Anulare hotarare aga Spete. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 195/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 656
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr. 426 din data de 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții prin avocat cu delegație la fila 14 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în afara celor aflate la dosarul cauzei, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurenților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, in susținerea recursului arată că motivele de drept nu au nici o legătură cu situația de fapt din dosar. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:prin sentința comercială nr. 426 din 20.10.2008 Tribunalul Teleorman Secția Civilă a respins ca nefondate excepțiile privind tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 638 din 16.05.1997 la BNP, invocate de pârâți; a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâții și și a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 638 din 16.05.1997 la BNP cu privire la instituirea dreptului de abitație viageră în favoarea pârâților și a menținut contractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamantă și pârâți.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut pârâții au vândut către - SRL, reprezentată prin administrator, apartamentul nr. 81, situat în B,-, - 47,. B,. 4, sector 6, cu prețul de 80.000.000 lei vechi, prin contract pârâții rezervându-și dreptul de abitație viageră.
Judecătorul sindic a apreciat ca nefondată excepția de tardivitate, invocată d pârâți prin întâmpinare, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006, ci a dispozițiilor art. 948.civ. reținând că se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune, potrivit Decretului nr. 167/1958, fiind imprescriptibil. Din același considerent a respins și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fond, instanța constată că scopul încheierii contractului a fost acela al instituirii dreptului de abitație viageră, menționând sub acest aspect prevederile art. 948 pct. 4.civ. art. 966 - 968.civ. A mai apreciat judecătorul sindic că prin instituirea dreptului de abitație viageră efectele actului juridic sunt potrivnice scopului urmărit de dispozițiile legale referitoare la validitatea convențiilor, contractul nefiind evidențiat în actele contabile ale societății.
Judecătorul sindic a mai menționat interdicția creditării de către societate a administratorilor acesteia, prevăzută de art. 1444alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind tardivă, ori inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Recurenții au arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția de tardivitate, invocată în baza prevederilor art. 81 din Legea nr. 85/2006, raportat la faptul că procedura de insolvență a fost deschisă împotriva debitoarei la 20.12.2000, cererea de chemare în judecată fiind formulată în septembrie 2009, cu mult peste termenul de 18 luni prevăzut de textul legale menționat.
Au mai susținut că acțiune este și inadmisibilă, art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementând transferurile sau constituirile de drepturi patrimoniale din patrimoniul debitoarei către terți.
fondul cauzei au arătat că în mod greșit s-a apreciat că actul ar fi avut o cauză ilicită, scopul încheierii contractului fiind acela al transmiterii unui drept de proprietate în patrimoniul societății, prețul fiind stabilit și în raport de instituirea dreptului de abitație viageră. S-a mai susținut că la data încheierii contractului societatea nu avea dificultăți financiare.
Prin întâmpinare, intimata debitoare, reprezentată de lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu următoarele susțineri: cu privire la excepția tardivității, se arată că societatea debitoare nu a predat niciodată actele contabile către lichidatorul judiciar, iar nulitatea absolută poate fi invocată oricând;
- cu privire la excepția inadmisibilității, se susține că art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează doar motivele de nulitate relativă, în timp ce judecătorul sindic a statuat asupra unor motive de nulitate absolută;
- pe fond, arată că instituirea dreptului de abitație viageră a urmărit fraudarea creditorilor societății debitoare, prin aceea că s-a urmărit crearea unei aparențe de societatea solidă, creditorii neavând cunoștință despre instituirea dreptului menționat.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat, în baza următoarelor considerente:
Judecătorul sindic a dat o soluționare greșită excepției de tardivitate invocată de recurenții pârâți. Astfel, se reține că potrivit art. 81 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale poate fi introdusă cel mai târziu într-un termen de 18 luni de la dat deschiderii procedurii. În speță, procedura de insolvență a fost deschisă împotriva debitoarei în anul 2000, cererea pentru constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de abitație viageră a fost formulată în septembrie 2009, fiind evidentă depășirea termenul prevăzut de lege.
Nu pot fi reținute considerentele înscrise de judecătorul sindic în sentința recurată, referitoare la invocarea unor motive de nulitate absolută, care ar atrage imprescriptibilitatea dreptului la acțiune. Nu sunt corecte nici aprecierile referitoare la temeiurile de drept din Codul civil indicate de lichidator în cererea sa de chemare în judecată. În primul rând, termenul maxim de 18 luni prevăzut de Legea nr. 85/2006 nu este un termen de prescripție, ci unul de decădere, împlinirea lui conducând la decăderea lichidatorului judiciar din dreptul de a mai formula o asemenea cerere. Deci, nu poate fi comparat termenul din Legea nr. 85/2006 cu cel de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1653, cele două având naturi diferite.
În al doilea rând, în măsura în care aprecia că acțiunea lichidatorului nu se supune dispozițiilor reglementate de art. 80 și următoarele din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic ar fi trebuit să sesizeze necompetența sa materială în soluționarea cauzei, acțiunile de drept comun nefiind în competența specială a judecătorului sindic, ci în competența generală a instanțelor de judecată.
Nu poate fi reținută nici susținerea lichidatorului judiciar referitoare la formularea acțiunii în anulare la aproape 9 ani de la deschiderea procedurii, motivat de faptul că administratorul debitoarei nu i-a pus la dispoziție actele contabile. Este de presupus că în lipsa actelor contabile ale societății s-au făcut demersuri pentru obținerea acestora de la organele financiare locale, iar în măsura în care nu se regăseau nici la aceste instituții, avea obligația de a reface contabilitatea pentru a identifica bunurile societății, precum și creditorii acesteia.
Este înlăturată și susținerea intimatei referitoare la interpretarea dispoziției art. 80 din Legea nr. 85/2006. Nu rezultă din textul legal că legiuitorul ar fi vizat prin respectiva dispoziție doar acțiunile vizând nulități relative, doar interpretând sintagma folosită: "anulare" în opoziție cu "nulitate". Se observă că, de regulă această distincție de exprimare apare doar în limbajul unor practicieni ai dreptului, dispozițiile legale, vorbind, de nulitate absolută și nulitate relativă.
O soluționare greșită a primit și excepția de inadmisibilitate, invocată de recurenții pârâți. Chiar dacă nu se poate vorbi despre o veritabilă excepție, în opinia completului fiind vorba mai degrabă o problemă de netemeinicie, considerentele reținute de judecătorul sindic sunt eronate. Astfel, lichidatorul judiciar și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006 pentru a stabili competența de soluționare în favoare judecătorului sindic. Judecătorul sindic reține propria competență, pentru ca apoi în argumentație să ajungă la concluzia că nu sunt aplicabile aceste dispoziții, care îi confereau, practic competența de soluționare, ci cele prevăzute de Codul civil și care reglementează condițiile de validitate ale convențiilor.
Pe de altă parte, cererea lichidatorului judiciar trebuia analizată și din perspectiva acestui text legal. Or, situația de fapt relevată în cauză nu conturează efectuarea unui transfer patrimonial pentru a fi în situația reglementată de textul legal.
Pe fondul cauzei, se apreciază greșita reținere a situației de fapt, precum și interpretarea eronată a probelor administrate. Astfel, nu poate fi reținută concluzia judecătorului sindic potrivit căreia scopul încheierii contractului de vânzare cumpărare ar fi fost acela al instituirii dreptului de abitație viageră. Nu există nicio dovadă care să conducă la această concluzie.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate.
Față de prevederile art. 80 și următoarele din Legea nr. 85/2006, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar va fi respinsă ca nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274.pr.civ. intimata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate și dovedite de recurenți, constând în plata onorariului de avocat și a taxelor judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții și în contradictoriu cu intimata - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR împotriva sentinței comerciale nr. 426/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea formulată de - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ca neîntemeiată.
Obligă intimata să plătească recurenților suma de 506,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/2ex.
27.05.2009.
Jud- fond
Tribunalul Teleorman Secția Civilă
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole
