Anulare hotarare aga Spete. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.524
Ședința publică de la 24.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC C- împotriva deciziei comerciale nr.1779/06.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele SC SA prin lichidator judiciar SPPI și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 16 dosar, intimata SC SA prin lichidator judiciar SPPI reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 17 dosar, lipsind AVAS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a atașat dosarul - al Tribunalului București Secția a VII-a Comercială.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere în termenul de motivare a contestației în anulare.
Contestatoarea prin avocat solicită admiterea cererii întrucât contestația a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Intimata SC SA prin avocat, față de disp. art.319 Cpc, apreciază că nu este formulată și motivată în termen, astfel că solicită respingerea contestației.
Curtea, deliberând, respinge cererea de repunere în termenul de motivare a contestației în anulare având în vedere că în lipsa dispozițiilor legale în materia contestației în anulare care să prevadă un termen expres în care se motivează contestația în anulare, motivarea în prezenta cauză a fost depusă înăuntru termenului obiectiv de formulare a contestației prev. de art.319 alin.2 Cpc.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatoarea prin administrator solicită admiterea contestației și anularea deciziei atacate. Precizează că a formulat contestația în baza art.318 Cpc, întrucât instanțele au confundat data reluării procedurii de reorganizare cu data deschiderii procedurii. Articolele de drept în baza cărora au fost anulate actele sunt art.61 alin3. din legea 64/1995 și art.24 lit. din aceeași lege. Mai arată că data deschiderii procedurii este 01.06.2000 și că este vădită nerespectarea legii, în cauză făcându-se o gravă eroare. Apreciază că este admisibilă contestația, deși se arată în dispozitiv că recursul este admis, în realitate recursul nu a fost admis.
Intimata SC SA prin avocat solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, întrucât motivarea dată de contestatoare nu se încadrează pe dispozițiile art.318 Cpc. Susține că greșelile materiale prevăzute de dispoziția legală invocată sunt greșeli cu caracter procedural, cum ar fi de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv deși din plicul atașat rezultă că recursul fusese depus la poștă înăuntrul termenului prevăzut de lege, sau anularea recursului ca netimbrat deși fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru. Cele invocate de contestator nu se încadrează în prima situație reglementată de art.318 Cpc. Arată că instanțele au apreciat corect datele din dosar. Apreciază că nici a doua situație reglementată de art.318 Cpc nu se aplică, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate de contestatoare în cuprinsul recursului. Depune note scrise.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, a reținut și constatat că:
Prin decizia comercială nr. 1779 R din 6.12.2007, Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială a admis recursul declarat de SC C- împotriva sentinței comerciale nr. 3484 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimata SC SA prin lichidator judiciar SPPI și și a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei ca inadmisibilă. A respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de SC C-, ca inadmisibile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a respins în mod eronat excepția prescripției dreptului material la acțiune pe motivul existenței autorității de lucru judecat, autoritate care a rezultat în opinia judecătorului sindic din soluționarea prin încheierea de la 14.11.2006 a excepției tardivității acțiunii.
Prin încheierea de la 14.11.2006 instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării acțiunii cu motivarea că nu s-a depășit termenul prevăzut de articolul 24 litera a raportat la articolului 62 alineat 1 din Legea nr.64/1995.
Încheierea de la 14.11.2006 leagă instanța potrivit articolului 268(3) Cod procedură civilă în sensul că aceasta nu mai poate discuta ulterior aceeași chestiune litigioasă deja tranșată, astfel că excepția invocată de pârâtă la 14.09.2007 cu aceeași motivare în fapt și în drept dar intitulată excepția prescripției, nu mai putea fi repusă în discuție, invocarea sa ulterioară, sub o altă denumire, fiind inadmisibilă. A reținut instanța de recurs și că nu există autoritate de lucru judecat atașată încheierii de la 14.11.2006 prin care s-a soluționat printre altele și excepția tardivității (a prescripției) așa cum în mod eronat a considerat prima instanță.
Referitor la soluționarea cererii reconvenționale și cererea de chemare în garanție a, instanța de recurs a reținut că recurenta a formulat critici prin care în fapt a reiterat solicitarea de a se constata valabilitatea contractelor încheiate fără a susține în concret nelegalitatea sau netemeinicia soluției de respingere a celor două cereri.
Din oficiu, instanța de recurs a invocat ca motiv de recurs de ordine publică excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și a celei de chemare în garanție, inadmisibilitate întemeiată pe incompatibilitatea existentă între acest cereri și procedura specială, derogatorie, a insolvenței.
Referitor la critica recurentei privind inadmisibilitatea acțiunii în anulare, instanța de recurs a constatat că susținerile recurentei sunt nefondate, reținând că în primul rând, actele au fost încheiate în data de 15.03.2004, moment în care procedura reorganizării nu mai era suspendată ca urmare a Deciziei de casare nr. 1828/24.11.2003 a Curții de Apel București, iar în al doilea rînd întrucât instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în anularea actelor de vânzare - cumpărare frauduloase, acțiune întemeiată pe articolul 61 litera b din Legea nr.64/1995 precum și pe dispozițiile articolului 49 alineat 1 din aceeași lege.
În acest sens, s-a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt în cauză, respectiv că actele juridice a căror anulare s-a cerut au fost încheiate de SC SA în calitate de vânzătoare, după data deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, și în perioada în care societatea era supusă unei proceduri speciale, fiindu-i aplicabile prevederile articolului 49 din Legea nr.64/1995.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare motivată și legal timbrată SC C-, criticile fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 318 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a solicitat și suspendarea hotărârii atacate și a sentinței comerciale nr. 3484/25.09.2007, cerere asupra căreia a revenit în sensul renunțării la judecata acesteia, în scris (fila 24) și în susținerile orale din ședința publică de la 13.03.2008.
În esență, contestatoarea susține în temeiul articolului 318 Cod procedură civilă prima teză, că instanța a săvârșit o gravă eroare, care a determinat soluția pronunțată prin aceea că a confundat data reluării procedurii de organizare respectiv 1 iunie 2004 cu data deschiderii procedurii care este 24.04.2001.
Consideră contestatoarea că această eroare nu este o greșeală de judecată, întrucât considerentele instanței din analiza actelor dosarului și susținerile SC COM SRL sunt în sensul că deschiderea procedurii a avut loc la 24.04.2001 dar când s-a pronunțat pe excepția prescripției a luat în considerare încheierea de la 1.06.2004 care marca reluarea procedurii după suspendare.
Susține contestatoarea că cea de a doua eroare gravă de fapt care a determinat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare, o constituie statuarea faptului că articolul 49 din Legea nr.64/1995 este aplicabil întrucât prin decizia Curții de Apel București de casare cu trimitere spre rejudecare la 24.11.2003, societatea intimată se afla în procedura de reorganizare.
Această statuare constituie o gravă eroare de fapt întrucât instanța avea la îndemână și încheierea din 1.06.2004 prin care i s-a pus în vedere administratorului judiciar să-și îndeplinească atribuțiile stabilite în încheierea de deschidere a procedurii din 24.04.2001. Față de data acestei încheieri rezultă că intimata nu era în procedura de reorganizare, astfel că nici articolul 49 nu sunt aplicabile contractelor încheiate la 15.03.2004 anterior datei de 1.06.2004.
A treia greșeală gravă de fapt a cărei existență poate fi constatată din înscrisurile de la dosar este faptul că data încheierii contractelor este 15.03.2004, deschiderea procedurii a avut loc la 24.04.2001, iar cerința legii nr. 64/1995 și Legii nr. 85/2006 este ca actele atacate să fie încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, existând bănuiala că viitorul debitor insolvent va încerca să-și diminueze solvabilitatea, bănuială care nu există când autorități publice iau măsuri de redresare financiară inclusiv prin vinderea de active prin licitație publică.
În ce privește aplicarea articolului 318 Cod procedură civilă a doua teză, contestatoarea susține că datorită greșelilor materiale grave, nu au fost practic soluționate motivele de recurs legate de ele și că nu a fost soluționat motivul de recurs privind rolul activ al judecătorului care este obligat să dea calificarea juridică a acțiunii, în speță acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile articolelor 61 și 49 din legea nr.64/1995 deși actele atacate s-au încheiat în baza OUG nr.88/1997 și HG 577/2002 și Legea nr.137/2002.
Mai mult, susține contestatoarea că soluționarea corectă a acestui motiv de recurs ar fi atras și problema competenței întrucât pentru aplicarea articolului 49 din Legea nr.64/1995 nu era competentă instanța de reorganizare și faliment (Secția a VII a Comercială) ci instanța de drept comun (Secția a VI a Comercială).
Consecința erorilor și nerezolvării acestui motiv de recurs este anularea hotărârii și judecarea recursului.
Intimata SC SA prin lichidator, a depus note scrise solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Examinând contestația în anulare, formulată de SC C-, prin prisma dispozițiilor articolului 318 Cod procedură civilă, în raport de motivele contestației și actele cauzei, Curtea a constatat că este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate.
În sensul dispoziției prevăzute de articolul 318 Cod procedură civilă "greșeala materială" înseamnăgreșeală de ordin proceduralde o asemenea gravitate întrucât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin urmare, legea are în vedere greșeli materiale de procedură care au dus la o soluție eronată, greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale ori de apreciere a probelor.
Așadar, textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe calea contestației în anulare neputând fi remediate greșelile de judecată.
În speță cele trei erori grave invocate de contestatoare, nu reprezintă greșeli materiale în sensul menționat în precedent, ci reprezintă critică adusă modului în care instanța a dezlegat o anumită problemă de drept, și anume aceea a aplicării articolului 49 și articolului 61 din Legea nr.64/1995 raportat la data încheierii actelor solicitat a fi anulate, data deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, data suspendării procedurii și data reluării procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995.
Faptul că această dezlegare se datorează aplicării unui text de lege pe care contestatoarea îl consideră neaplicabil în speță (articolul 49 din Legea nr.64/1995) nu reprezintă o eroare materială, ci ar putea constitui una de judecată, a cărei analizare și remediere nu este posibilă pe această cale a contestației în anulare.
Nici teza prevăzută de articolul 318 Cod procedură civilă privind omisiunea de examinare a unui motiv de recurs nu este întemeiată.
Pentru ca o contestație în anulare să se admită în temeiul articolului 318 teza a doua Cod procedură civilă, trebuie să îndeplinească pe de o parte, condiția ca instanța de recurs că fi omis să cerceteze vreun motiv de recurs, iar pe de altă parte, această omisiune să se fi produs din greșeală.
Mai mult, cea de-a doua teză a articolului 318 Cod procedură civilă are în vedere omisiunea de a cerceta unul din motivele de recurs și nu argumentele de fapt și de drept invocare de recurent.
În cauza de față, la cele trei motive de recurs, instanța a răspuns criticilor, lămurind problema admisibilității acțiunii introductive, a excepției prescripției invocată de pârâta recurentă și a cererii reconvenționale.
În cadrul aprecierilor referitoare la primul motiv de recurs ce viza inadmisibilitatea acțiunii introductive, instanța a analizat grupat argumentele recurentei (printre care se afla și argumentul "B"- fila 5 recurs), răspunzând printr-un considerent comun raportat la obiectul acțiunii "în anularea actelor de vânzare - cumpărare frauduloase, acțiune întemeiată pe articolul 61 litera b din Legea nr.64/1995 republicată, precum și pe dispozițiile articolului 49 alineat 1 din aceeași lege".
Așa fiind,cum argumentul referitor la rolul activ al judecătorului constând în obligația acestuia de a califica în drept acțiunea introductivă s-a subsumat primului motiv de recurs, și acesta a fost analizat de instanță așa cum s-a menționat în precedent, nu se poate reține că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze un motiv de recurs, astfel încât, să se impună reformarea hotărârii prin rejudecarea parțială (sub acest aspect) recursului, în limita motivului pretins omis în cadrul examinării.
Susținerea intimatei în sensul că este inadmisibilă contestația formulată de SC C- va fi înlăturată, în considerarea faptului că pentru contestația în anulare specială (articolului 318 Cod procedură civilă) legea prevede o singură condiție de admisibilitate, referitoare la obiectul acesteia, anume să se atace, pe această cale, o hotărâre pronunțată în recurs, iar în cauză s-a atacat o hotărâre dată în recurs.
Susținerea intimatei așa cum a fost motivată privește netemeinicia contestației și nu aspecte legate de condiția inadmisibilității acesteia.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea apreciază contestația în anulare neîntemeiată în raport de dispozițiile articolului 318 Cod procedură civilă și în consecință urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea contestatoarei la judecata cererii de suspendare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C- împotriva deciziei comerciale nr.1779/06.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele SC SA prin lichidator judiciar SPPI și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
