Anulare hotarare aga Spete. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 218/
Ședința publică din 10 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței comerciale nr. 1503/30.08.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC, SA A, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
La apelul nominal făcut în ședința publică e prezintă avocat în reprezentarea reclamantei apelante și avocat pentru pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței intimata a depus întâmpinare, din care 1 ex. se comunică reprezentantului reclamantei apelante, care la rândul său depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocalt, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, constatarea nulității absolute a nelegalității art.1 din Hotărârea nr.1/11.02.2008 a, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor scrise din cererea de apel.
Av. solicită respingerea apelului, precizând că excepția ridicată de către apelantă privitor la nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiunea inițială este nefondată, instanța de fond pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere prin respingerea acțiunii în totalitatea ei. Pe fond hotărârea apelată este temeinică și legală, hotărârea AGA atacată fiind dată potrivit actelor normative nou apărute, astfel că solicită menținerea acesteia, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1503/30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC, Piețe SA A și, în consecință, reclamanta a fost obligată față de pârâtă la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la 16 aprilie 2008, o acțiune prin care a solicitat, în condițiile art. 131 alin 2 si 3 din Legea 31/1990, constatarea nulității absolute și a nelegalității art. 1 din Hotărârea nr. 1 din 11 febr. 2008, a AGA a intimatei.
Potrivit acestei hotărâri, aflate la fila 15-17 dosar, la art. 1 s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societății, în privința mai multor prevederi ale acestuia, inclusiv ale art. 19 din actul constitutiv, care prevede competențele directorului general al societății, iar, la alin. 4 împrejurarea că, drepturile și obligațiile acestuia vor fi prevăzute în contractul de mandat încheiat între Consiliul de Administrație și directorul general.
În prezent, reclamanta deține contractul individual de muncă înregistrat sub nr. - din 18 mai 2005, încheiat pe o perioadă nedeterminată, ocupând funcția de director general, funcție pentru care deține și fișa postului cuprinzând atribuțiile, lucrările și sarcinile de serviciu.
Ca și anexă la acest contract la 11 mai 2006, reclamanta a încheiat cu intimata, în temeiul OUG 79/2001, și un contract de performanță nr. 903 pe o durată de 1 an, cu posibilitatea prelungirii acestuia în tranșe de 1 an,dar nu mai mult decât termenul până la care a fost numit Consiliul de Administrație de către Adunarea Generală a Acționarilor, acest contract de performanță fiind prelungit prin actul adițional nr. 3 din 1 oct. 2007 filele 25-26 dosar.
OUG 79/2001, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, ordonanță privind întărirea disciplinei economico -financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, abrogată prin OUG NR. 79 /18 iunie 2008 privind măsuri economico - financiare la nivelul unor operatori economici, la articolul 4, 5 și 6 făcea referire la conducerea agenților economici prevăzuți la art. 1 din ordonanță,de către persoane fizice în baza unui contract de performanță, anexă la contactul individual de muncă, nereglementând așadar raporturile de muncă ale directorilor cu societatea.
Așadar la data emiterii OUG 79/2001, directorii executivi aveau deja contracte individuale de muncă, și prin acest act normativ, s-a stabilit că, contractele de performanță urmează a constitui anexă la contractul individual de muncă.
Astfel, ca urmare a apariției OUG nr. 82/ 28 iunie 2007 pentru modificarea și completarea 31/1990, privind societățile comerciale și altor acte normative incidente, considerăm că sfera de aplicare a dispozițiilor 1371alin. 3 din 31/1990 republicată s-a restrâns în bună măsură ca efect al prevederilor art. V din OUG nr. 82 din 28 iunie 2007, care reglementează încetarea de drept a contractelor individuale de muncă, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator sau director, înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe -iulie 2007.
În raport cu aceste prevederi, rezultă că două sunt soluțiile prevăzute de dispozițiile legale care reglementează situația juridică a contractului individual de muncă al directorilor societății pe acțiuni și anume:dacă aceștia înainte de apariția modificărilor legislative aduse prin 441/2006 și OUG NR. 82/2007, au încheiat cu societatea pe acțiuni contracte individuale de muncă în vederea îndeplinirii mandatului de director aceste contracte încetează de drept pe data intrării în vigoare a ordonanței;dacă aceștia au fost desemnați ca directori ai societății pe acțiuni după intrarea în vigoare a ordonanței,și dacă la data desemnării aveau calitatea de salariat al societății, contractul lor de muncă se suspendă.
Pentru cazul în speță, reclamanta având încheiat cu pârâta contract individual de muncă la data de 18 mai 2005 instanța de fond a apreciat că, contractul acesteia a încetat de drept pe data intrării in vigoare a ordonanței, OUG NR. 82/2007 respectiv iulie 2007.
De precizat că din redactarea art. V al OUG NR. 82/2007 rezultă că încetarea contractului de muncă intervine de drept, fără a mai necesita o decizie administrativă, societatea urmând doar să ia notă de această încetare legală și să o opereze în cartea de muncă al salariatului.
În plus potrivit art. 56 din Codul muncii încetarea contractului individual de muncă poate interveni de drept doar în anumite situații expres reglementate, articolul V al OUG NR. 82/2007 vine să adauge o nouă cauză specială de încetare de drept a contractului individual de muncă, derogând astfel de la normele Codului Muncii, dar această încetare de drept a contractului individual de muncă nu conduce la încetarea calității, ci doar la înlocuirea raportului de muncă cu unul de mandat.
Având în vedere aceste considerente, și anume împrejurarea că, reclamanta a atacat în condițiile art. 132 din legea 31/1990, hotărârea AGA nr. 1 /2008 a intimatei, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantei drept pentru care a respins-o, constatând că prevederile art. 1 din Hotărârea nr. 1 din 11 februarie 2008 AGA, prin care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al pârâtei, sunt legale.
Văzând că reclamanta a căzut în pretențiuni și disp. art. 274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta față de pârâtă la 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, constatarea nulității absolute și a nelegalității art. 1 din Hotărârea nr. 1/11.02.2008 a AGA prin care s-a aprobat modificarea Actului constitutiv al SC, Piețe SA și anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în motivarea acțiunii înregistrată la data de 16.04.2008 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta apelantă a arătat că este angajată în funcția de director general la pârâta, aceasta din urmă fiind o societate la care Consiliul Local al Municipiului A este acționar majoritar, și că deține această funcție în temeiul unui contract de muncă și al unui contract de performanță, anexă a contractului de muncă, acte ce au fost încheiate în temeiul prev. art. 4 din 79/2001.
In acest sens, a considerat că art. 1 al Hotărârii nr. 1/11.02.2008 a contravine dispozițiilor nr.OUG 79/2001, în vigoarea la data de 11.02.2008, dispoziții ce au caracter special față de cadrul legal general reglementat de Legea 31/1990. Potrivit art. 1 și 4 alin. 1 din această ordonanță, conducerea acestor agenți economici se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanță, anexă la contractul individual de muncă.
Având în vedere cele anterelevate, a considerat că nu este legal ca, prin modificări aduse actului constitutiv al societății, să fie obligată să accepte mandatul de conducere și să renunțe la contractul individual de muncă cum nu este legal nici ca, prin asemenea modificări, să se creeze posibilitatea ca, atribuțiile de director executiv pe care le deține în baza unui contract de muncă valabil încheiat, să fie date unei alte persoane.
Așadar, chiar dacă regulile aplicabile răspunderii patrimoniale a administratorilor sunt extinse și asupra directorilor care, conform art. 147 alin.(3) din Legea nr. 31/1990, sunt răspunzători față de societate și de terți ca și administratorii, dispoziția de lege nu le schimbă statutul de funcționari (salariați) ai societății.
Totodată, reclamanta apelantă a considerat în mod just, că este nelegală, din perspectiva dispozițiilor Legii 31/1990, modificarea adusă alin.5 din art.20, potrivit căreia criteriile de selecție, tematica și comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director general sunt stabilite prin hotărâre a Consiliului Local al Municipiului
I, |
Prin cererea formulată, reclamanta apelantă a învederat instanței de judecată că, Consiliul Local al Municipiului A, nu constituie organ de conducere al SC, Piețe SA, astfel că nu poate dispune direct și nemijlocit cu privire la organizarea societății ci doar prin mandatarea reprezentanților săi în Adunarea Generală a Acționarilor și prin delegarea sarcinilor administratorului societății.
Hotărârea nr. 1/11.02.2008 a SC, Piețe S și din perspectiva modificărilor aduse art. 19, respectiv alin.2 și 3, ținând cont de faptul că după cum au fost formulate aceste dispoziții sunt incompatibile.
Prin sentința nr. 1503/30.07.2008, prima instanță în mod eronat a apreciat că în speță reclamanta apelantă, având încheiat cu pârâta intimată un contract individual de muncă la data de 18.05.2005, acesta a încetat de drept la data intrării în vigoare a nr. 82/2007, respectiv iulie 2007.
De asemenea, apelanta consideră că prima instanță a apreciat în mod nelegal că, deși potrivit art. 56 din Codul Muncii încetarea contractului individual de muncă poate interveni de drept doar în anumite situații expres reglementate, articolul V al OUG nr. 82/2007 ar adăuga o nouă cauză specială de încetare de drept a contractului individual de muncă derogând astfel de la normele Codului Muncii, instanța de fond arătând totodată că această încetare de drept a contractului individual de muncă nu ar conduce la încetarea calității, ci doar la înlocuirea raportului de muncă cu unul de mandat.
Reclamanta apelantă mai arată că, din punct de vedere legal nu prezintă nici o relevanță faptul că, ulterior adoptării acestei hotărâri AGA, mai exact la data de 18.06.2008, nr.OG 79/2001 a fost abrogată, din moment ce, potrivit principiului "tempus regit actum" la data adoptării hotărârii AGA, prevederile nr.OG 79/2001 erau pe deplin aplicabile.
Chiar dacă nr.OG 79/2001, a fost abrogată, conform practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul juridic al directorului executiv cu societatea comercială respectivă este un raport juridic de muncă, ce se desfășoară în temeiul unui contract individual de muncă, al cărui regim juridic este supus legislației muncii, în speță, Codului Muncii. Așadar, modificarea contractului individual de muncă, precum și desfacerea acestuia pot opera numai în condițiile și cu procedurile prevăzute în Codul Muncii, iar nu potrivit contractului de mandat.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și din perspectiva faptului că nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiunea inițială, limitându-se la stabilirea legalității sau nelegalității relațiilor juridice dintre apelantă și intimată. Astfel prin cererea înregistrată la data de 16.04.2008 a învederat instanței de judecată că, din perspectiva dispozițiilor Legii 31/1990, este nelegală modificarea adusă alin. 5 din art. 20, potrivit căreia criteriile de selecție, tematica și comisia de concurs pentru ocuparea funcției de director general sunt stabilite prin hotărâre a Consiliului Local al Municipiului
Prin cererea formulată, a învederat instanței de judecată că, Consiliul Local al Municipiului A, nu constituie organ de conducere al, Piețe, astfel că nu poate dispune direct și nemijlocit cu privire la organizarea societății ci doar prin mandatarea reprezentanților săi în Adunarea Generală a Acționarilor și prin delegarea sarcinilor administratorului societății. Asupra acestor aspecte prima instanță, în mod eronat nu s-a pronunțat în nici un mod.
De asemenea, prima instanță nu s-a pronunțat în mod neechivoc asupra celor invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 1/11.02.2008 a Adunării Generale a Acționarilor, Piețe, din perspectiva modificărilor aduse art. 19, respectiv alin. 2 și 3, ținând cont de faptul că după cum au fost formulate aceste dispoziții sunt incompatibile. Astfel, la alin. 2. se prevede că "Directorul general al societății și directorii executivi/adjuncți nu fac parte din consiliul de administrație" iar alin.3 arată în mod contradictoriu că "Directorii pot fi numiți dintre administratori sau din afara consiliului de administrație. Președintele consiliului de administrație poate fi numit și director general."
În acest context apelanta a considerat, în mod just, că Adunarea Generală a Acționarilor trebuie să clarifice acest aspect și prin actul constitutiv al societății și să stabilească în mod neechivoc, dacă directorii pot face parte sau nu din consiliul de administrație ca membri sau președinte.
În drept invocă dispozițiile art. 282, 296.proc.civ.
Intimata SC, Piețe SA a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
În motivare se arată că, în ceea ce privește excepția privind nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin acțiunea inițială, este nefondată. Astfel, respingerea acțiunii reclamantei s-a făcut în totalitate, nemaipunându-se respingerea pentru fiecare argument.
Pe de alta parte, reclamanta are un singur capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute si a nelegalitatii art.1 din Hot. Nr.1/1.02.2008 a, față de acest unic capăt de cerere s-a respins acțiunea.
Pe fondul cauzei, apelul este nefondat.
Modificarea actului constitutiv prin Hot. 1/11.02.2008 a este certificată deoarece a determinat stabilirea raporturilor dintre reclamantă si intimată prin prisma contractului de mandat si nu a contractului individual de muncă.
Hotărârea Nr. 1/2008 a este consecința fireasca a apariției OUG.82/2007 care stabilește că administratorul sau directorul unei societăți comerciale trebuie să ocupe funcția numai in baza unui contract de mandat.
Mai mult, art.V din actul normativ menționat, stabilește o cauză specială, derogatorie de la prevederile art. 56 Codul muncii, privind încetarea de drept a contractului individual de muncă.
Așa fiind, critica apelantei că nelegalitatea hotărârii contestate privește nerespectarea Codului muncii este nefondată.
Apariția OUG nr. 82/2007 a abrogat, implicit, dispozițiile contractului astfel că nu era nevoie de o abrogare expresă a OUG nr. 79/2001.
Pe de altă parte, OUG 79/2001 nu a reglementat raporturile de muncă ale directorilor cu societatea ci a instituit un mecanism care să conducă la o analiză a eficienței organelor de conducere. În fapt, s-a dispus cu privire la încheierea unui contract de performanță adițional la contractul individual de muncă.
OUG nr. 79/2001 nu reprezintă actul normativ independent și paralel, ca aplicare, OUG 82/2007, astfel că nici acesta nu reglementează raporturile dintre directori și societăți ci stabilește obligativitatea includerii în cadrul contractului de mandat a unor criterii de performanță, obiective, cuantificate privind reducerea creanțelor și plăților restante, a pierderilor etc.
Acest lucru rezultă și din cuprinsul art.9 care stabilește că toate contractele de mandat încheiate până la data de 23.06.2008, adică cele deja încheiate, în baza OUG nr. 82/2007, încetează sau se modifică, în funcție de conținutul acestora. Nu există nici o prevedere privind contractul individual de muncă și nici nu putea exista deoarece acesta a fost înlocuit cu contractul de mandat odată cu apariția OUG nr. 82/2007.
Examinând apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea reține că acesta este întemeiat.
În acest sens, Curtea constată că prima instanță a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute și a nelegalității art. 1 din Hotărârea AGA nr. 1/11.02.2008, prin care s-a modificat actul constitutiv al pârâtei SC, SA
Este adevărat că prin hotărârea pronunțată prima instanță a respins acțiunea reclamantei, însă Curtea observă că, așa cum susține și apelanta reclamantă, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate invocate de reclamantă.
Astfel prin cererea sa, reclamanta a investit prima instanță nu numai cu constatarea nulității art. 1 al hotărârii atacate în întregul său (pct. 1 din acțiunea reclamantei), dar și cu nelegalitatea modificărilor aduse al. 5 al art. 20 din actul constitutiv (pct. 2), al. 2 și 3 ale art. 19 (pct. 3) și al. 4 al art. 19 (pct. 4), asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel.
Nu se poate susține, așa cum a invocat pârâta prin întâmpinare, că respingerea acțiunii reclamantei s-a făcut în totalitate, nemaipunându-se respingerea pentru fiecare argument, în condițiile în care în sentința recurată nu s-a făcut nici o referire cu privire la nulitatea sau nelegalitatea textelor din hotărârea recurată invocate de reclamantă la punctele 2, 3 și 4 din acțiunea sa.
Date fiind cele de mai sus, Curtea se află în imposibilitate de a stabili temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe cu privire la aceste capete de cerere din acțiunea reclamantei, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra lor.
Așa fiind, întrucât prima instanță nu a rezolvat fondul cauzei cu care a fost investită, în baza art. 297. pr. civ. Curtea va admite apelul reclamantei, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, urmând ca la rejudecare instanța fondului să se pronunțe în întregime asupra acțiunii reclamantei, constatând în același timp că, față de soluția dată, nu se pot acorda cheltuieli de judecată în această fază.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în A,-,.19, jud. A, împotriva sentinței comerciale nr. 1503/30.08.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC, SA cu sediul în A, str. -, nr.13, jud.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED./17.11.2008
TEHNORED./4 EX/17.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex. -
- SC, Piețe SA
Președinte:Florin Moțiu
Judecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
