Anulare hotarare aga Spete. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul -, în calitate de lichidator al debitoarei - SA, împotriva sentinței comerciale nr. 1112/13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar 2021/2006, în contradictoriu cu pârâta intimată - S & H SRL, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă consilier juridic, pentru intimată avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 40/18.01.2008 reprezentând onorariu avocațial, concluzii scrise, bilet avion, bon fiscal și factură fiscală reprezentând taxă hotelieră.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și în urma rejudecării fondului, admiterea acțiunii principale, fără cheltuieli de judecată, arătând că în speță este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare neonorat, că printr-o expertiză făcută ulterior s-a concluzionat faptul că - SA ar mai avea de achitat o sumă de bani, că în cauză s-a făcut o compensare, deși aceasta nu se putea face printr-o expertiză.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, apreciind că în speță criticile aduse sentinței atacate sunt neîntemeiate. Arată că expertiza contabilă a avut ca obiect stabilirea modalității în care au fost derulate operațiunile și stabilirea sumei datorate de către - SA pe o bază contractuală, arătând că în dosarul nr. 4402/COM/2003, atașat la prezentul dosar, se află depuse în copie la filele 22, 23 și 24, facturile fiscale cu care s-au achitat ratele I, II și III din contractul de vânzare-cumpărare din 15.07.2002. Consideră că hotărârea primei instanțe este motivată, fiind indicată atât starea de fapt, cât și cea de drept, precum și o caracterizare detaliată a actului juridic dedus judecății, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a textelor legale. Solicită acordarea de daune interese și cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei arată nu contestă factura fiscală și chitanța cu care s-a achitat prima, dar în ceea ce le privește pe celelalte două, arată că acestea sunt autofinanțări și fac obiectul unei alte cauze.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1112/13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar 2021/2006, s-a respins cererea formulată de reclamanta - SA, prin lichidator - Reșița, împotriva pârâtei - "S & H " SRL B, privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a activului "baza de producție" aparținând debitoarei - SA încheiat la 15.07.2002, evacuarea pârâtei din activul care a făcut obiectul contractului și plata penalităților de întârziere; s-a respins cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.4402/COM/2003 la data de 3 iulie 2003 - SA, în faliment, prin lichidator a chemat în judecată pe pârâta - " " SRL B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare a activului baza de producție - SA, încheiat la data de 15.07.2002; evacuarea necondiționată din activul baza de producție - SA, iar executarea să se facă fără somație de plată sau fără trecerea vreunui termen; obligarea la plata sumei de 15.503.718.600 lei reprezentând penalități de întârziere conform art.5 pct.2 din contract.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 15.07.2002 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare imobiliară cu plata în rate între - " SRL Reșița, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SA și - " " SRL B pentru suma de 90.000 USD plus TVA-ul aferent în sumă de 17.100 USD în următoarele condiții. Un avans de 30%, respectiv 30.000 USD plus TVA-ul aferent cu termen de plată în termen de 30 de zile de la data semnării contractului și 2 rate trimestriale în sumă de 35.700 USD scadentă la 30.09.2002, respectiv 20.12.2002. Pentru avans și rata scadentă la 30.09.2002 au fost emise facturile nr.-/15.08.2002 și nr.-/30.09.2002, iar predarea activului a fost efectuată în prezența cumpărătorului sens în care a fost întocmit în data de 05.08.2002 procesul-verbal de predare a activului.
S-a mai arătat că în urma verificării evidenței contabile a rezultat că - " " SRL B nu a plătit în avans nici o sumă, din contra, are obligații față de - SA în sumă de 16.362,744 USD ca rezultat al derulării contractului de asociere în participațiune. Contractul reprezintă legea părților, iar nerespectarea obligațiilor uneia dintre părți în acest caz - " " SRL B, atrage rezilierea de drept a contractului și deoarece pârâta a folosit imobilul fără a avea vreun drept asupra acestuia au fost calculate penalități conform art.5.2. din contractul de vânzare-cumpărare în sumă de 15.503.718.600 lei.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.42 din Legea nr.64/1995 republicată, actualmente Legea nr.85/2006.
Pârâta - " " SRL Baf ormulat întâmpinare în dosarul de fond prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că între - SA și - " " SRL B s-a încheiat la 1 decembrie 2001 un contract de asociere în participațiune, iar la 15.04.2002 s-a încheiat un contract de închiriere. Aceste contracte au precedat încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 15.07.2002. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu s-a putut realiza transferul dreptului de proprietate și nu s-a putut autentifica acest contract deoarece terenul și imobilul vândut nu erau intabulate în Cartea funciară, deci reclamanta a vândut ceea ce nu avea. După ce s-a realizat înscrierea în, nu s-a putut autentifica actul fiindcă era înscrisă în o ipotecă execuțională în sumă de 6.359.483.351 lei ROL în favoarea Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială. Reclamanta prin lichidator nu a radiat ipoteca astfel că pârâta nu și-a putut înscrie dreptul de proprietate în Cartea funciară.
Din expertiza contabilă efectuată de expertul G, ordonată de judecătorul sindic, a rezultat că pârâta - " " SRL B mai are de primit de la - SA suma de 39.258,44 USD, deci nu mai datorează nici o sumă cu titlu de preț sau penalități de întârziere.
Prima instanță a reținut că prin încheierea nr.229/JS/08.07.2004 pronunțată în dosar nr.3034/COM/1998 s-a dispus încetarea calității de lichidator a - " SRL Reșița și numirea în calitate de lichidator al debitoarei - SA a SRL Reșița, actualmente - Reșița.
Prin sentința civilă nr.340/JS/21.04.2005 pronunțată în dosar nr.3034/COM/1998 s-a respins cererea formulată de reclamanta - SA prin lichidator împotriva pârâtei - " " SRL B privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a activului "baza de producție" încheiat la 15.07.2002 și evacuarea societății pârâte din acest activ. Societatea reclamantă a fost obligată să plătească pârâtei suma de 80.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în urma relațiilor contractuale derulate între cele două societăți comerciale, - " " SRL B are de primit de la - SA reprezentată prin lichidatorul - Reșița suma de 19.439,35 USD. Astfel Judecătorul sindic a apreciat că acest litigiu a fost stins prin pronunțarea sentinței civile nr.339/JS/21.04.2005 în dosarul nr.3034/COM/1998 prin care - SA, prin lichidator a fost obligată să plătească - " " SRL B suma de 19.439,35 USD.
Împotriva sentinței civile nr.340/JS/21.04.2005 lichidatorul SRL Reșița a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că prima instanță nu a judecat cauza pe fond. Recurentul a precizat că pârâta nu a achitat prețul și de aceea a solicitat anularea contractului iar ipoteca execuțională a fost radiată.
Prin decizia civilă nr.114/24.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.9802/COM/2005 s-a admis recursul declarat de reclamanta SRL Reșița în calitate de lichidator al debitoarei - SA împotriva sentinței civile nr.340/JS/21.04.2005 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul nr.4402/COM/2003, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa apreciat că prima instanță nu a tranșat fondul cauzei având în vedere obiectul cererii introductive.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul C-S sub nr-.
Raportat la cele de mei sus, prima instanță a reținut că între - SA reprezentată prin lichidator - " SRL Reșița (lichidatorul actual fiind - Reșița) și - " " SRL B s-a încheiat la data de 15.07.2002 contractul de vânzare-cumpărare imobiliară cu plata în rate având ca obiect activul din proprietatea - SA compus din "spațiu de producție și utilități, construcții speciale, platformă betonată, utilaje și instalații pentru prelucrarea lemnului, mijloace de producție și obiecte de inventar și terenul aferent spațiului de producție", prețul fiind 90.000 USD.
La punctul 2.1 al contractului părțile au prevăzut că "din prețul respectiv se va scădea suma plătită în avans de către firma - SA " iar prețul va fi plătit în rate conform convenției părților.
La data de 03.07.2003 lichidatorul debitoarei - SA a solicitat Tribunalului C-S - Judecător sindic să dispună anularea contractului, evacuarea cumpărătorului pârât din spațiu și obligarea acestuia la plata penalităților de întârziere.
Prima instanță a apreciat că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost vizat de Judecătorul sindic și este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar pe de altă parte, acest contract a fost precedat de alte două contracte încheiate între aceleași părți, unul de asociere în participațiune și altul de închiriere. Aceste contracte s-au derulat pe perioada stabilită de părți și au generat anumite sume de bani ce au fost plătite de pârâta - " " SRL B, împrejurare ce s-a concretizat în convenția părților potrivit căreia din prețul de 90.000 USD se va scădea suma plătită în avans către - SA.
De asemenea, în dosarul de faliment Judecătorul sindic a ordonat efectuarea unei expertize contabile pentru a se clarifica situația financiară în urma derulării contractelor între cele două firme. Expertiza contabilă a analizat și situația plăților făcute în executarea contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul litigiului. Raportul de expertiză contabilă a concluzionat că pârâta - " " SRL Baa chitat prețul prevăzut în contract, nu mai datorează penalități la contractul de vânzare-cumpărare și nici nu mai are rate restante de achitat din acest contract. Mai mult, în urma derulării celor trei contracte, în procedura insolvenței, s-a stabilit prin expertiză că pârâta - " " SRL B are de primit de la debitoare suma de 19.439,35 USD.
Nemulțumit de constatarea făcută de cei trei experți contabili desemnați în cauză, lichidatorul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, iar prin rezoluția dată în dosarul penal nr.2376/P/2006 la data de 21.03.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei experți contabili, astfel că prima instanță a apreciat că rămâne demonstrat în mod cert că pârâta-cumpărător - " " SRL B și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita prețul activului achiziționat și nu mai datorează penalități de întârziere.
Instanța de fond a considerat că în mod greșit lichidatorul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului, că neplata prețului vânzării nu constituie motiv de nulitate, vânzătorul având în acest caz alegerea între a solicita executarea contractului sau rezoluțiunea lui, astfel că în speță nu poate opera rezoluțiunea contractului deoarece pârâta a achitat prețul și, mai mult, are în calitate de cumpărător o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva vânzătorului. Că această creanță există, în cuantum de 19.435,35 USD, a reținut și Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr.115/24.01.2006 pronunțată în dosar nr.10.031/COM/2005.
Deși lichidatorul debitoarei a arătat că această cauză nu are legătură cu celelalte litigii derulate, Judecătorul sindic a apreciat că există o legătură privitor la cuantumul sumelor și acestea nu pot fi analizate în afara cadrului legal procesual, ori în afara expertizei de specialitate care a lămurit clar situația financiară.
În acest sens, prima instanță a reținut că nu există motive temeinice și legale pentru a dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu consecința evacuării pârâtei din spațiu, având în vedere că nu se poate angaja răspunderea contractuală a pârâtei, fiindcă s-a dovedit că aceasta și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile iar prețul a fost achitat, nemaidatorând penalități, acțiunea promovată de reclamanta - SA prin lichidator - Reșița a fost respinsă ca neîntemeiată, respingând și cererea pârâtei pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -, în calitate de lichidator al debitoarei - SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate pentru netemenicie și nelegalitate, admiterea acțiunii principale, anularea contractului de vânzare-cumpărare a activului baza de producție - SA încheiat în data de 15.07.2002, evacuarea necondiționată, executarea imediată, fără trecerea vreunui termen, obligarea la plata penalităților de întârziere, conform prevederilor art. 5 pct. 2 din contract.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin acțiunea introdusă, la solicitarea creditorilor, cu respectarea prevederilor art. 20 lit. h și j din Legea 85/2006, introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor, a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.07.2002 între - SA, în calitate de vânzător și pârâta intimată, în calitate de cumpărător și revenirea la situația anterioară, cu obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere.
Recurenta consideră că instanța de fond, deși a reținut că "un contract reprezintă legea părților, iar nerespectarea obligației uneia dintre părți, în acest caz, - S & H SRL B, atrage rezilierea de drept a contractului", a respins acțiunea ca neîntemeiată. Apreciază în acest caz că instanța de fond a considerat întemeiată situația în care un activ imobiliar - baza de producție a - SA, ce avea 130 de angajați, să fie vândută cu suma de 30.000 USD, cu obligarea vânzătorului de a restitui 19.439,35 USD.
Se mai arată de către recurentă că între - SA, reprezentantă de lichidator, și - S & H SRL B, la data de 15.07.2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare imobiliară cu plata în rate, având ca obiect activul din proprietatea - SA compus din "spațiu de producție și utilități, construcții speciale, platforma betonată, utilaje și instalații pentru prelucrarea lemnului, mijloace de producție și obiecte de inventar și terenul aferent spațiului de producție" la prețul de 90.000 USD plus TVA. Părțile, de comun acord, au convenit cu plata în rate, în următoarele condiții: un avans de 30%, respectiv 30.000 USD plus TVA, cu scadența la 30 de zile de la data semnării contractului, și două rate trimestriale, în sumă de 35.700 USD scadente la 30.09.2002 și respectiv, 30.12.2002.
Recurenta consideră că în mod nelegal, nejustificat și netemeinic în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă pentru reglementarea situației financiare a celor două societăți, că numai judecătorul sindic poate dispune compensarea unor creanțe. Astfel, deși între - SA și - S & H SRL B s-au derulat relații comerciale, au fost încheiate contracte de comision, de închiriere ori de vânzare-cumpărare, deși între cele două societăți a fost o asociere în participațiune - părțile s-au învoit la 01.11.2001 să pună în comun, în scopul desfășurării unor operațiuni comerciale, urmând ca fiecare parte să participe la beneficiile și pierderile operațiunilor propuse, respectiv - SA să pună la dispoziție utilajele și angajații, iar - S & H SRL B să finanțeze achiziționarea materialelor. Consideră că instanța s-a prevalat de o expertiză comandată, care nu reglementează situația reală și nu poate dispune compensarea unor creanțe cu altele.
Concluzionând, recurenta a arătat că: prețul nu a fost plătit - nu există facturi, chitanțe, ordine de plată; s-a dispus nelegal o compensare în detrimentul creditorilor înscriși la masa credală; s-a vândut o fabrică ce avea 130 de angajați către - S & H SRL B reprezentantă prin administrator El, considerându-se normal și legal ca plata să fie de 30 % din prețul cerut, din care trebuie restituită suma de 19.439,35 USD.
Pe de altă parte, se mai învederează că numitul El, administrator al - S & H SRL B este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelătorie, rupere de sigilii, sustragerea de sub sechestru, distrugere și furt calificat.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta în motivele de recurs formulate solicită casarea hotărârii recurate având în vedere netemeinicia și nelegalitatea ei și admiterea acțiunii formulate de recurenta reclamantă în fața instanței de fond.
Din motivarea în fapt a recursului nu rezultă care ar fi motivele de casare a hotărârii recurate, invocate de recurentă, căci potrivit dispozițiilor art. 304 punctele 1-5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere "1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; 3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2", sau când instanța nu a intrat în cercetarea fondului, ceea ce nu este cazul în speță.
În ce privește netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond invocate de recurentă, este de reținut că aceasta a invocat ca motive de nelegalitate următoarele aspecte:
Instanța de fond a respins în mod eronat acțiunea reclamantei, deoarece pârâta intimată nu a respectat contractul încheiat între părți, pârâta nu a achitat întreg prețul imobilului intitulat "baza de producție", astfel că s-a ajuns ca acesta să fie vândut cu doar 30.000 USD cu obligarea vânzătorului de a restitui19.439,35 USD.
Recurenta mai arată că părțile au convenit ca imobilul în litigiu să fie vândut cu prețul de 90.000 Euro + TVA, cu plata în rate, însă din acest preț pârâta a achitat doar avansul de 30.000 Euro.
Totodată, recurenta a susținut că expertiza efectuată de cei trei experți prin care s-a stabilit că prețul imobilului a fost achitat integral și că recurenta este cea care datorează intimatei pârâte suma de 19.439,35 USD a fost "comandată" și "ordonată" de judecătorul sindic. Această expertiză nu a făcut decât să disculpe judecătorul sindic de rolul activ, pentru că doar acesta putea să dispună compensarea unor creanțe și nu experții.
Ca un ultim argument recurenta a arătat și că administratorul societății pârâte este în prezent cercetat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelătorie, rupere de sigilii, distrugere și furt calificat.
Aceste susțineri sunt nefondate deoarece prețul imobilului denumit "baza de producție" s-a achitat integral așa cum rezultă din facturile nr. -, - și -, depuse la filele 22, 23 și 24 și din ordinele de plată depuse la filele 25, 26, 27 din dosarul de fond nr. 4402/COM/2003.
Aceleași aspecte au fost constate și de expertiza efectuată în cauză de către experții, și.
Astfel, la punctul 4 al raportului de expertiză contabilă este înscris următorul obiectiv "expertiza să stabilească conform contractului de vânzare-cumpărare plățile efectuate de - SRL, diferența de plată și penalitățile datorate conform contractului până la achitarea întregii sume", obiectiv la care experții au răspuns în sensul că potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 15.07.2002, prețul vânzării a fost achitat integral cu facturile nr. -, - și -, fiecare reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35.700 USD.
Tot experții concluzionează că pârâta nu mai datorează penalități la contractul de vânzare-cumpărare și nici nu mai are rate restante de achitat din acest contract.
La capitolul concluzii al aceleiași expertize se arată că în urma relațiilor contractuale derulate între cele două societăți, pârâta - SRL este cea care are de primit de la reclamantă suma de 19.439,35 USD. Așadar nu experții au dispus compensarea sumelor, ci doar au constatat situația plăților derulate între cele două societăți făcând propuneri în consecință către judecătorul sindic.
Este de remarcat faptul că la această expertiză a asistat și expertul, desemnat de recurentă ca expert asistent, și că după efectuarea expertize, recurenta a formulat plângere penală împotriva celor trei experți, iar prin rezoluția din 21 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2376/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus neînceperea urmăririi penale. Reprezentantul societății recurente a precizat personal în cursul cercetării penale că nu înțelege să mai solicite continuarea acestor cercetări față de cei trei experți, ci solicită trimiterea în judecată a administratorului societății pârâte - El pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelătorie, rupere de sigilii, distrugere și furt calificat.
De asemenea, Curtea reține că dispunând efectuarea acestei expertize, judecătorul sindic a dat dovadă de rol activ stăruind în aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât era nevoie de opinia unor persoane specializate în domeniul contabilității.
Totodată, Curtea reține că reclamanta recurentă nu a dovedit cu nici un mijloc de probă, temeinicia susținerilor sale.
Astfel fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în sumă de 3.715 lei reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 1112/13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar 2021/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.02.2008
Tehnored /2 ex./18.02.2008
Instanță fond: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
