Anulare hotarare aga Spete. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 368/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.232
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA, în contradictoriu cu intimata SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.13662/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că părțile au depus note scrise la dosar, precum și faptul că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.13662/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA împotriva pârâtei SC SA, prin care s-a solicitat anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 12.05.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că motivele de nulitate a hotărârii AGA sunt neîntemeiate, după cum urmează:
În ce privește măsura revocării administratorului din funcție, în condițiile în care mandatul acestuia expirase, aceasta nu este nelegală deoarece prin această măsură adunarea generală a consfințit pe de o parte activitatea desfășurată de către administrator de la data expirării mandatului și până la data ședinței AGA, aceasta echivalând cu prelungirea tacită a mandatului, iar pe de altă parte s-a urmărit tocmai respectarea dispozițiilor legale și adoptarea unei hotărâri prin care să fie desemnat noul administrator.
Cu privire la alegerea președintelui Consiliului de Administrație de către AGA, tribunalul a apreciat că aceasta nu contravine dispozițiilor legale,în condițiile în care adunarea generală a unei societăți comerciale este organul suprem de conducere a activității, atribuțiile acestuia incluzând conform articolului 1371din legea societăților comerciale și desemnarea administratorilor. Cum președintele Consiliului de Administrație are ca atribuție coordonarea activității consiliului, iar AGA are dreptul să desemneze președintele Consiliului de Administrație, conform articolului 1401alin. 1 din moment ce aceasta "poate mai mult", rezultă că aceasta " poarte și mai puțin".
Cu privire la alegerea directorului general al societății și delegarea atribuțiilor de conducere ale consiliului de administrație către acestea, s-a reținut că pentru aceleași principii și considerente evocate mai sus, nici aceste măsuri nu sunt nelegale, mai ales că acestea nu încalcă dispozițiile legale și nici nu aduc atingere intereselor societare sau drepturilor societății. S- reținut astfel că dispozițiile articolului 1422și articolul 143 din legea societăților comerciale nu instituie o norme legale exprese care să excludă dreptul AGA de a alege directorul general.
Cu privire la pretinsa nelegalitate a modalității în care au fost confirmate actele de administrare ale administratorilor aleși ai societății, tribunalul a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile articolului 117 pct. 6 din legea societăților comerciale,pe ordinea de zi fiind incluse și confirmarea și prelungirea mandatului membrilor Consiliului de administrație și al cenzorilor, aspecte ce au fost supuse dezbaterii acționarilor, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței AGA.
De asemenea, s-a apreciat că în cadrul ședinței AGA a cărei hotărâre este contestată nu s-a discutat și nu s-a modificat actul constitutiv, ci doar actualizarea acestuia (constând în noul cod și includerea într-un singur înscris a contractului de societate și a actului constitutiv anterior), fără a se aduce modificări ale acestuia.
În fine, referitor la nestabilirea unei date de referință de către Consiliul de administrație, tribunalul a constatat că din procesul-verbal al ședinței AGA rezultă că data de referință a fost stabilită la 12.05.2008, astfel că și acest motiv a fost apreciat ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, se arată că, hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, deoarece în ciuda susținerilor reclamantei legate de încălcarea normelor de drept imperativ stipulate de legea societăților comerciale, instanța a făcut o aplicare in extenso a acestor prevederi, după cum urmează:
Apelanta arată că a susținut în fața instanței de fond că hotărârea privind revocarea d-lui G din funcția de administrator și președinte al Consiliului de Administrație este nelegală, deoarece, revocarea acestuia nu se mai impunea, mandatele consiliului de administrație fiind deja expirate.
Numirea unui nou membru în consiliu de administrație și a președintelui a fost nelegală, deoarece mandatul administratorului fiind expirat, nu are eficiență juridică instituția vacanței administratorului, care s-ar fi aplicat doar dacă în cursul unui mandat, un administrator își prezintă demisia sau este revocat. De asemenea, această măsură este nelegală și pentru că președintele Consiliului de administrație nu poate fi ales de adunarea generală ci doar de Consiliul de administrație.
De asemenea, hotărârea privind alegerea directorului general al societății și delegarea atribuțiilor de conducere ale consiliului de administrație către directorul general, susține apelanta, este nulă, în conformitate cu dispozițiile articolului 143 din legea societăților comerciale, deoarece această delegare trebuia să fie expresă, neîndoielnică, să îmbrace forma scrisă și să fie luată de Consiliul de administrație. Sunt amintite în acest context și dispozițiile articolului 1422pct.4 din Legea nr. 31/1990 și se mai susține că s-a acordat directorului general un mandat pe durată nedeterminată, ceea ce contravine caracterului delegării, care trebuie să fie temporară și revocabilă.
Interpretarea dată de instanța de fond lipsește de eficiență atât instituția administrației cât și pe cea a adunării generale, operând astfel un schimb de forțe inacceptabil între entitățile în discuție.
Se mai susține că hotărârile privind confirmarea tuturor actelor de administrare efectuate de administratorii aleși ai societății și cele privind confirmarea actelor efectuate de cenzori sunt nelegale deoarece în convocator nu s-au făcut mențiuni exprese, complete cu privire la aceste puncte aflate pe ordinea de zi, așa cum prevăd dispozițiile articolului 117 pct. 6 din Legea nr. 31/1990.
Hotărârea privind aprobarea noului act constitutiv este nulă deoarece încalcă dispozițiile articolului 117 pct. 7 din legea societăților comerciale,în sensul că în convocator trebuia cuprins întregul text al modificării actului constitutiv. Din convocator însă rezultă că în acesta se fac referiri cu privire la actualizarea actului constitutiv, fără a fi fost publicat textul integral al propunerilor.
Mai mult, aprobarea modificărilor actelor societare trebuia supusă adunării generale extraordinare, iar nu adunării generale ordinare.
În drept, apelanta invocă dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Mai întâi Curtea observă că apelanta nu invocă propriu-zis critici aduse sentinței apelate, ci se rezumă la a reitera motivele de nulitate invocate de aceasta prin cererea de chemare în judecată, fără a preciza expres care sunt încălcările săvârșite de instanță la pronunțarea unei atare soluții.
Or, dispozițiile art. 295 alin. 1 din pr. civ stabilesc că" Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță -".
Cu toate acestea, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel va analiza susținerile apelantei, considerând că acestea sunt critici legate de interpretarea diferită a dispozițiilor legale amintite dată de instanță în raport cu interpretarea propusă de apelanta-reclamantă.
Astfel, cu privire la aspectul revocării numitului domnului G din funcția de administrator și de președinte al consiliului de administrație, în condițiile în care mandatele acordate acestuia expiraseră, Curtea apreciază că în mod corect a considerat prima instanță că o astfel de operațiune decisă prin Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor, nu este nicidecum nelegală.
Dimpotrivă, o atare decizie este necesară în condițiile în care în materie comercială este permisă exercitarea activității de către administrator și pe baza mandatului tacit sau, mai mult, există chiar și instituția administratorului de fapt, care în cazul unui litigiu ar putea fi dovedită cu orice mijloc de probă.
De altfel, apelanta nu arată care anume dispoziție legală ar fi fost încălcată prin Hotărârea AGA referitoare a această dispoziție, ceea ce conduce o dată în plus la aprecierea ca nefondată a acestei critici.
Încălcarea dispozițiilor art. 1401din Legea nr.31/1990 republicată modificată, prin aceea că nu putea numi președintele Consiliului de Administrație, deoarece numai Consiliul de Administrație are acest drept, nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile art. 1371alin. 1 din Legea nr. 31/1990 reglementează că" Administratorii sunt desemnați de adunarea generală ordinară a acționarilor, cu excepția primilor administratori, care sunt numiți prin actul constitutiv".Iată deci că adunarea generală ordinară are, potrivit legii, competența de a numi administratorii, care formează Consiliul de Administrație. Față de împrejurarea că Adunarea generală poate numi Consiliul de Administrație ( adică fiecare membru al consiliului), rezultă că aceasta poate face și" mai puțin",adică să numească președintele acestui Consiliu, neexistând nici o dispoziție imperativă care să interzică acest lucru ( așa cum susține prin întâmpinare și intimata).
În ce privește susținerile referitoare la delegarea directorului general cu atribuțiile Consiliului de administrație, în sensul că aceasta s-ar fi făcut cu încălcarea art. 143 și art. 1422pct. 4 din Legea nr. 31/1990, acestea sunt de asemenea nefondate, așa cum corect a stabilit și prima instanță. Nu este vorba nicidecum de o încălcare a acestor dispoziții ale legii, care nu impun societății comerciale în mod imperativ delegarea atribuțiilor Consiliului de Administrațiedoar de către acest Consiliu( care subliniem că estenumit de adunarea generală ordinară), mai ales în condițiile în care prin Hotărârea adunării generale ordinare s-au numit noii administratori.
Dimpotrivă, necesitatea delegării atribuțiilor Consiliului de Administrație către Directorul General rezultă din împrejurarea că prin amânarea stabilirii conducerii administrative a societății, până la eventuala ședință a noului Consiliu de Administrație, ar putea exista o perioadă de timp în care societatea să nu fie condusă, administrată ( sub pretextul că numai Consiliul de Administrație va putea face acest lucru).
Dincolo de faptul că nu există o dispoziție expresă imperativă care să interzică Adunării Generale Ordinare acest lucru, Curtea reține și faptul că apelanta nu justifică vreo vătămare pentru invocarea acestui motiv de anulare a Hotărârii AGA, vătămare decurgând atât din lege sau actul constitutiv, dar și din atingerea adusă intereselor sale ca și acționar.
Referitor la criticile aduse soluției privind măsura actualizării actului constitutiv al societății, de asemenea, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Nu s-au încălcat dispozițiile art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990 referitoare la conținutul convocării, deoarece actualizarea acestui act constitutivnu presupunea modificăridespre care acționarii nu aveau cunoștință, ci doar acele modificări cuprinse în ordinea de zi detaliată în convocator, de competența Adunării Generale Ordinare. În atare împrejurare, nu era necesară publicarea întregului act constitutiv actualizat, cum susține apelanta, care nu invocă nici de data aceasta o vătămare pentru pretenția sa de anulare a Hotărârii AGA.
Cu alte cuvinte, nu este vorba de propuneri pentru modificarea actului constitutiv despre care acționarii convocați ( în speță apelanta-reclamantă) să nu fi avut cunoștință, ci de o actualizare a actului constitutiv prin renumerotarea activităților cuprinse în Codul și cuprinderea într-un singur act constitutiv ale celor două anterioare ( contractul de societate și statut).
De altfel, netemeinicia acestui motiv de apel rezultă și din faptul că apelanta nu arată care anumemodificaredin actul constitutiv actualizat ar constitui o chestiune de care aceasta să nu fi avut cunoștință în calitatea sa de acționar, adică nu pretinde nici de această dată o vătămare pentru nepublicarea în convocator a textului integral al actului constitutiv actualizat. Susținerea criticii potrivit căreia modificarea actului constitutiv era de competența exclusivă a Adunării Generale Extraordinare și nu Ordinare este nefondată, deoarece, așa cum corect a reținut și Tribunalul, actualizarea actului constitutiv prin Hotărârea a cărei nulitate s-a solicitat nu a presupus modificări de fond, ci doar modificări formale ce nu se circumscriu atribuțiilor exclusive ale Adunării Generale Extraordinare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constatând că din probele administrate în cauză nu rezultă că prin Hotărârile Adunării Generale Ordinare a pârâtei din data de 12.05.2008 s-ar fi încălcat dispoziții imperative ale legii sau ale actului constitutiv, așa cum prevăd dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, va respinge apelul ca nefondat, considerând că sentința apelată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE MUNTENIA SA cu sediul în B, sector 4, nr. 16, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în B, sector 3, nr. 313, împotriva sentinței comerciale nr.13662/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/4.06.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
