Anulare hotarare aga Spete. Decizia 213/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 213/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 1155/01.07.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G în reprezentarea intereselor reclamantului-apelant și avocat pentru intimata-pârâtă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 03.11, respectiv 04.11.2008, intimata a depus la dosar, prin fax, respectiv prin registratura instanței întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul apelantei.
Reprezentanta intimatei prezintă spre vedere instanței, conform dispozițiilor de la termenul anterior, originalul citației emisă la data de 18.09.2008, în dosarul cu nr-, pentru termenul din 16.10.2008, pe care există menționat "cu copie motive", această mențiune fiind hașurată.
Curtea, considerându-se lămurită restituie reprezentantei intimatei originalul citației.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial achitat la fond, fila 96 dosar.
Curtea, prin raportare la soluția dată de prima instanță pune în discuția părților, dacă - în maniera de soluționare a acțiunii de către prima instanță, în sensul că aceasta este lipsită de temei legal - în ipoteza admiterii apelului, prin hotărârea ce se va pronunța poate să judece acțiunea introductivă, sau doar să se constate că prima instanță nu a statuat, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul apelantei arată că prin apelul formulat a fost tentat să solicite o casare, cu consecința trimiterii spre rejudecare, precizând că acțiunea introductivă are temei legal.
De altfel, în cuprinsul Legii 31/1990 nu există menționate expres nulități absolute dar, din interpretarea diferitelor texte legale din lege, rezultă că ar putea fi circumscrise asemenea nulități absolute prin nerespectarea unor dspoziții din cuprinsul Legii nr. 31/1990. Arată în continuare faptul că acțiunea întemeiată pe motive de nulitate absolută atrag imprescriptibilitatea cauzei.
Arată în continuare faptul că soluția de respingere dată de către prima instanță trebuia argumentată pe aceeași critică, apreciind că, raportat la caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel ar putea pronunța o soluție de admitere a apelului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a analiza și justifica soluția pe argumente clare.
Curtea învederează reprezentantului apelantului faptul că acest caracter devolutiv al apelului este atenuat de art. 297, alin. 1,. Pr. Civ.
Reprezentanta intimatei arată că încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 nu este susceptibilă de a atrage sancțiunea nulității absolute, precizând că pe fondul cauzei, reclamantul nu și-a precizat acțiunea și depune la dosar copii după extrase din Legea nr. 31/1990, motiv pentru care prima instanță a subliniat și sancționat această lacună a neindicării temeiului legal, apreciind că art. 297, alin. 1. pr. Civ. nu este incident, cu cheltuieli de judecată, conform copiilor facturilor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1155 din data de 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta privind constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor din 22.11.2007 și a Actului adițional nr. 216/23.11.2007 ale P și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, obiectul acțiunii promovată de către reclamant îl constituie constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 22.11.2007 și a actului adițional nr. 216/23.11.2007 a " " RL..
În cuprinsul Legii nr. 31/1990, nu este prevăzută sancțiunea nulității absolute, pentru încălcări ale dispozițiilor acestui act normativ.
Noțiunea de nulitate absolută este definită în dreptul civil, ca fiind acea formă de ineficacitate, care intervine în cazul încălcării, la încheierea actului juridic civil, a unei dispoziții legale care ocrotește un interes general, de ordine publică, iar printre cauzele care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil sunt: lipsa consimțământului, încălcarea regulilor privind capacitatea civilă, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei, cauză ilicită/imorală, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii.
Nici una dintre aceste cauze nu a fost invocată în cererea introductivă, astfel încât solicitarea privind nulitatea absolută a hotărârii atacate, nu are temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii introductive în sensul constatării absolute a Hotărârii Adunării generale a Asociațiilor din data de 22.11.2007 și a Actului adițional al societății încheiat la nr. 216/23.11.2007 și radierea din Registrul comerțului a mențiunilor cuprinse în hotărârea și actul adițional atacat.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul a arătat că, dunarea generală a asociaților din cadrul, hotărârea luată cu acea ocazie, precum și actul adițional încheiat sunt nule, fiind încălcate dispozițiile imperative prevăzute de Legea 31/1990 - republicată. Astfel prin convocatorul care i-a fost comunicat a fost invitat să se prezinte la adresa din P-, jud. P, pentru a lua parte la adunarea generala, pentru data de 22.11.2007 ora 1130 prin același convocator s-a stabilit și data celei de-a doua ședințe, respectiv 23.11.2007 în același loc și la aceeași oră în eventualitatea în care prima ședință a nu ar fi îndeplinit condițiile legale pentru deliberare. De asemenea, prin același convocator i s-a adus la cunoștință următoarea ordine de zi:
1. Cesiunea părților sociale deținute de asociatul TECHNOLOGIE către firma Austria.
2. Schimbarea sediului social al societății.
3. Numirea administratorului și stabilirea remunerației.
Hotărârea AGA din data de 23.11.2007, de care a luat cunoștință la data de 20.12.2007, a avut ca obiect modificarea actului constitutiv al societății în ceea ce privește modul de administrare, structura asociaților și schimbarea sediului social.
Procedura de convocare, de deliberare și de emitere a hotărârii atacate s-a realizat cu încălcarea următoarelor norme legale imperative, cuprinse în Legea 31/1990 - republicată:
a) art. 117 alin. 8 - " când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor. "
Nu este respectată aceasta prevedere imperativă a legii, nefiindu-i comunicat proiectul de act adițional care urma sa fie aprobat în cadrul adunării generală și de care s-a luat la cunoștință doar după ce a solicitat în copie de la.
b) art. 195 al. 1 - " administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților, la sediul social, cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar."
Convocarea a fost realizata de ceilalți doi asociați ai societății și nu de administratorul statutar al acesteia, încălcându-se în acest sens dispozițiile legale sus menționate. Este adevărat că un asociat care deține cel puțin o pătrime din capitalul social va putea cere convocarea AGA, dar această cerere trebuia adresată administratorului, iar dacă acesta ar fi refuzat să-și îndeplinească această obligație legală, era necesar sesizarea instanței competente în vederea convocării. Convocarea s-a realizat într-o alta locație decât sediul social al societății, fără ca actul constitutiv să deroge de la dispozițiile art. 195 al. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Mai mult, această locație a fost stabilită în P, fără nici o justificare și fără ca în această localitate societatea să dețină măcar un punct de lucru.
c) art. 226 alin. 1 - " asociatul din societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
- în cazurile prevăzute de actul constitutiv
- cu acordul tuturor celorlalți asociați
- în lipsa prevederilor din actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului.
Din convocator reiese în mod clar faptul că unul din punctele de pe ordinea de zi viza și retragerea asociatului TECHNOLOGIE, prin cesionarea în totalitate a părților sale sociale către firma Austria. În acest sens era necesar acordul unanim al asociaților, fără a exista posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Neexistând acest acord în cadrul adunării generale, era necesar sesizarea tribunalului în acest sens. Nu s-a respectat această procedură, încălcându-se flagrant dispozițiile legale susmenționate.
d) art. 202 alin. 1 și 2 " părțile sociale pot fi transmise între asociați, transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Se observă faptul ca cesiunea părților sociale de către asociatul cedent susmenționat s-a realizat către o terță persoană străină de societate, fără ca hotărârea în acest sens să îndeplinească cvorumul legal ( votul a reprezentat 70% din capitalul social, față de 75% cât era necesar).
De asemenea, era necesar respectarea procedurii privind exercitarea dreptului de preemțiune a celorlalți asociați așa cum se menționează expres la art. 8 din actul constitutiv al societății, în sensul notificării scrise a acestora din urma cu privire la intenția de retragere și cesiune.
Este adevărat că au existat discuții între asociați cu privire la intenția de retragere a asociatului TECHNOLOGIE, numai că o concretizare a acestor discuții trebuia să aibă loc în cadrul unei adunări generale legal convocată și constituită, unde asociații să fi avut posibilitatea de exprimare a dreptului de preemțiune, de negociere a prețului cesiunii și de a hotărî oportunitatea primirii în societate a unei alte persoane.
Încălcându-se prevederile legale și contractuale susmenționate, s-a adus atingere gravă dreptului de exprimare a voinței sociale care, practic reprezintă esența existenței oricărei societăți reglementate de Legea 31/1990 - republicată, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Se poate observa cu ușurință faptul că toate criticile formulate de reclamant pe calea acțiunii introductive, vizează aspecte care se circumscriu unor cauze de nulitate absolută a hotărârii adunării generale a asociaților adoptată la data de 22.11.2007, fapt care atrage caracterul imprescriptibil al cererii de chemare în judecată. Astfel, conform art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 - republicată, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Obligația de a se menționa textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv, cu ocazia convocării adunării generale este o obligația legală imperativă care este incidentă și în situația societăților comerciale cu răspundere limitată. Prin această normă legală legiuitorul a intenționat să acorde o protecție a dreptului la informare a fiecărui asociat, respectiva exprimării libere și în cunoștința de cauză a voinței sociale în cadrul organizat al adunării generale. Orice îngrădire a acestui drept, care reprezintă însăși esența existenței societății comerciale, atrage sancțiunea nulității absolute. de specialitate și practica judiciară este unanimă în a preciza că obligația instituită de art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 - republicată este incidentă și în privința societăților comerciale cu răspundere limitată, drepturile acționarului sau a asociatului trebuind protejate fără discriminare.
Modalitatea de convocare, de deliberare în cadrul adunării generale din data de 22.11.2007, condițiile de cesionare a părților sociale deținute de partenerul, către o terță persoană străină de societate, controlată exclusiv de asociatul. Franta, reprezintă măsuri abuzive care au suprimat orice posibilitate de exprimare a voinței sociale din partea reclamantului. Toate aceste manopere dolosive au avut un singur scop acela de a se crea o voință socială majoritară în persoana asociatului. Franta care personal și prin intermediul societății cesionare a părților sociale, unde are calitatea de asociat unic și administrator ( Austria ), a acumulat 70 % din capitalul social.
În urma acestei situații era doar o chestiune de timp ca această manevră frauduloasă să se întoarcă împotriva reclamantului, dovada fiind adoptarea ( din nou abuzivă și vădit nelegală ) a hotărârii nr. 2/28.02.2008 a adunării generale, prin care reclamantul este exclus din societate.
Retragerea asociatului din cadrul societății a fost analizată pentru prima dată în cadrul adunării generale din data de 22.11.2007 și nicidecum la data de 20.09.2007 așa cum se încearcă a se susține în întâmpinare.
În absența unor prevederi derogatorii din actul constitutiv, retragerea unui asociat din cadrul societății trebuie aprobată de către toți asociații, în caz contrar retragerea trebuie dispusă de instanța competentă, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată.
De asemenea, transmiterea părților sociale către persoane din afara societății trebuie să întrunească votul a trei pătrimi din capitalul social, obligație menționată expres art. 202 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 - republicată. Aceste reglementari precise și riguroase care vizează cesiunea părților sociale, precum și retragerea unui asociat din cadrul unei societăți constituităintuitu personae,au un fundament clar, bazat pe incidența puternică a elementului afectiv -affectio societatis,dominantă principiului unanimității în formarea voinței sociale fiind elementul primordial de existența a societății.
S-a putut observa cu ușurință că hotărârea atacată a fost adoptată, în sensul celor expuse anterior, cu încălcarea condițiilor legale de cvorum, suprimând abuziv posibilitatea reclamantului de a-și exprima voința în cadrul societății, fapt ce atrage, indiscutabil sancțiunea nulității absolute.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelant-reclamant, menținerea neschimbată a sentinței civile nr. 1155/01.07.2008, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamant, precum și obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Apelul este fondat.
Curtea reține că motivarea primei instanțe conform căreia acțiunea în anulare promovată de reclamant nu are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte că o acțiune în anulare a unei hotărâri a adunării generale a asociaților dintr-o societate comercială cu răspundere limitată pe considerentul că Legea nr. 31/1990 nu este prevăzută sancțiunea nulității absolute, pentru încălcări ale dispozițiilor acestui act normativ, este fundamental eronată, esențial nelegală motiv pentru care trebuie reținute incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. deoarece se poate decela că prima instanță nu a făcut o reală, efectiv și eficace a fondului cauzei cu care a fost învestită.
Din economia dispozițiilor Legii societăților comerciale nr. 31/1990 () rezultă că acționarilor/asociaților se recunoaște un drept de control asupra societății comerciale, a organismelor statutare și ale organelor de conducere ale acesteia. Una dintre modalitățile de exercitare a acestui drept pusă de lege la îndemâna acționarilor/asociaților este acțiunea în anulare reglementată în art. 132 din.
Astfel conform art. 132 alin. 2 din se pot ataca în justiție acele hotărâri ale adunării generale care sunt contrare legii sau actului constitutiv. Această normă completată cu dispoziția prevăzută la alineatul al treilea din același articol al legii converge la concluzia că o hotărâre a adunării generale poate fi lipsită de efecte juridice specifice nulității (quod nullum est nullum producit efectum)atât prin acțiunea în anulare cât și prin acțiunea în constatarea nulității absolute.
Așadar, prima condiție pentru a se putea demara demersul judiciar vizând anularea ori constatarea nulității absolute a unei hotărâri AGA este reprezentată de necesitatea determinării normei legale ori a clauzei din actul constitutiv încălcate de actul organului deliberativ al societății.
Afirmația primei instanțe că nu reglementează expres cauze de nulitate absolută a hotărârii este neîntemeiată, fie și numai dacă ne referim la dispozițiile art. 125 alin. 5.
Pe de altă parte, dacă legea nu prevede expres sancționarea cu nulitatea absolută a unor acte juridice încheiate în frauda legii (fraus omnia corumpit) nu înseamnă că pe cale doctrinară sau judiciară să nu poată fi decelate acele texte de lege care conțin în substanța lor sancțiunea nulității absolute virtuale, care constituie de altfel regula în materia ordinii publice societară instituită de.
Așa fiind, cel mai bun instrument pentru a distinge între nulitatea absolută și cea relativă este aprecierea, de la caz la caz, a naturii ordinii publice și în funcție de natura interesului protejat. Astfel, dacă legiuitorul urmărește să protejeze pe acționari/asociați, încălcarea normei conduce la nulitatea relativă iar dacă urmărește să protejeze un interes general, care excede părților, încălcarea normei poate conduce la sancționarea cu nulitatea absolută a actului juridic încheiat.
Principalele motive care conduc la posibila invalidare a hotărârilor AGA se referă la procedura organizării adunării generale: formalitățile de convocare, neîdeplinirea obligației de informare, desfășurarea ședinței AGA (art. 117 și urm. respectiv art. 192 și urm. din ) precum și cele referitoare la obiectul și conținutul dezbaterilor (art. 93 alin. 1, art. 95 alin. 2 a din ).
În speță, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul în calitate de asociat la societatea pârâtă a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii AGA din data de 22.11.2007 și a Actului adițional al societății încheiat sub nr. 216/23.11.2007 și să se dispună radierea din Registrul comerțului a mențiunilor cuprinse în cele două acte, invocând încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. 8, art. 195 alin. 1, art. 226 alin. 1 și art. 202 alin. 1 și 2 din.
Așa fiind, se constată că acțiunea în constare a nulității absolute a unei hotărâri AGA adoptate de asociații unei societății cu răspundere limitată are temei legal în art. 196 care conține o normă de tirmitere la art. 132 din așa încât prima instanță avea de analizat dacă temeiurile și motivele invocate de reclamant puteau să ducă la invalidarea hotărârii deliberativului societar și ale actului subsecvent și dacă acestea au vătămat ordinea de drept societar imperativ stabilită de și ordinea de drept extrasocietară, în general.
Limitându-se să enunțe ritos că Legea nr. 31/1990 nu prevede nicio dispoziție a cărei încălcare să conducă la nulitatea absolută a actului adoptat de deliberativul unei societăți comerciale și să enunțe la modul general cauzele de nulitate absolută constatând apoi că acestea nu au fost invocate în cauză pronunțându-se în termeni generali, prima instanță nu a cercetat efectiv și concret fondul cauzei deduse judecății.
Din această perspectivă, Curtea reține că ne aflăm în situația prevăzută la art. 297 alin. 1.pr.civ. care impune admiterea apelului și desființarea sentinței primei instanțe iar pentru a remedia deficiențele constate se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecarea cauzei, prima instanță va urmări să soluționeze în fond acțiunea în constarea nulității absolute urmărind să stabilească dacă în realitate motivele invocate de reclamant se înscriu în sfera motivelor de nulitate absolută ce pot fi reținute potrivit și în funcție de această analiză și de celelalte aspecte incidente în cauză să pronunțe o hotărâre legală și temeinică conform exigențelor procedurale în materie (art. 129 alin. 4 și 5.pr.civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr. 1155 din 1 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o desființează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
6 EX./26.11.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar
