Anulare hotarare aga Spete. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/2008
Ședința camerei de consiliu din 11 IUNIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIGAȚII FINANCIARE -, împotriva sentinței civile nr. 17/CC/30.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC -, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.05.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 04.06.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 17 pronunțată la data de 30.01.2008 în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată excepția litispendenței prezentei cauze față de cauza înregistrată pe rolul Curții de APEL CLUJ sub nr- invocată de pârâtă și pusă în discuție în ședința Camerei de Consiliu din data de 26 septembrie 2007, admisă în parte cererea completată și precizată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE - - împotriva pârâtei SC - și în consecință a fost anulată în parte hotărârea nr. 2 Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC - din 14.04.2007 publicată în nr. 1369/2 mai 2007, partea a IV -a în următoarele limite:
- integral aliniatul 7 al art. 10 din statut în noua redactare: " Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor și înregistrarea modificărilor în registrul acționarilor se va face numai după vizarea contractului de cesiune de către președintele consiliului de administrație, completarea de către cedent și cesionar a unei declarații de cesiune către registrul acționarilor și atașarea dovezii de plată a impozitelor datorate, aferente tranzacției".
- aliniatul 8 al art. 10 din statut în noua redactare: " În orice moment al cesiunii dreptul de preemțiune al societății primează".
- Parțial aliniatul 9 al art. 10 din statut în noua redactare, în măsura în care prevede faptul că operațiunea de cesiune a acțiunilor se va exercita în conformitate cu " Regulamentul privind tranzacționarea acțiunilor proprii în cadrul Societății Comerciale -, Regulament adoptat de către adunarea generală extraordinară a acționarilor."
Totodată prin aceeași hotărâre a fost respins primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute și, în subsidiar, anularea hotărârii nr. 2 Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC - din 14 aprilie 2007 publicată în MO nr. 1369/02.05.2007, partea a IV-a, pentru restul motivelor invocate de reclamantă, ca neîntemeiat. A fost respins și capătul de cerere având ca obiect radierea mențiunilor efectuate la. de pe lângă Tribunalul Cluj în baza hotărârii - mai sus menționate, ca prematur formulat.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că în cauză nu sunt motive de nulitate absolută sau relativă care să afecteze clauzele art. 10 alin. 2-6, 10-12 din modificările aduse statutului societății pârâte prin hotărârea nr. 2/14.04.2007. Astfel se reține de către instanță că limitarea adusă sub aspectul sferei persoanelor ce ar putea dobândi prin acte juridice dreptul de proprietate asupra acțiunilor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale prin voința socială majoritară exprimată în mod valabil cu ocazia și a fost determinată de o cauză legitimă, menținerea caracterului închis al pârâtei prin menținerea acționaratului. Voința socială exprimată în, reține instanța, în sensul modificării statutului are valoare unui acord de voință în sens contractual iar dezacordul reclamantei ca acționar cu cota de 7,5 % din totalul acțiunilor nu este suficient pentru o înlătură voința majorității.
În același sens reține instanța prevederea potrivit căreia sunt nule și fără efecte constituirea de garanții reale mobiliare și a dreptului de uzufruct asupra acțiunilor societății nu constituie limitări esențiale ale dreptului de proprietate al reclamantei asupra acțiunilor pârâtei deoarece tind la protejarea aceluiași interes legitim, păstrarea structurii acționariatului. Prin constituirea unor eventuale garanții reale mobiliare sau a unui eventual drept de uzufruct asupra acțiunilor, oricare dintre acționari ar putea eluda voința socială exprimată în sensul menținerii caracterului închis al pârâtei, permițând, pe cale indirectă, dobândirea acțiunilor sau exercitarea dreptului de vot de către persoane străine de acționariatul societății.
În mod similar reține instanța că acordarea unui drept de preemțiune pârâtei la cumpărarea propriilor acțiuni nu are caracter ilicit, în condițiile în care potrivit art. 1031din Legea nr. 31/1990, societatea poate dobândi propriile acțiuni, în anumite condiții, iar instituirea dreptului nu este interzisă expres, chiar dacă textul modificării este lacunar în ceea ce privește modalitatea concretă de exercitare a dreptului de preemțiune, (această carență ar putea fi suplinită pe calea unui regulament adoptat de ulterior.). În plus, condiția esențială pentru dobândirea acestor acțiuni este îndeplinită, existând autorizarea dată de prin chiar hotărârea atacată. Nulitatea invocată de reclamantă, referitoare la faptul că hotărârea nu stabilește numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizația și contravaloarea minină și maximă a acțiunilor, nu subzistă, deoarece nulitatea este sancțiunea de drept comun aplicabilă în cazul nerespectării unei norme imperative. Dispozițiile art. 1041din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data judecării prezentei cereri, prevăd însă o sancțiune specială în cazul dobândirii propriilor acțiuni cu nerespectarea dispozițiilor art. 1031din Legea nr. 31/1990: înstrăinarea acțiunilor astfel dobândite în termen de un an de la dobândire, sub sancțiunea ulterioară a anulării acestor acțiuni și a reducerii corespunzătoare a capitalului social. De altfel, această sancțiune specială era prevăzută și de forma veche a Legii nr. 31/1990, în speță nefiind cazul analizei efectelor dispozițiilor legale succesive în timp.
Mai reține instanța că în privința obligației reclamantei de a se adresa consiliului în cazul în care se hotărăște să își înstrăineze acțiunile, această procedură este o consecință firească a dreptului de preemțiune al pârâtei, care își desfășoară activitatea curentă prin intermediul acestui organ de conducere.
Cât privește stabilirea plafonului de 7,5 % din valoarea capitalului social se mai reține de către instanță că limita maximă a numărului de acțiuni pe care îl poate deține în proprietate oricare dintre acționari poate fi modificată de un scop legitim, respectiv împiedicarea dobândirii de către unul dintre acționari a unui număr suficient de acțiuni care să îi permită să hotărască în mod unilateral soarta actelor societății, contrar voinței acționarilor minoritari și, corelativ, protejarea intereselor acționarilor cu un număr mai redus de acțiuni. O astfel de limitare nu este contrară nici dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Constituția României și nici prevederilor legale în materia proprietății, deoarece nu aduce atingere unor drepturi deja dobândite și nu scoate în totalitate acțiunile din circuitul comercial.
În privința dispozițiilor art. 10 alin. 12 astfel cum a fost modificat reține instanța că reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor care să aibă o vocație succesorală legală susceptibilă de a fi afectată de această prevedere, respectiv nu a făcut dovada vreunei vocații succesorale testamentare actuale. De altfel, pe de o parte, aceste dispoziții nu sunt contrare caracterului închis al societății, deoarece succesorii continuă, din punct de vedere juridic, personalitatea antecesorului, iar pe de altă parte sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 46 din Constituția României.
Totodată reține instanța că, în ceea ce privește condiționarea transmiterii dreptului de proprietate a acțiunilor și a înregistrării modificărilor în registrul acționarilor de vizarea contractului de cesiune de către Președintele Consiliului de Administrație, aceste modificări aduc atingere libertății contractuale și conferă o putere discreționară de a cenzura transferul dreptului de proprietate de la cedent la cesionar, fără a exista vreo certificare în acest sens și aduce atingere dreptului de proprietate respectiv îl golește din conținutul atributului de dispoziție iar încălcarea atrage sancțiunea nulității modificării aduse.
Tot astfel reține instanța că și instituirea primatului dreptului de preemțiune al societății în orice moment al cesiunii aduce atingere aceluiași principiu al libertății contractuale iar o eventuală exercitare de către pârâtă a dreptului de preemțiune între momentul inițierii contractului de cesiune și efectuarea înscrierii modificărilor în registrul acționarilor conform art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu ar încălca doar dreptul de dispoziție al concedentului ( oricum deja limitat prin instituirea dreptului de preemțiune ) ci și legitimă de dobândire a acțiunilor a cesionarului care s-ar vedea deposedat de acest bun în sensul art. 1 paragraf 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale fără o cauză legitimă.
În fine mai reține instanța că în ceea ce privește regulamentul la care se referă art. 10 alin. 9 fost prezentat în ședință, acționarii votând fără a cunoaște în prezentarea orară conținutul exact al actului la care se referă trimiterea din at. 10 alin. 9 din Statut. Procedând în acest mod s-a încălcat dreptul de informare al reclamantei cu consecința incidenței sancțiunii nulității.
Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta susține, în esență, că hotărârea este nelegală din perspectiva aspectelor greșit reținute de prima instanță cu privire la atributele dreptului de proprietate asupra acțiunilor, a garantării acestuia prin dispoziție cât și din perspectiva reținerilor greșite vizând plafonul statuat prin hotărârea adunării generale. Astfel în dezvoltarea celor susținute apelanta arată că întregul punct al alin. 2 al este nul întrucât societatea este o societate de tip închis căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990; Singurele limitări ale voinței fiind cele stabilite de acest act normativ și statut însă pentru a fi legale aceste limitări ale dreptului de proprietate nu este suficient să fie adoptate de către Adunarea Generală a Acționarilor în condițiile de legalitate prevăzute de Legea nr. 31/1990 cu privire la formarea voinței sociale respectiv la convocarea, ținerea și adoptarea hotărârilor acționarilor ci este imperios necesar a fi adoptate doar hotărâri care sunt în ceea ce privește fondul problemei în conformitate cu legea. În acest context se arată că pot fi adoptate hotărâri contra legii și bunelor moravuri chiar dacă acestea ar fi adoptate de către toți acționarii cu unanimitate de voturi.
În acest context arată apelanta considerentele pe care se sprijină sentința pronunțată sunt doar opinii fără a se susține pe vreun text legal. Instanța, se arată, omite un aspect esențial că, în calitate de acționar apelanta nu a fost de acord cu hotărârea ce îi restrânge drepturile conferite de lege, a votat împotrivă și apoi a atacat hotărârea adoptată contrar voinței sale și intereselor acționarilor, ocrotite de lege. Deci, se arată, nu poate fi vorba de acordul său la încheierea unei convenții pe care de comun acord părțile au convenit a renunța la drepturi sau la restrângerea celor existente. Faptul că s-a adoptat hotărârea în condiții de legalitate, se arată de apelantă, că din punct de vedere formal a fost inspectat cadrul legal al voinței sociale nu înseamnă că este de acord cu hotărârea că aceasta ar fi legală și că în mod convențional ar fi renunțat la garantarea dreptului de proprietate în integralitatea lui.
În plus se arată că nu se poate aplica nici cealaltă situație prezentată cu titlu de exemplu la fila 10 din sentință, deoarece nu se poate vorbi despre eludarea unei dispoziții legale, chiar constituționale, în cazul său fiind vorba despre legea fundamentată, art. 44 din Constituție ce ocrotește dreptul de proprietate. Acest drept, se mai arată, asupra acțiunilor este pe larg analizat în literatura de specialitate și ca atare, raportat la atributele actului este firesc să nu se pună interesul social mai presus de al acționarilor și strict este vorba de constituirea unor garanții reale imobiliare și a dreptului de uzufruct asupra acțiunilor care sunt strict interzise în varianta hotărârii adoptate de adunare. În această din urmă situație, se arată ar fi cel puțin absurd dacă un acționar ar ajunge în situația în care nu ar dispune de disponibilități bănești, fapt care i-ar putea aduce nenumărate prejudicii atât financiare cât și morale, i-ar periclita atât sănătatea cât și alte asemenea drepturi garantate de asemenea de Constituție și totuși nu ar putea să-și valorifice drepturile în condițiile adoptate de adunare, contrar voinței acestui acționar.
Totodată, mai arată apelanta, că în ceea ce privește stabilirea plafonului, motivarea instanței nu este de natură a justifica măsura adoptată întrucât un acționar care ar avea un număr de acțiuni peste plafonul de 7,5 % nu poate nicicând și în nici un fel de condiții să hotărască în mod unilateral soarta celorlalți acționari, această posibilitate existând doar de la peste 50 % în sus.
În fine, mai arată apelanta că în ceea ce privește reținerile instanței de la fila 12 alin. 1 din sentință, nu pot fi reținute ca pertinente cât timp se consideră că este necesar ca apelanta să dovedească existența unei tranzacții potențiale peste limita de 7,5 % și care nu ar putea fi încheiată datorită existenței acestui plafon.
Răspunzând celor evocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, intimata arată că susținerile apelantei referitoare la nelegalitata hotărârii adoptate, pe îngrădirea prin voința părților a dezmembrămintelor dreptului de proprietate este neacceptabilă, întrucât societatea poate reglementa modul de circulație al propriilor acțiuni, convențional prin hotărârea adunării generale luate în condițiile legale și convenționale prev. de Legea nr. 31/1990 și în actele constitutive ale societății. Ori, aceste limitări au fost prevăzute expres, inclusiv prin actul constitutiv din anul 1999 definitiv și neatacat, cu majoritate de voturi și la aceasta a agreat prin semnarea actelor constitutive sau subscrierea de acțiuni.
Tot astfel, arată intimata, că persoana deținătoare de acțiuni se supune hotărârii majorității; că prin definiție acest tip de societate instituie un drept de preemțiune al celorlalți acționari la achiziția acțiunilor, iar în cazul în care sunt interesați, o obligație a însăși societății de răscumpărare a acțiunilor în condițiile art. 103 din Legea nr. 31/1990 și ca atare, în situația dată, consiliul are atribuția garantului respectării unui atare drept. Astfel, se arată, odată înștiințat consiliul, potrivit dispozițiilor menționate, a art. 1041și art. 1051din lege, va convoca de îndată adunarea care va vota dacă acțiunile vor fi cumpărate de societate pentru a fi redistribuite, apoi se va aproba vânzarea către acționari.
Cât privește constituirea de garanții reale imobiliare și dreptul de uzufruct, arată intimata, nu este nici o încălcare a vreunui drept, aceasta a fost hotărâtă de societate tocmai pentru a păstra caracterul deschis al acestuia; hotărârea fiind luată cu respectarea prevederilor legale în ceea ce privește votul acționarilor și transferul acțiunilor. Referitor la susținerile apelantei cu privire la moralitatea în raport cu persoanele fizice a hotărârii, se arată că sunt lipsite de suport și nu au incidentă în cauză.
În fine, se arată că nu se încalcă nici o prevedere legală întrucât dispozițiile Legii nr. 31/1990 permit ca prin actul constitutiv, consiliul de administrație, respectiv directoratul să fie autorizat să majoreze capitalul și să decidă în anumite probleme; să fie aduse modificări actelor constitutive prin precum permit a se achiziționa de către societate propriile acțiuni.
Analizând argumentele aduse prin apelul declarat, Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că la data de 14.04.2007 a avut loc adunarea generală a acționarilor Cu acel prilej, cu respectarea disp. Legii nr. 31/1990 privind desfășurarea adunării generale (convocarea, cvorumul) a fost adoptată hotărârea de modificarea a actului constitutiv al intimatei, art. 10 alin. 2 - 12, Modificările aduse articolului menționat cuprind următoarele:
(1) "Acțiunile sunt indivizible, nu poate fi recunoscut decât un singur proprietar pentru fiecare acțiune.
(2) În baza prev. Legii nr. 31/1990, republicată și modificată, care permite restricționarea transferului acțiunilor în cadrul societății comerciale și ținând cont de caracterul închis al societății, cesiunea acțiunilor se va face conform prevederilor de mai jos"
(3) Cesiunea parțială și totală a acțiunilor se face între acționari și societate, între societate și acționari sau între acționari, cu respectarea prevederilor statutului societății și sub coordonarea consiliului de administrație al societății. "
(4) În cazul în care acționarii societății doresc să cesioneze acțiunile deținute, sunt obligați să se adreseze consiliului de administrație al societății.
(5) Societatea va avea dreptul de preemțiune la cumpărarea acțiunilor oferite spre cesionare.
(6) În situațiile în care societatea nu este interesată de cumpărarea acțiunilor, acestea vor putea fi tranzacționate și între acționari.
(7) Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor și înregistrarea modificărilor în registrul acționarilor se va face numai după vizarea contractului de cesiune de către Președintele Consiliului de Administrare, completarea de către cedent și cesionar a unei declarații de cesiune către Registrul acționarilor și atașarea dovezii de plată a impozitelor datorate aferente tranzacției.
(8) In orice moment al cesiunii dreptul de preemțiune al societății primează.
(9) Operațiunea de cesiune a acțiunilor se va exercita în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și cu regulamentul privind tranzacționarea acțiunilor proprii în cadrul. Central, regulament adoptat de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor.
(10) Nici unul dintre acționari nu va putea dobândi o cotă mai mare de 7,5% din valoarea capitalului societății.
(11) Sunt nule și fără efecte constituirea de garanții reale mobiliare și a dreptului de uzufruct asupra acțiunilor societății.
(12) Acțiunile se pot transmite prin moștenire. "
Aceste clauze inserate prin modificările aduse, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu pot fi considerate restrictive și implicit nule întrucât nu ridică acționarului dreptul de a dispune asupra titlului său, respectiv a-l cesiona. în cuprinsul clauzelor enunțate nu se prevede o interdicție de a dispune asupra acțiunilor dacă s-ar dori a fi înstrăinate. Or, în lipsa unei stipulări exprese, concluzia ce se desprinde este aceea că se poate dispune oricând de acțiunile deținute, însă singurul inconvenient ar fi acela al lipsei stabiliri în condițiile art. 10 unui termen. Însă acest termen va fi stabilit printr-un regulament ce poate fi solicitat a fi adoptat printr-o hotărârea cerută a fi convocată chiar de către apelantă, în calitatea sa de acționar.
Evident, se susține că dreptul de dispoziție ar fi limitat în condițiile în care se stabilește sfera persoanelor care ar dobândi acțiunile în cazul în care s-ar dori înstrăinarea și al interdicției în privința garanției și a dreptului de dispoziție. Aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât se omite a se avea în vedere că aceste limite au fost stabilite prin voința majoritară exprimată în mod valabil cu ocazia adunării generale, fiind justificată și determinată de menținerea caracterului de societate închisă. Contractul de societate prin care s-a constituit intimata, societate de tip închis; modificările aduse actului constitutiv constituie fără îndoială un act juridic colectiv care presupune existența unei comunități de interese ce se regăsește în conceptul affictatio societatis și noțiunea de interes comun sau interes social - păstrarea structurii acționariatului - menținerea acestuia.
Pe de altă parte, se omite a se avea în vedere că cele statuate prin hotărârea adunării generale tind la protejarea interesului menționat, dat fiind că se dobândește de către creditor un "drept de urmărire" și "unul de preferință". Or, în această situație, oricare dintre acționari, așa cum corect a reținut prima instanță, ar eluda voința socială exprimată în sensul menținerii caracterului închis al societății permițând pe cale indirectă dobândirea acțiunilor.
Legat însă de acest din urmă aspect și de statuările aduse prin clauzele mai sus enunțate, susține apelanta că nu este firesc a se pune mai presus interesul social de interesul acționarilor și în condițiile în care dreptul este garant de dispozițiile inclusiv ale convenției.
Susținerile relevate nu pot fi, de asemenea, reținute întrucât dispozițiile normative nu interzic părților unei convenții să instituie anumite limite cu condiția dovedirii unei cauze legitime, iar o atare cauză, așa cum s-a reținut de prima instanță, a fost determinată și justificată de intimată prin menținerea caracterului închis al societății, respectiv menținerea acționariatului.
Nici susținerile referitoare la persoane fizice nu pot fi reținute, deoarece încă de la momentul fondării/subscrierii, atât persoanele fizice și juridice care au subscris cunoscut și î-și asumă consecințele ce decurg din caracterul societății, dar și consecințele ce rezultă ca obligații din hotărârile adoptate ca expresie a voinței majorității, altfel ar însemna să altereze caracterul societății, cea ce nu este permis.
Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că prima instanță a apreciat corect în limitele investirii că în cauză au fost respectate prev. Legii nr. 31/1990, că nu sunt motive de nevalabilitate a clauzelor inserate prin modificările aduse actului constitutiv, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat, păstrând soluția atacată.
În final, în temeiul art. 274.pr.civ. Curtea va obliga apelanta să plătească intimatei SC C - suma de 4760 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE "-" împotriva sentinței civile nr. 17/CC din data de 30 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei "" suma de 4.760 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./10.07.2008./5 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
