Anulare hotarare aga Spete. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.449 /2009-
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Băltărete Savina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta debitoare - SRL SMp rin lichidator cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimata pârâtă- SRLcu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr. 191/F din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentă - lichidator judiciar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, după care:
Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței hotărârea asupra cererii de amânare, precizează că este un mod de tergiversare a soluționării cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare depusă la dosar de intimata pârâtă în vederea angajării unui apărător, deoarece intimata a fost citată pentru termenul de azi la data de 06.08.2009 conform dovezii de citare fila 19, având timp suficient pentru angajare apărător și pregătirea apărării.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare nr. autentificat sub nr. 1071/06.03.2006 de Biroul notarial, repunerea părților în situația anterioară în sensul radierii din CF 49064 S M nr. cadastral 6267/57 a mențiunilor de sub B 58910 privind pe - SRL S M, întăbularea dreptului de proprietate asupra imobilului curte cu spații comerciale în favoarea - SRL S În subsidiar solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare și efectuarea unei expertize de evaluare a construcției
Arată că imobilul a fost vândut fără a se negocia un preț, prețul stabilit prin contractul de vânzare cumpărare atacat, este sub prețul pieței, mult sub valoarea contabilă a acestei proprietăți. Pârâta a încercat să inducă în eroare instanța de fond, suprafața imobilului este mult mai M decât cea indicată, fiind vorba de imobil compus din parter plus 2 etaje, iar societatea căreia i s-a vândut imobilul care se presupunea că avea fonduri, a fost înființată cu puțin timp în urmă deci nu avea cum să aibă astfel de fonduri pentru cumpărarea unui imobil de așa natură.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr.191/F din 23.02.2009 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL S cu sediul în S M,-, societate în insolvență reprezentată prin lichidator judiciar, împotriva pârâtei - SRL S cu sediul în S M,-, județul M, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, repunerea părților în situația anterioară și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond reținut că reclamanta - societate în faliment prin lichidator, a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamantă și pârâtă, considerând actul juridic, un act fraudulos, întrucât a fost efectuat într-o perioadă de trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar prețul stabilit este unul derizoriu, invocându-se că prețul unui imobil similar, adică hotel este mult mai
Această afirmație a reclamantei nu se susține prin nici un fel de probe. Din punct de vedere juridic operațiune a fost perfect legal încheiată în fața unui notar public, care a verificat legalitatea unei astfel de operațiuni.
Cu privire la oportunitatea unei astfel de operațiuni, aceasta nu poate fi dovedită în sensul prejudicierii reclamantei, reclamanta având la data încheierii contractului unele datorii la bănci.
Prețul invocat ca derizoriu nu poate fi, de asemenea, dovedit, respectiv faptul că acesta ar fi sub valoarea pieții, întrucât nu s-a solicitat vreo expertiză tehnică care să ateste acest lucru.
Judecătorul sindic apreciază că operațiunea încheiată între părți a fost un act consensual legal, făcut în fața unei autorități publice, fără a se putea dovedi că nu s-a achitat prețul.
Chiar dacă operațiunea reclamată a vizat în calitate de administrator sau asociați - părți care sunt rudenii, aceasta nu dovedește ilegalitatea operațiunii prin operațiunea de schimbare de debitori.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Restaurant, prin lichidator, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei expertize de evaluare a construcției care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Actul translativ de proprietate a fost autentificat la notarul public, dar aceasta nu înseamnă că prin prisma dispozițiilor art.79 și următorul din legea insolvenței este legal încheiat, adică nu ar contraveni intereselor creditorilor, deoarece există disproporția dintre prețul stabilit în cuantum de 262.894,97 lei ce reprezintă echivalentul ratelor pe care societatea debitoare le avea de plătit Băncii Transilvania și prețul pieții, fapt ce rezultă din următoarele aspecte.
- din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2005 societatea debitoare a figurat cu active imobilizate în valoare de 1.578.921 lei, iar din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2006 la capitolul active - societatea nu figurează cu bunuri.
Din evidențele contabile rezultă că în această perioadă societatea debitoare a vândut o autoutilitară la data de 23.02.2006 cu factura nr. - tot la - SRL cu suma de 95.200 lei, în aceeași perioadă,respectiv la data de 09.02.2006 conform facturii nr. - societatea a vândut imobilul spații comerciale la o valoarea contabilă de 1.578.921-95.200 = 1.483.721 lei, deci mult sub valoarea pieței.
Acest imobil a făcut obiectul garanției reale imobiliare în favoarea Băncii Transilvania pentru suma de 246.694,44 euro, echivalentul în lei la data înstrăinării este de 863.429 lei, sumă ce depășește creanțele ce le avea debitoarea la data respectivă de 837.261,72 lei. Suma de bani convenită de părți nu a intrat și nu a fost înregistrată în contabilitatea debitoarei, deci nu a existat o negociere reală, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare, vânzătorii și cumpărătorii sunt aceleași persoane, contract care a creat prejudicii creditorilor.
Administratorii societății recunosc că societatea debitoare era în prag de faliment și în loc să solicite deschiderea procedurii insolvenței au procedat la înstrăinarea activelor societății pentru a nu plăti datoriile către creditori și astfel că obțină un câștig nemeritat.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu și-a precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele:
Lichidatorul a sesizat judecătorul-sindic cu o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1071/06.03.2006, încheiat între societatea debitoare Restaurant, în calitate de cumpărător și Motel, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în S M-, proprietatea debitoarei. Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 80 alin. 1 lit. b) și art. 80 alin. 2 lit. e din Legea 85/2006.
În fapt, s-a arătat că există o disproporție vădită între prețul stabilit și valoarea reală imobilului, însă cu privire la acest aspect, lichidatorul nu a adus nici o probă în sprijinul susținerilor sale. În condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în anul 2006, iar acțiunea în anulare este promovată de lichidator în anul 2009, simpla referire la prețurile practicate pe piață la momentul vânzării, nu poate fi luată în considerare, în lipsa oricărei alte probe care să sprijine afirmațiile lichidatorului.
De asemenea, în lipsa unei probațiuni mai complexe, nu pot fi reținute nici susținerile lichidatorului cu privire la valoarea contabilă a imobilului vândut, căci, în condițiile în care acțiunea a fost demarată de lichidator, nu pot fi considerate ca relevante datele furnizate chiar de către acesta, extrase din evidențele contabile ale societății debitoare.
Este adevărat că, în ședința publică din data de 16.02.2009, judecătorul-sindic a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, însă, față de poziția lichidatorului, care nu a considerat ca fiind necesară o asemenea probă, aceasta nu s-a mai administrat.
Cu toate acestea, dat fiind că, pentru soluționarea temeinică a cauzei, se impune efectuarea unei expertize care să determine valoarea construcției la data perfectării vânzării, o asemenea probă fiind indispensabilă soluționării cauzei, judecătorul-sindic avea obligația ca, potrivit art. 129 alin. 5 paragraf final Cod procedură civilă, să ordone chiar din oficiu administrarea probei, chiar dacă părțile se împotriveau.
De asemenea, având în vedere că o asemenea probă nu poate fi administrată în recurs, față de prevederile art. 305 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 3 paragraf 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probațiunii, care va fi apoi coroborată cu celelalte probe existente în dosar.
În rejudecare, judecătorul-sindic urmează să aibă în vedere și să analizeze la soluționarea cauzei și celelalte susțineri ale lichidatorului din cuprinsul acțiunii formulate, precum și incidența prevederilor art. 80 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2006 raportat la speța în discuție.
Nu în ultimul, judecătorul-sindic urmează ca, în rejudecare, să aplice prevederile art. 85 alin. 6 din Legea 85/2006, respectiv să citeze, în calitate de pârât, alături de Motel, și pe societatea debitoare, prin administratorul special.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta debitoare- SRLSMp rin lichidator cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimata pârâtă- SRLcu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr. 191/F din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarae cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.F M /26.12.2009
Jud fond
Dact./28.12.2009
2 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Băltărete Savina
