Anulare hotarare aga Spete. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.469R
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele - - și -, împotriva sentinței comerciale nr.4179/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - prin administrator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - -, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, recurenta -, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta - - nu a depus la dosar acreditivul documentar nr.93/ 130 ///338 în forma inițială, așa cum s-a dispus de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Apărătorul intimatei solicită comunicarea înscrisurilor depuse la dosar de către recurenta - -.
Se comunică înscrisurile depuse la termenul anterior de către apelanta - -, către intimată.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de recursuri.
După reluarea dezbaterilor, apărătorul recurentei - - depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Cu privire la acreditivul documentar nr.93/ 130 ///338 susține că acesta reprezintă o practică bancară, neexistând un înscris semnat de toate părțile. A fost inițiat de către ordonatorul de credite care a dat ordin unei bănci să intermedieze printr-o bancă notificatoare eliberarea unor sume de bani la cererea beneficiarului, fondate pe anumite acte care se derulau între părți.
Curtea constată că recurenta - pârâtă - -, nu depune acreditivul documentar solicitat de către instanță.
Apărătorul intimatei solicită acordarea unui termen pentru a face dovada pentru ce s-au dat specimenele de semnătură în bancă la nivelul anului 2003.
Apărătorul recurentei BCR - consideră că nu se impune a se face o astfel de dovadă, întrucât la acest termen s-a recunoscut de către lichidator că a împuternicit două persoane potrivit specimenelor de semnătură.
Apărătorul recurentei - - pune aceleași concluzii.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui termen, ca neutil cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuri.
Apărătorul recurentei - - solicită admiterea excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a reclamantei invocate prin motivele de recurs. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii prin admiterea excepțiilor invocate și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Susține că acreditivul nu a făcut parte niciodată din patrimoniul intimatei - -, astfel încât părțile nu pot fi repuse în situația anterioară.
Reprezentantul recurentei BCR - solicită admiterea ambelor recursuri, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru aspectele învederate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4179/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a vii-a comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele - - și - și ca urmare, s-a constatat nulitatea absolută a transferului de acreditiv documentar nr.93/130///338 din data de 21.02.2004, precum și a actelor subsecvente. Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor aferente acestui transfer, iar pârâta - - a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500 lei.
În considerentele hotărârii se rețin următoarele:
Reclamanta - - prin administratorul judiciar a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - - și R - anularea Protocolului încheiat la data de 17.07.2003, a contractului de asociere în participațiune nr./30.09.2003 și a transferului de acreditiv în favoarea - - din data de 2.04.2004 cu motivarea că orice operațiune efectuată după data deschiderii procedurii de reorganizare și lichidare judiciară are ca rezultat diminuarea masei credale, în drept fiind invocate dispozițiile art.61 alin.1 lit.c) din Legea nr.64/1995.
Prin Protocolul încheiat între debitoarea - - și - - s-a stipulat că prima, se angajează să solicite partenerului din modificarea acreditivului nr. 93/130///338, aferent contractului /17961/P-3 din 23.06.1993, în sensul de a-l face transferabil către - -. La data de 30.09.2003 s-a încheiat între - - și - - un contract de asociere în participațiune nr.5010 având ca obiect negocierea, contractare și derularea de activități comerciale cu partenerul din în cadrul contractului /P-3/23.06. În baza acestui contract de asociere pârâta - s-a obligat să achite reclamantei comisionul de 2,6%.
Tribunalul Bucureștia constatat că la data încheierii actului de transfer al acreditivului documentar, societatea debitoare se afla în procedura insolvenței, ce fusese deschisă prin sentința din 14.10.2003, dată de la care dreptul de a conduce activitatea a fost acordat administratorului judiciar. Cu toate acestea, organele de conducere ale debitoarei au angajat răspunderea debitoarei, fără a înștiința administratorul judiciar în vederea obținerii acordului acestuia. Instanța de fond a constatat că actul de transfer al acreditivului este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de o persoană fără capacitate de exercițiu de a încheia acte juridice de dispoziție. S- avut în vedere că în conformitate cu art.18 lit.i din Legea nr.64/1995 aplicabil la data încheierii actului (art.20 lit.m din Legea nr.85/2006), pentru încheierea oricărei tranzacții în numele debitoarei, însăși administratorul judiciar trebuia să solicite confirmarea judecătorului sindic, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, în temeiul art.40 din Legea nr.64/1995 (art.46 din Legea nr.85/2006 actualmente), în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschierii procedurii, sunt nule.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs cele două pârâte, - - și -.
Recurenta - - a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele:
documentar poate fi modificat sau anulat numai cu acordul tuturor părților participante la acreditivul respectiv, astfel că instanța a pronunțat nulitatea transferului acreditivului, fără a fi chemate în judecată toate părțile semnatare ale acestuia.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deoarece în mod evident acordul reclamantei pentru modificarea acreditivului s-a dat la data de 17.07.2003, înainte de deschiderea procedurii insolvenței (14.10.2003).
Recurenta învederează că cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art.61 alin.1 lit.c) din Legea nr.64/1995, potrivit căruia, "Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către teri și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile". Recurenta subliniază că acreditivul documentar nu a reprezentat niciodată un drept patrimonial al debitoarei-reclamante și prin urmare nu ar fi putut fi urmărit niciodată de creditorii reclamantei.
În fine, o altă critică adusă sentinței recurate se referă la dispoziția de repunere a părților în situația anterioară încheierii actelor aferente acestui transfer, fără a se menționa însă care sunt aceste acte.
documentar a fost constituit la cererea General - către banca sa, BANK OF, pentru ca plățile aferente relațiilor comerciale dintre cumpărătoarea General și vânzătoarea - - derulate prin comisionarul - - să fie efectuate prin acest acreditiv. Prin acest acreditiv se puteau realiza plăți numai după ce se demonstra că marfa a fost trimisă de la vânzător-- - către cumpărător - -. Prin repunerea părților în situația anterioară transferului de acreditiv, patrimoniul reclamantei nu s-ar mări cu vreun drept sau bun, dat fiind că acreditivul nu a reprezentat niciodată un drept patrimonial al reclamantei.
Recurenta - a invocat totodată excepția inadmisibilității acțiunii în anularea transferului de acreditiv, motivat de faptul că acțiunea nu a fost promovată în contradictoriu cu toate părțile implicate în acreditiv, precum și excepția lipsei de interes a reclamantei - în formularea acestei acțiuni, lipsă justificată de faptul că prin modificarea acreditivului nu au fost afectate clauzele contractului de asociere în participațiune nr./2003 și că oricum, constatarea nulității absolute a transferului acreditivului nu are ca efect mărirea patrimoniului beneficiarului cu vreun drept sau bun.
Recurenta - a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul de a se respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată. Se susține că administratorul judiciar numit de instanță a fost de acord ca orice document semnat de cele două persoane împuternicite este valabil și legal. Se depune la dosar fișa cu specimenele de semnătură ale persoanelor împuternicite de către administratorul judiciar. În fine, se precizează că repunerea părților în situația anterioară modificării acreditivului în ceea ce privește beneficiarul acestuia, nu este realizabilă, întrucât partea care trebuie să refacă documentele este banca emitentă Bank și nicidecum BCR, care este doar bancă avizatoare în cadrul acestui acreditiv.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, - - prin lichidator a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta - - ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că prin transferul acreditivului, reclamanta - - a renunțat la dreptul de a intermedia transferul de mărfuri către recurentă și în principal la dreptul de a încasa comisionul cuvenit. Or, comisionul reprezintă un drept de creanță ce face parte din patrimoniul debitoarei.
Mai întâi, în ceea ce privește cele două excepții invocate de către recurenta - - prin cererea de recurs, Curtea reține că atât excepția inadmisibilității, cât și excepția lipsei de interes sunt excepții de fond, respectiv apărări pe fondul litigiului ce vor fi avute în vedere pe parcursul cercetării motivelor de recurs și verificării situației de fapt și de drept a cauzei.
Curtea reține următoarele:
Debitoarea - - prin lichidator a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - - și R anularea Protocolului încheiat la data de 17.07.2003 între debitoare și - -, a contractului de asociere în participațiune nr.M 5010/30 09 2003 și a transferului acreditivului în favoarea - - de la data de 2.04.2004, pentru motivul că orice operațiune efectuată după data deschiderii procedurii insolvenței are ca rezultat diminuarea patrimoniului societății și al masei credale, prin pierderea comisionului ce îi revenea debitoarei din derularea contractului de comision. În drept s-a invocat art.61 alin.1 lit.c) din Legea nr.64/1995 rep. Prin cererea precizatoare, reclamanta a solicitat și repunerea părților în situația anterioară transferului de acreditiv.
Potrivit dispozițiilor art.61 alin.1 lit.c), administratorul sau lichidatorul poate introduce acțiune pentru anularea oricărui act încheiat de către debitor cu terțe persoane cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage un bun urmăririi sau de a leza în orice alt fel drepturile creditorilor.
Așadar, prima instanța avea de analizat dacă operațiunea transferului de acreditiv documentar în favoarea beneficiarului - - a condus la diminuarea patrimoniului - - în dauna creditorilor săi.
În primul rând, acreditivul documentar este o modalitate de plată folosită în relațiile comerciale internaționale, definită de art.2 al Publicației 500, ca fiind orice aranjament prin care o bancă( banca emitentă), acționând la cererea și după instrucțiunile unui client (ordonator) efectuează o plată către un terț sau la ordinul acestuia (beneficiar).
În vederea derulării raportului juridic dintre reclamanta debitoare și firma din, respectiv contractul de comision nr./17961/P-3/23.06.1993, prin intermediul căruia pârâta - - în calitate de producător și vânzător avea obligația de a livra marfă importatorului din a fost emis la data de29.06.1993 acreditivul documentar nr. 93/130///338având următoarele caracteristici:
- banca emitentă: Bank of.
- beneficiar: -
- valoare:115 412,39 usd.
Pe data de17.07.2003între reclamanta-debitoare, pârâta - - și firma din,.- s-a încheiat Protocolul rin p. care s-a convenit că - va solicita partenerului General - prin intermediul firmeimodificarea acreditivuluiaferent contractului /17961/P-3/23 06 1993,în sensul de a-l face transferabil către - -. S-a mai stabilit că după încasarea contravalorii mărfurilor exportate, conform documentelor transmise de -, - - va efectua plata comisionului către în conformitate cu contractul de comision 9515/1995.
La data de 30.09.2003 între - și - se încheiecontractul de asociere în participațiune nr.având ca obiect negocierea, contractarea și derularea activității comerciale cu partenerul din în cadrul contractului /1993. În conformitate cu acest ultim contract de asociere, - avea obligația de a livra marfă în, iar -, dreptul de a încasa un procent de 2,6 % din valoarea net a mărfurilor livrate partenerului din.
Din corespondența existentă în dosarul de fond rezultă că modificarea acreditivului în senul schimbării beneficiarului s-a făcut ca urmare a solicitării exprese a partenerului din, având în vedere desigur, starea de incapacitate de plată în care se afla debitoarea (29 și 51 B).
Din derularea raporturilor comerciale dintre părți reiese că reclamanta-debitoare a avut permanent doar calitatea de comisionar, îndreptățit să primească pentru serviciile prestate, plata comisionului convenit fie în baza contractului de comision inițial, fie în temeiul contractului de asociere în participațiune încheiat cu - - în 2003.
documentar a fost deschis la ordinul partenerului din pentru a putea face plata mărfurilor importate de la pârâta -, producătorul și vânzătorul mărfii. Chiar dacă în cadrul acreditivului documentar debitoarea avea calitatea de "beneficiar", sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute de în reveneau în mod evident vânzătorului mărfii și nu - căruia i se cuvenea doar plata comisionului.
Prin urmare, sumele de bani ce intrau în contul debitoarei ca urmare a derulării contractului de export și a acreditivului documentar erau destinate exportatorului mărfii - - și nu puteau nicidecum să reprezinte un drept patrimonial al reclamantei-debitoare.
Nefiind un drept patrimonial, acreditivul documentar nici nu ar fi putut fi urmărit de către creditorii reclamantei, chiar dacă nu ar fi fost modificat în sensul că beneficiarul acreditivului este -.
În concluzie, construcția juridică a reclamantei-debitoare conform căreia, "transferul acreditivului a dus la diminuarea patrimoniului și a masei credale" este defectuoasă, lipsită de temei logic și legal.
O subliniere trebuie făcută și anume că: prin modificarea acreditivului nu au fost în nici un fel afectate drepturile și obligațiile părților din contractele de comision sau de asociere în participațiune încheiate între reclamantă și -. În acest sens există o mențiune chiar în cuprinsul Protocolului încheiat la data de 17.07.2003 și pe de altă parte,raportul juridic concretizat în contractul de asociere în participațiune dintre debitoare și este distinct de contractul de export extern încheiat între debitoare și firma din.
Prima instanță a considerat însă întemeiată cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a transferului de acreditiv documentar, dar pe alte temeiuri decât cele invocate în motivarea cererii, respectiv că transferul acreditivului a avut loc după data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale art.46 din Legea nr.85/2006 (fost art.40 din Legea nr.64/1995). S-a mai reținut și că actul de dispoziție al transferului nu a fost autorizat de judecătorul-sindic, potrivit art.20 lit.m din Legea nr.85/2006 (fost art.18 lit.i din Legea nr.64/1995).
Prima instanță a interpretat eronat faptul că transferul de acreditiv a avut loc la data de 21.02.2004, după momentul deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea -, deși din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta-debitoare s-a obligat să solicite partenerului General modificarea acreditivului în data de 17.07.2003, acord de voință exprimat prin încheierea Protocolului. Așadar,la data exprimării voinței în sensul transferării acreditivului debitoarea nu se afla în procedura insolveneței. Împrejurarea că modificarea acreditivului constând în schimbarea beneficiarului s-a efectuat la data de 21.02.2004 se datorează faptului că abia la acel moment și-a dat acordul și ultima parte implicată în acreditiv, respectiv banca emitentului, Bank of. ceea ce nu înseamnă că actul de dispoziție al debitoarei a încălcat prevederile legii insolvenței, așa cum greșit s-a reținut de către instanța de fond.
În ceea ce privește dispoziția instanței de "repunere a părților în situația anterioară modificării acreditivului documentar" ca urmare a constatării nulității absolute a transferului acreditivului, fără a se preciza însă în concret, în ce constă această revenire la situația anterioară, Curtea reține următoarele:
O repunere în situația anterioară ar presupune ca reclamanta - să redevină "beneficiar" al acreditivului documentar, marfa cumpărată de firma din începând cu data de 21.02.2004 să fie restituită vânzătorului, adică pârâtei -, care la rândul ei să restituie prețul achitat de cumpărător, ceea ce este o absurditate.
Din susținerile formulate de către intimata-debitoare prin întâmpinare și prin cererile depuse în dosarul de fond se desprinde ideea că prin "repunerea în situația anterioară" în opinia debitoarei se înțelege restituirea de către - a sumei reprezentând contravaloarea comisionului la care era îndreptățită.
Raționamentul pe care debitoarea și-a întemeiat cererea de repunere în situația anterioară este însă viciat. Astfel, așa cum am arătat mai înainte, dreptul debitoarei la plata comisionului de 2,6% din valoarea mărfurilor livrate în este stipulat în contractul de asociere în participațiune nr./30.09.2003, contract care nu a fost modificat, anulat sau afectat în vreun fel din pricina transferului de acreditiv în ceea ce privește beneficiarul. Mai mult, contractul de asociere în participațiune avea termen de valabilitate 30.09.2003 - 29.09.2005, însă la data de 18.11.2004 a fost denunțat în conformitate cu art.86 (1) din Legea nr.85/2006, dată fiind lipsa răspunsului administratorului judiciar al debitoarei la notificarea transmisă de pârâta -, notificare prin care i se cere să opteze pentru menținerea sau denunțarea contractului.
În concluzie, Curtea constată că cele două recursuri sunt întemeiate, urmând a fi admise în temeiul art.304 pct.procicv. raportat la art.312 alin.1 și 2 în sensul că, se va modifica în tot sentința atacată și va respinge cererea având ca obiect anularea transferului acreditivului documentar și a actelor subsecvente, precum și cererea repunerii în situația anterioară. De asemenea, Curtea va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele - - și -, împotriva sentinței comerciale nr.4179/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - prin administrator judiciar.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că: respinge cererea având ca obiect anularea transferului acreditivului documentar și a actelor subsecvente, precum și cererea repunerii în situația anterioară.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 10.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
