Anulare hotarare aga Spete. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 78/A-
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta cu domiciliul ales la. Civ. Avocati și asociații, împotriva sentinței comerciale nr.9CC/07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâta PRO cu sediul în Pitești, 2, -1,.G,.20, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata - pârâtă reprezentantă de avocat, lipsă fiind apelanta - reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea, legal timbrată, conform chitanței nr.-/10.09.2008, în cuantum de 20 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-pârâte, avocat precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, făcă cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 7.09.2007, reclamanta, cu domiciliul procedural ales la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" din Pitești, a chemat în judecată pe pârâta PRO, cu sediul în aceeași localitate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr.1 din 23.07.2007 a Adunării Generale a Asociaților din cadrul PRO în ceea ce privește revocarea sa din funcția de administrator, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Reclamanta a arătat că mandatarul asociaților majoritari și, în persoana d-lui, nu a avut această calitate (de mandatar) la data emiterii hotărârii criticate, având în vedere că cele două procuri pe care își întemeia această calitate nu emanau de la o autoritate competentă în acest sens, fiind redactate de către o persoană neautorizată. Este adevărat că cele două procuri sunt semnate de către părți, a mai arătat reclamanta, însă ambelor le-au fost certificate de către un funcționar public data, identitatea părților și conținutul, aceasta constituind însă o simplă atestare și în nici un caz un mandat valabil din punct de vedere legal.
Tocmai din acest motiv, s-a mai arătat în acțiune, asociatul a împuternicit în fața unui notar public pe numitul să îl reprezinte, însă a făcut acest lucru la data de 26.07.2007, deci ulterior adoptării hotărârii.
C de-al doilea motiv pentru care se solicită anularea hotărârii de revocare din funcția de administrator a reclamantei este acela că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-a adoptat, împrejurare în care se dovedește a fi abuzivă, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost cea care a înființat societatea și singura care a asigurat desfășurarea activităților, ceilalți doi asociați fiind în permanență plecați din țară.
Pârâta PRO a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, pârâta s-a apărat invocând autoritatea de lucru judecat, cu motivarea că asupra legalității hotărârii adoptate s-ar fi pronunțat judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului prin Încheierea nr.6326/31.07.2007 prin care s-a îndeplinit procedura de înregistrare a mențiunilor din hotărâre, pe care reclamanta - deși ar fi avut dreptul - nu a atacat-o cu recurs.
De asemenea, pârâta a mai invocat prin întâmpinare și excepția tardivității formulării acțiunii, cu motivarea că data introducerii ei se situează la peste 3 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial.
Cât privește fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că reclamanta este deținătoarea numai a unei părți sociale (cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 5%) și că lua decizii și folosea sume de bani din contul societății, fără acordul celorlalți asociați și administratori întrucât dispunea de ștampila societății.
Cât privește primul motiv invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, pârâta s-a apărat arătând că asociații - cetățeni străini americani l-au împuternicit pe av., prin procuri autentificate întocmite conform legislației americane, care au fost mai apoi traduse și legalizate în România, să organizeze și să participe în numele lor la Adunarea Generală a Asociaților, la care și reclamanta a fost convocată, atât prin intermediul executorului judecătoresc, cât și prin scrisoare recomandată.
Mai mult, chiar în cazul în care s-ar considera că procurile nu respectă o anumită condiție ce ar fi stabilită de legislația română, existența mandatului tot ar fi indubitabilă. Chiar și în condițiile neîndeplinirii de către documente a calității de procuri autentice, se aplică regula simetriei formelor: hotărârea adunării generale nu este un act solemn sau autentic, deci nici adoptarea ei prin mandatar nu necesită o procură autentică, fiind suficient să existe mandat.
De asemenea, a mai arătat pârâta, reclamanta nici nu a dat curs invitației de participare la adunarea generală, când ar fi putut să ridice obiecțiunile sale referitoare la valoarea documentelor prezentate.
În fine, s-a mai arătat în apărare cât privește fondul pricinii că, hotărârea este adoptată cu respectarea condiției dublei majorități de capital și de persoane, deoarece reclamanta deține o singură parte socială la această societate comercială, iar cererea de față este formulată numai în scop șicanator.
Prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat cu motivarea că în fața judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului nu se desfășoară o activitate cu caracter contencios, iar acesta nici nu analizează legalitatea convocării și adoptării hotărârilor adunării generale - care se cercetează numai pe calea dreptului comun, prin judecarea acțiunilor în anulare - ci doar conformitatea întocmirii lor din punct de vedere formal, situație în care nici încheierea judecătorului delegat prin care s-a autorizat înregistrarea hotărârii la registrul comerțului și publicarea ei în Monitorul Oficial, chiar neatacată cu recurs, nu autoritate de lucru judecat și nici nu o lipsește pe reclamantă de posibilitatea contestării ei pe calea prevăzută de legiuitor în conținutul dispozițiilor art.132 - 133 din Legea 31/1990.
În ședința camerei de consiliu din 19 martie 2008, pârâta a reiterat în fața instanței excepția tardivității formulării acțiunii, dar a invocat și lipsa posibilității administratorului de a contesta hotărârea prin care a fost revocat din funcția de administrator, indicând ca temei legal al acestei din urmă susțineri dispozițiile art.132 alin.4 din Legea 31/1990.
Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2008, instanța a luat act de renunțarea pârâtei la excepția tardivității și a unit cu fondul inadmisibilitatea acțiunii invocată în baza dispozițiilor art.132 alin.4 din Legea 31/1990.
Prin sentința nr.9CC din 7 mai 2008, Tribunalul Comercial Argeșa respins cererea formulată de reclamantă și a obligat-o pe aceasta să-i plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș (39), PRO a fost înființată la data de 29 iulie 2005,ca societate cu răspundere limitată,având ca unic asociat și administrator pe reclamanta din speța de față, (35).
La data de 16 mai 2006,reclamanta cooptează ca asociați doi cetățeni americani, și -, prin cesionarea către aceștia a unui procent de 95% din capitalul social al societății comerciale, (63 și 64), ocazie cu care se întocmește și contractul de societate (34),dar nu are loc și o actualizare a actului constitutivinițial.
Se menționează doar în actul adițional încheiat cu acest prilej (60) că "prerogativele asociatului unic fiind preluate de asociați și adunarea generală, noțiunea de "asociat unic" din cuprinsul actului constitutiv se va înlocui cu cea de "asociați" sau "adunare generală", după caz".
La data de 23 iulie 2007, are loc o adunare generală a asociaților, care adoptă Hotărârea nr.1, prin care: 1. Se dispune completarea datelor personale ale asociatului, 2. Se dispune prelungirea valabilității unui punct de lucru, 3. Se revocă din funcția de administrator doamna, 4. Se numește în funcția de administrator cu puteri depline pentru o perioadă nedeterminată domnul și 5. Se prelungește valabilitatea mandatului administratorilor și.
Administratorul revocat, dna, formulează la data de 7.09.2007 prezenta acțiune în anulare, prin care contestă hotărârea adoptată, dar numai sub aspectul revocării sale din funcția de administrator.
În drept, la solicitarea instanței, în vederea analizării cerințelor de legalitate privind modalitatea de convocare la adunarea generală și de adoptare a hotărârilor aplicabile speței,în raport de momentul adoptării Hotărârii nr.1din 23 iulie 2007 și, în mod prioritar, de legea părților care este actul constitutiv, s-a depus la dosar un exemplar al actului constitutiv refăcut sub forma înscrisului unic (50-52).
Rezultă însă, din conținutul acestui exemplar al actului constitutiv, că el a fost întocmitîn urma (și nu înaintea) adoptării hotărârii atacate, deoarece numai astfel se explică faptul că reclamanta nici nu mai este menționată ca fiind administrator al societății (51 verso), în locul ei fiind menționat, adică tocmai persoana numită ca administrator prin însăși hotărârea atacată (4).
Reținând că voința societară consemnată în acest înscris nu poate constitui așadar bază de analiză a legalității adoptării hotărârii ce se atacă, instanța a analizat cererea introductivă, sub toate aspectele invocate,în raport de dispozițiile Legii nr.31/1990, în forma sa, aflată în vigoare la data de 23 iulie 2007, data când a fost adoptată Hotărârea nr.1.
Astfel, potrivit dispozițiilorart.196din Legea 31/1990, modificată și republicată, "Dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art.132 alin.(2) urmând să curgă de la data când asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă".
Devin așadar incidente speței (deși pârâta este și nu ) și dispozițiile art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora administratorii societății nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, dispoziții invocate în apărare de către societatea comercială pârâtă.
Soluția adoptată de legiuitor este una firească, de vreme ce funcția de administrator este esențialmente temporară, întrucât aceasta se exercită după regulile mandatului (art.72 din Legea nr. 31/1990, republicată).
Ca și contractul de mandat, funcția de administrator are un caracter "intuitu personae", iar acest caracter explică și revocabilitatea "ad nutum" a contractului de mandat și implicit a funcției de administrator.
Așadar, revocabilitatea discreționară a mandatului administratorului ("ad nutum") este de esența acestuia, fiind un principiu foarte puternic materializat în faptul că,și dacă revocarea ar fi abuzivă, administratorul nu ar avea dreptul la reintegrarea în funcție datorită caracterului "intuitu personae" al mandatului.
Prin urmare, rezultă că, și în cazul revocării abuzive, intempestive sau fără justă cauză, măsura este definitivă, deci caracterul esențialmente revocabil al mandatului se menține fiindcă încrederea care stă la baza mandatului nu poate fi impusă.
Pe de altă parte, măsura revocării administratorului este o măsură de control (în sensul C mai larg al termenului) asupra activității administratorului, măsură care face parte dintr-o serie întreagă de alte posibilități de control al acestei activități menite să asigure protecția intereselor acționarilor și eficiența activității.
Soluția legislativă consacrată de prevederea cuprinsă în art.132 alin.4, care îi împiedică pe administratori să atace pe calea acțiunii în anulare hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, este întemeiată și pe caracterul de acțiune socială a acestui tip de cerere, deoareceea este exercitată exclusiv în folosul societățiiși al acționarilor,și nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are și consecințe de această natură.
Concluzionând, interesul reclamantei din speța de față, de a ataca hotărârea adunării generale a acționarilor, nu derivă din chiar calitatea sa de acționar la societatea a cărei hotărâre se atacă (chiar dacă deține doar o parte socială), ci din calitatea sa de administrator al cărui mandat este revocat, ceea ce face operațională interdicția prevăzută de art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, interdicție extinsă de legiuitor și asupra hotărârilor adoptate de asociații societăților cu răspundere limitată, și nu doar ai societăților pe acțiuni.
Nici în ceea ce privește primul motiv invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, C referitor la lipsa mandatului legal dat de cei doi asociați ai săi, cetățeni americani și care, în opinia sa, ar conduce la nulitatea hotărârii adoptate, cererea nu a fost admisă.
S-a reținut că, nu există nici în Legea nr.31/1990, modificată și republicată, nici în actul constitutiv al societății, în forma sa aflată în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, vreo interdicție legată de votul prin reprezentare.
În plus, cele două procuri speciale (6-13) sunt întocmite în fața notarului public din statul de origine, poartă apostilă, iar din conținutul lor rezultă în mod clar mandatul dat pentru numirea unui alt administrator și semnarea hotărârilor adunării generale în numele celor doi asociați, cetățeni americani, deținători a 95% din capitalul social al societății.
Convenția d l Haga din 1961, privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, a fost ratificată de România prin Ordonanța Guvernului nr.66/1999, aprobata prin Legea nr.52/2000 și publicată în Monitorul Oficial al României nr.169 din 20.04.2000.
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG66/1999, convenția se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant și care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant, iar actele notariale sunt prevăzute la lit.c) din enumerarea actelor care sunt considerate acte oficiale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.3 din același act normativ, singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art.4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
Ambele procuri sunt datate 6 iulie 2007, dată anterioară adoptării Hotărârii nr.1/23 iulie 2007.
Instanța de fond a reținut că, nici C de-al doilea motiv invocat în susținerea cererii nu este întemeiat, pe de-o parte, pentru că dispozițiile legale nu impun existența enumerării vreunor motive, simpla retragere a încrederii fiind suficientă, iar pe de altă parte, deoarece punctul 3 din hotărâre privind revocarea din funcția de administrator a reclamantei prezintă și motivele asociaților, completate cu cele susținute prin întâmpinare și care converg spre aceeași finalitate.
Împotriva sentinței nr.9CC din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în termen legal, a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta arată că, în mod greșit, instanța de fond analizează superficial procurile supuse atenției sale, arătând că acestea sunt întocmite în fața notarului, deși ele au fost întocmite în România, în limba română, conform uzanțelor românești, dar de către o persoană neautorizată, nu de un notar; susține că este clar că funcționarul american, neștiind ce scrie în aceste acte, a atestat numai identitatea părților, în baza actelor de stare civilă prezentate, a datat cele două înscrisuri, nefiind autorizat să ateste conținutul unor acte pe care nu le-a întocmit.
De asemenea, susține că potrivit legislației românești pentru a avea calitate de reprezentant, o persoană trebuie să fie autorizată prin procură autentică specială, fapt care a fost realizat în cauză, dar ulterior hotărârii criticate.
În concluzie, apelanta-reclamantă arată că mandatul de reprezentare fiind nul la data adoptării hotărârii adunării generale din data de 23.07.2007, rezultă că și hotărârea este nulă în integralitate, conform principiului de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis"; hotărârea a fost adoptată de o persoană ce nu avea acest drept, neavând la acel moment calitatea de reprezentant al asociaților majoritari.
Apelul formulat de reclamantă nu este fondat.
Așa cum legal a reținut instanța de fond, cele două procuri speciale (6-13) sunt întocmite în fața notarului public din statul de origine, nu în România, poartă apostilă, iar din conținutul lor rezultă în mod clar mandatul dat pentru numirea unui alt administrator și semnarea hotărârilor adunării generale în numele celor doi asociați, cetățeni americani, deținători a 95% din capitalul social al societății.
Convenția d l Haga din 1961, privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, a fost ratificată de România prin Ordonanța Guvernului nr.66/1999, aprobata prin Legea nr.52/2000 și publicată în Monitorul Oficial al României nr.169 din 20.04.2000.
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG66/1999, convenția se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant și care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant, iar actele notariale sunt prevăzute la lit.c) din enumerarea actelor care sunt considerate acte oficiale.
Conform dispozițiilor art.3 din același act normativ, singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art.4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
În speță, pe ambele procuri datate 6 iulie 2007, a fost aplicată apostila cerută de textul de lege mai susmenționat.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta cu domiciliul ales la. Civ. "Avocați și asociații", împotriva sentinței comerciale nr.9CC/7.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta PRO cu sediul în Pitești, 2, -1,.G,.20, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./25.09.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
