Anulare hotarare aga Spete. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 608/PI/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și SC 1 SA prin administrator judiciar MB MANAGEMENT și prin administrator special, având ca obiect acțiune în anulare - nulitate contract.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 608/PI/9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în calitate de acționar al SC 1 SA, în contradictoriu cu pârâții, și SC 1 SA, obligând reclamantul față de pârâtul la 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea contractului de participare la majorarea capitalului social nr.160/ 29.04.2005 încheiat între și SC 1 și să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor asumate precum și la dobânzi legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul în temeiul art.212 rap. la art.65 al.2 din Legea 31/1990, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind despăgubirile și dobânzile aferente.
În motivare s-a arătat că reclamantul este membru al Consiliului de Administrație al SC 1 și că, la data de 24.04.2005 în cadrul a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social cu suma de 800.000 euro, prin noi aporturi, termenul de subscriere fiind de două săptămâni iar de depunere a sumelor, până la finele anului 2005. La data de 26.04.2005, pârâtul deținea calitatea de acționar al societății și a manifestat intenția de subscriere la capitalul social cu echivalentul în lei a sumei de 800.000 euro, obligându-se a depune această sumă. Ulterior, la data de 29.04.2005 a fost încheiat un contract de participare la majorarea capitalului social, cu numărul 160, între SC 1 reprezentată prin director general și, prin care societatea se obligă să transmită dreptul de proprietate al acțiunilor echivalente cotei de participare ca capitalul social, iar participantul să plătească suma de 800.000 euro în echivalent bănesc în tranșe, respectiv tranșa I - 500.000 euro cu plata avansului minim de 30% până la data semnării contractului iar tranșa a II-a - 300.000 euro, după achitarea integrală a primei tranșe, pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, partea în culpă datorând daune moratorii și daune interese. Mai invocă reclamantul ca prim motiv de nulitate la încheierea contractului de participare la majorarea capitalului social, faptul că, nu avea mandat din partea din partea consiliului de administrație pentru a încheia respectivul contract. Pe de altă parte, în conținutul acestuia sunt prevăzute clauze contrare prevederilor din hotărârea din 24.04.2005, respectiv se convine plata în tranșe a sumei de 800.000 euro, față de data certă stabilită prin hotărâre. Pârâtul nu și-a onorat obligațiile asumate fiind astfel incidente dispozițiile art.212 rap. la art.65 al.2 din Legea 31/1990 rep. datorând și dobânzi din ziua în care trebuia să efectueze vărsământul sumelor la care s-a obligat, potrivit art.43 com. Intrucât prin atitudinea sa a cauzat grave prejudicii societății, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor, în temeiul dispozițiilor indicate mai sus.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus în dosarul de fond, raportul de audit extern SC -Audit SRL, raport de audit privind majorarea capitalului social al SC 1 SA, chitanțe, registru de casă în copie, cererea formulată de de participare la majorarea capitalului social și alte înscrisuri la care face referire în motivarea cererii.
La termenul de judecată din 11 martie 2008, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a SC l SA prin lichidator judiciar.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat în principal excepția lipsei calității procesual active a reclamantului motivat de faptul că, față de SC l SA s-a declanșat procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 iar potrivit art. 47, 79, 80 și 85 din acest act normativ, acțiunile în anulare a actelor juridice încheiate de societatea aflată în reorganizare judiciară sau faliment în ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii, pot fi efectuate numai de administratorul sau lichidatorul judiciar, după caz, desemnat de judecătorul sindic iar în situația în care acesta rămâne în pasivitate, astfel de acțiuni în justiție pot fi demarate și de către comitetul creditorilor condiționat de dovedirea caracterului fraudulos al acestor acte; excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al SC l SA față de atribuțiile conferite consiliului de administrație stabilite prin art.33 din actul constitutiv, reclamantul neavând un mandat din partea consiliului de administrație pe care să îl reprezinte în fața instanțelor de judecată, acționând astfel ca o persoană fără calitate.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondată, motivele invocate de reclamant nefiind de natura acelora care să conducă la nulitatea absolută a contractului nr.160/2005 ci, cel mult, la nulitatea relativă a acestuia care poate fi acoperită prin confirmare însă, reclamantul nu putea invoca nulitatea relativă, aceasta fiind un atribut exclusiv al părților contractante și nu a terților, cererea fiind astfel neîntemeiată și pentru celelalte considerente arătate detaliat în întâmpinare. In dovedirea susținerilor sale, pârâtul depune înscrisurile la care face trimitere.
Prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, pârâtul a solicitat admiterea cererii reclamantului și să se constate nulitatea contractului de majorare a capitalului social nr.160/29.04.2005 încheiat între SC l SA și asumându-și greșeala de a fi încheiat și semnat acest contract în calitate de reprezentant al societății (director general) fără a fi respectat hotărârea din 24.04.2005 și prevederile Legii 31/1990 republicată, cu referire la termenele de plată și la publicitate.
Pentru SC 1 SA ( în insolvență) administratorul judiciar al acesteia Insolvency Management prin întâmpinarea formulată în cauză a fost de acord cu acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate detaliat în aceasta (fila 65 dosar fond).
Tribunalul Timișs -a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, sens în care, a constatat că reclamantul nu are calitate procesual activă de a promova cererea ce formează obiectul prezentei cauze, respectiv de a solicita constatarea nulității absolute a contractului nr.160/20.04.2005 încheiat între și SC l SA, împotriva căreia a fost declanșată procedura insolvenței, legitimitatea procesuală activă în acțiunile în anulare aparținând doar administratorului sau, după caz, lichidatorului judiciar sau comitetului creditorilor în condițiile prevăzute de art.79, 80, 81 (2), 85 (5) din Legea nr.85/2006, ori, administratorul judiciar desemnat în cadrul procedurii insolvenței, nu își însușește acțiunea în anulare pendinte ci doar formulează întâmpinare prin care este de acord cu cererea astfel cum a fost formulată de către reclamant. Pe de altă parte, prin prisma dispozițiilor art. 141 și 142. chiar dacă SC l SA nu s-ar găsi în procedura insolvenței, administrarea societății este atribuită consiliului de administrație și nu membrilor săi, puterile și atribuțiile administratorilor - membri ai consiliului de administrație, nu îi privesc pe fiecare în parte, ci numai virtual, ca membrii ai consiliului, voința acestora nefiind eficientă în mod izolat, ci numai ca element component al voinței majoritare. In virtutea atribuțiilor de reprezentare, administratorul (Consiliul de Administrație) căruia acționarii i-au încredințat reprezentarea legală a societății, are exercițiul dreptului de proprietate socială, putând încheia acte juridice care să angajeze societatea în raporturile cu terții, dreptul de " semnătură socială" fiind dreptul de a-și exprima voința juridică a societății iar semnătura socială trebuie făcută publică prin formele de publicitate la care se referă textul art.141.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și să se constate nulitatea contractului de participare la majorarea capitalului social nr. 160/29.04.2005, încheiat între și SC 1 SA, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor asumate, precum și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul, în temeiul art. 212 raportat la art. 65 alin. 2 din Legea 31/1990, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a sa, că solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, deoarece conform art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, jupă caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru rularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, pentru cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Astfel, calitatea procesuală activă a administratorului judiciar este recunoscută în cazul acțiunii pentru anularea actelor frauduloase, respectiv pentru cauze de nulitate relativă, însă, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de participare la majorarea capitalului social, nulitate care poate fi invocată de orice persoană interesată. În acest sens, arată că a făcut dovada că este acționar al 1, societatea care este parte în contractul a cărui nulitate se solicită a se constata, condiții în care a probat interesul legitim în cauză, motiv pentru care se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale active în cea ce îl privește, invocată de către pârâtul prin întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, reclamantul apelant a solicitat respingerea acesteia, pentru considerentele expuse anterior, arătând că prin acțiunea formulată a solicitat constatarea nulității absolute a contractului ce face obiectul prezentei cauze, nulitate care poate fi solicitate de orice persoană interesată, mai mult făcând și dovada calității de asociat al C 1, nu este necesară întrunirea de către acesta a calității de reprezentant al 1, prezenta acțiune nefiind formulată de către reclamant în numele I ci în nume personal.
Pe fond, apelantul reclamant a arătat că în fapt, la data de 24.04.2005, în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social cu o majoritate de 96,3% din capitalul social prezent (43.150 acțiuni) și un vot împotrivă reprezentând 3,7% (1.653 acțiuni) din capitalul prezent. Modalitatea de majorare a capitalului social aleasă, a fost prin noi aporturi, stabilindu-se majorarea capitalului social cu suma de 800.000 euro, suma echivalentă în lei. Termenul de subscriere era de două săptămâni, iar termenul de depunere a sumelor până la sfârșitul anului 2005.
La data de 26.04.2005, pârâtul, deținând și calitatea de acționar al societății și-a manifestat intenția de subscriere la capitalul social, solicitând aprobarea participării la capitalul social cu echivalentul a 800.000 euro, asumându-și obligația de a depune suma cu care participă la majorarea capitalului social conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 24.04.2006 și a prevederilor legale privind majorarea capitalului social al societății pe acțiuni. Ulterior, la data de 29.04.2005 s-a încheiat un contract de participare la majorarea capitalului social, cu numărul 160, între 1, reprezentată prin director general și, prin care societatea comercială se obliga să transmită dreptul de proprietate al acțiunilor echivalente cotei de participare la capitalul social, iar participantul să plătească suma de 800.000 euro echivalent în lei, cu titlu de participare la majorarea capitalului social al 1
De asemenea, s-a stabilit că participarea la capitalul social se va face după cum urmează: tranșa I - 500.000 euro, cu plata avansului minim de 30% până la data semnării contractului, iar diferența în 24 de luni; tranșa a II-a - 300.000 euro, după achitarea integrală a primei tranșe. La capitolul V al contractului mai sus menționat, s-a stabilit răspunderea contractuală, instituindu-se la art. 5 că pentru neexecutarea, în totalitate sau în parte, ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, partea aflată în culpă datorează daune moratorii și daune-interese. La art. 11 s-a precizat că prezenta participare la acțiunea de majorare a capitalului social s-a efectuat conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 24.04.2005, cererii nr. 241/26.04.2005, depuse de participant, în baza dispozițiilor Legii nr. 31/1990 modificată și publicată.
Apelantul arată că în speță, convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 24.04.2005 s-a efectuate cu respectarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 cu privire la condițiile de publicitate, fiind publicată atât în Monitorul Oficial al României cât și în cotidianul. Se mai arată că Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 24.04.2005 a fost statutară, cu o reprezentare a capitalului social de 54,24% (44.803 acțiuni) întrucât era a doua convocare, iar conform dispozițiilor art. 14 din Statul 1, coroborat cu art. 115 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, modificată și completată, pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare: la prima convocare, prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin J din capitalul social; la convocările următoare, prezența acționarilor reprezentând J din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin o treime din capitalul social.
Se susține că întrucât la prima convocare a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, nu au fost prezenți acționarii reprezentând trei pătrimi din capitalul social, s-a procedat la efectuarea celei de-a doua convocări. În aceste condiții, hotărârile adoptate de către Adunarea Generală ordinară a Acționarilor la ce-a doua convocare sunt valabile atât sub aspectul cvorumului - legea solicită prezenta acționarilor reprezentând J din capitalul social și a fost reprezentat 54.24% (44.803 acțiuni) din capitalul social - cât și aspectul majorității cu care au fost adoptate hotărârile - legea solicită ca hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să prezinte cel puțin o treime din capitalul social și au votat pentru 96.3 % din capitalul social prezent, respectiv 52,24 % din capitalul social (43.150 acțiuni), ceea ce este cu mult peste o treime, fiind chiar peste
Apelantul arată hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 24.04.2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 816/03.06.2005, astfel că susținerile diverșilor pârâți că această hotărâre nu a îndeplinit formele de publicitate instituite de dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt vădit neîntemeiate. Mai mult, potrivit prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 11/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, condiții în care contestarea legalității hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 24.04.2005 invocată de către pârâtul este tardivă. Un motiv în plus pentru a susține această tardivitate, constă în faptul că nu a fost contestată nici încheierea nr. 1398 din dosar pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, insistându-se la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea majorării de capital social în favoarea lui.
Pentru toate considerentele, reclamantul apelant apreciază că hotărârea pronunțată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 24.04.2005 este perfect legală si statutară si ea nu poate fi contestată în fond.
Mai mult, acesta consideră că este legală și oferta formulată de pârâtul prin care solicită "aprobarea participării la capitalul social cu echivalentul a 800.000 mii euro", menționând că suma o va depune conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 24.04.2005 și prevederilor legale privind majorarea capitalului social la societățile pe acțiuni. Deși această ofertă fermă a fost formulată la data de 26.04.2005, aceasta nu a fost retrasă până formularea acțiunii de față, efectuându-se o serie de demersuri în vederea realizării acesteia, demersuri pe apelantul le contestă în prezenta acțiune, solicitând constatarea nulității absolute a modalităților prin care s-a înțeles aducerea la executare a hotărârii anterior menționate și a solicitării de participare la majorarea spitalului social formulată de către pârâtul, modalități prin care s-au adus grave prejudicii societății 1, culminând cu aducerea acesteia în stare de insolvență, apelantul invocând în acest sens, adresa nr. 2183 emisă de 1 la data de 29.12.2005.
Cu referire la motivele de nulitate absolută invocate de către reclamantul apelant prin cererea de chemare în judecată, acesta arată că un prim motiv de nulitate absolută îl constituie încheierea contractului de participare la majorarea capitalului social în numele 1 de către o persoană care nu avea mandat din partea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, că potrivit dispozițiilor Statutului 1 și dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, modificată și completată, are dreptul de a decide cu privire la majorarea capitalului social și cu privire la modalitatea în care se va realiza această majorare, doar Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor. Mai mult, prin hotărârea adoptată de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 24.04.2008, a fost împuternicită pentru punerea în executare a acestei hotărâri dl. G, nicidecum dl., cel care a semnat în numele societății și pentru societate contractul de participare Ia majorarea capitalului social nr. 160 din 29.04.2005 a cărei nulitate absolută apelantul solicită să se constate prin prezenta acțiune. Chiar dacă s-ar interpreta principiile privind inducerea și administrarea societăților comerciale instituite prin dispozițiile Legii nr. 31/1990 și preluate de către 1 prin prevederile statutare și s-ar ajunge la concluzia că pentru punerea în executare a hotărârilor adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, este mandatat în mod generic Consiliul de administrație, nu se poate recunoaște calitatea de împuternicit a lui pentru a semna contractul de participare la majorarea capitalului social. Arată că, conform art. 25 din statutul societății, SC 1 SA este administrată de un Consiliu de administrație format din 11 administratori, iar nu a făcut dovada că a fost împuternicit de acest consiliu să încheie contractul de participare. Chiar dacă acesta este membru în Consiliul de Administrație, are nevoie de aprobarea Consiliului de Administrație pentru încheierea contractului, considerând că astfel, lipsește consimțământul SC 1 SA la încheierea contractului, element esențial pentru validitatea unei convenții.
Mai mult, contractul de participare Ia majorarea capitalului nr. 160 din 29.04.2005 a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a condițiilor stabilite prin hotărârea adoptată de către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 24.04.2008 cu privire la majorarea capitalului social al 1 Astfel, deși în art. 11 al contractului se specifică expres faptul că prezenta participare la acțiunea de majorare a capitalului social s-a efectuat conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 24.04.2OO5, cererii nr. 241/26.04.2005 depuse de participant și în baza dispozițiilor Legii nr. 31/1990 modificată și republicată, în fapt și în drept, situația este cu totul alta. Astfel, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor din data de 24.04.2005 se aprobă majorarea capitalului social cu suma de 800.000 euro - suma echivalentă în lei; termenul de subscriere este de două săptămâni, iar termenul de depunere a sumelor - până la sfârșitul anului 2005, în timp ce conform contractului ce formează obiectul prezentei cauze, s-a convenit în mod flagrant ca majorarea să se realizeze în două tranșe, respectiv: tranșa I - 500.000 euro - cu plata avansului minim de 30% până la data semnării contractului, iar diferența în 24 de luni (ceea ce înseamnă până la data de 29.04.2007 - în condițiile în care prin hotărârii se stabilise ca termenul limită de vărsare a capitalului social să fie 31.12.2005), iar tranșa a II-a - 300.000 euro, după achitarea integrală a primei tranșe. Nu numai că în hotărâre nu s-a stabilit majorarea capitalului social în două tranșe, mai mult prin contract s-a stabilit și un termen mai pentru vărsarea capitalului social al primei tranșe, iar cu privire la cea de-a două tranșă, nu s-a stabilit un termen limită pentru virarea acesteia, indicându-se doar faptul că vărsarea capitalului social pentru cea de-a doua tranșă va începe după achitarea integrală a primei tranșe. Pentru aceste considerente, apelantul apreciază că în ceea ce privește contractul de participare la majorarea capitalului social nr. 160 din data de 29.04.2005 încheiat între și 1, acesta este lovit de nulitate absolută.
Apelantul subliniază faptul că pârâtul și-a exprimat atenția de a participa la majorarea capitalului social prin cererea depusă la. 1 la data de 26.04.2005, solicitând aprobarea participării la capitalul social cu echivalentul a 800.000 euro și asumându-și obligația de a depune suma cu care participă la majorarea capitalului social conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din data de 24.04.2006 și a prevederilor legale tivind majorarea capitalului social al societății pe acțiuni. Potrivit raportului de audit privind majorarea capitalului social, conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 24.04.2005, întocmit de către firma de audit extern -AUDIT, se reține faptul că numitul nu și-a onorat obligațiile asumate. Astfel, fluxul de trezorerie aferent acestei acțiuni a început cu plățile efectuate de către la data de 31.03.2005 și s-a încheiat la data de 05.05.2005, după cum urmează: 1. chitanța nr. -/31.03.2005 - pentru suma de 103.820 lei RON (28.279,58 euro); 2. chitanța nr. -/01.04.2005 - pentru suma de 12.500 lei RON (3.394,43 euro); 3. chitanța nr. -/01.04.2005 - pentru suma de 17.900 lei RON (4.860,83 euro); 4. chitanța nr. - /29.04.2005 - pentru suma de 128.100 lei RON (35.375,04 euro); 5. chitanța nr. -/05.05.2005 - pentru suma de 142.000 lei RON (38.766,04 euro).
Nu a fost recunoscută ca aport la majorarea capitalului social suma de 792.302.000 lei ROL (76.230,20 lei RON), sumă care a fost virată de către cu OP nr. 4/16.05.2005, cu destinația "majorare capital 1 T" în contul societății deschis la BCIT T, deoarece în aceeași zi, la ordinul lui a fost virată cu OP 183/16.05.2005, în contul - T, deschis la Banca -Romeno T, reprezentând contravaloarea unor plătite în favoarea T, societate la care pârâtul este administrator.
Apelantul susține că se poate astfel constata că până la data subscrierii la capitalul social, respectiv data de 26.04.2005, pârâtul a vărsat suma de 134.220 lei RON, echivalentul a 36.534,84 euro, conform: 1. chitanța nr. -/31.03.2005 pentru suma de 103.820 lei RON (28.279,58 euro); 2. chitanța nr. 4836 7 51/01.04.20 05 pentru suma de 12.500 lei RON (3.394,43 euro); 3. chitanța nr. -/01.04.2005 - pentru suma de 17.900 lei RON (4.860,83 euro). Această sumă reprezintă 4,5668 % din capitalul social subscris, condiții în care conform dispozițiilor prevăzute de lege și menționate, de altfel, și în cuprinsul hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor de majorare a capitalului social, până la momentul subscrierii se impune vărsarea a 30 % din capitalul social subscris.
Potrivit dispozițiilor art. 220 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporție de cel puțin 30% din valoarea lor nominală și integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale. Ori, pârâtul nu a vărsat nici departe proporția de cel puțin 30% din valoarea aportului - mai mult, o serie de sume de bani au fost virate de către pârâtul chiar anterior adoptării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor, care nu pot fi apreciate drept aport la majorarea capitalului social. Mai mult, a fost încălcată și cea de-a doua condiție, respectiv de a vărsa integral capitalul social subscris în termen de cel mult 3 ani. Având în vedere faptul că norma instituită în art. 220 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, modificată si completată este o normă imperativă, sancțiunea încălcării acesteia o constituie nulitatea absolută.
Reclamantul apelant consideră că prin plata făcută cu chitanța nr. -/05.05.2005 - pentru suma de 142.000 lei RON (38.766,04 euro), pârâtul a vărsat o sumă totală de 404.320 lei RON, echivalentul a 110.676,87 euro, ceea ce reprezintă 13,8346 % din capitalul social subscris, astfel că acesta nu și-a onorat obligațiile sumate prin angajarea sa la participarea acțiunii de majorare a capitalului social, condiții în care sunt incidente prevederile art. 212 raportat la art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, referitoare la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul, respectiv data subscrierii cu privire la suma ce reprezintă echivalentul a 30% din capitalul social subscris și data de 31.12.2005, data până la care capitalul social trebuia vărsat integral, potrivit prevederilor hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor. Aceste dobânzi sunt datorate din ziua în care trebuia să se facă vărsământul adică de la data când trebuia executată obligația, iar nu de la data chemării în judecată, așa cum prevede art. 1088 Cod civil, în speță fiind incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, respectiv, în materie comercială dobânzile curg de drept, din ziua când devin exigibile. Având în vedere faptul că prin atitudinea pe care a manifestat-o pârâtul, acesta a cauzat grave prejudicii societății, reclamantul apelant solicită să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor asumate, în temeiul art. 212 raportat ta art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. menționează faptul că potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 31/1990, pentru nevărsarea la termen a sumei de bani datorată ca aport, acționarul datorează dobânzi legale, ca și în dreptul comun, fără dovada cauzării unui prejudiciu, iar dacă se face dovada că prin nerespectarea obligației au fost cauzate prejudicii, acționarul datorează și despăgubiri, deci dobânzile se mulează cu despăgubirile și nu se impută asupra lor. Invocă faptul că nu s-au respectat procedurile de acordare a dreptului de preferință prevăzute imperativ de dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 31/1990, hotărârea adunării generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea al V -a, acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferință un termen de cel puțin o lună, cu începere din ziua publicării. Având in vedere faptul că hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 24.04.2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.06.2005, dreptul de preferință trebuia acordat până ia data de 03.07.2005, însă la data de 29.04.2008 s-a încheiat cu pârâtul contractul de participare la majorarea capitalului social nr. 160/29.04.2008. Potrivit dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990: "(1) Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, aceștia putându-și exercita dreptul de preferință numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. După expirarea acestui termen, acțiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului. (2) Operațiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferință către acționarii existenți, prevăzută la alin. (1), este lovită de nulitate absolută."
În ceea ce privește convenția nr. 191/27.12.2005 anexată de pârâtul la întâmpinarea depusă la termenul din 11.03.2008, reclamantul consideră că aceasta este nulă și fără nici o valoare, întrucât la data de 27.12.2005, pârâtul nu mai avea calitatea de director general al 1 și acesta nu a prezentat nici o împuternicire pentru a semna o asemenea convenție. Mai mult, pârâtul, prin întâmpinarea formulată la termenul din data de 11.03.2008,a recunoscut faptul că trebuie anulat contractul de participare la majorarea capitalului social nr. 160/29.04.2005 pentru că "nu a respectat hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 24.04.2005 și prevederile Legii nr. 31/1990 modificată și republicată, cu privire la termenele de plată și la publicitate -. În ceea ce privește modalitatea de vărsare a sumelor, arată că nu a respectat hotărârea Adunării Generale Extraordinare, deoarece pârâtul nu a avut suma pentru care s-a obligat, că a încercat efectuarea plăților funcție de posibilitățile acestuia, că nu a respectat angajamentul de majorare și după modul cum a procedat s-a sustras de la această sarcină.
Reclamantul apelant consideră că toate aceste acțiuni ale pârâților au determinat prezenta situație economică - starea de insolvență - a 1, o societate care anterior acestor operațiuni, era un al economiei. Cu privire la obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul, în temeiul art. 212 raportat la art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, apreciază că atât timp cât a făcut dovada nerespectării de către acesta a obligațiilor asumate prin oferta de participare la majorarea capitalului social formulată, acest petit este admisibil, cuantumul acestora urmând să fie determinat prin aplicarea dispozițiilor art. 43 din Cod comercial, care stipulează că "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile" și a art. 3 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 9 din 21.01.2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată și modificată prin Legea nr. 356/2002: "Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României." Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor asumate, aceste despăgubiri solicită să se acordați în măsura în care au fost dovedite.
Pentru toate aceste considerente, reclamantul apelant reiterează solicitarea să se dispună admiterea apelului, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate și să se constate nulitatea contractului de participare la majorarea capitalului social nr. 160 din data de 29.04.2005, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor asumate, precum și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul, în temeiul art. 212 raportat la art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, prin care solicită să se dispună modificarea in tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absoluta a contractului de majorare de capital nr. 160/29.04.2005; să se admită calitatea procesuala activa a reclamantului.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în fapt apelantul a solicitat să se constate nulitatea Contractului de majorare de capital nr. 160/29.04.2005 încheiat între SC 1 SA T si, precum și plata despăgubirilor ce rezulta din nerespectarea obligațiilor asumate, apreciind că acest contract este lovit de nulitate absoluta deoarece a fost încheiat cu încălcarea unor prevederi legale imperative prevăzute de Legea 31/1990 republicata si modificata privind societățile comerciale având in vedere următoarele:
Clauzele prevăzute in contractul de majorare de capital privind termenele de subscriere a sumelor de majorare de capital sunt 500.000 EURO - cu plata avansului minim de 30% pana la data semnării contractului, iar diferența in 24 de luni, transa a II-a-300.000 euro după achitarea integrala a primei transe, diferind semnificativ fata de ce s-a hotărât in Adunarea Generala Extraordinara a acționarilor SC 1 SA din 24.04.2005 si de ceea ce s-a publicat in Monitorul Oficial, care prevedea termen de subscriere două săptămâni, iar termenul de depunere a sumelor pana la sfârșitul anului 2005.
Invocă faptul că nu s-au respectat procedurile de publicitate si de acordare a dreptului de preferința prevăzute imperativ de Legea 31/1990 modificata si republicata. Arată că art. 131(4) prevede că "Pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse in termen de 15 zile la ORC, pentru a fi menționate in registru si publicate in Monitorul Oficial"; art. 131(5) prevede că "ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități (data publicării este 03.06.2005); că art. 211 prevede că "Hotărârile Adunării Generale Extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica in Monitorul Oficial al României partea a IV-a, acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferința un termen de cel puțin o luna, cu începere din ziua publicării" (publicare in 03.06.2005, dreptul de preferința trebuia acordat pana in 03.07.2005); că art.216 prevede că "operațiunea de majorare a capitalului social efectuata fără acordarea dreptului de preferința este lovita de nulitate absoluta". Se mai arată că sumele avansate pentru majorare de capital sunt anterioare Hotărârii din 24.04.2005 si publicării în Monitorul Oficial nr. 1816/03.06.2005, deși Legea 31/1990 impune in mod imperativ respectarea prevederilor enunțate anterior, sancțiunea nerespectării fiind nulitatea absoluta a actului încheiat.
Intimatul susține că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor din 24.04.2005 a fost publicată in 1816/03.06.2005, iar conform art. 132 din Legea 31/1990 republicata cu modificări o eventuala nelegalitate a hotărârilor sau a adunării se "putea ataca in justiție, în termen de 15 zile de la data publicării in, respectiv 18.06.2005. Dar, după cum se poate constata din încheierea nr. 1398 din dosar 77110/2005 din 08.08.2005, nu numai ca nu a atacat aceasta hotărâre de majorare, ci chiar s-a insistat la Oficiul Comerțului pentru înscrierea majorării de capital în favoarea lui. Aceasta încheiere a respins solicitarea de înscriere a mențiunilor de majorare de capital la ORC, constatând ca nu sunt îndeplinite cerințele legale in conformitate cu dispozițiile art. 331 si următoarele din Codul d e Procedura Civila, ale art. 204 alin. (4) din Legea 31/1990 republicată, ale art. 6 si art. 14 din Legea 26/1990, republicata cu modificările si completările ulterioare, și ale Legii 359/2004.
Se mai arată că Adunarea din 24.04.2005 a fost statutara cu o reprezentare a capitalului social de 54,24% (44803 acțiuni), deoarece era a doua convocare si conform art. 14 din statutul SC 1 SA, coroborat cu art. 115 din Legea 31/1990 "pentru validitatea deliberărilor la următoarele convocări este necesara prezenta acționarilor reprezentând J din capitalul social, iar hotărârile sa fie luate cu votul unui număr de acționari care sa reprezinte cel puțin o treime din capitalul subscris". Prima din 23.04.2005 nu a întrunit prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social. Arată că publicarea convocării adunării s-a făcut cu respectarea prevederilor legale din art. 117 din Legea 31/1990, atât in, cât si in ziarul. Sumele achitate pentru majorare de capital nu au fost reoperate în contabilitatea SC 1 SA, ca si plata parțiala cumpărare de active deoarece conform Legii contabilității 82/1991 nu se pot face compensări intre conturi de activ si pasiv. Cu aceasta suma de 4.043.200.000 ROL (404.320 lei RON), pârâtul este înscris in tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC 1IUNIE SA în dosar 6607/- (număr vechi 84/S/COM/2006). La momentul semnării contractului de majorare de capital conform art. 25 din statutul SC 1 SA, societatea era administrată de un consiliu de administrație format din 11 administratori temporari si revocabili aleși, și nu de un director general fie el si președinte al Consiliului de Administrație. Conform statutului, nici membrii Consiliului de administrație nu aveau atribuții si nici mandat pentru modificarea modului de subscriere a sumelor de majorare de capital, deci orice modificare a acestor condiții de subscriere trebuia adusa la cunoștință spre aprobare.
Cu privire la convenția nr. 191/27.12.2005 anexata de paratul la întâmpinarea depusa la termenul din 11.03.2008, se arată că aceasta este nulă si fără nici o valoare, deoarece la data de 27.12.2005, nu mai avea calitatea de director general la SC 1 SA T, nu este nici este nici semnata de si nici înregistrata la SC 1 SA, prin urmare nu poate produce nici un fel de efecte si nici angaja societatea, aspect invocat cu privire la constatarea unei nulități absolute a contractului de majorare de capital 160/29.04.2005. Apreciază că invocarea poate fi făcută de către orice persoana interesata si cu atât mai mult de reclamantul, care are calitatea de fost membru in Consiliu de administrație, de acționar la SC 1 SA T si de creditor in tabelul preliminar al creanțelor drepturi salariale (poziția 80 in situația creanțelor salariale), iar votul împotriva Hotărârii din 24.04.2005 reprezentând 3,7% (1.653 actiuni), a fost al acestuia.
Pârâtul intimat a formulat de asemenea, întâmpinare în dosarul de recurs, solicitând respingerea apelului declarat de reclamant, reținând ca temeinică și legală sentința nr. 608/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 79 și 80 din Legea insolvenței, nr. 85/2006, art. 137 alin. 1 și art. 143/2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, art. 55 din Legea nr. 31/1990, art. 969 din. 2 și art. 973 Cod civil, art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, art. 21 lit. H) și art. 6 din Legea nr. 26/1990, art. 204 alin. 1 și 4 din Legea nr. 31/1990.
În motivarea acestei întâmpinări s-a arătat că în fapt, reclamantul-apelant solicită, în calitate de membru al consiliului de administrație al 1, potrivit acțiunii introductive, mai apoi în nume personal, conform precizărilor, și în fine, în calitate de acționar, constatarea nulității absolute a antractului de participare la majorarea capitalului social, nr. 160/29.04.2005 încheiat între SC 1 și, iar tribunalul, în calitate de instanță comercială, a reținut cele două excepții invocate de acest intimat in prima instanță, excepții pe care le reiterează și prin această întâmpinare, și anume:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a formula acțiuni în calitate de membru al consiliului de administrație al 1, cu privire la care arată că reclamantul nu deținea această calitate la data introducerii acțiunii întrucât 1, aflată în insolvență, nu mai dispunea de consiliu de administrație, ci de un administrator special și unul judiciar. De asemenea, nici în nume propriu, ca acționar nu are calitatea procesual activă, întrucât prin acțiune se tinde la anularea unei operațiuni de constituire a unor drepturi de capital social ce ar fi fost consimțite de pârâta 1 prin intermediul contractului de participare la majorarea capitalului social. Or, art. 80 din Legea nr. 85/2006 conferă vocație subiectivală activă pentru acțiunea în anulare a unor astfel de operațiuni, numai administratorului judiciar, lichidatorului judiciar și, în anumite condiții, comitetului creditorilor, iar această prevedere legală se aplică indiferent că se invocă nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Reclamantul, în reaua sa credință, a convertit în mai multe rânduri, în fața primei instanțe atât numele sub care formulează acțiunea, cât și temeiul juridic.
S-a mai reiterat excepția lipsei calității de reprezentant, arătând că potrivit dreptului comun, și art. 137 și 143 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni, fără a se afla în insolvență, este reprezentată în raporturile cu terții și în justiție de către președintele consiliului de administrație sau de către unul dintre administratori împuternicit special în operațiunea de reprezentare desemnată de consiliul de administrație.
Intimatul arată că reclamantul își arogă în mod fals calitatea de membru al consiliului de administrație, deși nu este, și nu este nici administrator având împuternicire specială de a reprezenta societatea în justiție, solicitând să ateste calitatea de reprezentant. Arată că reiterează cele susținute, dată fiind starea de insolvență a pârâtei 1 UNIE, această societate poate fi reprezentată în limitele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006, numai de administratorul special, sau în condițiile prevăzute de art. 19 și 20 din aceeași lege, de către administratorul / lichidatorul judiciar.
În ceea ce privește fondul acțiunii în constatarea nulității contractului, intimatul apreciază că în apel, noile și vechile susțineri ale reclamantului nu pot face obiectul căii de atac prezente, întrucât acțiunea reclamantului a fost soluționată prin reținerea da către Tribunal a celor două excepții, în temeiul cărora a respins cererea de chemare în judecată. Aceste excepții, având caracter dirimant și preponderent atacării fondului raportului juridic de drept material, fac de prisos judecata pe fond a acțiunii, și tot astfel, a apelului. Totuși, subliniată că reclamantul solicită anularea unui contract denunțat de către pârâta 1, prin care aceasta arată că este necesară o nouă care va hotărî cu privire la participarea lui la majorarea de capital social, sumele achitate fiind direcționate spre alte destinații, iar prin convenția nr. 191/27.12.2005 (fila 49) cele două părți confirmă că sumele plătite cu titlu de majorare a capitalului să fie novate în alte plăți cu alt titlu. Mai mult, contractul de participare la majorarea capitalului social nu și-a mai produs niciodată efectele întrucât 1 nu a mai dorit să-i acorde eficiență juridică, astfel: nu l-a înregistrat în contabilitate; nu l-a supus confirmării în cadrul unei noi; nu a obținut înregistrarea sa la registrul comerțului; nu l-a trecut cu titlu translativ, în registrul acționarilor și în registrul privind evidența acționarilor; nu a eliberat noi acțiuni în contul aportului de majorare al capitalului social, iar sumele plătite de mine ca aport în numerar au fost întrebuințate de pârâtă în alt scop, cu alt titlu, și în alte operațiuni contabile. Se mai arată că în conformitate cu art. 969 alin. 2 Cod civil, convențiile se pot revoca prin consimțământul mutual al părților, că mai întâi 1 nu a mai dorit continuarea executării contractului, iar mai apoi că ambele părți au înțeles că o astfel de convenție este rezoluționată. Nulitatea, fie absolută sau numai relativă, poate fi opusă numai actelor juridice care au produs efectele juridice iar nu în privința actelor juridice inexistente, caduce, denunțate sau rezoluționate.
Examinând apelul astfel formulat, prin prisma motivelor invocate în susținerea acestuia, a excepțiilor și apărărilor formulate, în conformitate cu prevederile art. 294 - 298 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Tribunalul Timiș prin sentința atacată cu prezentul apel, a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate contract de majorare capital social, pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârât.
Prin urmare, apelul reclamantului se impune a fi analizat prin prisma criticilor aduse acestui deznodământ judiciar, în mod prioritar.
În speță, reclamantul a arătat că în mod nelegal prima instanță a admis excepția enunțată, neținând seama de faptul că reclamantul apelant a formulat acțiunea în calitate de acționar al SC 1 SA, calitate în care justifică un interes personal, direct, în vederea analizării contractului de majorare a capitalului social, încheiat între SC 1 SA și, iar pe de altă parte, dat fiind caracterul absolut al nulității invocate, reclamantul, ca orice persoană interesată, are legitimitate procesuală în cauză.
Curtea de Apel statuează, așa cum în mod judicios a constatat și Tribunalul Timiș, că reclamantul apelant nu are calitatea procesuală activă prevăzută cu titlu special de Legea nr. 31/1990, câtă vreme societatea comercială a cărei majorare de capital social este contestată, este o societate pe acțiuni, pe de o parte, și totodată o societate supusă procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, pe de altă parte.
Din studiul actelor dosarului primei instanțe, Curtea reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant în calitate de membru al Consiliului de administrație al SC 1 SA.
Pe tot parcursul cercetării judecătorești, în fața tribunalului, reclamantul și-a declinat această calitate procesuală, numai în concluziile scrise și în declarația de apel arată că are și calitatea de acționar.
În primul rând, la data introducerii cererii, dar și în prezent, SC 1 SA nu mai dispune de un Consiliu de administrație, ci de un administrator special și de un administrator judiciar, dată fiind declanșarea procedurii insolvenței împotriva societății comerciale. Deci reclamantul și-a afirmat o calitate pe care nu o deținea. dar, chiar și în prezența unei astfel de calități, de administrator, reclamantul nu a făcut dovada că a fost împuternicit de Consiliul de administrație al societății pe acțiuni, să reprezinte interesele societății comerciale în justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 143/2 din Legea 31/1990, Într-o altă ipoteză, aceea a exercitării în nume propriu a unei astfel de acțiuni, membrului Consiliului de administrație nu i se recunoaște de lege o astfel de legitimare procesuală, în absența unei voințe sociale exprimată de organul statutar.
Examinând calitatea procesuală activă a reclamantului apelant, inclusiv prin prima calității acestuia de acționar, Curtea de Apel constată că nici sub această calitate reclamantul nu are legitimitatea procesuală cerută de lege, de data aceasta sub comandamentul impus de Legea insolvenței comerciale nr. 85/2006.
În acest sens, Curtea reține că reclamantul apelant tinde prin petitul cererii sale de chemare în judecată la constatarea nulității unui contract de majorare capital social, deci a unui transfer patrimonial, încheiat între SC 1 SA, aflată în insolvență, și persoana fizică. În opinia reclamantului, acest contract s-a încheiat în frauda Legii societăților comerciale și a actului constitutiv, prin lipsa consimțământului societății comerciale. Dar, o astfel de acțiune are o reglementare specială în cuprinsul art. 79-85 din Legea nr. 85/2006, iar aceste texte de lege indică expres care sunt persoanele sau entitățile juridice (administratorului / lichidatorul judiciar, Comitetul creditorilor) ce dispun de calitate procesuală activă. Acționarii nu se regăsesc printre aceste persoane. Mai mult, chiar și denunțarea unor contracte sunt date în exercițiul acelorași participanți la procedură, iar nu oricărei persoane care afirmă un interes.
Aceste norme au caracter special și se aplică după regula specialia generalibus derogant, chiar și în ipoteza antamării sancțiunii nulității absolute.
Legiuitorul insolvenței comerciale,ratio legis, a dorit prin aceste dispoziții să impună un cadru judiciar unic tuturor acțiunilor și cererilor se s-ar putea ridica relativ la averea debitoarei, actele juridice și transferurile patrimoniale dispuse de aceasta.
Un argument în plus la aceste dispoziții speciale îl reprezintă art. 36 din Legea 85/2006, conform căreia la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Curtea relevă însă, că în exercitarea principiului disponibilității, reclamantul a înțeles să abordeze demersul judiciar de drept comun al sancțiunii nulității absolute, deși, așa cum s-a arătat deja, cererea sa de chemare în judecată vizează ipotezele speciale ale acțiunii în anulare prevăzute de art. 78 și 80 din Legea 85/2006.
Or, în calitate de membru al Consiliului de administrație, respectiv de acționar, reclamantul nu are calitatea subiectivală activă de a sta în justiție, chiar în ipoteza invocătii nulității absolute a unui act juridic încheiat între persoana judiciară aflată în insolvență și o terță persoană, pentru a obține anularea transferului patrimonial realizat valabil sau nu de către debitoare.
În concluzie, Curtea statuează că în mod judicios tribunalul a stabilit că reclamantul nu are calitate procesuală activă, sentința fiind legală și temeinică.
Întrucât în prezența acestei excepții, cercetarea celorlalte excepții formulate în apărare, precum și a motivelor de fond cuprinse în cererea de apel, nu se mai impune a fi analizate, Curtea de Ape urmează a respinge apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 608/PI/9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și SC 1 SA prin administrator judiciar MB MANAGEMENT și prin administrator special.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa reclamantului apelant, îl va obliga pe acesta la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în T,-. 15 la Cabinet avocat, împotriva sentinței civile nr. 608/PI/9.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat din T,-. 64. 4, domiciliat în T- și SC 1 SA prin administrator judiciar MB MANAGEMENT, cu sediul în T,-, și prin administrator special, din T nr. 6.
Obligă reclamantul apelant la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. /13.02.2009
Tehn. /13.02.2009/2 ex.
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
