Anulare hotarare aga Spete. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 4
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de apelanta-reclamantă SC, SRL B împotriva sentinței civile nr.1207/22 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.2583/2006 (nr. în format nou -).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11.01.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmită la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 4766/22 aprilie 2006 reclamanta L B în contradictoriu cu MOBILA Bas olicitat să se constate nulitatea absolută a Anexei 1 poziția 6 și Anexa 2 poziția 3 din Protocolul 289/2004 și să fie obligată pârâta să-i restituie, fără plată, cablul de alimentare cu energie electrică 3 cu număr de inventar -.
În motivarea cererii reclamanta arată că în anii 2000 - 2003, pentru datorii bugetare, bunurile au fost sechestrate, inclusiv fabrica de PFL, iar la data de 10 iulie 2003, pentru vânzarea silită s-a întocmit raportul de evaluare în care se menționează ca fabrica se încadrează în zona complet echipată din punct de vedere tehnico - edilitar; rețelele electrice, iar bunul are în proprietate toate utilitățile. În martie 2004 se finalizează divizarea și se iau ființă 4 societăți iar prin Protocol cablul în litigiu este trecut în proprietatea pârâtei deși era indisponibilizat prin sechestru și figura în raportul de evaluare. Se arată că anexele protocolului sunt lovite de nulitate conform art. 142, 146 pct. 9 și 10, art. 153 pct. 3 Cod procedură fiscală.
Prin sentința 3498/2006 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2583/2006 (- în format ECRIS).
Prin întâmpinare pârâta invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei și cea pasivă a pârâtei precum și excepția litispendenței existând între aceleași părți dosarul 3244/2006 Judecătoria Bacău care în prezent este suspendat. Pe fondul cauzei susține că în evidențele contabile cablul în litigiu figurează cu număr de inventar distinct și nu a fost vândut prin licitație de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin încheierea din 08 decembrie 2006 sunt respinse excepțiile invocate iar prin încheierea din 15 iunie 2007 s-a dispus introducerea în cauză
Prin sentința comercială 1207/22 iunie 2007 s-a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente:
La data sechestrării bunurilor B de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sechestrul s-a aplicat pe bunurile mobile și imobile ale acesteia, iar în procesele verbale de sechestru, s-au trecut denumirile activelor, în mod generic: "FABRICA PFL", hală binale, etc.
Ca urmare a divizării A, cablul 3 trecut în proprietatea pârâtei, conform protocolului de divizare și a hotărârii AGA din 14 noiembrie 2003.
Întrucât licitația organizată de către P B la data de 26 octombrie 2004 avut loc după această divizare, reclamanta nu avea cum să cumpere ceva ce nu mai era în proprietatea B, chiar și sechestrat de către
Pe de altă parte, expertiza tehnică efectuată în cauză a demonstrat că prin anexa la procesul verbal de sechestru nr. 31672/26 ianuarie 2000, a fost sechestru postul trafo cu numărul de inventar - și nu cablul 3 cum pretinde reclamanta, iar prin raportare la pct. 6 al anexei l și pct. 9 al anexei 2 la protoclul nr. 289/2004 a rezultat că postul trafo sechestrat este de fapt PT 2 CT, ce nu are nici o legătură cu cablul 3 solicitat de reclamantă.
Totodată, acest cablu este un imobil prin destinație, fiind încorporat în terenul aferent activelor deținute de cele 2 părți.
Conform dovezilor existente și susținerile reclamantei, aceasta nici la data actuală nu cunoaște care este suprafața de teren adjudecată la licitația din 26.10.2004, întrucât nu a fost pusă în posesie, ca să nu mai vorbim de documentația cadastrală.
Ca atare, neștiind în terenul cărei părți se află acest cablu, urmează a se aplica principiul "în dubio pro reo".
Pe de altă parte, motivele invocate de reclamantă, nu sunt motive de nulitate absolută, care să determine constatarea nulității actului invocat, iar protocolul de predare - primire nu este un act generator, prin el însuși, de efecte juridice.
Dreptul de proprietate al pârâtului s-a stabilit prin hotărârea de divizare din 2003, care a aprobat proiectul de divizare, iar prin protocolul de predare - primire s-a pus în executare această hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care arată că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece nu a reținut că bunul în litigiu era, la data divizării, deja sechestrat și potrivit art. 142, 146 pct. 9, 10, 153 pct. 3 din Codul d e Procedură Fiscală și art. 5 cod civil orice act de dispoziție cu privire la bun este lovit de nulitate absolută și pârâta nu putea să înstrăineze un bun sechestrat anterior. Se arată că greșit a reținut că protocolul de predare - primire nu este generator de efecte juridice deoarece transferul proprietății au loc în momentul încheierii protocolului care identifică bunurile și modul de divizare al acestora.
Apelanta critică și pentru netemeinicie hotărârea primei instanțe arătând că aceasta nu a analizat toate actele și înscrisurile din dosar, că la numărul de inventar -, dintr-o serie de obiective figurează și cablul 3 solicitat și nu doar postul trafo PT 2 CT așa cum eronat a reținut instanța. se arată că din expertiză rezultă că acest cablu alimentează fabrica de PFL și PT 2 CT cât și faptul că 3 figurează compus din post trafo 3, instalație de joasă tensiune aferent. Se arată că Direcția Generală a Finanțelor Publice B comunică faptul că apelanta a cumpărat cablul în litigiu, că acest cablu este îngropat pe terenul proprietatea apelantei. Susține că bunul revendicat este imobil prin destinație fiind indisponibil funcționării fabricii.
Intimatele nu au format întâmpinare.
Cererea a fost legal timbrată cu 225,34 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța, verificând sentința recurată în limitele motivelor de apel formulate constată apelul nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Sub un prim aspect reclamanta, invocând nulitatea absolută a actului juridic prin care pârâta MOBILA SA dobândit proprietatea bunului în litigiu (Cablul 3) - solicită, în calitatea sa de proprietar al aceluiași bun, dobândit prin adjudecare, obligarea acestei pârâte să-i lase în proprietate bunul.
Așadar apelanta avea obligația să facă dovada atât a existenței cauzei de nulitate absolută a titlului pârâtei cât și a titlului său de proprietate asupra bunului în litigiu, conform art. 1169 Cod civil.
Sub acest aspect, deși instanța de fond a reținut în principiu, o situație de fapt corectă se impune a fi completată motivarea acesteia.
În fapt
Bunul în litigiu a fost proprietatea A B și reprezintă una din cele trei căi de alimentare cu energie electrică a pârâtei identificate prin raportul de expertiză sub denumirile L 1, 2 și 3 (ultimul fiind cablul în litigiu). Așa cum rezultă din raportul de expertiză acest cablu realiza legătura dintre Stația de 110 KV din sistemul energetic (aflată la cca. 1660 de incinta societății) și postul de transformare PT 3B-S1 care reprezintă o extindere a postului de transformare PT 3A și din acest post de transformare este realizată o conexiune cu postul de transformare PT 2 CT (fila 92).
În anul 1998 organele de executare din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice au instituit un sechestru asupra patrimoniului pârâtei A, bunurile imobile sechestrate fiind expres nominalizate "prin centralizatorul cu situația clădirilor" aflat la fila 33 din dosar și trecute în registrul de transcripțiuni sub nr. 10007/25 iunie 1998.
Așa cum rezultă din primele 4 file ale centralizatorului (fila 33) bunurile imobile au fost grupate pe unități (ex. Unitate mobilă 1, Unitate binale, Unitate PFL cons. - fila 3 centralizator, Unitate centrală termică, Unitate post rețele ) una din unități fiind activul cumpărat de reclamantă.
Ulterior instituirii sechestrului de către organul de executare, la 29.09.2003 hotărăște divizarea societății, proiectul de divizare fiind publicat în Monitorul Oficial 3094/02.12.2003.
Potrivit Proiectului de divizare o parte a patrimoniului pârâtei era transmis către patru societăți înființate ca urmare a divizării, patrimoniul fiind împărțit între 5 societăți din care două sunt pârâtele din prezenta cauză.
Așa cum rezultă din proiectul de divizare, cele cinci societăți preiau elemente de activ și elemente de pasiv, acestea fiind individualizate fără echivoc (fila 10). Astfel, rămâne în patrimoniu, printre alte bunuri, cu hala PFL, 2 și posturile trafo 3 (cu extinderi 4 și 5 și 244.842.288 mii lei elemente de pasiv (din totalul de 293.302.376). Pârâta MOBILA A, conform proiectului, a preluat 3 (bunul în litigiu) un post de transformare și alte bunuri precum ca și elemente de pasiv în cuantum de 10.970.856 mii lei. Prin același proiect de divizare sunt precizate cu claritate și elementele de activ și pasiv preluat de celelalte societăți înființate prin divizare, întregul pasiv fiind repartizat între acestea.
Prin Protocolul 289/2004 sunt predate de către pârâta celeilalte pârâte elementele de activ printre care, cablul 3 și postul de transformare (fila 32).
În data de 26 aprilie 2004 creditorul bugetar comunică debitoarei modul în care urmează a fi regularizate debitele cu societățile rezultate din divizare.
În data de 15.10.2004, creditorul bugetar începe valorificarea la o parte a bunurilor debitoarei - pârâte individualizate prin procesul verbal de licitație (fila 16) respectiv: fabrica PFL, teren în suprafață de 21.811,59. și 1/2 din calea de acces, bunuri adjudecate de reclamantă și intabulate de aceasta așa cum rezultă din încheierea 2076/19 ianuarie 2007 și anexa acesteia (filele 16 - 17, 100 - 101).
În drept
Așa cum s-a reținut, în data de 14.11.2003 societata pârâtă C a hotărât divizarea societății prin desprinderea unor părți din patrimoniu și înființarea a 4 societăți comerciale, conform art. 233 al. 3 din Legea 31/1990 (R) în forma în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 236 din același act normativ societatea supusă divizării a întocmit un proiect de divizare în care este prevăzut expres atât activul și pasivul preluat de cele 4 societăți înființate prin divizare dar și activul și pasivul rămas societății divizate.
Proiectul de divizare a fost publicat în Monitorul Oficial iar în cauză nu s- făcut dovada contestării acestuia de creditori în condițiile art. 238 din lege.
Este adevărat că potrivit art. 17 alin. 5 din OG11/1996, în vigoare la data indisponibilizării bunurilor pârâtei, actele de dispoziție efectuate ulterior inscripției ipotecare sunt lovite de nulitate absolută, dispoziție menționată și în OG 61/2007 în forma în vigoare la data divizării societății (art. 37 alin. 2 din OG61/2002).
Cu toate acestea instanța reține că prevederile în materie fiscală privind dreptul de dispoziție nu sunt incidente în situațiile de transmitere a patrimoniului societăților comerciale în cazul divizării, creditorii anteriori operațiuni deschisă doar calea opoziției prevăzute de Legea 31/1990.
Sunt cu atât mai mult inaplicabile aceste dispoziții deoarece nu sunt transmise prin divizare bunuri ci părți din patrimoniu, respectiv activ și pasiv.
Pe de altă parte, potrivit art. 249 din legea 31/1004, divizarea are loc la data înmatriculării ultimei societăți rezultate prin divizare, data când are loc și transmiterea patrimoniului conform proiectului de divizare.
Pârâta MOBILE este înmatriculată în Registrul Comerțului în anul 2004 (J-) dată la care erau în vigoare și dispozițiile Codului d e procedură fiscală. Potrivit art. 154 cu referire la art. 151 alin. 9 și 10 din Codul d e procedură fiscală (2004), cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de bunurile sechestrate decât cu acordul organului competent (de recutare). Așa fiind, chiar dacă ar fi definită transmiterea proprietății ca un act de dispoziție în sensul legii fiscale, în cauză s-a făcut și dovada acordului organului fiscal (fila 12).
Față de aceste considerente instanța reține că motivul de nulitate invocat de reclamantul - apelant nu se fondează, hotărârea instanței de fond privind acest capăt de cerere fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește pretinsul drept de proprietate al apelantei asupra bunului în litigiu instanța reține că acesta nu este dovedit pentru următoarele considerente.
Așa cum rezultă din proiectul de divizare (filele 9 - 10) societățile implicate în această operațiune are expres precizate bunurile care constituie activul preluat cât și pasivul corespunzător. În acest context, printre altele hala PFL, 2 și posturile de transformare PT 3, 4 și 5 (cu extinderile lor) iar pârâta Mobilă și cu bunurile: 3 (în litigiu), post trafo 1 Cele două pârâte au preluat, cu acordul creditoarei bugetare și o parte din pasiv, fiecare societate fiind răspunzătoare față de creditorii societății (legea nu distinge) proporțional cu valoarea bunurilor dobândite (art. 251 alin. 1 din legea 31/1990).
Așadar, o primă concluzie care se impune, nici una din societățile rezultate din divizarea pârâtei, nu sunt ținute să răspundă pentru datoriile acesteia decât în limitele prevăzute prin proiectul de divizare.
După cum rezultă din procesul-verbal de licitație (fila 16) creditorul bugetar a urmărit silit bunurile A așa cum se găseau în proprietatea acesteia la 15.10.2004 - după finalizarea procesului de divizare și pentru debitele rămase în pasivul debitoarei după divizarea conform proiectului de divizare.
Așa cum s-a reținut, bunul în litigiu nu a rămas în proprietatea societății care a fost urmărită silit de către organul de executare fiscal și astfel nici nu putea face obiectul obiectul vânzării silite prin licitație.
În consecință apelantul a adjudecat doar obiectivele ce au făcut obiectul licitației cablul 3 nefiind valorificat într-o asemenea procedură.
Invocarea de către apelant a raportului de evaluare nu este suficientă pentru dovada proprietății. de altfel, raportul de evaluare se referă la construcțiile evaluate și aflate în zona complet echipată din punct de vedere tehnico - edilitar (filele 4 - 29 dosar judecătorie) și nu face referire la cablul de alimentare în litigiu care era una din căile funcționale de alimentare cu energie a întregii platforme industriale.
Nici adresa 12742/16.02.2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B (fila 98) prin care se susține că la licitație ar fi fost vândut și bunul în litigiu nu poate fi reținută avându-se în vedere, pe de o parte, considerațiile privind consecințele divizării iar pe de altă parte aceleași organe de executare au început urmărirea silită a bunurilor pârâtei MOBILA inclusiv a cablului 3 (fila 57). - mult, cu adresa 21961/30.09.2005 emitentul adresei invocată de apelant revine asupra acesteia și arată că apelantul a cumpărat doar bunurile care au făcut obiectul raportului de evaluare, or, așa cum s-a arătat, acest cablu nu a făcut obiectul acestui raport (fila 124).
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut, apelantul și-a întabulat dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate, iar din încheierea 2076/2007 și schița anexă, deși este menționat expres postul trafo, nu este menționat bunul în litigiu.
În ceea ce privește expertiza tehnică efectuată în cauză, aceasta stabilește cu profesionalism aspectele tehnice ținând de funcționalitatea alimentării cu energie a platformei industriale care a aparținut anterior divizării A, însă sunt fără relevanță, în stabilirea dreptului de proprietate, conexiunile electrice ale alimentării cu energie electrică, acestea putând fi atât în proprietate cât și în folosință în baza unui alt titlu decât cel de proprietate.
Nici invocarea anexelor procesului - verbal de sechestru din 1998 nu susține pretenția reclamantei. Astfel, în aceste anexe fiecare activ funcțional este menționat distinct, bunul urmărit figurând la poziția ("Unitate PFL cons.) iar cablul în litigiu la ("Unitate post rețele"), fără exista o legătură între acestea. În același raționament al apelantei aceasta s-ar putea pretinde proprietară a oricărei unități nominalizate în anexă (fila 33) cu sau fără o legătură tehnologică.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța reține că apelantul nu și-a dovedit dreptul său de proprietate al bunului pretins, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, apelul comercial, promovat de recurenta - reclamantăLcu sediul în-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1207/22 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. dosar vechi 2583/2006) în contradictoriu cu intimatele - pârâte" "cu sediul în B, Calea M nr. 134, județul B și A prin lichidator judiciar cu domiciliul profesional în B,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
- - JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
tehnored. 5 ex. 11/12 febr. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Viorica Zaharia
