Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant SC " " SRL în contradictoriu cu intimat SC " AUTO " SRL, având ca obiect constatare nulitate act, apel formulat împotriva sentinței nr. 60/com/04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus concluzii scrise și că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea apelantei de amânare a pronunțării pentru e depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- la Judecătoria Iași, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâta " AUTO" și a solicitat:
- constatarea nulității absolute a convențiilor nr. 104 și nr. 105 din 21.02.2007;
- în subsidiar, constatarea nulității absolute a clauzei prev. la pct. 6 din convențiile nr. 104 și 105;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei nr. 41.696,64 lei reprezentând garanție și suma de 2.000 lei cu titlu de daune-interese.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că obiectul celor două convenții nu este determinat în sensul că lipsa anului de fabricație și a numerelor de șasiu a celor 2 microbuze atrag nulitatea convențiilor.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii susținând că cele două elemente de identificare nu au vreo înrâurire în ceea ce privește valabilitatea contractelor.
Prin sentința civilă nr. 11.490/16 octombrie 2007 Judecătoria Iașia admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași invocată din oficiu și în temeiul art. 2 pct. 1 lit. "a" teza finală coroborat cu art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Iași -Secția comercială.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași - Secția comercială, prin sentința comercială nr. 60/04.04.2008, a respins acțiunea reclamantei ""
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește capătul principal al cererii de chemare în judecată se constată, analizând obiectul convențiilor nr. 104 și 105 din data de 21.02.2007, că acestea au un obiect determinat în sensul art. 948 pct. 3 Cod civil, constând în rezervarea de către pârâtă a 2 autovehicule marca Mercedes Benz Sprinter 311 CDI/KA pentru care reclamanta, în vederea dobândirii, trebuia să încheie un contract de leasing cu o societate agreată de pârâtă ( pct. 1 din cele 2 convenții ).
Clauza contractuală este clară și constă în rezervarea a 2 autovehicule cu specificațiile tehnice și dotările convenite de către părți conform anexei 1 la convenții, cele 2 contracte neavând efect translativ de proprietate astfel încât o eventuală neîndeplinire a cerinței prevăzute de pct. 3 art. 948 cod civil să atragă nulitatea convențiilor.
Reclamanta apreciază că lipsa din cuprinsul convențiilor și a anexelor aferente a seriei de șasiu și a anului de fabricație a celor 2 autovehicule este de natură a afecta caracterul determinat al obiectului contractelor însă cele 2 elemente nu au avut un caracter esențial la încheierea celor 2 convenții întrucât dacă reclamanta ar fi dorit achiziționarea unor microbuze de aceeași marcă și tip dar fabricație 2007 ar fi putut solicita acesta lucru, aspect ce nu rezultă cele 2 convenții, iar în ceea ce privește seria de șasiu aceasta nu are decât un rol de evidență pentru producătorul microbuzului și pentru organele de poliție pe perioada de exploatare în circulație a autovehiculului, acest element neavând nici o relevanță în ceea ce privește caracterul determinat al obiectului convențiilor încheiate de către părți.
Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că o eventuală eroare provocată asupra celor 2 elemente - anul de fabricație și seria de șasiu - ar fi putut afecta voința reclamantei dar în nici un caz caracterul determinat al bunului ce a făcut obiectul rezervării prin cele 2 convenții contestate de către reclamantă.
În consecință, cele 2 convenții au un obiect determinat fapt ce denotă caracterul neîntemeiat al pretenției reclamantei deduse judecății de constatare a nulității convențiilor.
În ceea ce privește capătul subsidiar al acțiunii, ce are ca obiect constatare nulității absolute a pct. 6 din cele 2 convenții, motivat de faptul că ar conține o clauză penală ce are o cauză ilicită, iar prevederea contractuală constituie o clauză abuzivă în accepțiunea dispozițiilor legii nr. 193/2000, instanța constată că și acest capăt al acțiunii este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Pentru a fi operantă clauza de la pct. 6 din cele 2 convenții trebuie îndeplinită una din cele 2 condiții alternative:
- respingerea cererii de aprobare a dosarului reclamantei de către firma agreată de pârâtă sau;
- neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă prin cele 2 convenții.
În ceea ce privește prima condiție din probele administrate de părți nu s-a putut stabili care sunt societățile de leasing agreate de pârâtă, dar cu certitudine se constată că firma " LEASING " căreia i s-a adresat reclamanta face parte din categoria celor agreate, iar dosarul prezentat era complet și prezentat în termenul stabilit în cele 2 convenții de către părți, astfel cum rezultă din adresa emisă de firma de leasing ( fila 69, dosar ).
Deși reclamanta a depus documentația pentru contractarea unui leasing financiar convenția de finanțare cu " LEASING " pentru cele 2 autovehicule rezervate de pârâtă nu s-a mai încheiat, iar reclamanta nu a probat că acest lucru s-a datorat culpei societății de leasing, obligație ce revenea reclamantei în lumina art. 1069 Cod civil.
Prin urmare, se poate prezuma (prezumție simplă) raportat la adresa emisă de societatea de leasing că din culpa reclamantei nu s-a mai încheiat contractul de finanțare cu firma de leasing agreată astfel încât pârâta în mod corect în baza contractului a reținut suma plătită în avans de către reclamantă cu titlu de garanție.
În condițiile în care reclamanta la data semnării celor 2 convenții a avut posibilitatea să prevadă răspunderea ce va opera în sarcina sa în cazul nerespectării obligațiilor asumate și a înțeles să semneze cele 2 convenții se constată că nu are caracter ilicit cauza prevederii cuprinse în pct. 6 din cele 2 contracte.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente prevederile legii nr. 193/2000, republicată, având în vedere art. 2 alin. 1 din actul normativ anterior precizat, care definește noțiunea de consumator și categoriile ce fac parte, în care nu se încadrează și reclamanta.
În consecință, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că din culpa societății de leasing nu s-a încheiat contractul de leasing pentru cele 2 autovehicule rezervate de către pârâtă ( care în mod tendențios ar fi putut respinge cererea de finanțare a reclamantei ) nu se poate susține că ar fi afectată cauza clauzei penale de vreun aspect ilicit, pârâta în mod întemeiat a reținut cu titlu de despăgubire suma încasată cu titlu de garanție, urmând însă reclamanta pe un alt temei juridic ( nu cel contractual ) să pună în discuție caracterul rezonabil al sumei reținute de pârâtă cu titlu de despăgubire în raport cu prejudiciul efectiv suferit.
Întrucât cele 2 convenții produc efecte în mod valabil nefiind incident nici unul din cauzele de nulitate invocate de către reclamantă se vor respinge ca neîntemeiate și cererea privind restituire a sumei reținute cu titlu de despăgubire și de acordare a daunelor interese.
Reclamanta "" a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr. 60/2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. În mod greșit a considerat instanța de fond că cele două convenții nr. 104 și nr. 105 sunt contracte de vânzare-cumpărare. Susține reclamanta că acestea sunt convenții (contracte de adeziune) prin care pârâta " AUTO" se obliga la rezervarea a două autovehicule, fără a fi precizate anul de fabricație și seria șasiului acestora, astfel încât în mod greșit tribunalul a analizat condițiile art. 948 pct. 3 Cod procedură civilă.
2. Instanța de fond nu a valorificat toate probele administrate în cauză și anume: adresa, expertiza tehnică extrajudiciară, modelele de convenții ale altor dealeri pentru rezervarea de autovehicule.
3. Greșit s-a respins capătul de cerere referitor la restituirea garanției.
Susțin reclamanta că a prezentat în termen documentația la o firmă de finanțare, iar suma cu titlu de garanție a fost totuși reținută.
Prin prisma acestor critici, reclamanta "" a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii formulate.
În susținerea motivelor de apel reclamanta a invocat disp. Ordinului nr. 134/2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor (publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 94/2007), adresa nr. 23/21.01.2008 către a "Mecedes Benz România", contractul de comandă fermă a " & ", dealer zonal.
Pârâta " AUTO" a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Susține pârâta că autovehiculele sunt identificate în mod detaliat și determinate cu exactitate în fișele tehnice cu dotări ce s-au constituit în anexe la convențiile nr. 104 și nr. 105. Seria de șasiu nu reprezintă un element principal la momentul achiziționării unui autovehicul, iar în ceea ce privește anul de fabricație, autovehiculele erau din 2006, însă nefolosite.
Susține pârâta că reclamanta a avut în vedere gradul de dotare și caracteristicile tehnice ale autovehiculelor.
Cu privire la suma încasată cu titlu de garanție, pârâta susține că din culpa reclamantei nu s-a mai încheiat contractul de finanțare cu firma de leasing agreată.
Pârâta a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma hotărârii apelate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale, instanța de apel constată următoarele:
Cu privire la temeiul juridic al constatării nulității absolute a convențiilor nr. 104 și nr. 105, Curtea constată că acesta este art. 948 pct. 3 Cod civil, temei indicat în mod corect de către reclamantă.
Curtea mai reține că chiar dacă cele două convenții nu au efect translativ de proprietate, condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții sunt cele prev. de art. 948 pct. 1-4 Cod civil.
Potrivit disp. art. 948 pct. 3 rap. la art. 964 Cod civil, obiectul unui act juridic civil trebuie să fie determinat.
Astfel, prin convențiile nr. 104 și nr. 105 din 21.02.2007 reclamanta a solicitat pârâtei să-i rezerve două autovehicule marca MERCEDES BENZ SPRINTER 311 CDI/KA, cu specificațiile tehnice și dotările opționale prev. în anexa nr. 1 la cele două contracte.
În ceea ce privește seria șasiului, aceasta nu are relevanță sub aspectul determinării bunului, având rol de evidență pentru producător și pentru poliție, cum corect a reținut instanța de fond. Pe de altă parte, seria șasiului se cunoaște doar la momentul achiziționării autovehiculului și nu în faza de rezervare a acestuia.
Curtea constată că nici anul fabricației nu reprezintă un element determinant în sensul disp. art. 964 Cod civil, astfel că lipsa acestuia să atragă nulitatea convenției.
Este adevărat că anul fabricației unui autovehicul determină vechimea și valoarea de piață a acestuia (fapt confirmat și prin expertiza extrajudiciară), dar necuprinderea acestui element într-o convenție nu constituie motiv de nulitate absolută a înscrisului juridic.
Reclamanta a invocat în apărarea sa și disp. Ordinului nr. 134/2007 emis de, însă dacă aceasta intenționa să folosească autovehiculele pentru transportul de persoane, iar dispozițiile legale impuneau anumite condiții, era obligația sa să identifice mai exact bunurile pe care dorea să le achiziționeze.
Neîntemeiată este și critica referitoare la nulitatea pct. 6 din convenții și restituirea sumei achitată drept garanție.
Instanța de fond a stabilit în mod corect care erau cele două condiții ce trebuiau respectate de către beneficiar (în speță, reclamanta) pentru restituirea sumei achitate cu titlu de garanție.
În ceea ce privește dosarul de aprobare a leasingului de către firma agreată, tribunalul a reținut că această condiție a fost îndeplinită de către reclamantă.
Suma - garanție nu poate fi restituită reclamantei din cauza faptului că aceasta nu și-a îndeplinit celelalte clauze contractuale și anume obligația de la pct. 4.
Faptul că în convenții s-a stipulat că firma finanțatoare trebuie să fie una din cele agreate de către furnizor (pârâta, în speță) nu constituie o cauză ilicită.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de "" și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta "" I, împotriva sentinței comerciale nr. 60 din 04 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Comercial și contencios Administrativ, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
23.12.2008
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
