Anulare hotarare aga Spete. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.237/12.12.2008
Ședința publică din data de 12 decembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA și pârâta SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 44 din data de 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.44 din 16.04.2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Investiții Financiare M în contradictoriu cu pârâta și prin care reclamanta a solicitat anularea pct.1 al hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor alimentara A din data de 13.12.2007, comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj conform art.7 din Legea nr.26/1990 republicată, a uni copii legalizate de pe hotărârea irevocabilă prin care se va dispune anularea pct.1 al hotărârii adunării generale pentru a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României pe cheltuiala pârâtei, radierea mențiunilor înregistrate în registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj în baza punctului 1 al hotărârii adunării generale extraordinare din 13.12.2007.
Cu privire la primul petit al acțiunii introductive instanța a reținut că în al României partea a -IV-a nr.3583/29.11.2007 a fost publicată completarea comunicării ca urmare a solicitării acționariatului Societatea Comercială și a Societății Comerciale M A, ca atare nu este vorba despre un nou convocator pentru a nouă dată a ședinței AGA, ci pârâta a înțeles să completeze convocatorul publicat în 08.11.2007 prin invocarea solicitărilor celor doi acționari menționați, inclusiv a reclamantei din prezenta cauză.
Ca atare termenul de 30 de zile prevăzut de art.17 alin 2 din Legea nr.- trebuie raportat exclusiv la data publicării convocatorului din 08.11.2007, convocator care adus la cunoștința celor interesați atât ordinea de zi cât și termenul viitoarei ședinței.
În ceea ce privește capătul de acțiune prin care se solicită anularea pct.10 al hotărârii adunării generale din 13.12.2007 instanța a reținut că art.216 din Legea nr.31/1990 nu cuprinde o reglementare expresă a dreptului de preferință în cazul majorării capitalului social.
Pe de altă parte art.98 alin.1 din același act normativ permite inserarea în statutul societăților comerciale a unui drept de preemțiune ca modalitate de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
Astfel, se stipulează în mod expres faptul că "prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor".
Față de aceste considerente, includerea de către societatea pârâtă ca modalitate de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor a unui virtual drept de preemțiune nu vizează în nici un fel ordinea publică sau ordinea societară, astfel încât susținerile reclamantei apar ca neîntemeiate.
Faptul că nu s-a dat o reglementare completă acestei modalități de transmitere a dreptului de proprietate nu poate conduce decât la concluzia că ea nu va putea fi pusă în aplicare, fără însă ca această lacună a hotărârii să-i afecteze în vreun fel valabilitatea.
- la pct.17 al hotărârii adunării generale s-a hotărât ca la art.34 alin.5 teza I din actul constitutiv să se menționeze "data ținerii adunării generale trebuie să fie cu minim 15 zile posterioară datei publicării convocării în Monitorul Oficial al României, menționând și ora".
Această critică reiterează susținerile reclamantei cu privire la caracterul imperativ al termenului de 30 de zile care trebuie să treacă de la data publicării convocării în Monitorul Oficial și până la întrunirea adunării generale.
Art.117 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevede că ținerea adunării generale nu poate avea loc la un interval mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării.
Stabilirea de către pârâtă a unui termen mai redus decât cel consacrat în mod expres de lege nu poate să producă efecte juridice, fiind vorba de o eroare recunoscută de către aceasta și care urmează să fie remediată în cel mai scurt timp posibil.
De altfel, așa cum am arătat anterior, sancțiunea eventual aplicabilă ar fi nulitatea relativă in condițiile dovedirii unei vătămări dar reclamanta nu a furnizat astfel de probe.
- la pct.34 din hotărâre s-a stabilit modificarea art.55 din textul inițial al actului constitutiv cu formularea "în caz de imposibilitate definitivă de executare a mandatului de către unul sau mai mulți administratori, pentru boală sau deces ori incompatibilitate, administratorii rămași, împreună cu cenzorii, deliberând în prezența a 2/3 și cu majoritatea absolută, desemnează un administrator ad hoc și convocată de urgență adunarea generală extraordinară pentru desemnarea unui/unor alți administratori".
În concluzie instanța a apreciat din analiza hotărârii adoptate în 13.12.2007 că ceea ce a vizat reclamanta prin acțiunea sa sunt chestiuni pur formale, respectiv este vorba despre o eroare materială de redactare a convocatorului, considerent pentru care a respins acțiunea.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere analiza comparativă a art.112 alin.1 raportat la art.115 din Legea nr.31/1990 și din care rezultă ca pentru validitatea deliberărilor ambelor forme de adunări generale este necesară, la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin din numărul total de drepturi de vot, Numai în cazul modificării obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau dizolvare se prevede o majoritate de 2/3, însă hotărârea atacată nu vizează astfel de modificări.
Deși a dispus respingerea acțiunii tribunalul nu a putut face aplicarea art.274 pr.civ. întrucât reprezentantul pârâtei nu a depus la dosar contractul de asistență juridică.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel atât reclamanta cât și pârâta, reclamanta solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, a anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din data de 13.12.2007, a comunicării către ORC C-N conform art.7 din Legea nr.26/1990 republicată a unei copii legalizate de pe hotărârea irevocabilă, a radierii mențiunilor înregistrate la Registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj în baza hotărârii AGA din 13.12.2007, iar în situația în care instanța ar trece peste motivul de anulare care vizează nerespectarea procedurii de convocare a adunării generale solicită anularea punctelor 1]0, 17 și 34 ale AGA din 13.12.2007.
În ceea ce privește motivul pentru care a solicitat anularea AGA din 13.12.2007, respectiv încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor art.117 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată, apelanta arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a reținut că termenul de 30 de zile trebuie raportat exclusiv la data publicării convocatorului din 08.11.2007, întrucât convocarea fiind făcută cu mai puțin de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial instanța trebuie să constate vicierea procedurii de convocare.
Astfel, intimata-pârâtă a încălcat art.117 alin.2 din Legea nr.31/1990, text imperativ de lege care reglementează procedura de convocare a adunării generale a acționarilor.
În situația în care instanța de judecată a trecut peste acest motiv de nulitate, apelanta arată că se impunea anularea punctelor 10,17 și 24 ale hotărârii adunării generale extraordinare din 13.12.2007.
Apelanta reclamantă arată că în mod cu totul eronat prima instanță a făcut trimitere la art.216 din Legea nr.31/1990, text care nu are nici o legătură cu dreptul de preemțiune ce a fost instituit în cadrul adunării generale din 13.12.2007, ci se referă la operațiunea de majorare a capitalului social, respectiv la exercitarea dreptului de preferință cu privire la acțiunile emise pentru majorarea capitalului social. Apelanta reclamantă arată totodată că în mod greșit reține instanța de fond și că art.98 alin.1 din Legea nr.31/1990 ar permite inserarea în statutul societăților comerciale a unui drept de preemțiune ca modalitate de transmitere a dreptului de proprietate, apelanta arătând că textul susmenționat nu reglementează nici un drept de preemțiune, arătând doar că dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor.
Întrucât instanța nu a înlăturat pentru un motiv anume argumentele reclamantei privind anularea punctului 10 al hotărârii adunării generale extraordinare din 13.12.2007 apelanta apreciază că cele reținute de către instanță sub acest aspect echivalează cu o nemotivare a hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește anularea punctului 17 al hotărârii adunării generale extraordinare din 13.12.2007 care modifică art.34 alin.3 din actul constitutiv, în sensul că data ținerii adunării generale trebuie să fie cu minim 15 zile posterioare datei publicării convocării în, deși în opinia apelantei raportat la starea de fapt suntem într-o situație clară de hotărâre contrară legii, care se încadrează pe deplin în conținutul art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 totuși prim a instanță a respins și această cerere, apreciind ca fiind o eroare recunoscută de pârâtă și care urmează să fie remediată în cel mai scurt timp posibil, ceea ce în opinia apelantei echivalează cu o nejudecare a acestui capăt de cerere.
În fine, în ceea ce privește anularea punctului 34 alin.1 al hotărârii adunării generale extraordinare din 13.12.2007 care modifică art.55 din actul constitutiv în sensul că adunarea generală extraordinară alege administratorii societății apelante din același considerente arătate în susținerea anulării punctului 17 din hotărârea adunării generale apreciază că soluția instanței de fond de a respinge cererea și de anulare a acestui punct este criticabilă.
Prin apelul formulat pârâta Alimentara AA. a criticat faptul că în dispozitivul sentinței nu s-a hotărât nimic cu privire la cheltuielile de judecată, prin aceasta sentința fiind dată cu încălcarea prevederilor art.274 pr.civ. pârâta apelantă dovedind în mod cert cuantumul onorariului și plata acestuia, prin ordinul de plată și împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Analizând apelurile prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază ca și nefondat apelul reclamantei și ca fondat apelul pârâtei pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul reclamantei se reține că prima critică vizează greșita soluție pronunțată de instanță privind anularea întregului punct din hotărârea adunării generale extraordinare din 13 decembrie 2007. Referitor la acuzația de încălcare a dispozițiilor art.117 alin.(2) din Legea nr.31/1990 referitoare la respectarea termenului de 30 de zile între convocator și ținerea din probele administrate în cauză rezultă că a existat p singură publicare a convocatorului la 8 noiembrie 2007, în termenul legal față de data adunării - 13 decembrie 2007 - și ulterior s-a îndeplinit dorința reclamantei de a completa ordinea de zi, conform dispozițiilor art.1171și completarea propusă a fost publicată la 29 noiembrie, în consecință critica formulată pentru anularea întregului punct 1 cu cele 46 de subpuncte este vădit neîntemeiată.
Cea de-a doua critică vizează reglementarea dreptului de preemțiune al celorlalți acționari când se dorește înstrăinarea acțiunilor deținute sub acest aspect apelanta solicitând anularea punctului 10 din hotărârea.
Chiar dacă preemțiunea, sub denumirea de drept de preferință nu este reglementată de legea nr.31/1990 art.216 reglementează numai dreptul de preferință în cadrul operațiunii de majorarea a capitalului social, din interpretarea textului art.98 alin.(1) teza finală se poate concluziona că este permisă includerea în actele constitutive a reglementării dreptului de preemțiune în cadrul modalităților de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
În ceea ce privește critica adusă punctului 17 al adunării generale care prevede că ținerea adunării generale trebuie să aibă loc cu minimul 15 zile după publicarea convocatorului în Monotorul Oficial, deoarece conform art.177 alin.(2) din Legea nr.31/1990 termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării, aprecierea primei instanțe în sensul că stabilirea de către pârâtă a unui termen mai redus decât cel consacrat în mod expres de lege nu poate să producă efecte juridice, sancționarea eventual aplicabilă putând fi nulitatea relativă este una certă mai ales că reclamanta apelantă nu a furnizat nici un fel de probe în dovedirea acestei vătămări.
În fine susținerea apelantei cu privire la soluția dată de către instanță criticii cu privire la subpunctul 34 în sensul că alegerea administratorilor societății aparține competenței adunării generale ordinare, iar subpunctul 34 menționează că această competență ar aparține adunării generale extraordinare este una corectă, dar se constituie într-o eroare materială, care în nici un caz nu justifică anularea acestui subpunct numai pentru acest considerent.
În ceea ce privește apelul pârâtei Alimentarea aceasta urmează a fi admisă întrucât aceasta a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de reclamantă prin chemarea în judecată, acesteia din urmă revenindu-i culpa procesuală în sensul dispozițiilor art.274 pr.civ. ca și parte căzută în pretenții.
La dosarul primei instanțe odată cu întâmpinarea înregistrată la data de 28 februarie 2008 pârâta a anulat împuternicirea avocațială nr.33 din 18 februarie 2008 acordată avocatului în baza contractului de asistență juridică nr.33 din 18 februarie 2008, precum și ordinul de plată pentru onorariul avocațial în sumă de 11305 lei, pe ordinul de plată, la rubrica "reprezentând" se menționează contravaloarea contractului de asistență juridică nr.33 din 18 februarie 2008.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge apelul reclamantei și admite apelul pârâtei iar raportat la soluția pronunțată în apel în baza prevederilor art.274 pr.civ. reclamanta-apelantă va fi obligată să plătească pârâtei apelante suma de 3570 lei reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă în apel potrivit Ordinului de plată nr.163 din 04.06.2008 aflat la fila 18 de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare M cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței civile nr. 44 din 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj.
Admite apelul declarat de pârâta Alimentara cu sediul în C-N,-, jud. C împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei sume de 11.305 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3570 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./16.12.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Sergiu Leon Rus
