Spete pretentii comerciale. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2312/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.231
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC MEDIA SRL, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN ELECTRICE DE TRANSPORT SA, împotriva sentinței comerciale nr.10331/8.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea cererii de suspendare a judecății față de lipsa unei dovezi privind deschiderea procedurii.
Curtea deliberând, față de lipsa unei dovezi privind deschiderea procedurii insolvenței, respinge cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.10331/8.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN ELECTRICE DE TRANSPORT SA, împotriva pârâtei SC MEDIA SRL și s-a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 105.605,62 lei și să plătească dobânda legală pentru această sumă, începând cu data de11.04.2008, până la restituire precum și suma de 3.405 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, reclamanta a efectuat din eroare o plată către pârâtă, la data de 30 ianuarie 2008, iar din totalul sumei astfel plătite, pârâta a restituit doar o parte, rămânând o diferență nerestituită 105.605,62 lei. Întrucât dispozițiile articolului 1092 din Codul civil, stabilesc obligația restituirii sumei plătite nedatorat, tribunalul a admis cererea reclamantei. În ce privește cererea de obligare la plata dobânzii și a cheltuielilor de judecată, tribunalul a reținut că,anterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a înștiințat pârâta că i-a făcut o plată nedatorată, iar aceasta a refuzat să o restituie, fiind astfel în întârziere și totodată în culpă procesuală. Tribunalul a apreciat că data de la care pârâta datorează dobânda legală este 11.04.2008, adică data fixată de reclamantă pentru restituire, prin adresa nr.1025/3.04.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se invocă excepția prematurității depunerii cererii,în raport de împrejurarea că procedura concilierii directe prevăzute de articolul 7201Cod procedură civilă a fost efectuată după introducerea cererii de chemare în judecată, necompetența materială a tribunalului în raport de caracterul civil al litigiului rezultat din invocarea temeiului de drept constând în articolul 992 Cod civil, și din inexistența unor raporturi comerciale între părți.
Pe fond, apelanta consideră că dispoziția privind obligarea la plata dobânzilor este netemeinică deoarece culpa procesuală aparține reclamantei, care recunoaște că din eroare a efectuat plata către pârâtă. Reclamanta nu a făcut dovada că suma nerestituită a fost folosită și rulată de către societatea pârâtă, pentru ca această sumă să producă dobândă.
De aceea, apelanta solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește primul motiv de apel referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, acesta este nefondat, deoarece pârâta nu a justificat vreo vătămare prin efectuarea acestei proceduri ulterior introducerii cererii. Or, dispozițiile art. 7201din pr.civ. au fost reglementate în scopul soluționării amiabile a litigiilor comerciale evaluabile în bani, iar pârâta nu a demonstrat că de la data introducerii cererii (24.04.2008) la Judecătoria sectorului 2 B și până la pronunțarea hotărârii apelate ( 08.10.2008) ar fi dorit soluționarea amiabilă, iar reclamanta ar fi împiedicat acest lucru. De altfel, nulitatea procedurii concilierii sau ineficiența acesteia trebuie justificată de o vătămare deoarece dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr.civ. care stabilesc nulitățile procedurale impun existența unei atare vătămări. Chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin practica sa că nerespectarea unora dintre cerințele art. 7201din pr. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare (ÎCCJ, sec. com. dec. nr. 348/26.05.2005, în Dreptul nr. 10/2005, p. 237). Cum apelanta nu a făcut dovada unei vătămări, rezultă că acest motiv de apel este nefondat.
2. Referitor la motivul de apel privind necompetența instanței argumentat pe împrejurarea că litigiul de față ar fi un litigiu civil iar nu comercial și acesta este nefondat, deoarece în cauză cele două părți sunt societăți comerciale și chiar dacă dispozițiile care reglementează instituția" plății nedatorate" ( art. 992 din civil ) sunt dispoziții cu caracter civil, din punct de vedere subiectiv, litigiul de față purtat între două societăți comerciale are un caracter comercial în sensul art. 56 din comercial.
Mai mult, Codul civil constituie dreptul comun și în raport cu materia comercială, chiar dispozițiile art. 1 din comercial instituind această regulă: "(1) În comerț se aplică legea de față. (2) ea nu dispune se aplică Codul civil". "
Prin urmare, cererea de față, având ca obiect restituirea unei sume de bani, în temeiul susținerii unei plăți nedatorate, între două societăți comerciale, are uncaracter comercial, dat fiind calitatea celor două părți de societăți comerciale, precum și împrejurarea că nu rezultă caracterul pur civil, care l-ar înlătura pe cel comercial, al operațiunii deduse judecății ( așa cum stabilesc dispozițiile art. 4 din comercial). Ca atare, prezumția de comercialitate a operațiunii constând în efectuarea unei plăți nedatorate, între două societăți comerciale nu a fost răsturnată în litigiul de față.
3. Motivul de apel referitor la netemeinicia dispoziției privind obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru suma achitată din eroare de către reclamantă, este de asemenea nefondat, deoarece potrivit art. 994 din civil"Când cel ce a primit plata ( nedatorată- ) a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul cât și interesele sau fructele din ziua plății."
Or, așa cum s-a reținut de către prima instanță, pârâta a fost de rea-credință, deoarece nici după ce a aflat că plata efectuată de reclamantă este nedatorată, aceasta nu a restituit sumele încasate pe nedrept. Data avută în vedere pentru stabilirea momentului la care pârâta a devenit de rea-credință a fost 11.04.2008, dată stabilită cu bună-credință de reclamantă ca dată a restituirii, comunicată pârâtei prin adresa nr. 1025/03.04.2008 (comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire -filele 6-7 din dosarul Judecătoriei sectorului 2 B nr-).
Ca atare, în mod corect, legal și temeinic a stabilit Tribunalul că cel puțin de la acea dată, care reprezintă și o punere în întârziere, pârâta a devenit de rea-credință, motiv pentru care în condițiile art. 994 din civil, aceasta datorează și dobânzi. Mai mult, în materie comercială, debitorul este de drept în întârziere potrivit art. 43 și art. 44 din comercial, astfel că și din acest punct de vedere, motivul de apel invocat de apelant pe aspectul dobânzii, este nefondat.
Împrejurarea dacă pârâta ar fi rulat această sumă de bani, încasată nedatorat de către aceasta sau nu, este lipsită de orice relevanță juridică, de vreme ce dispozițiile art. 992 și art. 994 din civil obligă pe creditoarea care a încasat necuvenit o sumă de bani, la restituirea de îndată, iar după ce aceasta a devenit de rea-credință, datorează și dobânzi.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 din civil va respinge apelul ca nefondat, apreciind că sentința apelată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta SC MEDIA SRL cu sediul în - B, sector 2,-, -B,. A,. 2,. 12, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN ELECTRICE DE TRANSPORT SA cu sediul în B, sector 3,--18, împotriva sentinței comerciale nr.10331/8.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/4.06.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
