Anulare hotarare aga Spete. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant SC " " SRL în contradictoriu cu intimat, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, având ca obiect acțiune în anulare, apel formulat împotriva sentinței nr. 25/ 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus concluzii scrise și că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții "LIBEA " și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL VASLUI (pentru opozabilitatea hotărârii) și a solicitat să se constate nulitatea absolută a următoarelor acte:
- hotărârea AGA din data de 21.02.2004 și a actului adițional nr. 10051/07.06.2004;
- hotărârea AGA din data de 22.05.2004 și a actului adițional nr. 10768/21.06.2004.
Reclamantul a susținut, în esență, că s-au încălcat disp. art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește modul de convocare a adunării generale, locul unde are loc adunarea generală, data când se convoacă o altă adunare generală și condițiile în care au loc acestea.
Pârâta " ", prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că nu au fost chemate în judecată și persoanele care au calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, nefiind suficientă doar implicarea societății; pe de altă parte, dispozițiile legale presupus a fi încălcate cu caracter supletiv.
Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta retrăgându-se din societate încă din anul 2004.
Pe fondul cauzei, pârâta susține că hotărârile de majorare a capitalului social s-au luat în conformitate cu disp. art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care solicită instanței să constate abuzul de minoritate al reclamantului având în vedere că acesta a fost de rea-credință atât la momentul convocării adunării generale, cât și la introducerea acțiunii, iar prin atitudinea sa a încercat, în mod conștient, să împiedice luarea unei decizii esențiale pentru societate.
Prin sentința civilă nr. 4/25.02.2008 TRIBUNALUL VASLUIa hotărât:
Respinge excepția de inadmisibilitate și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul domiciliat în localitatea, nr. 134, provincia Perugia, Italia, cu reședința în P N,-, - 22,. 35, județul N și sediu procesual ales în V la Cabinetul individual avocat din cel M nr. 115, în contradictoriu cu pârâta " " cu sediul în localitatea, județul
Respinge cererea formulată împotriva Oficiului Registrului Comerțului
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta " " împotriva pârâtului.
Constată nulitatea absolută parțială a hotărârilor adunării generale a asociaților de la " " din 21.02.2004 și din 22.05.2004, precum și a actelor adiționale cu dată certă nr. 10051/7.06.2004 și nr. 10768/21.06.2004 în ce privește majorarea capitalului social.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3039, 3 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea irevocabilă va fi menționată în registrul comerțului și va fi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociaților de la " " din 21.02.2004 și 22.05.2004, precum și a actelor adiționale cu dată certă nr. 10051 din 7.06.2004 și respectiv 10768 din 21.06.2004.
Prin hotărârile adunării generale a asociaților s-a majorat capitalul social al societății de la 5.302.000.000 lei la 7.502.000.000 lei și de la 7.502.000.000 lei la 10.000.000.000 lei.
Pârâta " " a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii motivat de faptul că nu au fost chemați în judecată și asociații societății, nefiind suficientă doar implicarea societății și pentru că dispozițiile legale presupus a fi fost încălcate nu sunt de ordine publică.
Excepția nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, cererea se soluționează în contradictoriu cu societatea reprezentată prin Consiliul de administrație, nefiind obligatorie chemarea în judecată și a celorlalți asociați în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.
Pe de altă parte, normele încălcate prin adoptarea hotărârii, respectiv a dispozițiilor art. 187 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 192 alin. 2 după republicare în anul 2004, sunt de ordine publică.
Nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu este întemeiată, la data adoptării celor două hotărâri acesta având calitatea de asociat. Abia la 7.02.2005 prin decizia civilă nr. 26 Curtea de APEL IAȘI admițând apelul declarat de reclamant a luat act de retragerea acestuia din societate.
Reclamantul a dovedit și interesul în promovarea cererii formulate și anume diminuarea aportului la capitalul social al societății.
Potrivit dispozițiilor art. 187 alin. 2 din Legea societăților nr. 31/1990, devenit 192 alin. 2 după republicarea legii în anul 2004, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
În ce privește majorarea capitalului social art. 216 din Legea nr. 31/1990, art. 221 după republicarea din anul 2004, prevede că societatea cu răspundere limitată își majorează capitalul social cu respectarea dispozițiilor privitoare la constituirea acestei societăți, deci cu votul tuturor asociaților.
Societatea pârâtă și-a majorat capitalul social cu încălcarea acestor dispoziții legale ce sunt de ordine publică.
Susținerile sale că hotărârile au fost adoptate la a doua convocare, cu votul majorității asociaților, nu pot fi primite.
Și pentru societățile cu răspundere limitată legiuitorul a consacrat, ca regulă generală, principiul majoritar. Adoptarea hotărârilor se poate face numai prin întrunirea unei îndoite majorități a părților sociale și a asociaților.
Așadar, în societățile cu răspundere limitată în adoptarea hotărârilor are importanță atât factorul " capital", cât și factorul uman, ținându-se cont, deci, de caracterulintuitu personaeal acestei forme asociative.
În cazul în care hotărârea are drept obiect modificarea actului constitutiv, legea abandonează principiul majoritar, prevăzând că modificarea se face în mod simetric cu adoptarea, respectiv, este necesar votul unanimității asociaților, textul nefăcând distincție după cum adunarea se ține la prima sau la a doua convocare.
Articolul 216 reiterează regula enunțată generic de art. 199 alin. 1 și anume că majorarea capitalului social al societății cu răspundere limitată se va face cu respectarea dispozițiilor privitoare la formarea acestuia în faza de constituire a societății.
Cum constituirea societății se face cu acordul tuturor asociaților și majorarea nu se poate face decât cu acordul acestora.
Întrucât nici legea și nici actul constitutiv nu prevăd alte condiții privind majorarea capitalului social, nici pârâta nu putea majora capitalul social decât cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 187 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Ca efect al constatării nulității absolute a celor două hotărâri AGA din 6.12.2002 și din 25.04.2003 prin decizia Curții de APEL IAȘI nr. 59 din 19.05.2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1902 din 30.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea pârâtă are obligația de a efectua denominarea. nu este doar consecința constatării nulității absolute a hotărârilor AGA ce fac obiectul cererii de față, ci mai întâi a anulării hotărârilor sus-menționate.
Cererea reconvențională privind constatarea abuzului de minoritate nu este întemeiată.
Chiar dacă cererea în constatarea nulității absolute a fost formulată după trei ani de la adoptarea hotărârilor nu se poate reține în sarcina reclamantului exercitarea abuzivă a dreptului de a formula o astfel de cerere având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acțiune este imprescriptibil când se invocă motive de nulitate absolută.
Majorările ulterioare de capital social s-au făcut pe riscul pârâtei, chiar dacă interesul societății impunea aceasta, pe rolul instanțelor existând cererea de constatare a nulității absolute a hotărârilor adoptate în anii 2001 și 2003.
Așa fiind, instanța urmează ca în temeiul art. 948 cod civil a admis în parte cererea formulată de reclamantul și să constate nulitatea absolută parțială a hotărârilor AGA din 21.02.2004 și din 22.05.2004, și a actelor adiționale nr. 10051/7.06.2004 și nr. 10768/21.06.2004, numai în ce privește majorarea capitalului social.
A dispus înregistrarea în registrul comerțului a hotărârii irevocabile și publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, potrivit dispozițiilor art. 132 (10) din Legea nr. 31/1990.
A respins cererea reconvențională.
A respins și cererea formulată împotriva Oficiului Registrului Comerțului întrucât hotărârea îi este opozabilă prin efectul legii, la data înscrierii în registrul comerțului.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorar apărător.
Împotriva sentinței civile nr. 4/25.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUIa declarat apel pârâta " "
Pârâta a formulat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1. În mod greșit a considerat instanța de fond că doar societatea are calitate procesuală pasivă, impunându-se chemarea în judecată a tuturor acționarilor.
Se susține că hotărârea adunării generale este, în fapt, un act juridic care emană din manifestarea de voință a tuturor acționarilor și, prin urmare, voința acestora stă la baza emiterii hotărârilor
Mai susține pârâta că norma legală invocată de instanță nu îi exclude pe acționari de la participarea în proces, legiuitorul impunând doar o normă suplimentară peste regulile de drept comun și anume ca și societatea să fie citată în asemenea procese.
Consideră pârâta că, în caz contrar, am avea de a face cu o discriminare legală, ceea ce legea nu poate dispune și anume aceea ca doar unul dintre acționari să participe la proces.
2. Greșit apreciază instanța și asupra naturii normelor încălcate, considerându-le fără nici o argumentare ca fiind norme de ordine publică când au de fapt un caracter supletiv. A fost singura cale procedurală pe care o putea alege reclamantul pentru a evita sancțiunea prescrierii dreptului la acțiune; mai bine de trei ani a stat în pasivitate.
Interesul protejat de legiuitor are în vedere o categorie restrânsă și anume acționarii societății și nicidecum un interes public, social care este ocrotit de norme imperative.
3.Reclamantul nu are calitate procesuală activă. La data promovării prezentei acțiuni, acesta era deja exclus din societate, mai mult, el însuși se retrăsese din societate. Oricum, prin decizia civilă a Curții de APEL IAȘIa fost desființată prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reclamantul nu avea nici interes în susținerea unei asemenea acțiuni.
4.Raționamentul juridic al instanței cu privire la imposibilitatea majorării capitalului social fără acordul tuturor asociaților este eronat.
Orice lege și cu atât mai mult o lege specială trebuie interpretată într-un sens pozitiv ca producătoare de efecte juridice. Legea societăților comerciale, în spiritul său nu contravine în nici un fel interesului social, și anume, acela al desfășurării în condiții cât mai bune a activității economice. Niciodată interesul social nu va fi subordonat interesului acționarului, cu atât mai mult în situația în care poziția acestuia este obstrucționistă și cauzatoare de prejudicii pentru societate. Prin aceasta, prima instanță trebuia să interpreteze normele care reglementează majorarea capitalului.
Legea stabilește, în primul rând, condițiile de cvorum pentru luarea hotărârilor la prima și a doua convocare. La prima convocare, majorarea capitalului, care reprezintă o modificare a actului constitutiv se poate lua cu unanimitate. Însă la a doua convocare, este aplicabil principiul majorității simple și aceasta tocmai pentru a nu permite vreunui acționar să blocheze activitatea societății. Consideră că aceste norme nici măcar nu au caracter imperativ, nevizându-se un interes colectiv, ci doar protejarea într-o anumită limită a drepturilor unor acționari. Dispozițiile invocate de instanță nu exclud posibilitatea ca decizia să fie luată la a doua convocare a adunării generale.
Această opinie a fost deja îmbrățișată de instanțe judecătorești și chiar de Înalta Curte de Justiție și Casație, conform practicii anexate la fond.
Chiar și hotărârea Înaltei Curți, pronunțată cu prilejul anulării celorlalte hotărâri de majorare a capitalului, dezvoltă această teză. Concluzia e una singură și anume că, dacă la prima convocare nu există cvorumul necesar, la a doua convocare hotărârea se poate lua cu majorarea acționarilor prezenți.
în acest mod s-a procedat, la adunările din 20.02.2004, respectiv 21.05.2004, adunarea generală nu a putut dispune datorită lipsei de cvorum, așa cum rezultă din procesele-verbale de ședință, însă la a doua convocare, respectiv 21.02.2004 și 22.05.2004, în condițiile cvorum legal cu majoritate s-a decis majorarea capitalului social. De menționat că, deși înștiințat cu privire la desfășurarea adunării generale din 21 și 22 februarie reclamantul a rămas în pasivitate, neopunându-se majorării. Este în fapt, o achiesare la ordinea de zi, după cum, opoziția la majorarea ulterioară se referă doar la majorarea capitalului de la 7,5 miliarde lei vechi la 10 miliarde lei vechi, ceea ce presupune că a acceptat implicit majorarea din februarie.
5. Nelegală este și respingerea cererii reconvenționale privind constatarea abuzului de minoritate. Temeiul abuzului de minoritate nu s-a referit la termenul în care s-a promovat acțiunea, așa cum greșit instanța a apreciat, teoria abuzului de minoritate vizează conduita asociatului în raport cu ordinea de zi și luarea deciziilor de către adunarea generală. instanța și când susține că pârâta și-a asumat un risc, întrucât majorările de capital din 2004 s-au efectuat chiar înainte de inițierea acțiunii în nulitatea hotărârilor adoptate în anii 2002 și 2003.
Legiuitorul înțelege să-l sancționeze pe asociatul minoritar, când acesta se prevalează cu rea-credință de un drept al său în detrimentul societății, reglementând "abuzul de minoritate", în situația analizată opoziția nefundamentată la majorarea capitalului social când aceasta era singura soluție pentru menținerea activității și care corespundea interesului societății.
Acest gest al său, exprimat în mai 2004, nu era unul izolat ci făcea parte dintr-un ansamblu de acțiuni conștiente, concertate și contrare interesului acestei societăți. Dezinteresul său față de activitatea societății începuse să se manifeste încă din 2002, când își exprima pentru prima dată opoziția față de luarea unor decizii importante pentru societate și se contura tot mai clar susținerea propriilor interese în detrimentul celor ale societății.
Susține pârâta că reclamantul își înființează o societate, cu același obiect de activitate, la P-N, "ORIMA" prin intermediul căreia desfășoară susținut acte de concurență neloială. terenuri despre care știa că erau deja contractate de societatea, oferind cu un milion mai mult la hectar decât prețul convenit de către aceasta cu promitenții vânzători. Că nu este loc de nici o coincidență, o dovedește și poziția acestor terenuri, în mijlocul unei suprafețe mult mai mari, deja deținute de, dar și faptul că nu le-a cultivat în nici un an. Însuși TRIBUNALUL VASLUI,prin ordonanța președințială, a sancționat reclamantul, prin "ORIMA", cu interdicția de a mai achiziționa terenuri pe raza jud.
Constituia însă, un mijloc de șantaj pentru a-și negocia retragerea din societate, dorința manifestată încă din vara anului 2003. corespondența sa directă cu societatea, sau prin intermediul altor cunoscuți -, susține acest unic scop al său.
Actele de concurență neloială sunt constatate și reținute de o instanță de judecată, și deși în opinia acesteia nu constituiau motive pentru a justifica excluderea asociatului care le realizase, esențial este însă că acțiunile sale au fost astfel calificate și pot oferi elemente care îngrădesc imaginea relei-credințe a reclamantului.
Tocmai aceste acte ale sale, anterioare exprimării votului negativ, reușesc să facă înțeles de ce opoziția sa a fost una nemotivată, nelegitimă și se concretizează într-un abuz de minoritate. Dreptul oricărui asociat de a se opune unei propuneri a majorității este însă limitat de interesul societății, iar o opoziție făcută în scop de șantaj sau șicană nu intră în limitele acestei legitimități fiind sancționată ca un abuz de minoritate.
Pentru toate aceste motive, pârâta " " a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Intimata Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL VASLUIa depus întâmpinare prin care arată că, potrivit Legii nr. 26/1990, controlul operațiunilor referitoare la modificarea actelor constitutive se face de către judecătorul delegat.
În apel nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, în mod corect prima instanță a reținut că este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 132 alin. 5 din Legea nr. 31/1990: "Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat".
Textul de lege invocat precizează expres cine are calitate procesuală pasivă în cazul acțiunilor în anulare, iar prin cererea de chemare în judecată reclamantul a stabilit cadrul procesual în care se desfășoară procesul sub aspectul părților litigante.
Față de dreptul de dispoziție al reclamantului, dar reținându-se că în cauză nu operează coparticiparea procesuală pasivă obligatorie, instanța nu putea, din oficiu, să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a celorlalți acționari ai societății pârâte.
În cazul în care pârâta considera că se impunea introducerea în cauză și a acționarilor, avea posibilitatea formulării unei astfel de cereri conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Cu privire la motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale (modul de convocare a adunării generale, locul unde are loc adunarea generală, data la care se convoacă o altă adunare generală și condițiile în care are loc acestea), Curtea constată că acestea sunt de ordine publică, încălcarea acestora fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Și din acest punct de vedere, excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect respinsă de instanța de fond.
Nefondată este și critica referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului.
La data adoptării celor două hotărâri ale (a căror anulare parțială se solicită) reclamantul avea calitatea de acționar, putând astfel exercita calea de atac a acțiunii în anulare. Această calitate și-a pierdut-o abia la data de 07.02.2005, când, prin decizia nr. 26/07.02.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, s-a încuviințat retragerea acestuia din calitatea de asociat la " "
Cu privire la criticile formulate de pârâta " " și care privesc fondul cauzei, instanța de apel constată că sunt nefondate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, dar pentru alte considerente, ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (fost art. 187 alin. 2): "Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel".
Art. 193 alin. 3 (fost art. 188 alin. 3) prevede: "Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți".
Art. 6 alin. 3 din actul constitutiv al " ": "Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Curtea constată că pentru datele de 20.02.2004 și 21.05.2004 adunarea generală nu s-a putut constitui legal, neputând lua o hotărâre valabilă de majorare a capitalului social din cauza neîntrunirii dublei majorități, procedându-se astfel la oad oua convocare pentru zilele de 21.02.2004 și, respectiv, 22.05.2004.
Cu privire la modul în care se face convocarea adunării generale, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în actul constitutiv al societății și anume, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea adunării.
Cum actul constitutiv nu face nici o distincție între modul de convocare a primei adunări și modul de convocare a celei de-a doua adunări, instanța de apel constată că în ambele situații convocarea se face prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea ședinței, dispoziție statutară nerespectată pentru convocările din 21.02.2004 și 22.05.2004.
Rezultă, așadar, că hotărârile AGA din 21.02.2004 și 22.05.2004 sunt lovite de nulitate absolută parțială pentru nerespectarea modului și datei de convocare a celei de-a doua adunări generale și nu pentru neîntrunirea votului unanimității asociaților.
Față de aspectele reținute, instanța de apel nu va mai analiza criticile referitoare la cererea reconvențională.
Raportat tuturor acestor considerente, Curtea va respinge apelul declarat de către pârâta " " și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 4/25.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
TRIBUNALUL VASLUI:
22.12.2008
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
