Anulare hotarare aga Spete. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.242/C/2009 -
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - -JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de pârâtaSC" INTERNATIONAL "SRLcu sediul în O,--6, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC" "SRL cu sediul în Târgu M,-/1, jud. M și intimata debitoare SC" 2000 "SRL,-, J -, CUI - - prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1115/F din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - acțiune în anulare -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă SC" INTERNATIONAL "SRL O - consilier juridic, în baza delegației nr.84/21 mai 2009, pentru intimata debitoare SC" 2000 "SRL - lichidator, lipsă fiind intimata debitoare SC" "SRL Târgu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 19,50 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 06.05.2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, Tribunalul Bihora comunicat întreg dosarul de faliment, solicita de instanță, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentului învederează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei, de asemenea solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită instanței admiterea recursului ca fiind legal și temeinic, modificarea sentinței atacate cu recurs și drept consecință, respingerea acțiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale formulate de Cabinetul de Insolvență, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, o repunere a părților în situația anterioară practic nu mai este posibilă, respectiv în ceea ce privește predarea bunurilor la care se face referire. De asemenea mai arată că, atât instanța de fond cât și faptul că aspectele pe care le-a relatat cu privire la factura în baza căreia s-a efectuat tranzacția din 14 ianuarie 2008, pentru a putea duce la identificarea persoanei care a încasat banii, nu au fost luate în considerare de instanță și nici de administratorul judiciar care nu a binevoit a verifica acest fapt. Nu există nici un document financiar contabil și de gestiune din care să se poată stabili existența bunurilor vândute societății recurente. Mai arată și că, toate actele emise de debitor, lichidator sau administrator judiciar, trebuie să cuprindă mențiunea " în insolvență sau în faliment, prin urmare societatea recurentă nu avea de unde să știe situația vânzătorului, primind documentele astfel cum au fost evidențiate și la dosar. Apreciază că se impunea a se face toate demersurile pentru identificarea persoanei responsabile de pe documentul care atesta vânzarea bunurilor, respectiv să se formuleze plângere penală astfel cum s-a formulat și împotriva administratorului societății debitoare, considerând totodată, nelegală solicitarea lichidatorului prin care s-a încălcat prevederile art.1092 și art.1097 Cod civil, prevederi care protejează cumpărătorul de bună credință. În consecință solicită admiterea recursului, învederând instanței că au fost de bună credință în ceea ce privește prețul vânzării cumpărării, respectiv legalitatea acestuia și plata lui integrală.
Reprezentantul debitoarei, lichidator solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, a depus la dosarul cauzei întâmpinare pe care o susține, în sensul că, cererea de anulare a transferului patrimonial efectuat de debitoare către pârâta recurentă a fost formulată în baza art.46 din Legea nr.85/2006, având în vedere că respectivul transfer efectuat în data de 14.01.2008, dată și perioadă în care foștii administratori ai debitoarei nu mai aveau calitatea legală de a efectua astfel de transferuri și tranzacții patrimoniale în numele debitoarei. Mai arată faptul că, lichidatorul a luat act de transferul patrimonial în litigiu, cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară B, în urma căruia s-a încheiat notă de constatare care a fost depusă la data de 16 mai 2008 la dosarul cauzei de către lichidator. În urmare controlului efectuat s-a formulat o plângere penală împotriva debitorului pentru suspiciune de evaziune fiscală, aceasta fiind în cercetare la organele de Poliție. În consecință, apreciază că, recurenta trebuia, prealabil efectuării tranzacției să întreprindă minime demersuri și diligențe în ceea ce privește credibilitatea și seriozitatea debitoarei, în conformitate cu Legea nr.469/2002.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1115/F din 9 decembrie 2008, Tribunalul Bihor - judecător sindic a admis cererile în anulare formulate de lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în O,str. -, nr. 4, -, nr. de înregistrare 1B0182, în contradictoriu cu pârâții SC INTERNATIONAL SRL-sediul în O,--6, jud. B și SC SRL-sediul în Tg.- M,-/1, jud.
A anulat în baza art. 46 din 85/2006 transferurile de bunuri, vânzărilor de bunuri, efectuate de către debitor în valoare de 242.858,78 lei ron către SC INTERNATIONAL SRL O și în valoare de 177.993,41 lei ron către SC SRL- TG. M, efectuate în perioada de după deschiderea procedurii.
Au fost obligați pârâții SC INTERNATIONAL SRL O și SC SRL- TG. M, să restituie bunurile dobândite de la societatea debitoare sau contravaloarea lor.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform art.46 al.1 din 85/2006, "În afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule", iar potrivit art.49 din același act normativ, "1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plăți către creditorii cunoscuti, care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza: a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. (2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia".
Prin sentința nr. 215/04.04.2006 a Tribunalului Bihor, față de societatea debitoare s-a deschis procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, căruia i s-a stabilit îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art.20 din 85/2006.
Ulterior deschiderii procedurii, societatea debitoare a efectuat transferuri de bunuri prin vânzarea lor în valoare de 242.858,78 lei ron către SC INTERNATIONAL SRL O și în valoare de 177.993,41 lei ron către SC SRL- TG. M, fără ca aceste transferuri să fi fost autorizate de judecătorul sindic sau să se încadreze în vreuna din situațiile prevăzute de art. 49 din 85/2006.
Judecătorul sindic a constatat că transferurile de bunuri prin vânzare efectuate de către debitoare s-au făcut cu încălcarea disp.art.46 din Legea insolvenței, fără să fie autorizate de judecătorul sindic, motiv pentru care a admis cererile formulate și a anulat transferurile de bunuri, vânzărilor de bunuri, efectuate de către debitor în valoare de 242.858,78 lei ron către SC INTERNATIONAL SRL O și în valoare de 177.993,41 lei ron către SC SRL- TG. M, efectuate în perioada de după deschiderea procedurii, și în consecință a obligat pârâtele la restituirea bunurile dobândite de la societatea debitoare sau contravaloarea lor, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen și legal timbrat recurenta pârâtă SC" INTERNATIONAL "SRL O, solicitând instanței admiterea recursului ca fiind legal, temeinic și fondat, având în vedere prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale formulate de Cabinetul de Insolvență, aceasta fiind nelegală, netemeinică și nefondată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, societatea recurentă a achiziționat de la SC" 2000 "SRL, la data de 14.01.2008, bunuri, menționate în factura. nr.00187, achitând suma de 65.450 euro, fiind eliberată chitanța atestatoare și liberatoare a plății.
Tranzacția a fost efectuată la data de 14.01.2008, dată la care reprezentantul debitoarei SC" 2000 "SRL cel care s-a identificat pe factură, și-a trecut datele din cartea de identitate, CNP-ul, însă acesta a fost incomplet, și față de acest aspect, apreciază că se putea conduce la identificarea persoanei care a încasat suma din vânzare, fapt care însă, nici instanța de judecată și nici administratorul judiciar, nu a binevoit a-l verifica. Consideră astfel că, atât acest aspect cât și neluarea în considerare de către instanța de fond a apărărilor și motivelor de fapt și de drept, prin întâmpinarea depusă la dosar, sunt motive temeinice de admisibilitate a recursului și de modificare a sentinței recurate.
Se mai arată că, nu există nici un document financiar contabil și de gestiune din care să se poată stabili existența bunurilor vândute, societății recurente, în patrimoniul societății vânzătoare, aceste bunuri apărând doar în urma unui control efectuat de garda Financiară B, la cele două societății, respectiv la recurentă și la societatea debitoare.
Apreciază că nu pot fi trași la răspundere, respectiv obligați la restituirea bunurilor cumpărate sau banii pe care i-a achitat recurenta, în cazul în care s-ar întâmpla astfel, s-ar risca practic să se ajungă în situația de destabilizare financiară, datorită unor erori judiciare sau unei greșite interpretări și aplicări ale legii.
În conformitate cu art.45 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, toate actele emise de debitor, administrator judiciar sau lichidator, trebuie să cuprindă mențiunea" în insolvență sau în faliment"prin urmare societatea recurentă primind actele astfel cum au fost ele evidențiate și în dosar, nu avea de unde să știe recurenta, situația vânzătorului, precizând și că, în conformitate cu art.45 alin.3 din același act normativ, prejudiciile suferite de terții de bună credință, ca urmare a nerespectării obligației debitorului, vor fi reparate de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanți legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea acestuia.
Față de aceste aspecte apreciază că, se impunea ca, atât judecătorul sindic, cât și administratorul judiciar să facă toate demersurile pentru identificarea persoanei de pe documentul atestator al vânzării de bunuri, respectiv să formuleze plângere penală, cum de altfel crede că este cazul administratorului debitoarei împotriva căruia are cunoștință că ar exista o plângere penală împotriva sa.
Totodată, consideră nelegală solicitarea lichidatorului prin care se încalcă prevederile art.1092 și 1097 Cod civil, articole care protejează cumpărătorul de bună credință, iar pe de altă parte, consideră că nu are nici o vină pentru nerespectarea de către debitoare a obligațiilor prevăzute în sarcina sa.
Mai învederează instanței și că, fraudarea creditorilor din prezentul dosar s-a făcut de către reprezentantul debitorului și în nici un caz de către societatea recurentă, care a cumpărat bunurile cumpărate, achitând un preț corect și real și integral, invocând în acest sens buna credință a societății recurente cu privire la legalitatea vânzării cumpărării, în ceea ce privește prețul corect.
În drept au fost invocate prevederile art.299-304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.309 și următoarele Cod procedură civilă, art.1092, art.1097 Cod civil, Legea nr.85/2006 actualizată.
Cabinetul de Insolvență, lichidator al debitoarei SC" 2000 "SRL, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În motivarea întâmpinării arată că, cererea de anulare a transferului patrimonial efectuat de debitoare către pârâta recurentă a fost formulată în baza art.46 din Legea nr.85/2006, deoarece respectivul transfer a fost efectuat în data de 14.01.2008, dată și perioadă în care foștii administratori ai debitoarei nu mai aveau calitatea legală de a efectua astfel de transferuri și tranzacții patrimoniale în numele debitoarei. Mai arată faptul că, lichidatorul a luat act de transferul patrimonial în litigiu, cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară B, în urma căruia s-a încheiat notă de constatare care a fost depusă la data de 16 mai 2008 la dosarul cauzei de către lichidator.
În urmare controlului efectuat s-a formulat o plângere penală împotriva debitorului pentru suspiciune de evaziune fiscală, aceasta fiind în cercetare la organele de Poliție.
Apreciază că, recurenta trebuia, prealabil efectuării tranzacției să întreprindă minime demersuri și diligențe în ceea ce privește credibilitatea și seriozitatea debitoarei, în conformitate cu Legea nr.469/2002.
În drept au fost invocate Legea nr.85/2006, art.18, art.20, e,f, art.25 b,c, art.46, art.47, Legea nr.469/2002 - art.2 (3), Codul d e procedură civilă și Codul comercial.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.46 alin.1 din Legea 85/2006, în afară de cazurile prevăzute la art.49 din lege ori de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Față de debitoarea SC" 2000 SRL, prin sentința nr.215/F/4.04.2004 a Tribunalului Bihors -a dispus deschiderea procedurii insolvenței, iar prin sentința comercială nr.666/F/7.11.2006 a Tribunalului Bihors -a dispus trecerea acestei societăți în procedura falimentului și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Ulterior trecerii în procedura falimentului, debitoarea prin foștii administratori, care nu mai aveau drept de administrare în calitate de reprezentanți ai societății, a vândut societății recurente prin factura 00187/14.01.2008 diverse bunuri și utilaje ale debitoarei în valoare totală de 242.858,78 lei echivalent a sumei de 65.450 euro încasând de la recurentă prețul vânzării bunurilor.
Această vânzare a bunurilor debitoarei efectuată de fostul administrator nu a fost autorizată de judecătorul sindic și nici nu se încadrează în categoria actelor prevăzute de art.49 din Legea 85/2006 cum în mod corect a reținut și prima instanță, iar prețul vânzării nu a fost predat lichidatorului judiciar.
În această situație operațiunea efectuată se încadrează în cuprinsul prevederilor art. 46 din lege, fiind lovită de nulitate.
Lipsa de diligență a recurentei cumpărătoare a bunurilor de a verifica anterior încheierii operațiunii, a situației juridice a debitoarei vânzătoare și a calității persoanei care în numele debitoarei dorea înstrăinarea bunurilor, nu poate fi acoperită prin invocarea bunei credințe atâta vreme cât deschiderea procedurii insolvenței este menționată în registrul comerțului și adusă la cunoștința celor interesați.
Nulitatea prevăzută la art.46 din lege este una expresă și absolută ce nu poate fi acoperită ulterior de către participanți, buna sau reaua credință a executantului falitei neavând relevanță juridică sub aspectul valabilității gestiunii efectuate.
De asemenea nici neînregistrarea în contabilitatea falitei a operațiunii de vânzare a bunurilor nu poate acoperi nulitatea actului atâta vreme cât s-a stabilit fără echivoc că bunurile vândute erau proprietatea debitoarei falite și că operațiunea se încadrează în cele vizate de art.46 din lege.
Nici invocarea de către recurenta cumpărătoare a prevederilor art.45 alin.1-3 din Legea 85/2006 nu pot duce la menținerea operațiunii efectuate, atâta vreme cât recurenta nu a tratat vânzarea cumpărarea cu reprezentantul legal al debitoarei, respectiv lichidatorul judiciar, ci cu fostul administrator fără calitate de reprezentant, căruia nu-i pot fi operabile dispozițiile art.45 din lege invocate de recurentă. De altfel și aceste dispoziții legale arată că eventualele prejudicii create terților de bună credință datorită neaducerii la cunoștință a situației juridice a falitei, vor fi reparate exclusiv de persoanele ce au încheiat actele ca reprezentanți legali ai debitorului fără a fi atinsă averea debitorului.
În consecință, instanța de recurs reține că, motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate urmând că dispună respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat deSC" INTERNAȚIONAL "SRLîmpotriva sentinței nr.1115/F din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 24.06.2009
Jud. fond C-.
Tehnoredact.--/
25.06.2009 / 3 ex.
1 com.__
ORC - de pe lângă Tribunalul Bihor - O,-.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
