Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2232/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IP EXPERT și intimatul, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2232/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva pârâtei, debitoarei - SRL prin lichidator judiciar IP EXPERT și intimatul și în consecință, a obligat pârâta să plătească debitoarei - SRL A suma de 1538,26 lei RON reprezentând despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 24 martie 2004, reclamanta AVAS Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei - SRL A -, solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata debitelor către AVAS în sumă de 469,01 USD, dar nu mai puțin de valoarea nominală de 1.538,26 Ron, reprezentând creanță preluată de CAS A, cu titlul de creanță prioritară a statului nerecuperată în procedura falimentului.
Prin sentința civilă nr. 706 din 20.04.2006, pronunțată de Tribunalul Arad prin judecător sindic în dosarul nr. 3019/2006 a fost respinsă acțiunea formulată, fără cheltuieli de judecată, judecătorul sindic reținând că procedura insolvenței declanșată împotriva societății debitoare - SRL ce a constituit obiectul dosarului 6149/2005 a fost închisă prin sentința civilă 414 din 27 martie 2006, executorie, astfel că formularea acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare după acest moment, este inadmisibilă.
La data de 12 iunie 2006, împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar prin decizia civilă nr. 1473 din 27 nov. 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. -, a fost admis recursul declarat de AVAS B, împotriva sentinței, dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că acțiunea reclamantei împotriva fostului administrator al societății debitoare a fost depusă la poștă anterior datei închiderii procedurii insolvenței, de către judecătorul sindic și, de asemenea, pentru că în cauză a fost citată doar creditoarea și pârâta, fără a fi citată societatea debitoare ori lichidatorul.
În urma înregistrării cererii, în rejudecare după casare cu trimitere, s-a depus de către pârâta, la data de 15 mai 2007, întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii formulată de către reclamanta AVAS B, în motivarea acesteia arătând că în anul 2002 cesionat - SRL numitului, nemaiavând nici o tangență cu firma pârâtă.
Împotriva debitoarei - SRL A s-a declanșat procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată, pe rolul Tribunalului Arad aflându-se Dosarul nr. 6149/2005, lichidator în cauză fiind numit - SRL
În februarie 2006, lichidatorul a depus la dosar "Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei - SA A", din care rezultă că "sunt incidente disp.art. 137 lit.d din Legea nr. 64/1995 republicată, care prevede că se poate antrena răspunderea atunci când organele de conducere ale societății au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Prin "Precizarea de acțiune" depusă la data de 21 mai 2007, reclamanta AVAS Bas olicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate,a lichidatorului judiciar - SA A, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, Primăria Municipiului A și Inspectoratului Teritorial d e Muncă A, totodată a completat motivarea acțiunii considerând că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 lit.d din Legea 85/2006, respectiv art. 137 din Legea 64/1995, având în vedere că administratorul nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Pârâții introduși ulterior în cauză, nu au depus la dosar întâmpinări.
Din probele existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în fapt societatea debitoare - SRL A, se află în procedura insolvenței ce a constituit obiectul dosarului 6149/2005, procedură ce a fost închisă prin sentința civilă nr. 414 din 27 martie 2006.
Împotriva acestei hotărâri a fost declarat recurs ce constituie obiectul dosarului 2952/2006 al Curții de Apel Timișoara, dosar în care la 12 sept.2006 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, apreciindu-se că soluționarea lui atârnă de soluționarea irevocabilă a dosarului 3019/2006 având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare - SRL
În privința antrenării răspunderii pârâtei în condițiile art. 138 din Legea 86/2006, judecătorul sindic a constatat că reclamanta creditoare a invocat inițial dispozițiile art. 137 lit. e din Legea 64/1995, constând în împrejurarea că pârâta nevirând la fondul național unic de asigurări de sănătate, sumele reținute de la angajații societății în calitate de asigurați, în temeiul prevederilor art. 55 din OUG 150/2002, se face vinovată de săvârșirea faptei de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice.
Judecătorul sindic a constatat că ulterior, prin precizarea de acțiune, reclamanta creditoare AVAS B și-a completat motivarea acțiunii formulate împotriva pârâtei considerând că aceasta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea 85/2006, constând în neregulile existente în contabilitatea societății debitoare, respectiv împrejurarea că pârâta nu a predat arhiva contabilă a societății debitoare, ultimele declarații fiscale fiind aferente perioadei decembrie 2003.
În dovedirea acestei susțineri, reclamanta a invocat și dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin.2, precum și cele ale art. 134 alin.1 și 2, și art. 181 din Legea nr. 31/1990, precum și dispozițiile art. 11 alin.4 din Legea 82/1991, potrivit cărora administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, și tot aceștia poartă răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității.
Reclamanta a depus la dosar în susținerea acțiunii doar Raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat încetarea de plăți a debitoarei întocmit de către lichidatorul judiciar - SA, raport ce nu a fost contestat de către pârâtă.
Raportul mai sus arătat întocmit în februarie 2006 relevă împrejurarea că deși pârâta s-a apărat prin actul adițional încheiat cu numitul la 14 iunie 2002, potrivit căruia a cesionat acestuia toate părțile sociale ale societății, pârâta retrăgându-se din societate, acest act nu a fost menționat în evidențele ORC, în aceste evidențe neoperându-se nici o modificare privind sediul social al debitoarei.
Raportul lichidatorului judiciar relevă că debitoarea nu i-a predat arhiva contabilă, toate informațiile în acest sens fiind obținute de pe site-ul Ministerului d e Finanțe, aceste informații relevând că ultima declarație privind obligațiile de plată față de bugetul de stat au fost depuse în decembrie 2003.
Același raport, a reliefat împrejurarea că informațiile financiare obținute despre debitoare au reliefat că aceasta a lucrat pe pierdere încă din cursul anului 2001, la finele acestuia înregistrând o pierdere de 87.361.000 lei, fără ca în aceleași evidențe fiscale să existe dovezi referitoare la bunuri în averea debitoarei supuse impozitării.
Raportul lichidatorului judiciar a mai evidențiat că valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul preliminar este de 28.563,22 Ron, toate fiind de natură bugetară, și că informațiile deținute i-au permis să concluzioneze doar asupra săvârșirii faptei prevăzute de art. 137 lit. d din Legea 64/1995, având în vedere că ultima declarație depusă de debitoare privind obligațiile de plată la bugetul de stat a fost din decembrie 2003.
Având în vedere această stare de fapt ce rezultă din raportul lichidatorului judiciar, stare de fapt ce nu a fost contestată de către pârâtă și împrejurarea că nu poate fi reținută apărarea formulată referitoare la cesionarea părților sociale, și respectiv retragerea din societatea debitoare din iunie 2002, judecătorul sindic a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 137 lit. d din Legea 64/1995, lege incidentă în cauză față de data înregistrării acțiunii reclamantei.
Judecătorul sindic a stabilit, în contextul mai sus arătat, că pârâta în calitate de administrator al societății debitoare, calitate în care avea obligația organizării și ținerii contabilității societății debitoare, și gestionării patrimoniului acesteia, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ce se va considera a fi săvârșită ca urmare a faptului că pârâta nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societății întocmite până la momentul deschiderii procedurii insolvenței, iar din informațiile fiscale obținute de către lichidatorul judiciar a rezultat că societatea debitoare nu a mai depus declarații fiscale potrivit legii, din decembrie 2003.
Judecătorul sindic nu a putut reține apărarea formulată de către pârâtă privind efectele actului adițional autentic încheiat în 14 iunie 2002, referitor la retragerea sa din societate și cesiunea părților sociale către pârâtul, deoarece pentru acest act nu s-a formulat cerere de înscriere de mențiuni la Registrul Comerțului în condițiile dispozițiilor Legii 26/1990, pentru ca să dobândească efectul opozabilității față de terți, inclusiv față de organele fiscale și creditorii societății debitoare.
Pentru aceste motive judecătorul sindic a considerat că obligația ținerii contabilității societății debitoare îi revenea în continuare pârâtei și, văzând că aceasta nu a fost îndeplinită, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 137 lit. e din Legea 564/1995 invocate de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță, deoarece reclamanta nu a făcut dovezi în sensul deturnării ori ascunderii de către pârâtă a unei părți din activele societății debitoare, nici în ceea ce privește reținerea și nevirarea către Fondul unic de asigurări de sănătate, a contribuțiilor salariaților săi.
Văzând că dispozițiile art. 137 alin.1 din Legea 64/1995. prevăd posibilitatea ca pârâții - membri ai organelor colective de conducere ale societăților debitoare să suporte o parte din pasivul acestora, iar suma solicitată de reclamantă, în vederea obligării pârâtei, reprezintă, în mod cert o parte a acestui pasiv, concretizat în valoarea creanței creditoarei reclamante, și această valoare nu a fost contestată de către pârâtă, acțiunea reclamantei a fost admisă pentru suma cerută de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, arătând că în anul 2002 concesionat firma - SRL A numitului, iar la predarea firmei a predat acestuia și toate bunurile, inclusiv arhiva, că i-a atras atenția numitului cu privire la transcrierea firmei pe numele său, dar că nu l-a obligat nimeni în acest sens. Se mai arată că a predat organelor de control copii după actele de cesiune și întrucât numitul nu a vrut să intre în legalitate, l-a somat să părăsească spațiul, recurenta fiind proprietara acestuia. Astfel, arată că numitul s-a mutat pe aceeași-, iar după un timp a dispărut.
Recurenta mai arată că la 2 ani de la cesionarea firmei, concubina numitului a preluat arhiva firmei, că în cursul celor 5 ani de la cesionarea firmei a prezentat persoanelor interesate actul de cesiune, menționând că lichidatorul nici nu s-a deplasat pe-, adresă la care din 24.12.1994 a funcționat doar alimentara non-stop.
completare la motivele de recurs, pârâta - filele 10-11 dosar - a solicitat admiterea recursului și anularea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a arătat că a fost asociata - SRL până în anul 2002 când a cesionat societatea numitului, actele fiind întocmite în formă autentică la Biroul Notarului Public din A, str. - nr. 2, după care a predat actele originale ale societății, arhiva contabilă, ștampila, noului asociat - numitul. Arată că acesta avea obligația conform art. 204 din Legea 31/1990, art. 22 alin. 1 din Legea 26/1990, ca în termen de 15 zile de la semnarea acestor acte, să se prezinte la Oficiul Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor privind preluarea societății.
Recurenta arată că după 4 ani de la cesiune, a aflat că numitul nu a făcut mențiunile necesare la ORC, motiv pentru care recurenta arată că a solicitat Oficiului Registrului Comerțului efectuarea acestor operațiuni, dar a fost refuzată pe motiv că nu mai deține ștampila societății și nici o calitate în cadrul firmei.
Referitor la cererea de angajare a răspunderii, recurenta arată că era necesară și chemarea în judecată a numitului, care nu a fost citat deloc, menționând că nu cunoaște motivul pentru care este obligată să plătească despăgubiri către - SRL, cu atât mai mult cu cât din raportul și actele depuse la dosar rezultă că ultimele acte au fost depuse în decembrie 2003, dată la care recurenta nu mai avea acces la documentele societății și nu se menționează cine le-a depus.
În drept a invocat dispozițiile art. 299-308 Cod procedură civilă, Legea 31/1990 și Legea 26/1990.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea constată că recursul formulat de pârâta este întemeiat, motiv pentru îl va admite pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Lege, deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății
Motivul de recurs nu poate fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat în precedent.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
De asemenea, determinant este faptul că recurenta așa cum a precizat atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, a cesionat părțile sale sociale către numitul și s-a retras din societatea debitoare încă din anul2002, prin actul adițional încheiat la 14 iunie 2002 în fața notarului public.
În acest context, este evident că nu mai deținea asupra sa după patru ani de la această cesiune actele contabile ale societății.
Astfel, judecătorul sindic a reținut în mod netemeinic și nelegal că obligația ținerii contabilității în conformitate cu legea îi revine în continuare recurentei, deoarece actul autentic prin care a cesionat părțile sale sociale nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului pentru a fi opozabil terților, deoarece problema de drept care se impunea a fi cercetată de judecătorul sindic în această situație nu este aceea a opozabilității față de terți, ci a culpei pentru neținerea contabilității, culpă care a fost reținută eronat în sarcina pârâtei recurente, precum și a legăturii de cauzalitate între neținerea contabilității de către aceasta și ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, legătură ce nu a fost dovedită în cauza de față.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate mai sus, se va admite recursul formulat de pârâta, se va modifica sentința recurată și se va respinge cererea formulată de reclamanta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, privind antrenarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2232/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică sentința recurată și respinge cererea formulată de reclamanta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.02.2008
Tehnored /2 ex./06.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
