Anulare hotarare aga Spete. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ Decizia comercială nr.333
Ședința din Camera de Consiliu de la 18.09.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA împotriva sentinței comerciale nr.11660/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA prin administrator judiciar GENERAL EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă apelanta reclamantă prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 38 dosar și intimata pârâtă prin avocat cu delegație de substituire depusă la fila 79 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
La solicitarea instanței, intimata pârâtă arată că stadiul procedurii prevăzută de legea 85/2006 este pendinte, iar cu privire la delegație depusă la acest termen arată că emană de la lichidatorul judiciar.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic arată că s-a încheiat contractul și că societatea cocontractantă s-a înscris la masa credală conform actelor depuse la dosar, aspecte confirmate de partea adversă. Mai susține că mai există trei hotărâri AGA, una în legătură cu încheierea contractului și încă două ulterioare, toate fiind contestate.
La întrebarea instanței, respectiv ce norme de drept au fost încălcate, apelanta reclamantă prin consilier juridic a răspuns că au fost încălcate temeiuri de drept și nu de fapt.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fond admiterea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asuprea apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 11660 din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA (numită în continuare SC OLTENIA SA) în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a redat conținutul hotărârii AGA din 14 martie 2007 acționarilor societății pârâte, a reținut calitatea societății reclamante de acționar al societății pârâte cu acțiuni reprezentând 28,13104% din capitalul social, precum și votul împotrivă dat de societatea reclamantă la punctele 1 și 2 de pe ordinea de zi a ședinței AGA.
În ce privește motivul de nulitate a Hotărârii AGA de la 14 martie 2007, întemeiat pe contrarietatea cu interesele societății pârâte, prima instanță a reținut că acesta vizează oportunitatea deciziei de încheiere a unui contract de asociere în participațiune și a organizării în acest scop a unei licitații publice, iar oportunitatea deciziilor nu poate fi cenzurară pe calea acțiunii în anulare. Sub acest aspect, prima instanță a reținut că pe calea acțiunii în anulare prevăzută de articolul 132 alineat 2 din legea nr.31/1990 pot fi atacate hotărârile AGA contrare legii sau actului constitutiv al societății, de aceea nu a luat în analiză criticile vizând oportunitatea hotărârii contestate.
Privitor la împrejurarea că societatea pârâtă este supusă administrării speciale, prima instanță a reținut-o ca dovedită în raport de Ordinul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (numită în continuare ) nr. 5135 din 20 iunie 2005, dar a reținut că lipsa acordului administratorului special la încheierea contractului de asociere în participațiune se poate cenzura prin prisma îndeplinirii condiției suspensive, nu prin prisma nulității hotărârii AGA întrucât motivele de nulitate trebuie să subziste la momentul adoptării acestei hotărâri, ele neputând fi ulterioare.
A apreciat ca neîntemeiat și motivul de nulitate referitor la adoptarea unei hotărâri de competenta administratorilor și a conducerii societății în raport de împrejurarea că administratorii au consultat adunarea acționarilor cu privire la oportunitatea și condițiile de încheierea a contractului, ceea ce conferă acționarilor posibilitatea de a-i trage la răspundere pe administratori în condițiile articolului 155 și urm din lege.
A apreciat ca neîntemeiată critica referitoare la încălcarea dreptului la informare al acționarilor în raport de mențiunea existentă în convocator cu privire la posibilitatea acționarilor de a consulta la sediul societății documentele supuse dezbaterii, prima instanță reținând că reclamanta nu a dovedit că a făcut o asemenea solicitare și că aceasta i-a fost refuzată.
Cât privește critica referitoare la exercitarea abuzului de majoritate, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, față de dispozițiile articolului 210 din legea nr.297/2004, care prevăd sancțiuni pentru faptele neloiale sau frauduloase, ca și față de alineatul 2 al aceluiași articol, care prevede ca sancțiune nu nulitatea hotărârii adoptate, ci răspunderea patrimonială pentru daunele provocate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 29.11.2007 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea și a apreciat eronat probele administrate.
Prima critică este relativă la considerentele primei instanțe în legătură cu necercetarea motivelor ce țin de oportunitatea hotărârii, apelanta - reclamantă susținând că toate punctele aflate pe ordinea de zi a adunării generale trebuie analizate sub toate aspectele, inclusiv acela al oportunității, întrucât ele vizează interesul social. A reiterat argumentele prezentate în cererea introductivă de instanță în legătură cu forma necorespunzătoarea contractului de asociere în participațiune,
A doua critică vizează argumentele primei instanțe în legătură cu acordul administratorului special, apelanta reclamantă arătând că dovada acestui acord nu s-a făcut încă.
A treia critică este în legătură cu adoptarea hotărârii de către adunarea generală a acționarilor, apelanta - reclamantă susținând că tocmai în considerarea acestui aspect acționarii sunt lipsiți de posibilitatea tragerii răspunderii a administratorilor în condițiile articolului 155 și urm. din legea nr.31/1990, în situația în care operațiunea va prejudicia societatea.
Apelanta - reclamantă a criticat hotărârea sub aspectul dezlegării motivului de nulitate întemeiat pe abuzul de majoritate, susținând că hotărârea a fost adoptată cu votul acționarului majoritar și în condițiile în care administratorul special nu și-a dat acordul pentru nici una din probele înscrise pe ordinea de zi.
Apelanta - reclamantă a arătat și că, urmare a promovării acțiunii în anulare de față, intimata pârâtă la solicitatarea acționarului majoritar, a pus în mod repetat pe ordinea de zi a unor adunări generale problema rediscutării condițiilor de asociere în participațiune, fără ca hotărârea AGA contestată în cauza de față să fie modificată.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și urm. Cod procedură civilă.
La 18 ianuarie 2008, intimata - pârâtă a formulat întâmpinare, prin care s-a apărat față de apel, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată. Așa cum a reținut în mod judicios și instanța de fond, pe calea acțiunii în anulare prevăzută de articolul 132 din legea nr.31/1990 instanța de judecată poate cenzura doar conformitatea hotărârii AGA cu actul constitutiv și cu legea, așadar, oportunitatea măsurilor luate în adunarea generală a asociaților nu cade sub cenzură judiciară. Curtea a înlăturat apărarea apelantei - reclamante întemeiată pe existența interesului social ca neîntemeiată. Deciziile luate în adunarea generală a asociaților vizeazăinteresul societar, care este unul privat, raportat la fiecare entitate juridică, nu interesul social pentru a se vorbi despre ordinea publică.
Mai mult, sub același aspect Curtea apreciază că nu pot fi cenzurate deciziile relative la clauzele contractuale și pentru că nu este învestită cu o cerere în anularea acestui contract, contract care, oricum, s-a încheiat ulterior adoptării Hotărârii AGA. Or, așa cum a reținut și instanța de fond, în cadrul unei acțiuni în anulare se au în vedere motive de nulitate a hotărârii AGA ce au premers adoptării acesteia sau care sunt concomitente cu ea, în nici un caz ulterioare.
Pentru aceste din urmă argumente, Curtea a apreciat ca nefondată și critica a doua, instanța de fond reținând în mod just că existența acordului administratorului special privește încheierea contractului, față de care are valoarea unei condiții suspensive, fiind relevantă sub aspectul validității hotărârii AGA.
A treia critică a fost apreciată ca nefondată, Curtea reținând, alături de argumentele primei instanțe, că nu poate fi lovită de nulitate o hotărâre în care adunarea generală a acționarilor, for cu plenitudine deliberativă, adoptă măsuri de competența forului administrativ, respectiv a consiliului de administrație, conform principiului general de drept cine poate mai mult, poate și mai puțin (qui potest maius potest minus).
În condițiile în care parte din atribuțiile adunării generale pot fi delegate consiliului de administrație sau directoratului și în condițiile în care nu există nici o interdicție legală ca adunarea generală a asociaților să decidă în probleme de competența consiliului de administrație, motivul de nulitate invocat sub acest aspect de apelanta - reclamantă este cu atât mai lipsit de temei, cu cât el denotă intenția exclusivă a apelantei - reclamante de a-și conserva dreptul la acțiune pentru daune contra administratorilor (prevăzut de articolul 155 din legea nr.31/1990), nesocotind astfel forța obligatorie conferită hotărârii AGA adoptată în condiții de majoritate legală și statutară de dispozițiile articolului 132 alineat 1 din același act normativ.
A patra critică este nefondată. Așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile articolului 210 alineat 1 din legea nr.297/2004 incriminează abuzul de poziție dominantă numai în situația în care aceasta s-a săvârșit prin fapte neloiale sau frauduloase,Curtea reținând că în cauză existența acestor fapte nu numai că nu s-a dovedit, dar nici nu a fost invocată.De asemenea, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, alineatul 2 al aceluiași articol sancționează exercitarea abuzivă a drepturilor deținătorilor de valori mobiliare cu antrenarea răspunderii pentru daunele provocate, aceste prevederi legale neinstituind sancțiunea nulității hotărârii AGA luate prin abuz de majoritate, cum pretinde apelanta - reclamantă. Nulitatea actelor juridice fiind o sancțiune aplicabilă pentru nerespectarea dispozițiilor legale incidente la întocmirea lor, ea trebuie expres prevăzută de lege, conform principiului general de drept nulla poena sine lege.
Tot în analiza acestei din urmă critici, Curtea a înlăturat și susținerea despre lipsa acordului administratorului special la problemele aflate pe ordinea de zi, pe de o parte pentru că această susținere este formulată pentru prima dată în apel, cu încălcarea dispozițiilor articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă, pe de altă parte pentru că acordul administratorului special nu are nici o legătură cu abuzul de majoritate, prin raportare la dispozițiile articolului 210 din legea nr.297/2004 invocat de apelanta - reclamantă și nu în ultimul rând pentru că, în raport de Ordinul nr. 5135 din 20 iunie 2005 (fila 38 dosarului de fond), atribuțiile administratorului special se rezumă la măsuri deadministrarea societății, fără ca activitatea acestuia să se subroge activității adunării generale a asociaților sau să o condiționeze.
În legătură cu situația adunărilor generale ale asociaților ulterioare celei în litigiu, Curtea apreciază că apelanta - reclamantă a făcut o prezentare fără legătură cu hotărârea contestată, din care se poate deduce menținerea poziției deja exprimată de adunarea generală.
Conchizând, în raport de considerentele ce preced, Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în raport de probele de la dosar, la care a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente, de aceea va respinge apelul ca nefondat în conformitate cu prevederile articolului 295 și 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA SA, cu sediul în C,-, Județ D, împotriva sentinței comerciale nr.11660/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA prin administrator judiciar GENERAL EXPERT, cu sediul în B,șos. - - nr. 107-119, - intrarea B,.4,.2,.107, sector 2.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
