Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 219/
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 325/PI/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați și, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - în reprezentarea pârâtei apelante, avocat pentru reclamantul intimat și avocat în reprezentarea pârâtului intimat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare, din care câte 1 ex. se comunică părților prezente.
Reprezentantul reclamantului intimat depune întâmpinare, comunicând câte 1 ex. reprezentantului pârâtei apelante și reprezentantei pârâtului intimat.
Prin cererea de apel, s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al SC "1 " SA, a reclamantului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra excepției invocate și apoi asupra dezbaterilor.
Av. - solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantului intimat, iar pe fond, admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului intimat, respectiv admiterea excepției lipsei de interes juridic a acestuia de a solicita în calitate de terț anularea contractului de închiriere încheiat între SC "1 " SA și SC SA, să se constate că acțiunea este inadmisibilă și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Av. solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta are un interes legitim în cauză, fiind vătămat prin contractul de închiriere în calitatea sa de membru în Consiliul de Administrație și acționar al societății 1 și, mai mult chiar, fiind vorba de solicitarea de nulitate absolută, ea poate fi invocată de orice persoană interesată. Contractul de închiriere are multe vicii, adresa sediului SC nefiind reală, nefiind identificat cu exactitate obiectul contractului, nu există un proces-verbal de predare-primire.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că în dosarul nr- judecat în primă instanță de Tribunalul Timiș, în dispozitivul hotărârii s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC "1 " SA și SC SA și că J din SC "1 " SA a fost preluată de SC SA.
Pe cale de consecință solicită respingerea apelului i menținerea dispozițiilor hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat, solicită respingerea ambelor excepții invocate, iar pe fond respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată, menționând că în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere, având în vedere că a fost semnat de persoane fără calitate iar prețul nu este consemnat în contract ci într-o anexă la acesta.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 325/PI/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuala active a reclamantului, invocată de pârâta SC - SA prin întâmpinare, a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții SC - SA, și, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 02/10.06.2005 încheiat între SC - SA în calitate de locator și SC 1 SA în calitate de locatar, obligând pe fiecare din cei trei pârâți să plătească reclamantului câte 4,1 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.06.2005, între pârâta SC - SA în calitate de locator și SC 1 SA în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 02 având ca obiect spațiul situat în T,. nr.6, că în numele SC 1 SA au participat la încheierea contractului pârâții SA, în calitate de director general și în calitate de director economic, aceștia semnând contractul, că chiria a fost stabilită printr-un înscris intitulat "anexa nr.1 la contractul de închiriere nr. 02/10.06.2005" la suma de 97.000 lei lunar, anexă încheiată la 10.06.2005 și semnată din partea SC 1 SA de către în calitate de director general și că pârâții, și nu au făcut dovada că au fost împuterniciți de Consiliul de Administrație al SC 1 SA să încheie contractul de închiriere amintit.
Se arată că în prezent, față de SC 1 SA se administrează procedura reorganizării judiciare prevăzută de Legea nr. 85/2006, pe seama debitoarei fiind desemnat un administrator judiciar în persoana Insolvency Management, cauza făcând obiectul dosarului nr. 84/S/2006 al Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Potrivit art. 137 alin.1 proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, conform art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Așa cum reiese din textul de lege, calitatea procesuală activă a administratorului judiciar este recunoscută în cazul acțiunii pentru anularea actelor frauduloase, respectiv pentru cauze de nulitate relativă.
Or, în prezenta cauză se solicită constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, nulitate care poate fi invocată de orice persoană interesată.
Cum numitul a făcut dovada că este acționar al SC 1 SA, societate parte în contractul a cărui nulitate se solicită a se constata, instanța a considerat că reclamantul a probat interesul legitim în cauză, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta SC - SA prin întâmpinare.
Examinând starea de fapt reținută, instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată.
Conform art. 948 pct.2 civ. una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este consimțământul valabil exprimat, iar potrivit doctrinei juridice și practicii judiciare lipsa totală a consimțământului constituie cauză de nulitate absolută.
Potrivit art. 137 alin.1 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar; când sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.
Așa cum rezultă din Statutul SC 1 SA, societatea este administrată de un consiliu de administrație format din 11 administratori (art.25).
Art.33 lit.a din Statutul SC 1 SA stabilește ca atribuție a consiliului de administrație, printre altele, aprobarea încheierii de contracte de închiriere.
Întrucât textul menționat nu precizează la ce calitate a SC 1 SA se referă aprobarea, se deduce că este vorba atât de calitatea de locator cât și cea de locatar.
Pârâții și nu au făcut dovada că au fost împuterniciți de Consiliul de Administrație al SC 1 SA să încheie contractul de închiriere amintit.
Chiar dacă aceștia sunt membri în Consiliul de Administrație, aceștia aveau nevoie de aprobarea Consiliului de Administrație pentru încheierea contractului.
Prin urmare, lipsește consimțământul SC 1 SA la încheierea contractului, element esențial pentru validitatea unei convenții.
Pe de altă parte, chiria a fost stabilită printr-o anexă semnată din partea SC 1 SA doar de către pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC - SA, solicitând, în principal, anularea acțiunii în nulitate prin efectua admiterii excepției lipsei calității procesuale de reprezentant a SC 1 SA, persoană juridică aflată în procedura falimentului, în secundar, respingerea sancțiunii în nulitate prin efectul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, respectiv a admiterii excepției lipsei de interes juridic a aceluiași reclamant de a solicita în calitate de terț anularea contractului de închiriere încheiat între SC 1 SA (locator) și SC - SA (locatar).
În cazul respingerii excepțiilor, solicită pe fond admiterea apelului, schimbarea în -a- a soluției atacate în sensul respingerii acțiunii în nulitate ca inadmisibilă, fiind formulată de către un terț numai împotriva uneia dintre părțile contractante, respectiv ca neîntemeiată, contractul de închiriere fiind încheiat în condiții de deplină legalitate.
În motivare se arată că reclamantul nu are calitatea de reprezentant al 1, societate comercială aflată în faliment art. 20 alin. 1, art. 25 si art. 47 alin. 4 din legea nr 85/2006. Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, dreptul de administrare-reprezentare a unei persoane juridice aflată în insolvență comercială aparține administratorului sau după caz, lichidatorului judiciar, iar dreptul de administrare al debitoarei încetează de drept la data la care s-a dispus începerea falimentului.
1 se află în faliment și prin urmare nu poate fii reprezentată nici de administratorul social și cu atât mai puțin de o persoană desemnată de Adunarea Generala a Acționarilor, pretinde reclamantul prin prima precizare de acțiune, respectiv de membru al consiliului de administrație (inexistent, de altfel), așa cum pretinde același reclamant în a doua precizare a acțiunii. Este inadmisibil ca în aceeași cauză un subiect procesual-persoană fizică să se înfățișeze atât ca titular al acțiunii cât și ca reprezentant al unor entități organizatorice interne ale persoanei juridice. Acesta este un paradox juridic nepermis de codul d e procedură civilă și cu atât mai puțin de dispozițiile procedurale speciale instituite de legea insolvenței nr. 85/2006.
Reclamantul nu are nici calitate procesuală activă proprie, întrucât în temeiul dispozițiilor art. 25 lit,E, și art. 47 alin.4 din Legea insolvenței, desființarea unor contracte ale debitoarei inclusiv prin intermediul acțiunii în nulitate aparține numai lichidatorului judiciar.
În cauză se aplică regula lex speciali generalibus derogant în conformitate cu care norma specială se aplică cu întâietate față de norma generală. Normele speciale, în cauză sunt cele conținute de Legea nr. 85/2006 în raport cu prevederile codului civil, iar norma specială recunoaște doar lichidatorului calitatea de titular al oricărei acțiuni judiciare prin care se tinde la denunțarea ( desființarea, rezoluțiunea, nulitatea, anularea) unor contracte încheiate de debitoare iar nu oricărei persoane, fie aceasta din urmă acționar sau membru al unui organ societar al debitoarei.
De asemenea, nici acționând de pe poziția unei persoane fizice (a se vedea precizarea de acțiune de la termenul de judecată din 18.04.2008) reclamantului nu i se recunoaște dreptul la acțiune in nulitate unui contract de închiriere încheiat de debitoare cu un contractant, în condițiile aplicării consecvente a aceleiași dispoziții speciale ale legii nr. 85/2006.
În mod greșit Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, considerând că în cauză se invocă nulitatea absolută a contractului de închiriere, iar în raport cu aceasta sancțiune orice persoană poate avea calitate procesuală activă.
Într-adevăr o astfel de sancțiune poate fi solicitată de orice persoană care afirmă un interes juridic propriu. Reclamantului nu îi este recunoscut prin legea specială a insolvenței interesul juridic de a obține anularea unor contracte ale debitoarei la care nu este parte contractantă. Invocarea lipsei consimțământului debitoarei la încheierea contractului de închiriere cu pârâta-apelantă apelând la dispozițiile Codului civil referitoare la condițiile de valabilitate a contractelor nu îl scutește pe reclamant de la proba interesului juridic ocrotit prin legea nr. 85/2006.
Tribunalul a pronunțat o sentință nelegală, dispunând susținerea nulității absolute asupra unui contract, fără a contura, în temeiul principiului votului activ, cadrul procesual corect și complet de acțiuni. Principiul disponibilității recunoscut în favoarea părților, încetează și este sancționat cu inadmisibilitatea acțiunii, dacă se aduce atingere altor principii cum sunt: principiul imparțiabilității echitării activității de judecată; principiul contradictorialității și nemijlocirii activității de judecată, principiul pronunțării judecătorești numai în limitele configurate de cererea de chemare în judecată cu privire la obiectul acesteia și părțile acesteia.
Astfel, Tribunalul a anulat un contract la cererea unei terțe persoane, însă numai față de unul dintre contractanți SC SA în absența totală a celui de-al doilea contractant SC 1 SA.
Cauza prin care a dispus nulitatea este tocmai constatarea lipsei consimțământului părții contractante ce nu a făcut parte din cadrul procesual avut la dispoziție de către tribunal. Totuși, un astfel de deznodământ nu se putea pronunța fără punerea în discuție contradictorie a părților contractante a cauzei nulității. Mai mult, Tribunalul a permis un consorțiu procesual ce denotă unitate de interese a reclamantului și celorlalți pârâți, în sensul admiterii acțiunii în nulitate, fără precedent în practica judiciară.
Acțiunea introdusă de reclamant este totodată neîntemeiată în drept și în fapt, iar tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală prin aplicarea greșită a legii și aprecierea probelor în afara obiectului cauzei.
Astfel, tribunalul trebuia să observe dispozițiile legale relative la capacitatea juridică a persoanelor juridice și în special a societății comerciale. Aceste dispoziții sunt prevăzute de decretul nr. 31 din 1954 cu titlu de drept comun, respectiv prevederile legii 31 din 1990 având caracter special. Ca principiu, ambele acte normative dispun că actele și faptele juridice ale organelor de conducere sunt actele și faptele persoanei juridice însăși. Legea nr. 31/1990, din considerente rațio legis statuează prin art. 55 alin.1 că în raporturile cu terții societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care se dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.
În cauză s-a invocat că SC 1 SA nu și-a exprimat în mod valabil consimțământul la încheierea contractului de închiriere, iar tribunalul a reținut că administratorii semnatari din partea SC 1 SA nu au fost împuterniciți de adunarea generală, iar anexa la contract este oricum semnată numai de președintele consiliului de administrație, ceea ce demonstrează suficient lipsa valabilității consimțământului.
Apelanta apreciază eronată judecata tribunalului astfel, în raport cu dispozițiile art.55 din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut dovada că pârâta apelantă a cunoscut neregularitățile de organizare internă SC 1 SA sau că în împrejurările date putea și trebuia să le cunoască. În mod obișnuit administratorii unei societăți comerciale nu au nevoie de o împuternicire specială pentru a încheia un contract de închiriere. Un astfel de act se află în sfera puterilor obișnuite ale administratorului, iar pe de altă parte, nu este exclus prin lege din sfera acestor puteri și nu depășește potrivit legii, limitele puterilor conferite tot prin lege administratorilor. Invocarea unei clauze din statutul SC 1 SA prin care s-ar fi convenit că administratorii pot închiria bunuri cu aprobarea adunării generale nu le este opozabilă, fiind o dispoziție ce privește organizarea internă, funcțională a SC 1 SA.
Art. 55 din legea nr. 31/1990 face referire la actele ce depășesc limitele puterilor prevăzute de lege organelor de administrare, iar nu la cele stabilite prin convenții particulare, cum este actul constitutiv al societății comerciale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.
În motivare se arată că prima instanța a reținut corect in motivarea sentinței civile 325/PI nulitatea absoluta a contractului de închiriere nr.2 având in vedere lipsa unor elemente esențiale ale actului juridic (consimțământ si obiect) respectiv lipsa consimțământului valabil al SC 1 SA la încheierea contractului, element esențial pentru validitatea unei convenții conform art.948 pct.2 Cod Civil.
Din statutul SC 1 SA T art.25 reiese clar ă "societatea este administrată de un consiliu de administrație format din 11 administratori, temporari si revocabili aleși de adunarea generala pe o perioada de 4 ani ".
In aceasta situație funcția de administrator nu aparținea membrilor consiliului de administrație in mod individual, ci consiliului ca organ colectiv, astfel ca doi membrii chiar și președinte de Consiliu de Administrație nu putea lua decizia încheierii unui act juridic ce angaja societate.
În plus conform art.33 lit.e din statutul SC 1 SA T una din atribuțiile imperative ale consiliului de administrație este "aprobă încheierea de contracte e închiriere".
Fiind vorba de un contract formal care nu trebuia să producă efecte, nu a solicitat mandatul consiliului de administrație pentru încheierea contractului de închiriere nr.2. acestui contract este întărită si de inexactitățile care apar in redactarea lui, enumerate în script.
În plus, dacă se impunea mutarea sediului conform art. 13 lit.e din statutul SC 1 SA T era obligatorie convocarea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor SC 1 SA T pentru luarea unei asemenea hotărâri.
În drept invocă dispozițiile art. 115-119.proc.civ. Legea nr. 31/1990.
Prin completarea la întâmpinare, intimatul arată că prin sentința apelată, instanța de fond a reținut nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.2 având în vedere lipsa unor elemente esențiale ale actului juridic (consimțământ și obiect), situație în care orice persoană interesată putea introduce acțiunea de constatare a nulității.
Reclamantul a introdus acțiunea în nume propriu în calitate de acționar și de fost membru în Consiliul de Administrație la SC 1 SA T și nu în calitate de reprezentant al SC 1 SA
Astfel el a chemat în judecată ambele părți semnatare ale contractului de închiriere, respectiv pe și, pentru SC 1 SA și pe pentru SC SA.
Acțiunea în instanță a fost promovatăpe cale comercialăși nu pe faliment, prin urmare intimatul apreciază că acesta are calitate de a promova acțiunea de constatare a nulității absolute.
Numai dacă acțiunea ar fi fost introdusă pe faliment calitatea procesuală ar fi revenit așa cum susține apelanta administratorului judiciar. Administratorul judiciar, respectiv Comitetul Creditorilor au calitate de a introduce acțiuni numai pe sindic.
În acest sens, pe sindic administratorul judiciar a introdus o acțiune de anulare a contractului de vânzare cumpărare de active 870/10.06.2005 încheiat între SC 1 SA T în calitate de vânzător și SC SA în calitate de cumpărător care face obiectul dosarului -.
Apelanta parata SC SA prin administrator avea cunoștință de organizarea interna a SC 1 SA T, fiind acționar al acestei societăți cu un procent de peste 6% si la data semnării contractului de închiriere se comporta ca si un acționar majoritar la SC 1 SA, semnase contractul de majorare de capital de 800.000 euro si avansase diferite sume pentru aceasta acțiune. În urma finalizării majorării de capital ar fi avut o pondere de peste 80% in acționariatul SC 1 SA.
Tribunalul a reținut corect că in raporturile cu terți societatea este angajata prin organele sale statutare.
Conform statutului SC 1 SA art.25 "societatea este administrată de un Consiliu de Administrație format din 11 administratori, temporari si revocabili aleși de adunarea generală pe o perioada de 4 ani".
In această situație funcția de administrator nu aparține membrilor consiliului de administrație in mod individual ci CONSILIULUI ca organ colectiv. Lipsa hotărârii consiliului de administrație la întocmirea acestui contract de închiriere este unul din elementele care au stat la baza constatării nulității absolute.
Conform art.33 lit.e din statutul SC 1 SA una din atribuțiile imperative ale consiliului de administrație este "aprobă încheierea de contracte de închiriere".
Acest contract trebuia sa fie formal si să nu producă efecte făcând parte dintr-o înțelegere verbală pe care intimatul a avut-o cu domnul, administrator la SC SA.
În drept invocă Legea nr. 31/1990, prevederile Codului civil și Codului d e procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, menținerea sentinței instanței de fond, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 02/10.06.2005, încheiat între SC SA și SC 1 SA.
În motivare, se arată că, referitor la lipsa calității procesuale a reclamantului, acesta are în cauză un interes legitim, care a fost vătămat prin contractul de închiriere mai sus menționat, fiind membru în Consiliul de Administrație și acționar al societății 1. Mai mult, fiind vorba de solicitarea de nulitate absolută, ea poate fi invocată de orice persoană interesată.
Pe cale de consecință solicită respingerea excepției.
Cu privire la contractul nr. 02/10.06.2005, intimatul consideră că trebuie anulat întrucât, consimțământul pe care l-a exprimat la încheierea acestuia nu este valabil, fiind dar prin eroare și dol, iar anexa contractului, nu are semnătura sa.
Solicită anularea contractului și pentru lipsa prețului de închiriere care nu există stipulat în contract. În anexa denumită nr.1, se stabilește o chirie, însă nu între aceleași părți contractante, întrucât acest act nu este semnat și de intimatul.
Cu privire la mandatul Consiliului de Administrație referitor la închiriere, acesta, într-adevăr nu există.
Contractul de închiriere prezintă unele vicii cum ar fi: adresa sediului SC nu este reală; nu este identificat cu exactitate obiectul contractului; nu există un proces-verbal de predare-primire.
În drept invocă dispozițiile art. 115.proc.civ. art. 953, 960.civ.
Reclamantul, a depus de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile apelate.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al SC 1 SA, reclamantul arată că nu a invocat că ar deține această calitate, cu atât mai mult cu cât SC 1 se află în prezent în procedura falimentului. Mai mult, pe întreg parcursul stadiului procesual desfășurat în primă instanță la Tribunalul Timiș, SC 1 SA a fost reprezentată în mod legal prin administrator judiciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului intimat, invocată de apelant, concluziile sunt de respingere și a acestei excepții, precizând că în mod corect a apreciat instanța de fond când a procedat la respingerea acestei excepții invocată de către pârâta Astfel a reținut că deși conform dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv pentru cauze de nulitate relativă, totuși în cauza dedusă judecății reclamantul intimat solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere, nulitate ce poate fi invocată de orice persoană interesată. În acest sens, reclamantul intimat a făcut dovada unui interes legitim în cauză, arătând că este acționar al 1, societate parte în contractul a cărei nulitate solicită a se constata.
În fapt, contractul de închiriere nr. 02 din data de 10.06.2005 a fost încheiat între, reprezentată legal prin, în calitate de locator și 1, reprezentată prin director general ec. și director economic ec., în calitate de locatar.
Obiectul contractului îl constituie închirierea spațiului situat în T,., nr. 6, în vederea înființării unui punct de lucru și sediu social și utilizării lui cu destinație de spațiu de producție, căi de acces și spațiu de depozitare.
Durata contractului a fost prevăzută la capitolul III art. 2 ca fiind de 10 ani începând cu data de 10.06.2005, cu posibilitatea renegocierii și prelungirii lui prin acordul părților.
Un prim motiv de nulitate în constituie încheierea contractului de închiriere în numele 1 de către persoane care nu aveau mandat din partea Consiliului de Administrație pentru a încheia un asemenea act în numele si pentru societate.
Conform art. 948 pct. 2 Cod Civil, una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este consimțământul valabil exprimat, iar potrivit doctrinei și practicii judiciare, lipsa totală a consimțământului constituie cauză de nulitate absolută.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar; când sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.
Statutul societății SC 1 SA. prevede la art. 25 că societatea este administrată de un consiliu de administrație format din 11 administratori, iar la art. 33 lit. e din Statutul Societății SC 1 SA, se stabilește că printre atribuțiile Consiliului de Administrație se numără și aceea de a aproba încheierea de contracte de închiriere.
În această situație, pentru a se putea proceda valabil la încheierea unui contract de împrumut, persoana, respectiv persoanele, care încheie contractul în numele societății, trebuie să prezinte un mandat expres al Consiliului de Administrație al societății, nefiind suficient ca persoana care încheie contractul să fie membru al Consiliului de Administrație, în condițiile în care potrivit dispozițiilor Legii nr. 31 din 1990, Consiliul de Administrație este un organ colegial, care adoptă hotărâri cu un anumit cvorum și cu o anumită majoritate, prevăzută de lege sau de actele constitutive ale societății.
Raportat la dispozițiile art. 1532, 1537 și 1535 Cod civil, având în vedere lipsa unui asemenea mandat, ca și condiție ad validitatem pentru încheierea contractului de închiriere, este incidentă în speță cauza de nulitate absolută a nerespectării formei cerute ad validitatem.
Întrucât nu se face distincție între calitatea de locator sau locatar a societății în respectivele contracte de închiriere, reclamantul intimat apreciază că existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație prin care să se aprobe încheierea unui contract de închiriere și desemnarea anumitor persoane care să reprezinte societatea cu ocazia încheierii contractului de închiriere este o condiție esențială pentru a exprima în mod valabil consimțământul societății atât în cazul în care aceasta încheie un contract de închiriere în calitate de locator, dar și în situația în care are calitatea de locatar într-un asemenea raport juridic obligațional.
Este adevărat că mandatul comercial conferă mandatarului o mai mare libertate de acțiune și independență, reclamate de exigențele activității comerciale, însă lipsa totală a mandatului pentru încheierea de asemenea contracte și de angajare a societății în raporturi juridice obligaționale decurgând din încheierea de contracte de închiriere, conduce la lipsa consimțământului societății la încheierea respectivului contract.
Solicită a se observa faptul că cele două persoane, respectiv și susțin că reprezintă societatea în calitate de director general, respectiv de director economic. Aceste calități pe care le dețin în temeiul unor raporturi juridice de dreptul muncii, le conferă atribuțiile stabilite prin fișa postului, nicidecum atribuții conferite expres prin actele constitutive ale societății în sarcina administratorilor, respectiv a Consiliului de Administrație.
Mai mult, acest contract de închiriere nu cuprinde unul dintre elementele esențiale, respectiv prețul chiriei. O clauză cu privire la acest element esențial avut în vedere de părțile contractante la momentul perfectării convenției este cuprinsă doar în anexa nr.1, neexistând nici oi clauză de nici un fel în cuprinsul contractului inițial cu privire la valoarea chiriei, anexă care a fost semnată doar de către pârâtul, în condițiile în care contractul a fost semnat atât de către pârâtul cât și de către pârâtul.
În același sens, reclamantul subliniază faptul că valoarea chiriei este consemnată în cuprinsul anexei ulterior redactării conținutului acesteia - care este redactat în mod informatic și imprimat, în condițiile în care valoarea chiriei este scrisă cu mâna.
Toate aspectele mai sus menționate sunt de natură să formeze convingerea că singurul scop urmărit de încheierea unui asemenea contract de închirie, fără acordul obligatoriu al Consiliului de Administrație, de către persoane care nu au mandat în acest sens, cu valoarea chiriei indicată doar în anexa la contract, fără a se cuprinde nici cea mai minimală clauză în cuprinsul contractului cu privire la modalitatea de determinare a valorii chiriei, scrierea valorii chiriei cu mâna și indicarea unei valori considerabile, în condițiile în care societatea avea la acea perioadă dificultăți financiare deosebite, simt de natură a frauda interesele societății.
De asemenea, faptul că în aceeași perioadă, numitul, cel care are în contractul ce formează obiectul prezentei acțiuni calitatea de reprezentant al, a încheiat cu societatea 1 contractul de participare la majorarea capitalului social nr. 160 din 29.04.2005 prin care se obliga la plata sumei de 800.000 euro, sumă ce a fost însă achitată numai într-o foarte mică parte.
În aceste condiții, încheierea contractului de închiriere mai sus menționat reprezenta tocmai o sursă de venit pentru a susține că participă la majorarea capitalului social al 1, însă cu bani proveniți tot de la această din urmă societate.
Această afirmație este susținută și de constatările consemnate în raportul de audit privind majorarea capitalului social la 1 T conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 24.04.2005, întocmit de către firma de audit extern -Audit
Astfel, după ce se reține faptul că numitul nu și-a onorat obligațiile asumate prin contractul de participare la majorarea capitalului social nr. 160 din 29.04.2005, în raportul sus menționat se precizează: "nu a fost recunoscută ca aport la majorarea capitalului social suma de 792.302.000 lei ROL (76.230,20 lei RON), sumă care a fost virată de către dl. cu OP nr. 4/16.05.2005, cu destinația "majorare capital 1 T" în contul societății deschis la T, deoarece în aceeași zi, la ordinul domnului a fost virată cu OP 183/16.05.2005, în contul SC - SA T, deschis la Banca -Romena T reprezentând contravaloarea unor plătite în favoarea SC SA T, societate la cadre domnul este administrator.
Analizând apelul, în limita investirii instanței, conform susținerilor formulate în cerere și raportat la dispozițiile art. 294 și art. 295 Cpc. verificând starea de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul este fondat.
În prima instanță, prin cererea introductivă, s-a solicitat de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC - SA, și, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 02/10.06.2005 încheiat între SC - SA în calitate de locator și SC 1 SA în calitate de locatar.
Instanța de fond a reținut că la data de 10.06.2005, între pârâta SC - SA în calitate de locator și SC 1 SA în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 02 având ca obiect spațiul situat în T,. nr.6.
În numele SC 1 SA au participat la încheierea contractului pârâții SA, în calitate de director general și în calitate de director economic, aceștia semnând contractul, chiria a fost stabilită printr-un înscris intitulat "anexa nr.1 la contractul de închiriere nr. 02/10.06.2005" la suma de 97.000 lei lunar, anexă încheiată la 10.06.2005 și semnată din partea SC 1 SA de către în calitate de director general.
În acest context, pârâții, și nu au făcut dovada că au fost împuterniciți de Consiliul de Administrație al SC 1 SA să încheie contractul de închiriere amintit.
Curtea constată că, în prezent, față de SC 1 SA se administrează procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind desemnat ca administrator judiciar Insolvency Management, cauza făcând obiectul dosarului nr. 84/S/2006 al Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În acest sens, s-a depus la fila 51 - 53 dosar de fond nr. 680/2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-, dovada derulării procedurii prevăzute de nr. 85/2006 față de SC I SA.
Reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată societatea SC 1 SA, ca parte semnatară a contractului a cărui anulare se cere și nici pârâții 2 și 3 sau instanța nu au pus în discuție nechemarea în judecată față de aceasta.
Cu toate că pârâții 2 și 3 au semnat contractul în calitate de reprezentanți ai societății, ei și-au pierdut această calitate față de desemnarea practicianului în insolvență, ca urmare a declanșării procedurii cum s-a precizat mai sus.
În acest cadru procesual, prima instanță nu putea pronunța o hotărâre prin care se dispune anularea unui contract, în lipsa părții SC 1 SA care nu a fost niciodată citată în proces, încălcându-se astfel dreptul la apărare al acesteia.
Într-adevăr, în baza principiului disponibilității în procesul civil, în lipsa unei cereri de chemare în judecată, instanța nu putea să dispună introducerea societății falite în cauză.
Cu toate acestea, avea obligația de a verifica, față de principiul opozabilității, al rolului activ și al dreptului la un proces echitabil, condițiile de admisibilitate ale unei atare acțiuni, calitatea procesuală, prin prisma capacității de exercițiu și a interesului legitim născut și actual, atât în persoana reclamantului cât și a pârâților.
Prin urmare, cu toate că reține instanța de fond că lipsește consimțământul SC 1 SA la încheierea contractului, element esențial pentru validitatea unei convenții, în acest cadru procesual lipsește și consimțământul aceleiași societăți de a sta ca parte în proces.
Curtea nu s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate având în vedere că ele sunt veritabile apărări de fond, astfel că sunt analizate în cuprinsul considerentelor.
Unul dintre motivele pentru care s-a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea, la fond, fost cel al invocării nulității absolute a contractului, pentru lipsa consimțământului valabil exprimat al societății SC 1 SA.
Deși, în ceea ce-l privește pe reclamant, invocarea unui motiv de nulitate absolută îi conferă calitate procesuală activă, în ceea ce privește pârâții lucrurile sunt diferite.
Pe de o parte, pârâții 2 și 3 intimații și își invocă propria culpă, în prezentul litigiu.
Astfel, ei au semnat contractul în discuție, în calitate de reprezentanți ai societății, iar în această cauză susțin că nu aveau mandat din partea societății.
Sancțiune față de aceștia ar trebui să fie atragerea răspunderii prevăzută de disp. art. 138 din nr. 85/2006, dar nu pe această cale se poate ajunge la desființarea unui contract.
Atât interesul reclamantei cât și al acestor pârâți este evident în scopul revenirii la situația anterioară contractului, însă aceasta ar trebui să se realizeze cu concursul practicianului în insolvență care reprezintă societatea 1 SA.
În acest sens, dispozițiile cuprinse în nr. 85/2006 statuează, în cuprinsul art. 17, atribuțiile omitetului creditorilor, dintre care este și cea prevăzută la lit. f): să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
Reclamantul nu se încadrează în această dispoziție legală și nici cea constituită de art. 18 din aceeași lege de reprezentant al acționarilor.
Totodată, conform dispozițiilor art. 24 raportat la art. 20 din nr. 85/2006, lit. h, una din principalele atribuții ale administratorului / lichidatorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
Cum lichidatorul desemnat în procedură nu a înțeles să formuleze o astfel de acțiune și nici nu și-a însușit cererea (nefiind parte în proces), nu există o dovadă a autorizării comitetului creditorilor de aof ormula și respectiv, un mandat ulterior dat reclamantului, având în vedere că din dispozițiile art. 77 și urm. din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea disp. art. 109 din același act normativ care stabilesc că, în cazul intrării în faliment se dispune ope legis ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea societății falite, reclamantul nu poate formula în nume propriu o astfel de acțiune.
Faptul că reclamantul este acționar, chiar majoritar, în cadrul SC 1IUNIE SA T, nu îi conferă dreptul de a formula acțiunea de față având în vedere că această societate este supusă procedurii speciale a insolvenței, iar debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare de către judecătorul sindic.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va dmite apelul declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 325/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați și.
Va fi schimbată în tot sentința apelată și, pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, și SC SA.
Raportat la disp. art. 274 Cpc, va obligă reclamantul să plătească pârâtei SC SA suma de 3006,5 Ron cheltuieli de judecată, în fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de SC SA cu sediul în T,-, jud. T împotriva sentinței civile nr. 325/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, cu domiciliul procedural ales în T,-,.15, jud. T, la Cabinet Individual de Avocat și pârâții intimați, domiciliat în T,-, jud. T și, cu domiciliul procedural ales la Avocat din T,-, jud.
Schimbă în tot sentința apelată și, pe fond:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, și SC SA.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei SC SA suma de 3006,5 Ron cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
RED.24. 11 2008
TEHNORED./6 EX/25. 11 2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR:
Se comunică 4 ex. _ SC SA
-
-
-
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu