Anulare hotarare aga Spete. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
SENTINȚA NR. 3
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe reclamant " SERV " și pe pârât " INTERNATIONAL ", având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că reclamata cât a depus completare la notele scrise iar dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea apelantei de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.11.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 07.12.2009, când:
INSTANȚA
Asupra acțiunii în anulare de față;
Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului V, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta " SERV", cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat " ", din B,-, etaj 1,. 2, sector 1, în contradictoriu cu pârâta " INTERNAȚIONAL", cu sediul în B,--A, parter,. 1, sector 1.
A dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 28.927,30 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea lucrărilor neachitate conform Actului adițional nr. 1 din 20.12.2006 la Contractul de execuție lucrări nr. 101 din 02.06.2006.
A dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 34.710 lei fără TVA, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.433 lei fără TVA, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 13.641 lei fără TVA, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul arbitral a reținut următoarele:
Prin acțiunea arbitrală nr. 1 din 02.10.2008, reclamanta " SERV" cu sediul social în, str. -, --9,. 1,. 7, jud. I, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI -, reprezentată prin administrator, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat " ", în B,-,. 1,. 2, sector 1, solicitat obligarea pârâtei " INTERNAȚIONAL" cu sediul în B,--A, parter, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-; CUI -, reprezentată prin administrator, la plata sumei de 81.434,4 lei, reprezentând rest de achitat din contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă, conform Contractului de execuție de lucrări nr. 101 din 02.06.2006 și a Actului adițional nr. 1 din 20.12.2006 și a facturii - din 19.04.2007, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 92.494,22 lei reprezentând penalități de întârziere, conform contractului, suma compusă din 74.593,91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturii nr. -/19.04.2007 și 17.900,31 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturii nr. -/19.04.2007, până la momentul achitării efective a debitului. A solicitat cheltuieli arbitrale.
La termenul din data de 23.01.2009, Tribunalul Arbitral a solicitat precizări cu privire la pretențiile formulate în acțiune, iar prin precizările acțiunii aflate la fila 119 din dosar, reclamanta arată că penalitățile de întârziere sunt în cuantum de 103.849,91 lei, calculate până la 31.12.2008, așa cum rezultă din calculul penalităților anexate.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, în baza Contractului de execuție de lucrări nr. 101 din 02.06.2006 și a Actului adițional 1 din 20.12.2006, încheiat între " SERV" și " INTERNAȚIONAL", a executat lucrarea "Modificare traseu conducte gaze naturale, termoficare și apă industrială", amplasat în județul V, localitatea V, zona stația.
Lucrările efectuate conform Contractului nr. 101 din 02.06.2006 au fost recepționate și achitate integral. Pentru lucrările executate în baza Actului adițional nr. 1 din 20.12.2006, s-au emis următoarele facturi nr. - din 21.12.2006, nr. - din 12.02.2007, - din 19.04.2007, - din 19.04.2007 și - din 30.07.2007.
A susținut că pârâta a achitat contravaloarea facturilor nr. - din 21.12.2006, nr. - din 12.02.2007, nr. - din 19.04.2007 și nr. - din 30.07.2007 și a achitat parțial factura nr. - din 19.04.2007, rămânând un rest de achitat din această factură în sumă de 81.434,4 lei.
Se invocă dispozițiile art. 16.1 din contractul de execuție, potrivit căruia achizitorul avea obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la eliberarea facturii, precum și dispozițiile art. 16.6 din același contract, în care se arată că acesta se va considera terminat când procesul de recepție finală a fost semnat de către comisia de recepție.
Întrucât procesul final de recepție a fost semnat fără obiecții, iar reclamanta și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile contractuale, consideră debitul și penalitățile aferente ca fiind datorate.
Cu privire la penalități, sunt invocate dispozițiile punctului 5 din Actul adițional nr. 1 din 20.12.2006, care prevede perceperea de penalități de întârziere de 0,12% pe zi,în cazul întârzierii plății, având în vedere că pârâta nu a achitat integral factura nr. - din 19.04.2007, rămânând un rest de achitat în sumă de 81.434,4 lei, iar factura nr. - din 19.04.2007 a fost achitată cu întârziere.
S-a precizat că s-a încercat soluționarea acestui litigiu pe cale amiabilă, fiind respectată procedura prev. de art. 720 indice 1, din Codul d e procedură civilă,conform rezultatului concilierii consemnat în procesul-verbal din data de 09.05.2008.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 43 Cod comercial, art. 969-970 din Codul civil, art. 340 și urm. din Codul d e procedură civilă și art. 10 și urm. din Regulile de procedură arbitrală.
În susținerea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin cererea arbitrală, a fost numit arbitru domnul.
Au fost anexate cererii arbitrale, Contractul de execuție de lucrări nr. 101 din data de 22.06.2006, Actul adițional nr. 1 din 20.12.2006, facturile fiscale nr. - din 19.04.2007, - din 19.04.2007, extrase de cont din 09.06.2008 și 06.08.2007, centralizatorul situațiilor de lucrări, situația penalităților calculate de " SERV" calculate până la 31.07.2008, convocarea la conciliere directă din 17.04.2008, confirmarea participării la concilierea prealabilă, proces-verbal cu privire la rezultatul concilierii din 09.05.2008, referat de prezentare în vederea recepției la terminarea lucrărilor, proces-verbal de predare-primire din 08.02.2008, proces-verbal de terminare a lucrărilor din 14.12.2006, proces-verbal de terminare a lucrărilor din 08.02.2008.
La termenele ulterioare, reclamanta a depus facturile cu nr. - din 21.12.2006, nr. - din 12.02.2007 și - din 30.07.2007 și extrase de cont din data de 28.07.2006, 05.12.2006, 29.12.2006, 16.03.2007, 07.05.2008, 02.07.2007, contract de furnizare servicii 13/2006, situația penalizărilor calculate de " SERV" până la data de 23.01.2009, situații de lucrări și centralizatoare ale situațiilor de lucrări.
Pârâta, față de acțiunea arbitrală formulată de reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât suma de 81.434,4 lei nu este datorată și nu sunt datorate nici sumele de bani solicitate cu titlu de penalități.
Astfel, scăzând din cuantumul facturii - din 19.04.2007, plata efectuată la data de 02.07.2007 de 142.303,91 lei precum și suma de 52.508,1 lei reprezentând restul rămas în patrimoniul reclamantei din avansul plătit în baza facturii nr. - din 21.12.2006, în valoare de 218.777 lei, din care s-a decontat 91.689,9 lei potrivit facturii nr. - din 12.02.2007 precum și 74.579 lei potrivit facturii nr. - din 19.04.2007, rămâne o diferență de plată de 28.926,74 lei.
Se susține că suma de 28.926,74 lei este evidențiată în actele contabile ale " INTERNAȚIONAL" potrivit documentelor anexate la întâmpinare.
Cu privire la amânarea plății sumelor restante respectiv 28.926,74 lei, rest neachitat din factura nr. - din 19.04.2007 și 23.930,9 lei contravaloarea facturii - din 19.04.2007, arată că în conformitate cu dispozițiile art. 15.5 din contract, reclamanta avea obligația să constituie garanția de bună execuție în cuantum de 5% din prețul contractului prin rețineri succesive la sfârșitul fiecărei luni de facturare. Se susține că reclamanta și-a încălcat obligația stabilită, deoarece a efectuat o singură reținere, de 7817 lei, prin factura - din 21.12.2006.
Cuantumul garanției de bună execuție ar fi trebuit reținut din contravaloarea lucrărilor facturate, care, la data de 19.04.2007, era în sumă de 65.529,86 lei. Suma rămasă de restituit era de 57.712,86 lei, care nu a fost niciodată reținută de către reclamantă.
Pe cale de consecință, pârâta prevalându-se de excepția neexecutării contractului de către reclamantă care și-a încălcat obligația stabilită în sarcina sa potrivit art. 15.5 din contract, a încetat efectuarea plăților către aceasta.
Cu privire la recepția lucrărilor de construcție, sunt invocate dispozițiile art. 1 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Guvernului 273 din 1994, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora recepția se realizează în două etape: la terminarea lucrărilor și la expirarea perioadei de garanție.
La data formulării întâmpinării, perioada de garanție nu era expirată și recepția finală nu fusese efectuată. În aceste condiții, nu poate fi primită susținerea reclamantei că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, privind constituirea garanției de bună execuție.
În concluzie, se susține că restul de plată în cuantum de 81.434,4 lei potrivit facturii nr. - din 19.04.2007, a cărui plată reclamanta o solicită prin cererea sa, nu este datorat, având în vedere că reclamanta "deținea în patrimoniul său un rest de avans deja plătit de " INTERNAȚIONAL", ce nu a fost dedus din valoarea totală a facturii - din 19.04.2007.
Cu privire la sumele solicitate cu titlu de penalități, pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere,deoarece întârzierile la plată nu s-au înregistrat din vina exclusivă a pârâtei, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prev. de art. 15.5 din contract, cu privire la constituirea garanției de bună execuție.
S-a invoca principiul de drept "accesorium sequitur principale", având în vedere că debitul principal nu este datorat și în consecință nu sunt datorate nici penalitățile de întârziere.
Apărarea pârâtei este întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie și Agricultură V, art. 340 și urm. din Codul d e procedură civilă, Ordinul nr. 595/2007, nr.HG 273/2004. S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba cu martori și orice alte probe ar rezulta din dezbateri.
A numit ca arbitru pe domnul.
Au fost depuse acte în susținerea poziției pârâtei privind lucrările executate, facturile întocmite și plățile efectuate, notificare privind recepția finală a lucrărilor, proces-verbal de recepție finală din 19.02.2009, centralizatorul situației de lucrări executate de " GRUP", contractul de execuție de lucrări din 22.03.2007 încheiat cu " GRUP"
S-a solicitat plata cheltuielilor arbitrale.
La data de 06.03.2009, pârâta a formulat precizări în care a arătat că lucrările efectuate de reclamantă conform contractului și actului adițional sunt în valoare de 703.360,01 lei, compusă din 683.250 lei contravaloare lucrări executate potrivit situației de lucrări și 20.110 lei contravaloare țeavă metalică.
Cu privire la penalitățile în cuantum de 103.849,91 lei, solicitate de reclamantă prin precizările la acțiune, pârâta arată prin precizările depuse la fila 162 din dosar că aceste penalități nu sunt datorate, că nu a fost reținută garanția de bună execuție în cuantum de 57.712,86 lei, calculul și valoarea penalităților pornesc de la un debit fără a se ține seama de valoarea rămasă din avans, reclamanta nu a ținut seama de prev. art. 20.3 din contract, coroborate cu art. 5 din Actul adițional nr. 1 din 20.12.2006, care stabilesc penalitățile la valoarea de 0,12% pe zi de întârziere pentru primele 10 zile de întârziere și de 0,2% pentru următoarele, nu există vină exclusivă a " INTERNAȚONAL", deoarece reclamanta nu a ținut cont de avansul plătit și de garanția de bună execuție și a calculat penalități de întârziere peste valoarea debitului, în dezacord cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2003 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
S-au administrat probe cu înscrisuri.
Ambele părți au depus concluzii scrise și dovezi privind cheltuielile arbitrale.
Din probele administrate, Tribunalul Arbitral reține următoarele:
La data de 02.06.2006 s-a încheiat Contractul de execuție lucrări nr. 101 între reclamanta " SERV" V și pârâta " INTERNAȚIONAL" La data de 20.12.2006 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări nr. 101 din 02.06.2006. Contractul, precum și actul adițional, aveau în vedere executarea lucrărilor de modificare a traseului conducte gaze naturale, termoficare și apă industrială.
Prin actul adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări 101/02.06.2006, părțile au convenit (pct. 4) ca prețul total al lucrărilor să fie 875.110 Ron, din care pârâta (respectiv autoritatea contractantă) să plătească reclamantei (executantului) un avans de 25% la data semnării contractului, reprezentând suma de 218.777 Ron.
Reclamanta a început executarea contractului, emițând facturile: ff - din 21.12.2006, ff - din 12.02.2007, ff - din 19.04.2007, ff - din 19.04.2007 și ff - din 30.07.2007.
După executarea lucrărilor, s-au încheiat: procesul-verbal de terminare a lucrărilor nr. 16 din 08.02.2008, iar în timpul acestei judecăți procesul-verbal de recepție finală nr. 57 din 19.02.2009. aceste procese-verbale de recepție confirmă realitatea efectuării lucrărilor din punct de vedere cantitativ și calitativ, ceea ce presupune că acestea au fost executate de către reclamantă și acceptate de către pârâtă.
Așa cum recunoaște însăși pârâta, aceasta a achitat integral facturile ff - din 21.12.2006, ff - din 12.02.2007, ff - din 19.04.2007 și ff - din 30.07.2007. din factura ff - din 19.04.2007 în valoare de 223.738,31 Ron, pârâta a achitat suma de 142.303,91 Ron; contravaloarea lucrărilor executate menționate în această factură este de 298.317,75 lei, însă a fost stornată suma de 25% din avansul achitat, de 74.549,44 lei. Factura nr. - din 21.12.2006 în valoare de 218.777 lei fără TVA a reprezentat avansul de 25% din valoarea lucrării, așa cum părțile stabiliseră prin actul adițional; această factură a fost achitată integral de către pârâtă.
Celelalte facturi mai sus menționate au reprezentat contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă. Prin urmare, conform acestor facturi, suma totală a contravalorii lucrărilor executate este de 685.187,35 Ron (20.110 Ron conform facturii - din 19.04.2007, 366.759 Ron conform facturii - din 12.02.2007, 298.317,75 Ron conform facturii - din 19.04.2007).
Plățile efectuate de pârâtă, respectiv contravaloarea avansului și plata celorlalte facturi, însumează 656.260,61 Ron.
În consecință, suma restantă pe care pârâta trebuie să o achite reclamantei este de 28.927,30 Ron.
Tribunalul, ajungând la această concluzie, a avut în vedere chiar actul de sesizare al său, respectiv acțiunea reclamantei, acțiune prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând restul de achitat din contravaloarea lucrărilor efectuate conform facturii - din 19.04.2007.
De altfel, la termenul din 20.02.2009 părțile au recunoscut ca fiind achitată suma de 656.620 lei din totalul sumei facturată pentru lucrări executate de 685.187,35 lei (încheierea din 20.02.2009 - fila 154).
Pretenția reclamantei de plată a sumei solicitată în acțiunea introductivă nu poate fi însușită de către tribunal tocmai pe considerentul, dezvoltat anterior, că nu toate facturile emise reprezintă contravaloarea situației de lucrări executate, mai exact prima factură, cea a avansului, nu își are acoperire într-o lucrare efectuată până la data respectivă. Următoarele facturi, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, cuprind și sumele parțial stornate care au fost avute în vedere de pârâtă la efectuarea plăților.
Neîntemeiată apărarea pârâtei care deși recunoaște existența acestei restanțe apreciază că ar exista o culpă a reclamantei constând în modul deficitar de întocmire a facturii; este irelevantă prin prisma obligațiilor contractuale, pârâta fiind obligată să achite reclamantei c/val. lucrărilor pe care le-a și acceptat.
Referitor la penalități, conform art. 20 pct. 2 din contractul inițial modificat prin art. 5 din actul adițional, părțile au convenit ca în cazul în care achizitorul (pârâtul) nu reușește să îndeplinească obligațiile de plată asumate prin contract din vina sa exclusivă, penalitățile vor fi de 0,12% pe zi de întârziere pentru primele 10 zile și de 0,2% pe zid e întârziere pentru următoarele.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente restului de sumă neachitată. De altfel, reclamanta și-a exprimat aceeași pretenție atât în procedura concilierii prealabile, cât și în precizările formulate la acțiune.
Totodată, nu sunt întemeiate penalitățile corespunzătoare facturii nr. - din 19.04.2007, întrucât la momentul când aceasta a fost achitată, chiar cu întârziere, de către pârâtă, reclamanta nu și-a manifestat nicio opoziție sau vreo pretenție legată de întârzierea la plată; aceasta presupune că nu a existat nicio atingere adusă patrimoniului reclamantei, ea achiesând prin acceptarea fără obiecții a plății efectuate cu întârziere.
Prin precizările la acțiune reclamanta a solicitat plata penalităților de întârziere până la data de 31.12.2008, respectiv suma de 103.849,91 lei.
Este întemeiată cererea reclamantei de acordare a penalităților în cuantum de 34.710 Ron corespunzătoare debitului restant reținut de instanță de 28.899 Ron. Calculul penalității corespunde perioadei solicitate de reclamantă, până la data de 31.12.2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea 469 din 2002: "totalul penalităților în decontare prev. la alin. 1 și 2 nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care, prin contract, s-a stipulat contrariul".
Conform art. 20 pct. 2 din Contractul de execuție de lucrări nr. 101 din 02.06.2006, penalitățile de întârziere sunt datorate și se calculează "până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor asumate prin contract". Precizându-se data până la care subzistă obligația de plată a penalităților de întârziere, părțile și-au exprimat în mod expres voința ca penalitățile de întârziere să fie datorate și calculate până la momentul achitării integrale a debitului, indiferent de cuantumul acestora.
Considerăm că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469 din 2002 și că prin contract "s-a stipulat contrariul". Părțile au derogat de la dispozițiile comune prevăzute în actul normativ invocat, iar voința lor este legea părților.
Admițând în parte acțiunea reclamantei, pârâta va fi obligată la plata sumei de 5.433 lei cu titlu de cheltuieli de judecată corespunzând procentului în care a fost admisă acțiunea reclamantei. Aceste cheltuieli reprezintă taxa arbitrală și onorariu de avocat.
Pe același considerent, reclamanta va fi obligată să achite pârâtei suma de 13.641 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în proporția stabilită pentru admiterea pretențiilor reclamantei. Tribunalul consideră ca nejustificate sumele reprezentând cheltuieli cu cazarea, întrucât ședințele de judecată au avut loc la cererea părților, în jurul orelor 14,00 pentru a avea posibilitatea să ajungă de la Este justificată suma solicitată pentru costul cazării la termenele în care ședința de judecată s-a terminat mai târziu, precum și onorariul de avocat, și alte cheltuieli de deplasare.
Precizăm că toate sumele menționate sunt fără TVA.
Temeiuri legale: art. 340 și următoarele din Codul d e procedură civilă, răspundere contractuală prev. de art. 969 și urm. cod civil și dispozițiile art. 4 alin. 1 și 3 Legea nr. 469/2002. Capetele de cerere cu privire la cheltuieli de judecată sunt soluționate conform dispozițiilor art. 274 și 276 Cod procedură civilă.
Opinie separată a arbitrului cu privire la cuantumul penalităților de întârziere.
Deși justificate întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația conform prevederilor contractuale la termen, penalitățile nu pot fi acordate într-un cuantum mai mare decât suma asupra căreia au fost calculate.
Art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002 precizează că penalitățile pentru întârziere în decontare nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepția situației în care prin contract s-a stipulat contrariul. Aceasta presupune că în mod explicit părțile trebuiau să convină ca penalitățile să depășească cuantumul debitului. La fel ca și clauza penală care nu se subînțelege (art. 1066-1069 Cod civil), nici înțelegerea părților de a accepta o penalitate mai mare decât suma rămasă neachitată nu poate fi subînțeleasă, ci trebuie să fie manifestarea expresă și explicită de voință a acestora (a se vedea decizia nr. 3208 din 15.06.2000 a - Secția Comercială.
În contractul de execuție lucrări nr. 101 din 02.06.2006 la art. 20 pct. 3 menținut și în actul adițional (cu excepția cuantumului penalității) părțile au convenit ca achizitorul (pârâta) să achite penalități "până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor". Această formulare nu este explicită, ea consemnând doar termenul până la care se rețin penalitățile. Lipsește precizarea expresă fără echivoc cerută de lege ca penalitățile să depășească cuantumul sumei datorate. Așa cum precizăm nu se poate deduce o asemenea înțelegere.
Drept pentru care cuantumul penalităților ar trebui să fie limitat la cel al datoriei rămase de achitat de 28.899 Ron.
Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare " ", criticând-o pentru următoarele motive:
1. Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut (art. 364 alin. 1 lit. f).
2. Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii (art. 364 alin. 1 lit. i).
Prin acțiunea arbitrală introdusă de reclamantă, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 06.02.2009, în temeiul art. 36 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, precum și în temeiul art. 24.2 din Contractul de execuție lucrări nr. 101/22.06.2006, arată reclamanta că a solicitat tribunalului arbitral ca, prin hotărârea arbitrală ce o va pronunța, să dispună:
1. Obligarea pârâtei la plata către " SERV" a sumei de 81.434,4 lei, reprezentând rest de achitat din contravaloarea lucrărilor efectuate de către societate - conform Contractului de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006, a Actului adițional nr. 1/20.12.2006 și facturii nr. -/19.04.2007;
2. Obligarea pârâtei la plata către " SERV" a sumei de 103.849,91 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului, astfel cum au fost calculate prin Calculul penalităților, aferente facturilor nr. -/19.04.2007 și nr. -/19.04.2007,până la momentul achitării efective a debitului;
3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul Contractului de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006 și a Actului adițional nr. 1/20.12.2006 încheiat între " SERV" și " INERNAȚIONAL", a executat lucrarea "Modificare traseu conducte gaze naturale, termoficare și apă industrială" amplasat în județul V, localitatea V, zona stația.
Valoarea lucrărilor efectuate de către societatea reclamantă, conform Contractului de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006 a fost inițiat convenită la suma de 1.472.522,42 lei, care include TVA, iar ulterior, prin Actul adițional nr. 1/20.12.2006 la contract, s-a hotărât suplimentarea lucrărilor, ca urmare a noului proiect efectuat de "" având în vedere că au intervenit noi cheltuieli, prețul contractului s-a majorat cu suma de 875.110 lei, cu plata unui avans de 25%, respectiv 218.777 lei.
Lucrările efectuate conform Contractului de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006 au fost recepționate conform Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 130/14.12.2006 și au fost achitate integral Lucrările efectuate conform Actului adițional nr. 1/20.12.2006 au ost recepționate, astfel cum rezultă din Procesul-verbal la terminarea lucrărilor nr. 16/08.02.2008, înregistrat la Primăria V sub nr. 6081/28.02.2008. Pentru aceste lucrări au fost emise facturile nr. -/21.12.2006, nr. -/12.02.2007, nr. -/19.04.2007, nr. -/19.04.2007 și nr. -/30.07.2007.
Până în prezent, pârâta a achitat contravaloarea facturilor nr. -/21.12.2006, nr. -/12.02.2007, nr. -/19.04.2007 și nr. -/30.07.2007, a achitat parțial factura nr. -/19.04.2007, rămânând un rest de achitat din această factură în sumă de 81.434,4 lei.
Conform Actului adițional nr. 1/20.12.2006 pârâta avea obligația de a plăti integral valoarea lucrărilor după recepționarea acestora.
Prin Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 16/08.02.2008, semnat și de către reprezentantul " INTERNAȚIONAL", s-au recepționat fără niciun fel de obiecții lucrările executate de către " SERV" în baza contractului, specificându-se că acestea au fost executate și respectă prevederile proiectului.
De asemenea, pârâta a verificat și acceptat situațiile de lucrări prezentate de către societatea reclamantă, confirmând astfel executarea lucrărilor și contravaloarea acestora.
Potrivit art. 14.2 alin. 2 din contractul de execuție, achizitorul, respectiv " INERNAȚIONAL" avea posibilitatea și obligația de a notifica executantul, în speță " SERV", în cazul în care ar fi constatat că sunt lipsuri sau deficiențe în execuție, fapt care nu s-a întâmplat.
Întrucât procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost semnat pentru o valoare a lucrărilor executate în cuantum de 748.980 lei, fără obiecțiuni de către " INTERNAȚIONAL", iar " SERV" și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile contractuale, " SERV" consideră debitul și penalitățile de întârziere aferente ca fiind datorate.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcție aprobat prin nr.HG 273/1994, cu modificările și completările ulterioare " constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție".
Se mai arată că lucrarea executată de către societatea reclamantă a fost dată în folosință, predarea-primirea lucrării făcându-se și între " GRUP" V, în calitate de subantreprenor și " V", în calitate de beneficiar al lucrării, conform Procesului-verbal de predare-primire nr. 997/08.02.2008 (2092/08.02.2008). astfel, lucrarea executată de către reclamantă este în prezent utilizată în condiții normale de către beneficiarul acesteia.
De asemenea, în baza punctului 5 din Actul adițional nr. 1/20.12.2006, care prevede perceperea de penalități de întârziere de 0,2%/zi în cazul întârzierii plății, având în vedere că pârâta nu a achitat integral factura nr. -/19.04.2007, rămânând un rest de achitat în sumă de 81.434,4 lei, iar factura nr. -/19.04.2007 a fost achitată cu întârziere, pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum total de 103.849,91 lei, astfel cum au fost calculate prin calculul depus la dosarul cauzei.
Sintetizând, pârâta datorează suma de 81.434,4 lei, aceasta achitând numai suma de 142.303,91 lei din totalul facturat de 223.738,31 lei, conform facturii fiscale nr. -/19.04.2007, emisă în baza situațiilor de lucrări acceptate de către dirigintele de șantier al beneficiarului - " EXPERT", prin, rămânând astfel un rest de achitat de 81.434,12 lei. De altfel, același diriginte de șantier, semnează și procesul-verbal la terminarea lucrărilor nr. 16/08.02.2008, fără obiecțiuni sau alte pretenții materiale.
În ceea ce privește valorile achitate de pârâtă direct subantreprenorului " GRUP" acestea reprezintă lucrări suplimentare efectuate de către aceasta în baza relațiilor contractuale directe cu pârâta și exced cadrului procesual.
În ceea ce privește garanția de bună execuție și avansul
Așa cum a arătat și în răspunsul reclamantei la întâmpinarea pârâtei prin care a invocat ca motiv de neplată a obligațiilor sale excepția de neexecutare a contractului - respectiv că motivul neexecutării obligațiilor sale de plată fiind acela al neîndeplinirii obligațiilor reclamantei în sensul că aceasta a emis facturile fără să rețină din valoarea acestora garanția de bună execuție de 5% prevăzută de art. 15.5 din Contractul de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006, nu se poate reține în favoarea pârâtei această excepție, câtă vreme, pentru a produce efecte, aceasta trebuie indicată în situația în care reclamanta, la rândul său, nu își îndeplinea obligația corelativă de a realiza lucrările ce fac obiectul contractului. Pentru a fi îndeplinite condițiile excepției de neexecutare trebuie să se examineze izvorul obligațiilor reciproce, care sunt obligațiile asumate de părți prin contract, care sunt obligațiile pretins neexecutate, importanța lor în conținutul contractului, cauza neexecutării și existența sau nu a simultaneității obligațiilor.
Mai mult decât atât, prin invocarea acestei excepții, pârâta nu este exonerată de îndeplinirea obligațiilor sale, ci doar poate obține o suspendare a executării propriei obligații, până în momentul în care cealaltă parte își va îndeplini propriile obligații. Pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că nu datorează suma pretinsă, dar invocă totuși aspectul excepției de neexecutare a contractului, pentru că dacă nu ar datora, nu ar mai fi fost cazul opunerii excepției. De altfel, până în momentul introducerii acțiunii arbitrale pârâta nu a opus niciodată reclamantei, sub nicio formă, excepția neexecutării contractului, astfel cum se poate observa și din rezultatul concilierii directe consemnat în procesul-verbal din data de 09.05.2008.
De altfel, reclamanta arată că a avut obligația de a constitui o garanție de bună execuție în valoare totală de 32.813,95 lei (656.260,61 lei x 5% = 31.813 lei).
Din totalul valorii recepționate conform procesului-verbal de recepție nr. 16/08.02.2008, în sumă de 748.980 lei, s-au facturat numai lucrări în sumă de 737.695 lei, diferența nefacturată - de 11.285 lei, fiind considerată de către reclamantă garanție de bună execuție.
Pentru diferența de 21.528,95 lei (32.813,95 - 11.285 lei) s-au calculat penalități de întârziere în sumă de 13.563,24 lei (21.528 lei x 315 zile x 0,2%) în sarcina pârâtei, însă, din totalul sumei de 117.413,15 lei, reprezentând penalități de întârziere conform Calculului anexat precizării la acțiune din data de 06.02.2009, s-a scăzut suma de 13.563,24 lei, rezultând o diferență de 103.849,91 lei.
Astfel, excepția de neexecutare ar fi putut fi întemeiată în condițiile în condițiile în care valoarea cumulată a garanției nereținută la emiterea facturilor ar fi fost cel puțin egală cu valoarea debitului pretins de reclamantă, justificările sale prezentate în întâmpinare putând fi valorificate eventual pe calea unei acțiuni în pretenții separată ori pe calea unei cereri reconvenționale.
Tot astfel, pârâta justifică neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale prin aceea că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de stornare a avansului plătit de către aceasta, în valoare de 218.777 lei. Facturile emise de societatea reclamantă conțin, fiecare dintre ele, stornarea avansului de 25% prevăzut de art. 4 din Actul adițional nr. 1/20.12.2006.
Și în această privință reiterează poziția conform căreia pretențiile separate ale pârâtei pot fi solicitate pe calea unei acțiuni separate sau prin intermediul cererii reconvenționale, după îndeplinirea formalităților premergătoare privind concilierea directă, având în vedere că în rezultatul concilierii directe inițiate de reclamantă nu există puncte de vedere referitoare la aceste aspecte (procesul-verbal de conciliere directă din data de 09.05.2008).
În ceea ce privește penalitățile de întârziere
Penalitățile de întârziere în cuantum de 103.849,91 lei au fost calculate strict numai pentru debitul de 81.434,4 lei, fără a se lua în considerare că plata parțială de 142.303,9 lei din factura nr. -/19.04.2007 a fost făcută cu o întârziere de 58 de zile, pentru care nu au fost calculate penalități de întârziere.
De asemenea, penalitățile de 0,2% pe zi întârziere au fost calculate începând cu a 10-a zi de la data scadenței facturii, respectiv pentru 611 zile, în loc de 621 zile (cele 10 zile pentru care ar fi trebuit să se calculeze penalități de 0,12% și nu 0,2%), astfel încât pentru aceste zile nu au fost calculate penalități.
În aserțiunile sale, pârâta consideră că solicitarea obligării sale la plata penalităților de întârziere de 103.849,91 lei este ilegală, în raport cu prevederile art. 4 alin. (3)( din Legea nr. 469/2002, potrivit cărora totalul penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Textul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 arată că: "(3) Totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul".
Textul citat se referă la cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate - potrivit calculului penalităților depus la dosarul cauzei, penalitățile au fost calculate pentru întârzierile la plata a două facturi, nu numai cele care constată debitul, respectiv facturile nr. -/19.04.2007 (care reprezintă și debitul reclamantei) și nr. -/19.04.2007. Factura nr. -/19.04.2007 a fost achitată integral la data de 08.05.2008, cu 384 zile întârziere față de data scadentă, astfel încât penalitățile de întârziere sunt calculate și asupra sumei conținute de aceasta.
Totodată, chiar și în situația în care penalitățile solicitate nu ar fi fost calculate asupra sumelor din cele două facturi, prin Contractul de execuție lucrări nr. 101/02.06.2006 părțile au stabilit că penalitățile de întârziere sunt datorate și se calculează "până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor" asumate prin contract (art. 20.2 din Contract), ceea ce înseamnă că părțile și-au exprimat voința ca penalitățile de întârziere să fie datorate și calculate până la momentul achitării integrale a debitului, indiferent de cuantumul acestora. Mai mult decât atât, textul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 nu prevede forma pe care să o poarte clauza "prin contract s-a stipulat contrariul".
În lumina celor expuse anterior, reclamanta consideră că tribunalul arbitral s-a pronunțat pe aspecte nesolicitate de pârâtă pe calea legală prevăzută de lege, și anume o cerere reconvențională care să respecte formalitatea procedurii de conciliere directă prevăzută de art. 7201din Codul d e procedură civilă, toate apărările invocate de aceasta fiind inițiate pentru prima oară în cadrul soluționării arbitrale, și nu în mod legal în cadrul procedurii la conciliere directă urmată de către societatea reclamantă.
Astfel, în opinia reclamantei, este absolut inadmisibil faptul că, prin admiterea acțiunii sale doar în parte, pentru motive invocate de pârâtă în mod ilegal și neformal, a dus practic la obligarea lor la plataunor cheltuieli arbitralepe care ar fi trebuit să le plătească dacă ar fi căzut în pretenții.
Hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale legii prinreducerea cuantumului pretențiilor reclamanteiluând în considerare "pretențiile" pârâtei făcute în afara unei cereri reconvenționale, în condiții de prematuritate. Întreaga motivare a sentinței arbitrale este vădit nelegală, întemeindu-se pe calificarea juridică greșită a situației dedusă judecății, ceea ce a avut importante consecințe asupra modalității de determinare a beneficiilor și pierderilor contractului,fiind ignorate dispozițiile art. 7201din Codul d e procedură civilă.
De altfel, pe tot parcursul soluționării cauzei, pârâta a oscilat în privința modului de a-și face apărările, după cum lesne se poate observa de la depunerea întâmpinării (conținutul acesteia) și până la precizările și solicitările ulterioare, scopul urmărit fiind întotdeauna acela de a nu-și onora obligația de plată, deoarece în nici un moment al desfășurării relațiilor contractuale (semnarea situațiilor de lucrări) sau pe parcursul discuțiilor premergătoare introducerii acțiunii arbitrale aceasta nu a invocat problemele ridicate astăzi.
Prin întâmpinare pârâta " INTERNAȚIONAL" a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii în anulare formulate de către " SERV" împotriva Hotărârii nr. 1/2009 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului V, având în vedere că nu este îndeplinit motivul invocat de reclamantă, prev. de art. 364 alin. 1 lit. f) Cod procedură civilă ("Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut").
Respingerea ca nefondată a acțiunii în anulare formulate de către " SERV" împotriva Hotărârii nr. 1/2009 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului V, având în vedere că nu este îndeplinit motivul invocat de reclamantă, prevăzut de art. 364 alin. 1, lit. i) Cod procedură civilă ("hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii").
Pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de obligare a " INTERNAȚIONAL" la plata a 81.434,4 Ron reprezentând un așa-zis rest de plată din contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă, a penalităților de întârziere, astfel cum au fost solicitate în cuantum de 103.849,91 Ron și a cheltuielilor arbitrale integrale.
Cu cheltuieli de judecată.
Analizând motivele acțiunii în anulate invocate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din motivele enumerate limitativ la literele a-i ale aceluiași articol.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 364 lit. f și i Cod procedură civilă.
Potrivit art. 364 lit. f Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Astfel, în privința acestui motiv de anulare, reclamanta motivează că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat mai mult decât s-a cerut.
Verificând hotărârea arbitrală atacată, instanța constată că tribunalul arbitral a statuat în strict cadrul procesual stabilit de părți, cu respectarea principiului disponibilității procesuale și în limitele pretențiilor cu care a fost investit. În acest sens, se reține că este nefondată critica recurentei care susține că tribunalul arbitral s-ar fi pronunțat pe aspecte nesolicitate de pârâtă pe calea legală prevăzută de lege. Astfel, în cadrul unui proces, pârâta poate invoca prin întâmpinare apărări de fond, în condițiile în care, deși poate avea pretenții în legătură cu cererea reclamantului, aceasta nu înțelege să formuleze cerere reconvențională. Totodată, în cadrul soluționării pe cale arbitrală a litigiului dintre părți, pârâta poate invoca toate apărările pe care le consideră necesare, niciun text de lege necondiționând formularea acestor apărări pentru prima dată în cadrul procedurii concilierii directe.
Așa fiind, se reține că tribunalul arbitral s-a pronunțat în limitele investirii sale, toate criticile reclamantei în ceea ce privește soluția de admitere în parte a pretențiilor sale vizează de fapt temeinicia hotărârii pronunțate și situația de fapt reținută de către tribunalul arbitral ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză, așa încât ele nu se încadrează în cerințele dispozițiilor legale anterior citate.
De asemenea și criticile care vizează modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată se referă la netemeinicia hotărârii atacate, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 364 Cod procedură civilă.
Totodată, nici motivul de desființare prevăzut de art. 364 alin. 1 lit. i, potrivit căruia hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii nu este fondat, criticile reclamantei vizând în exclusivitate aspecte ce vizează temeinicia hotărârii atacate.
În concluzie, se reține că motivele invocate în cadrul acțiunii în anulare vizează motive de netemeinicie a hotărârii arbitrale, care nu pot fi examinate dacă nu sunt îndeplinite condițiile de desființare a hotărârii arbitrale prevăzute la art. 364 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu se află într-o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia ar avea posibilitatea de a solicita reaprecierea și reanalizarea probelor și aspectelor de fapt și de drept reținute de prima instanță.
Așa fiind, Curtea va respinge acțiunea în anulare de față ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta " SERV", a hotărârii arbitrale nr. 1 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului V, ca nefondată.
Obligă pe " SERV" să plătească " INTERNAȚIONAL" B suma de 6.364 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat micșorat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
08.01.2010
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu
