Anulare hotarare aga Spete. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 25/A-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Diana Ungureanu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1 și de intervenienții, domiciliat în,-, 7. A,. 5, județul C S și, domiciliat în,-, 7. B,. 5, județul C S, împotriva sentinței civile nr. 167/24.04.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta ATLAS COM, cu sediul în,-, 90, parter, județul C-S și intervenienții FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET, cu sediul în,-, județul C S și, domiciliată în C,-, județul C-S,venite prin strămutare de la Curtea de Apel Timișoara.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de reclamanta AVAS este scutit de plata taxei de timbru.
Apelul declarat de intervenienții și este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. fila 32 dosar - al Curții de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 21.02.2008, concluzii scrise formulate de apelanții-intervenienți.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C -S sub nr. 6097 din 07 septembrie 2005, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bac hemat în judecată pe pârâta ATLAS COM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: constatarea nulității absolute a hotărârile de la ATLAS COM din datele de 22-23.10.2004 și 30-31.12.2004, precum și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente hotărârilor atacate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea pârâtă este o societate pe acțiuni, la care deține un pachet semnificativ de acțiuni și în urma controlului efectuat de organele abilitate ale statului, cu atribuții de control, s-au constatat o serie de nereguli referitoare la adunările generale ale societății comerciale pârâte. S-a precizat că acționarul majoritar nu a fost înștiințat în scris asupra convocării, nu a participat la nici una dintre ședințele adunării generale și nici nu i-au fost comunicate hotărârile emise cu această ocazie.
Pârâta ATLAS COM a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că s-a procedat la convocarea adunării generale atât prin publicarea într-un ziar local cât și în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3835 din 13 decembrie 2005, iar hotărârile au fost, de asemenea, publicate.
În cauză s-a formulat de către, cerere de intervenție principală, respinsă în principiu de instanță și cerere de intervenție accesorie, admisă în principiu ( 165).
Prin sentința nr. 389 din 16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 6097/COM/2005, s-a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea reclamantei, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor a pârâtei ATLAS COM din datele de 22-23.10.2004 și 30-31.12.2004, respectiv actele adiționale la Statutul societății, admițând și cererea de intervenție în favoarea AVAS
Prin decizia civilă nr. 151 din 19.06.2006, Curtea de Apel Timișoaraa admis apelurile declarate de pârâta ATLAS COM și de intervenientul împotriva sentinței susmenționate, care a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleeași instanțe - Tribunalul C-S, cu motivarea de esență că la toate termenele, cauza a fost soluționată în ședință publică, contrar prevederilor imperative ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că acțiunile în nulitatea hotărârilor adunării generale a acționarilor se judecă în camera de consiliu.
După desființarea sentinței, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S, sub nr-.
După începerea judecății, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de (26); s-au mai formulat și cereri de intervenție accesorie în interesul pârâtei de către intervenientele Fundația Română pentru Tineret (36) și (40), cereri admise în principiu de instanță ( 56).
După examinarea cauzei, Tribunalul C - Sap ronunțat sentința nr. 167 din 24 aprilie 2007, prin care a respins excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de pârâtă, a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenientul, ca și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul. Prin aceeași sentință, a admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulate de intervenientele Fundația Română pentru Tineret și și a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva pârâtei ATLAS COM pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor din datele de 22-23.10.2004 și 30-31.12.2004 și a tuturor actelor subsecvente acestora.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că pentru data de 22.10.2004 a fost convocată AGA prin publicarea unui anunț în cotidianul "Sud - Vestul" din Reșița în data de 01.10.2004 și în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3060 din aceeași dată, anunțul fiind afișat și la sediul societății.
Pentru că la data de 22.10.2004 s-a constatat neîndeplinită condiția privind prezența acționarilor, s-a amânat ședința AGA în 23.10.2004, când s-a dispus revocarea consiliului de administrație, numirea altui consiliu și elaborarea unui act adițional la statutul societății conform hotărârii din aceea zi.
Ulterior, pentru data din 30.12.2004 a fost convocată o nouă AGA prin publicarea unui anunț în cotidianul "Sud - Vest" din 14.12.2004 și în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3835 din 13.12.2004, anunțul fiind afișat și la sediul societății.
Ca efect al neîndeplinirii condiției prezenței acționarilor, ședința AGA a fost amânată la 31.12.2004, când s-a dispus modificarea consiliului de administrație, majorarea capitalului social și elaborarea unui act adițional la statutul societății, conform celor hotărâte.
La nici una dintre aceste ședințe AVAS B nu a fost prezentă, fapt ce rezultă și din declarația autentificată dată de.
Excepția de tardivitate a acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată, pentru că reclamanta a invocat ca temei legal încălcarea unei norme imperative, art. 117 alin.4 din Legea nr. 31/1990, fapt ce determină nulitatea absolută, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil.
În schimb, s-a reținut că, pe fond, acțiunea nu este întemeiată, deoarece convocarea celor două adunări generale a acționarilor s-a realizat prin publicarea într-un cotidian local și în Monitorul Oficial, în condițiile legii și ale statutului pârâtei. Art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 este un text supletiv, posibilitatea efectuării convocării într-o formă simplificată, prin scrisoare recomandată, fiind permisă doar dacă nu este interzisă prin actul constitutiv sau alte dispoziții legale. Or, statutul pârâtei, în art.9 lit. b alin. 2 reglementează imperativ modalitatea de convocare, prin înștiințare publică. Interpretarea dată de reclamantă, în sensul că legea ar fi impus necesitatea înștiințării doar prin scrisoare recomandată, contravine statutului societății, iar dispozițiile art. 117 alin. 6 din aceeași lege conduc la concluzia că modalitățile de convocare prevăzute la alin. 4 nu pot fi folosite dacă sunt interzise prin lege sau statut. Înțelesul sintagmei " a putea" este acela de a da permisiunea, dreptul de a face ceva și nu obligația de a face ceva.
Cererea de intervenție în interesul propriu formulată de a fost respinsă, cu argumentul că, fiind președintele - și directorul general al societății la data convocării ședințelor AGA, nu și-ar fi putut invoca propria culpă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat calea de atac intervenienții și ( cerere intitulată de aceștia "recurs" ), care au criticat-o sub următoarele aspecte:
1. instanța a ignorat existența probelor la dosar, care demonstrau că ședința din 22-23.10.2004 era lovită de nulitate, pentru că fusese publicată revocarea ei de către administrator, în cotidianul "Sud- Vest" din data de 16.10.2004 și la sediul societății;
2. este netemeinică reținerea instanței în sensul că actele constitutive ale societății prevedeau forma de convocare prin înștiințare publică. Această regulă a fost introdusă la 27.05.2006, și nu era operantă la data ținerii celor două ședințe din 2004;
3. greșit a fost respinsă cererea de intervenție a lui, cu motivarea că nu își poate invoca propria culpă. Intervenientul invocă și un drept subiectiv, pentru că a fost demis ilegal din consiliul de administrație, printr-o ședință care nu a fost convocată legal și după revocarea convocării inițiale;
4. respingerea cererii de intervenție în interesul reclamantei, formulată de este nemotivată;
5. admiterea cererii de intervenție a Federației Române pentru Tineret și a lui este, de asemenea, nemotivată;
6. interpretarea art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 este ilegală, deoarece adunarea din 22-23.10.2004 a fost revocată prin publicitate, iar instanța aplică un act constitutiv din 2006 unor acte și fapte juridice din 2004, neprecizându-se despre care formă a art. 9 lit. b, alin.2 din statut este vorba.
S-a formulat apel și de către reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, tot în termen legal. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că:
Hotărârea este nemotivată în drept și nu reflectă situația de fapt. La data de 22.10.2004 nu s-a putut ține ședința AGA, fiind amânată pentru 23.10.2004, când comisia de cenzori a constatat că au fost prezenți acționarii deținând 58,577% din capitalul social, fără ca AVAS să participe. La ședința din 31.12.2004, cu participarea a 58,44% din capitalul social, AVAS nu a fost prezentă, pentru că nu a fost înștiințată, deși s-a publicat în Monitorul Oficial convocarea, iar majorarea de capital social s-a făcut nelegal, cu modificarea structurii de participare a în detrimentul AVAS. Cum pârâta este o societate pe acțiuni, cu acțiuni nominative, art.117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la acea dată, impunea obligativitatea convocării numai prin scrisoare recomandată. Întrucât în statutul societății nu era interzisă convocarea prin scrisoare recomandată, rezultă obligația pentru pârâtă de a proceda doar în această modalitate, ci nu prin publicitate.
S-a mai susținut că, potrivit art. 131 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată prin Legea nr. 161/2003, dreptul la acțiune este imprescriptibil, când se invocă motive de nulitate absolută a hotărârilor AGA, ca în speță.
Prin întâmpinările depuse la 31-36, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului și recursului (denumire dată de intervenienți) ca nefondate, cu motivarea de esență că ședințele AGA au fost legal convocate, în condițiile legii și ale statutului, iar interpretarea dată de reclamantă și intervenientă dispozițiilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 este contrară spiritului și sensului ei. S-a mai arătat că intervenientul, nefiind acționar, nu are interes legal în cauză, iar cererea lui este inadmisibilă, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, pentru că a participat la ședințe și nu a votat împotrivă. Aceleași considerente sunt reluate și în întâmpinările formulate de intervenienții și Fundația Română pentru Tineret, care, în plus, au mai susținut că intervenienții nu pot ataca în justiție hotărârile prin care au fost revocați din funcția de administrator.
S-au depus la data de 28.11.2007 concluzii scrise de către intervenienții și, prin care se solicita admiterea căii de atac formulată de aceștia și de AVAS B, cu consecința admiterii acțiunii și a cererilor lor de intervenție, pentru că trebuiau convocate cele două adunări prin scrisoare recomandată, ci nu prin publicitate, justificând și interes în cauză, în calitatea avută, de a respecta dispozițiile imperative ale art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la acea dată.
S-a mai cerut de către pârâtă calificarea căii de atac ca fiind apelul (83) - concluzie împărtășită și de către reclamantă -, pârâta formulând și concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate, interpretarea dată de instanță fiind cea legală, în consonanță cu actele constitutive ce s-au depus la dosar.
Ulterior, prin încheierea nr.3 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, investită cu soluționarea căii de atac, a înaintat dosarul său cu nr. unic de înregistrare - Curții de APEL PITEȘTI, avându-se în vedere încheierea nr. 3959 din 04.12.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție Bad ispus strămutarea cauzei.
Investită fiind cu soluționarea cauzei, curtea a calificat calea de atac formulată împotriva sentinței nr. 167/24.04.2007, pronunțată de Tribunalul C- S, ca fiind apel (ci nu recurs, cum greșit și-au intitulat intervenienții cererea), în temeiul art. 84 Cod proc. civilă, coroborat cu art. 720 ind. 8 Cod proc. civilă. Pentru calificarea cererii drept apel, curtea a avut în vedere faptul că legea specială aplicabilă în materie (Legea nr. 31/1990 ) nu prevede calea de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate în acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale a acționarilor și, astfel, devin incidente dispozițiile codului d e procedură civilă, care prevăd, ca regulă generală pentru litigiile cu caracter comercial (cum este și cauza de față), exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunțate în materie.
La dosar s-au depus alte concluzii scrise, de către pârâtă, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, pentru că au fost respectate prevederile statutare și legale privind convocarea, iar acțiunea este tardivă, în raport de prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, după expirarea celor 15 zile de la publicarea hotărârii adunărilor generale în Monitorul Oficial. S-a mai precizat că nu putea să își invoce propria culpă, că intervenientul a participat la ședințe și nu a votat contra, că administratorii nu pot ataca hotărârile de revocare din funcție, iar hotărârile atacate nu au schimbat cu nimic participarea AVAS la administrarea societății.
S-au depus concluzii scrise și de către intervenienții și, care au reiterat susținerile inițiale, în sensul că legea prevedea în mod imperativ, la cea dată, convocarea prin scrisoare recomandată ci nu prin publicitate, sens în care este și statutul societății, iar intervenienții justifică interes și prin aceea că au fost revocați din funcție prin hotărâri AGA lovite de nulitate, cu atât mai mult cu cât ședința din 22-23.10.2004 fusese revocată prin publicarea acesteia în ziarul "Sud - Vest" din 16.10.2004 și ședința s-a ținut de alte persoane, iar invocarea unei cauze de nulitate absolută înlătură aplicabilitatea principiului reținut de instanță, pentru că se urmărește protejarea unui interes obștesc, nu particular. Lipsa de motivare a soluției de respingere a cererii de intervenție a lui și de admitere a cererilor de intervenție în interesul pârâtei este de natură a conduce la nulitatea sentinței.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, cât și în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză și de apărările intimaților, curtea constată următoarele:
Apelurile reclamantei și intervenienților și sunt nefondate.
În legătură cu apelul reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, se observă că acțiunea sa, privind constatarea nulității absolute a celor două hotărâri AGA din 22-23.10.2004 și 30-31.12.2004, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, a căror pretinsă nerespectare este de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, întrucât ar contraveni unei dispoziții legale imperative. Fiind invocate motive de nulitate absolută, devin incidente dispozițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, care statuează asupra caracterului imprescriptibil al dreptului la acțiune, ce aparține oricărei persoane interesate, ca, de exemplu, deținătorului unui pachet de acțiuni la societatea comercială pârâtă. Apărările formulate de intimați privind tardivitatea formulării acțiunii urmează a fi înlăturate, dată fiind cauza de nulitate invocată, concluzie reținută, de altfel, și de către prima instanță, care a respins excepția invocată de reprezentantul pârâtei, legată de acest aspect.
Însă, susținerile sale, privind nemotivarea hotărârii de către instanța de fond sunt nefondate, avându-se în vedere faptul că în considerentele sentinței au fost redate temeiurile juridice care au stat la baza adoptării soluției, respectiv dispozițiile Legii nr. 31/1990, art. 132, care declară caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute, precum și prevederile art. 117 alin. 4 din același act normativ, al cărui conținut a fost interpretat în sensul aprecierii caracterului permisiv, supletiv al normei analizate, raportat la prevederile actului constitutiv. S-au făcut aprecieri și asupra legitimării procesuale active, reclamanta încadrându-se în ipoteza prevăzută de lege pentru promovarea acțiunii, instanța arătând, pe fond, care sunt argumentele care conduc la înlăturarea interpretării dată de AVAS B textului de sub art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Și în apel s-a reiterat de către reclamantă aceeași poziție privind interpretarea dispozițiilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data convocării celor două ședințe AGA, care prevedea că "dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată.", apreciată ca având un caracter imperativ, în sensul reglementării convocării doar prin scrisoare recomandată, nu prin publicitate, indiferent de reglementarea statutară. S-a mai susținut că această apreciere se impune și în raport de faptul că prin modificările ulterioare s-a reglementat caracterul facultativ al înștiințării prin scrisoare recomandată, legiuitorul introducând și sintagma "și numai prin scrisoare recomandată".
Punctul de vedere al apelantei-reclamante nu poate fi împărtășit, pornindu-se de la interpretarea gramaticală și logică a întregului conținut al art. 117 din Legea nr. 31/1990. Regula generală constă în realizarea convocării adunării generale, prin publicitate și, cu titlu de excepție, prin scrisoare recomandată, dar numai dacă statutul societății comerciale cu acțiuni nominative o permite. Este de necontestat faptul că societatea comercială pârâtă se înscrie în categoria avută în vedere de alin. 4 al art. 117 din Legea nr. 31/1990, situație în care legea lasă la latitudinea sa posibilitatea convocării și într-o altă manieră decât publicarea în Monitorul oficial al României, partea a IV-a și într-un ziar de largă răspândire din localitatea unde își are sediul, însă doar dacă actul constitutiv permite acest lucru. Utilizarea sintagmei "poate" conduce la concluzia că era posibilă convocarea printr-o formă simplificată, dar numai în ipoteza reglementării exprese a acestei modalități prin actul constitutiv. Legea a lăsat la latitudinea acționarilor unei societăți comerciale cu acțiuni nominative stabilirea regulilor aplicabile convocării ședințelor AGA, prin derogare de la regula publicității. Cu alte cuvinte, avându-se în vedere redactarea inițială a alin. 4 al art. 117, legalitatea convocării era supusă strict modalității reglementată prin statut: dacă se prevedea realizarea prin scrisoare recomandată, aceasta constituia singura posibilitate de înștiințare a acționarilor. Modificarea operată ulterior, prin Legea nr. 441/2006, în sensul introducerii conjuncției "și" în conținutul textului de sub art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 se interpretează în sensul că, pentru societățile cu acțiuni nominative, s-a creat dreptul de opțiune pentru legala convocare, fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandată, dacă nu se interzice acest lucru prin statut, fără ca vreuna dintre persoanele interesate să poată contesta calea aleasă pentru înștiințarea acționarilor. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că la data ținerii celor două ședințe, din 22-23.10.2004 și 30-31.12.2004, în statutul societății era prevăzută ca unică modalitate de convocare ( art. 9 alin. 2 lit. b - 97 din dosarul Curții de Apel Timișoara ) înștiințarea prin publicitate, aspect evidențiat și de judecătorul fondului. Redactarea ulterioară a prevederilor art. 9 alin. 2 lit. b din statut, realizată ca efect al hotărârii nr. 1 din 27 mai 2006 AGA extraordinare a societății pârâte, vine să întărească interpretarea de mai sus și să confirme, încă o dată, că singura modalitate de convocare este cea publică, excluzându-se expres, posibilitatea opțiunii.
Pentru toate considerentele redate anterior, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă.
Nefondat este și apelul intervenienților și.
Prima critică adusă sentinței este lipsită de relevanță, în contextul interpretării prevederilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Dată fiind realizarea convocării prin publicitate, pentru ședința AGA din 22-23.10.2004, revocarea nu putea să fie decât simetrică, adică prin respectarea acelorași exigențe referitoare la înștiințarea publică, prevăzută prin regula generală consacrată de art. 117 alin. 1 din lege și prin statut, dovedită a fi fost îndeplinită în cauză ( prin ziar și Monitorul Oficial ). Or, publicarea doar într-un cotidian din zonă și afișarea la sediul social, cu excluderea înștiințării prin Monitorul Oficial, nu răspunde acestei cerințe și nu putea opera o veritabilă revocare, cum pretind intervenienții.
Și cea de a doua critică apare ca nefondată, argumentele fiind deja redate cu prilejul examinării apelului reclamantei. Așa cum s-a arătat, legalitatea convocării s-a raportat la prevederile statutare în vigoare în 2004 ci nu la forma rezultată în urma adoptării hotărârii AGA din 27 mai 2006 ( 42 din dosarul Tribunalului C-S, din rejudecare ). Încă de la adoptarea statutului pârâtei, s-a prevăzut unica modalitate de convocare prin înștiințare publică, prevedere care exclude, de plano, recurgerea la alte forme de convocare. Hotărârea din 2006 nu a făcut altceva decât să sublinieze acest aspect și să excludă opțiunea conferită de lege ( prin introducerea conjuncției "și" ), de a recurge la una dintre cele două modalități. De altfel, nici judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe prevederile statutului după precizările din 2006, ci a avut în vedere reglementarea din actul constitutiv, valabil la data convocării celor două ședințe AGA.
În ceea ce privește cea de-a treia critică, se constată că neinvocarea propriei culpe de către intervenientul a privit strict cererea sa de intervenție în interes propriu, față de care se apreciază drept corectă soluția instanței. În calitatea sa de administrator îi incumba obligația respectării prevederilor statutare și raportat la revocarea convocării. Respingerea cererii de intervenție accesorie s-a întemeiat pe soluția adoptată în privința acțiunii principale; respingerea acesteia atrage aceeași soluție în privința cererii de intervenție făcută în interesul reclamantei.
Același raționament se impune și față de pretinsa nemotivare a soluției asupra celorlalte cereri de intervenție ( în interesul reclamantei, promovată de și al pârâtei, formulată de Federația Română pentru Tineret și - motivele 4 și 5 de apel ), soluția asupra acțiunii principale atrăgând rezolvarea corelativă a cererilor de intervenție accesorie. Considerentele respingerii acțiunii reclamantei au fost redate pe larg și făceau inutilă reiterarea lor, pe cale separată, pentru fiecare cerere de intervenție. S-ar impune, totuși, o subliniere, pentru a se răspunde apărărilor intimaților legată de inadmisibilitatea formulării cererilor de intervenție în interesul reclamantei. Se va observa, astfel, caracterul accesoriu al acestora, și temeiul acțiunii - nulitatea absolută a hotărârilor pentru pretinsa nelegalitate a convocării - intervenienții înscriindu-se în categoria persoanelor interesate avute în vedere de art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Pentru ipoteza formulării unei cereri în constatarea nulității absolute, legea nu mai condiționează admisibilitatea cererii de calitatea de acționar, care să fi lipsit de la ședința AGA sau care să fi votat contra hotărârii, așa cum se cere pentru acțiuni având ca obiect anularea hotărârilor, întemeiate pe alin. 2 al aceluiași text de lege. De remarcat și faptul că nu s-au atacat hotărârile de către administratori sub aspectul revocării lor din funcție, ipoteză pentru care devenea incidentă interdicția prevăzută de art.132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, cât și faptul că prima instanță nu a soluționat pricina prin prisma acestor excepții, invocate în apel.
Nefondată este și ultima critică adusă sentinței, interpretarea dată de judecătorul fondului asupra dispozițiilor art. 117 alin. 4, raportată la data convocării celor două ședințe, fiind legală și temeinică. Argumentele pentru menținerea soluției au fost redate pe larg cu prilejul examinării apelului reclamantei, în sensul aprecierii caracterului obligatoriu al convocării exclusiv prin înștiințare publică, dată fiind prevederea expresă din actul constitutiv, încă din forma inițială, redactarea din 2006 excluzând posibila opțiune între modalitățile de convocare consacrată prin Legea nr. 441/2006. publicitatea convocării atrăgea, prin simetrie, publicitatea revocării tot printr-un ziar de largă răspândire în zonă și prin Monitorul Oficial, iar maniera aleasă de administrator pentru ședința din. 22-23.10.2004, fără respectarea integrală a acestor cerințe conducând la ineficiența revocării.
În concluzie, și apelul intervenienților va fi respins ca nefondat, în baza art. 296 Cod proc. civilă.
Fiind căzuți în pretenții atât reclamanta cât și intervenienții și, vor fi obligați, în temeiul art. 274 Cod proc. civilă, la plata sumei de 1000 lei RON, cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC Com SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1 și de intervenienții, domiciliat în,-, 7. A,. 5, județul C S și, domiciliat în,-, 7. B,. 5, județul C S, împotriva sentinței civile nr. 167/24.04.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta ATLAS COM, cu sediul în,-, 90, parter, județul C-S și intervenienții FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET, cu sediul în,-, județul C S și, domiciliată în C,-, județul C-
Obligă pe apelanți să plătească intimatei-pârâte ATLAS COM, suma de 1000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
8 ex; jud. fond:
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Elena Diana Ungureanu
