate de acționar al pârâtei, nu a participat la adunarea generală extraordinară și nu a votat împotriva unei astfel de hotărâri iar prevederile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 nu pot fi incidente întrucât motivele invocate de reclamantă nu vizează nulitatea absolută a hotărârii așa cum de fapt în mod corect a reținut și prima instanță.
Raportat la recunoașterile reclamantei referitoare la existența dreptului de proprietate a mai multor societăți desprinsă din de Generală - Construcții și Instalații Montaj C învederează că aprobarea rapoartelor nu reprezintă un act de dispoziție iar în concluzie nu este necesar acordul unanim al tuturor coproprietarilor.
Intimata mai învederează că apelanta prin promovarea acțiunii urmărește să conserve o stare de fapt contrară legii și hotărârilor judecătorești pronunțate prin care s-a stabilit cota aparte a dreptului de proprietate a fiecăreia dintre părți.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanta Transilvania Construcții A prin acțiunea introductivă de instanță a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii nr.1 a din 11 iulie 2008 A, prin care s-a aprobat raportul de expertiză privind evaluarea terenului situat în C- B-dul 1 - 1918 nr.41 a terenului situat în stațiunea Muntele jud. C, și a terenului situat în stațiunea Muntele jud. C, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată acțiunea nefiind motivată.
Ulterior reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care în fapt a prezentat motivele promovării acțiunii introductive arătând că Transilvania Construcții Aaf ost înființată prin decizia nr.554/1990 și a dobândit la înființare și sectorul social cazare din cadrul trustului astfel că terenurile aparținând bazei sportive au intrat în patrimoniul său iar în prezent terenul se află în patrimoniul societății iar mijloacele fixe în capital terenurile fiind închiriate astfel că apreciază că nu se poate efectua nicio evaluarea și nicio documentație pentru obținerea titlurilor.
Reclamanta a arătat că orice act efectuat fără știința și fără a fi realizat împreună cu aceasta apare ca fiind lovit de nulitate absolută întrucât pârâta nu putea realiza evaluarea decât în baza unor acte care să ateste că baza sportivă și cabanele se află în patrimoniul ei.
Prin hotărârea adunării generale a acționarilor nr.1 din 11 iulie 2008 s-a aprobat raportul de expertiză întocmit de Prev SRL raport care cuprinde descrierea și evaluarea terenului în suprafață de 52.600 mp situat în C-N B-dul 1 - 1918 nr.41, jud. C cu o valoare evaluată conform HG nr.500/1994 de 214.855,05 lei și o valoare de piață de 17.894.000,00 lei precum și documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului menționat.
De asemenea s-a aprobat raportul de expertiză întocmit de Prev SRL raport care cuprinde descrierea și evaluarea terenului în suprafață de 1415,30 mp situat în stațiunea Muntele, jud. C cu o valoare evaluată conform HG nr.500/1994 de 3.916,20 lei și o valoare de piață de 71.000,00 lei precum și documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului menționat.
Prin aceeași hotărâre s-a aprobat și raportul de expertiză întocmit de Prev SRL raport care cuprinde care cuprinde descrierea și evaluarea terenului în suprafață de 766,45 mp situat în stațiunea Muntele, jud. C cu o valoare evaluată conform HG nr.500/1994 de 312.121,64 lei și o valoare de piață de 58.500,00 lei precum și documentația pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului menționat.
Demersul judiciar inițiat de către partea procesuală trebuie să îndeplinească condițiile specifice oricărei cereri în justiție, respectiv interes, calitate și capacitate.
Interesul, calificat ca una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și de obiectivare a fiecăruia dintre elementele care alcătuiesc acțiunea, se analizează prin raportare la celelalte condiții, dar poate și trebuie să fie justificat și în mod independent.
Interesul, chiar și în ipoteza în care nu se corelează cu un drept subiectiv civil, trebuie să fie juridic și legitim, născut și actual, direct și personal, pozitiv și concret.
Admițând că există un interes legitim juridicește protejat prin dispoziții legale, reclamanta trebuie să facă dovada împrejurării că interesul său este născut și actual și că este direct și personal.
urmărit prin cererea în justiție va aparține titularului acesteia, prin aceasta justificându-se caracterul de interes direct și personal, admițându-se unanim că prin declanșarea unui demers judiciar trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese și nu interesul general de respectare a legii.
Reclamanta și-a justificat demersul judiciar în apel pe de o parte prin invocarea interesului general iar pe de altă parte a dreptului său de proprietate, drept ce afirmă ar fi fost vătămat prin adoptarea hotărârii atacate de către pârâtă.
Din această perspectivă interesul apare ca fiind justificat prin raportare la invocarea nulității absolute în privința hotărârii atacate, dreptul de proprietate fiind recunoscut în favoarea sa, astfel că acțiunea putea fi analizată doar din perspectiva prevederilor art.133 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Prima instanță a reținut în mod corect că la adoptarea hotărârii nu au fost încălcate norme care ocrotesc interesele publice și de altfel interesul afirmat de către reclamantă apare ca fiind unul strict privat.
Alegațiile apelantei referitoare la nerespectarea criteriilor nr.2665/1992 nu pot fi apreciate ca fiind justificate în raport de conținutul hotărârii atacate având în vedere că prin aceasta s-a aprobat conținutul raportului întocmit atât în ceea ce privește valoarea bunurilor determinată prin raportare la dispozițiile din legile speciale cât și valoarea de piață a acestora iar respectarea prevederilor HG nr.834/1991 din această perspectivă nu apare ca fiind relevantă.
Împrejurarea că subsecvent adoptării hotărârii contestate reclamanta va valorifica într-o manieră sau alta conținutul raportului de expertiză și al documentațiilor aferente nu poate atrage nulitatea absolută, sancțiune care este de natură a lipsi de efecte actul de la momentul adoptării sale și care poate fi aplicată doar pentru vicii existente la momentul nașterii actului ceea ce în prezenta cauză nu se poate reține în privința hotărârii nr.1/11.07.2008.
Considerentele evidențiate au relevat că apelul promovat apare ca nefundat, prima instanță determinând în mod corect starea de fapt și aplicând riguros dispozițiile legale incidente astfel că în temeiul prevederilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamantaTRANSILVANIA CONSTRUCȚII SAîmpotriva sentinței civile nr. 25 din 16 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantaTRANSILVANIA CONSTRUCȚII SAîmpotriva sentinței civile nr. 25 din 16 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./06.01.2010
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan
