Anulare hotarare aga Spete. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 413/R-
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta Nuță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta -. V - prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în -. V, str. G-ral G nr. 11, -. B,. 4, județul V, împotriva sentinței nr. 15 din data de 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Foscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, cu sediul în -. V, str. - nr. 34, -. A,. 8, județul V - prin administrator, cu același domiciliu.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea intimatei-pârâte de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.02.2006, reclamanta - - -.V - reprezentată de lichidator judiciar - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL -.V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea transferurilor de drepturi patrimoniale realizate prin operațiuni comerciale în care prestația acesteia depășește vădit pe cea primită prin facturile fiscale nr.-/3.04.2003 și nr.- - fără dată, apreciată ca fiind datată decembrie 2002, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, - - a efectuat livrări de bunuri mobile, constând în malaxor, cădițe inox și motostivuitor, la prețuri modice, fără să existe rapoarte de evaluare, totalizând 6.590.336 lei + TVA în sumă de 1.309.164 lei. Plata acestor bunuri s-a realizat prin compensare - din drepturile salariale primite de - de la - SRL, însă, s-a constatat că în acea perioadă persoana respectivă nu a primit drepturi salariale, de unde se concluzionează că, în fapt, plata nu s-a realizat.
Mai mult, bunurile nu au prezentat caracteristici tehnice pentru a se putea stabili prețurile reale de vânzare.
S-a mai precizat, referitor la cu cabină ledar și accesorii, că prețul acesteia de 126.854.000 lei vechi este un preț de deșeu și nu un preț corespunzător unei valori de întrebuințare a mijlocului fix, așa cum rezultă din compararea cu bunuri aT. de la. De asemenea, s-a constatat că nu a fost înregistrată încasarea unei asemenea sume, concluzionându-se că s-a încercat numai o aparență de vânzare reală.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, prin sentința nr.15/11.01.2008 a respins cererea reclamantei și a obligat-o la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că prima factură cu nr.40, privește tranzacția ce a avut ca obiect 1 malaxor, 3 cădițe inox și 1 motostivuitor cu prețul total de 8.199.500 lei vechi (4), iar cea de-a doua, cu nr.-/3.04.2003, are ca obiect o combină cu cabină, vândută cu prețul de 150.956.260 lei vechi, pentru ambele depunându-se chitanțe sub semnătură privată, în baza cărora s-a achitat integral prețul menționat în facturi (43-45), așa cum este consemnat și în registrul de casă al debitoarei (34-42).
ce a făcut obiectul contractului nr.63/2000 a fost evaluată de experții tehnici evaluatori G și, conform nr.450/1999 cu modificările și completările ulterioare, la prețul de 103.435.000 lei vechi, reținându-se o uzură de 60%. Vânzarea a fost realizată în cadrul unei licitații publice cu strigare, în 31.03.2003, publicitatea efectuându-se printr-un ziar local (46).
Expertul desemnat în cauză pentru evaluarea bunurilor în litigiu a concluzionat că, prin vânzările efectuate, nu s-a putut constata încercări de subevaluare a bunurilor și reducere a activului debitoarei ori disproporții ale prețului în raport cu starea bunurilor.
Ca atare, instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art.61 alin.1 lit.b din Legea nr.64/1995-R, întrucât, din probele administrate a rezultat că prețul tranzacțiilor a fost serios și plătit efectiv vânzătoarei-debitoare.
Cum a fost folosit ulterior prețul acestor bunuri de către debitoare nu poate fi analizat decât într-o eventuală acțiune în răspundere a administratorului.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă, instanța a apreciat ca întemeiată și cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal de către reclamantă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod eronat, instanța de fond a reținut că "prețul tranzacției a fost serios și efectiv plătit vânzătoarei-debitoare, fără a avea în vedere obiecțiunile și răspunsurile la obiecțiuni ale expertului tehnic, care sunt doar justificări ale stării de fapt în care acesta a identificat bunurile pornind de la informațiile date de reprezentantul pârâtei, în loc să precizeze temeiurile metodelor de evaluare;
- facturile întocmite nu poartă mențiunile obligatorii necesare calificării acestora ca documente justificative a vânzării și plății efective;
- nu s-a observat că expertul desemnat nu are specialitatea de inginer mecanic-utilaje agricole pentru a putea efectua o lucrare corespunzătoare, în sensul că nu a prezentat 3 metode de utilizare, a prețurilor, pentru alegerea unei valori motivate;
- nu s-a luat în considerare că fostul director al societății debitoare a refuzat prezentarea documentelor în perioada de funcționare, ceea ce ar fi condus la concluzia că operațiunile comerciale au fost efectuate cu nerespectarea legii și în dauna creditorilor;
- în sfârșit, în mod greșit, au fost acordate cheltuielile de judecată, documentul prezentat în dovedirea acestora neavând legătură cu cauza.
În concluzie, se impune admiterea recursului și a acțiunii lichidatorului judiciar.
Examinând criticile prin prisma temeiurilor invocate, dar și în limitele dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul este fondat, însă, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la prima critică, se apreciază ca neîntemeiată față de probatoriul administrat, respectiv conținutul Încheierii din 14.09.2007, din care rezultă că instanța a admis în totalitate obiecțiunile formulate de apărătorul pârâților, la care s-a dat răspuns în data de 5.10.2007 (76-80). Faptul că aceste răspunsuri nu corespund așteptărilor reclamantei, nu poate conduce la concluzia că expertul și judecătorul fondului nu au stabilit realitatea faptică în prezenta cauză. Mai mult, din dezbateri a rezultat că reclamanta, respectiv lichidatorul judiciar, fiind persoana ce a preluat arhiva, nu și-a îndeplinit obligațiile date de lege, în sensul de a pune la dispoziție documentele necesare susținerii afirmațiilor sale.
Cea de-a doua critică, nu poate fi reținută, întrucât intră sub incidența Legii nr.81/1990-R, legea contabilității, ce atrage sancțiuni specifice acestei reglementări.
Nici cea de-a treia critică nu este justificată, întrucât desemnarea expertului s-a realizat prin tragere la sorți, potrivit dispozițiilor procedurale, iar nici una dintre părți, pe parcursul soluționării cauzei, nu a sesizat instanței că acesta nu ar avea competența și pregătirea profesională corespunzătoare realizării lucrării. Abia, în calea de atac se face o asemenea remarcă, determinată de modul în care acesta a întocmit lucrarea față de solicitările recurentei.
În ceea ce privește refuzul neprezentării documentelor de către directorul societății, și sub acest aspect, reglementarea legală prevede sancțiuni specifice legate de angrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, cuprinse la art.138 din Legea nr.85/2006, astfel că și această critică este nejustificată.
În sfârșit, ultima critică este, însă, fondată și, într-adevăr, conținutul înscrisului aflat la 101 nu conține elemente care să ateste că plata s-a făcut pentru serviciile prestate în această cauză. Aceasta pentru că ordinul de plată este emis la 01.09.2005, iar acțiunea a fost înregistrată, ulterior, la 21.02.2006, împrejurare ce nu a fost sesizată de către judecătorul fondului.
Ca atare, numai raportat la aceasta, curtea, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu art.274 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta -. V - prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în -. V, str. G-ral G nr. 11, -. B,. 4, județul V, împotriva sentinței nr. 15 din data de 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Foscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, cu sediul în -. V, str. - nr. 34, -. A,. 8, județul V - prin administrator, cu același domiciliu.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
23.04.2008
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Corina Georgeta Nuță
