Spete pretentii comerciale. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 77/A-
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu ediul în B, str.-.-,nr.50,sector 1,împotriva sentinței comerciale nr.364/C/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta
- -, cu sediul în Pitești, B, -, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata prin avocat A, lipsă fiind apelanta.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei av. depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu mai are de solicitat alte probe.
Curtea apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei av. având cuvântul solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, și menținerea sentinței nr.364/C/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- ca temeinică și legală, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și susținute oral, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepțiile invocate pe calea apelului, apărătorul intimatei, solicită respingerea acestora ca fiind neîntemeiate.
Excepția necompetenței teritoriale și a prescripției dreptului la acțiune au fost invocate de către apelanta-pârâtă în fața instanței de fond prin întâmpinare.tribunalul în mod corect a respins excepția de necompetență teritorială având în vedere disp.art.8,art.10 alin.4, și art.12 cod proc. Civilă.
Și cu privire la cea de-a doua excepție, prescripția dreptului la acțiune, solicită a fi respinsă, întrucât disp.art.39 din Legea nr.137/2002, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.Dreptul care se urmărește a fi valorificat pa calea prezentei acțiuni și anume, acordarea despăgubirilor, este specific dreptului comun, pentru care termenul de prescripție este cel prev. de Decretul nr.167/1958 și anume cel de 3 ani.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 06.06.2007 - "" - cu sediul în Pitești, a chemat în judecată pe pârâta AVAS B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei, de 5.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea activului Moara -sat.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta arată că a fost privatizată în condițiile OUG 88/1997 modificată și completată prin Legea 99/1999, iar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată în anul 2004, s-a dispus restituirea morii și a terenului aferent foștilor proprietari.
Potrivit art.324din Legea 99/1999, pârâta are obligația de a plăti contravaloarea sumelor restituite și cum nu a dat curs notificării, s-a promovat prezenta acțiune, pentru a fi obligată la despăgubiri.
Pârâta, prin întâmpinarea din 27.06.2007 (29) a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, excepția netimbrării cererii și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, motivat pe dispozițiile art.3228din Legea 99/1999, care prevăd un termen de 3 luni, termen care s-a scurs de la data revendicării și chiar de la data pronunțării deciziei de restituire a imobilelor.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită a se avea în vedere de către instanță, următoarele:
Prejudiciul suferit de reclamantă trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor și nu la valoarea de piață.
Despăgubirile ce s-ar cuveni sunt în proporție de 90,19% potrivit contractului de privatizare, diferența urmând a fi suportată de ceilalți acționari ai societății.
Respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în situația în care instanța va trece peste excepțiile invocate.
Prin Încheierea din 20.09.2007 (51), Tribunalul Comercial Argeșa pus în discuție, cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv: necompetența teritorială a instanței, a netimbrării, precum și a prescripției dreptului la acțiune.
Excepțiile au fost respinse.
La 18.10.2007 (58), pentru reclamantă a formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de lichidator judiciar,.CIV.PROF. EXPERT, precizând că societatea reclamantă se află în procedura simplificată a falimentului, arătând că își însușește prezenta acțiune, iar toate actele de procedură urmează a fi îndeplinite la sediul său.
Prin Sentința nr.364/20.05.2008, Tribunalul Comercial Argeșa admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 299.961 lei, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că societatea reclamantă a fost privatizată în condițiile OUG nr.88/1997, modificată și completată prin Legea 99/1999 (contract 19), iar prin Decizia civilă nr.789/A/2004, rămasă irevocabilă (15) a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, și și s-a dispus restituirea de către reclamantă a imobilelor compuse din moară cu un valț și suprafața de 531 mp teren, situate în comuna, sat, județul
In cauză sunt incidente dispozițiile art.324din Legea 99/1999 de modificare a OUG nr.88/1997.
Potrivit acestui text de lege, instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari ai bunurilor imobile preluate de stat.
Aceste instituții publice implicate vor plăti societății comerciale o despăgubire, care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură, prin efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Așadar, față de aceste dispoziții legale și cum pârâta are calitatea prevăzută de lege de instituție publică implicată, prezenta acțiune, așa cum a fost majorată, este întemeiată.
S-a atașat la cerere Sentința comercială nr.536/F/2006, prin care s-a deschis procedura simplificată de insolvență a societății reclamante.
În cauză, pentru a se calcula valoarea activului Moară s-a efectuat o expertiză contabilă și una tehnică de către experți și.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la cele două lucrări, expertul calculând atât valoarea de piață a activului, cât și pe cea înscrisă în evidențele contabile la data privatizării.
La termenul din 15.05.2008, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 299.961 lei, despăgubiri, conform valorii de piață calculate prin expertiza întocmită.
Împotriva acestei sentințe, a fost formulat apel în termen legal de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă.
A mai cerut și suspendarea executării sentinței, până la soluționarea apelului.
Criticile apelantei, se referă la următoarele aspecte:
- în mod greșit a fost respinsă excepția de necompetență materială, în condițiile în care dispozițiile art.12 Cod pr.civilă, impun ca soluționarea cauzei să se facă la domiciliul pârâtului;
- instanța a aplicat greșit dispozițiile art.39 din Legea nr.137/2002, privind termenul special de prescripție de o lună.
În acest sens, a detaliat critica, arătând că dreptul la acțiune a luat naștere în termen de o lună, de la data când s-a realizat restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin sentința definitivă și irevocabilă.
A subliniat greșita aplicare a dispozițiilor artr.3 alin.1 Decretul nr.167/1960 modificat și ignorarea dispozițiilor speciale ale art.39 din Legea nr.137/2002, modificată, cât și cele ale art.32 din OUG nr.88/1997 modificată.
- Instanța a calculat greșit prejudiciul suferit de intimată la valoarea de piață, fără a ține cont de valoarea din contabilitate a bunului.
Dispozițiile art.324 din Legea nr.99/1999, nu prevăd ca despăgubirile să se facă la valoarea de piață a activului.
A precizat, că a vândut 90,19% din valoarea capitalului social al intimatei, cu prețul de 7.930.275.000, iar aceasta, doar pentru activul Moara și suprafața de 1000. primește suma de 299.961 lei, realizând o îmbogățire fără justă cauză.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază că apelul este nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Cererea de suspendare executării sentinței până la soluționarea prezentului apel, conform dispozițiilor art. 280 alin. 1 Cod pr.civilă, va fi apreciată ca rămasă fără obiect, având în vedere că la termenul de astăzi se soluționează chiar apelul.
Astfel, este nefondat motivul de apel referitor la greșita respingere a excepției, reglementată de art. 32 ind. 28 din nr.OUG88/199, modificată și la aplicabilitatea art. 39 din Legea nr. 137/2002. Este inaplicabil termenul de prescripție de prescripție de 3 luni, reglementat de art. 32 ind. 28 din Legea nr. 99/1999, care în urma modificării realizată prin art. 39 din Legea nr. 137/2002. a devenit o lună, deoarece nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/199, aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999.
Dreptul care se valorifică este un drept de garanție specific dreptului comun, care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare și numai în măsura în care ele sunt reglementate de legea specială.
Drept consecință, acest termen nu este aplicabil în cauză și, în lipsa unei alte reglementări legale exprese, prescripția se calculează în raport de termenul general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În sprijinul concluziei de mai su, se rețin și argumente ce țin de imposibilitatea respectării termenului de trei luni, care ulterior a devenit o lună, date fiind procedurile ce ar trebui urmate pentru acordarea despăgubirilor de natura celor de mai sus.
Corectă este și soluția de respingere a excepției necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 12 Cod proc. civilă, conform cărora reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, în cauză, reclamanta optând pentru una dintre aceste instanțe. Astfel, reclamanta a înțeles să valorifice dreptul de opțiune pe care i-l oferă art.8 alin.1 Cod pr. civilă, text potrivit căruia cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țăriisau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.Norma de sub art. 5 teza I Cod proc. civilă are un caracter general, codul creând un drept de opțiune al reclamantului, în condițiile stipulate de art. 8 Cod proc. civilă. Chiar și dacă s-ar trece peste acest aspect, urmează a se observa că locul executării contractului a fost ales, ca fiind sediul vânzătorului, ori vânzător a fost Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială A, situație în care, și prin prisma dispozițiilor art. 10 pct. 1 Cod proc. civilă, invocate de apelantă, competența teritorială revenea tot Tribunalului Comercial Argeș. Prevederile art. 6.1.1 din contract prevăd conturile în care se fac plățile și nu sunt de natură a schimba competența teritorială a Tribunalului Comercial Argeș.
Nefondată este și cea de a treia critică, referitoare la competența reglementată de art. 40 din Legea nr. 137/2002, dat fiind faptul că prezenta acțiune nu are ca obiect atacarea unei operațiuni sau act special prevăzut de lege, respectiv de art. 32 ind. 28 din nr.OUG 88/1997. Prin acțiune se valorifică dreptul la despăgubiri, în temeiul art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997, aplicabil în continuare contractelor încheiate anterior adoptării Legii nr. 137/2002, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din această lege, competența revenind tribunalului comercial, care a și soluționat pricina. Acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, ci nu acela de 3 luni, devenit o lună, reglementat de art. 32 ind. 28 din OUG nr. 88/1997 și art. 39 din Legea nr. 137/2002, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de nr.OUG 88/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 99/1999, ci dreptul valorificat este un drept de garanție specific dreptului comun care însă derogă de la acesta sub unele aspecte specifice procedurii de privatizare.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea cererii în despăgubire împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 32 ind. 4 din Titlul I al Legii nr. 99/1999, acesta coincide cu data executării hotărârii de restituire a imobilului. De altfel, și art. 32 ind. 4 se referă la asigurarea reparării prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, prinrestituireacătre foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În temeiul normei analizată, legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul restituirii efective a bunurilor imobile, concretizată prin intrarea în posesie a foștilor proprietari, pentru a se naște dreptul societăților comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, la obținerea despăgubirilor de la instituțiile publice implicate în acest proces.
În termenul de trei ani de la obținerea titlului executor, foștii proprietari pot cere executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, iar în tot acest interval de timp, societățile comerciale obligate la restituire pot spera în neaducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea judecătorească. În cazul contrar, în care s-ar aprecia că termenul de prescripție curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilelor, interesele societății comerciale ar putea fi vătămate, iar prejudiciul nu ar mai putea fi recuperat dacă, spre exemplu, s-ar proceda la executarea silită în ultima zi a termenului de prescripție prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. La data restituirii efective a imobilului patrimoniul societății comerciale este diminuat și suferă un prejudiciu, până la acest moment având folosința bunul respectiv, iar în caz de neexecutare a hotărârii putând dobândi proprietatea prin prescripție, în condițiile art. 645 coroborat cu art. 1837 și urm. Cod civil, ipoteză în care este evident, că nu ar mai putea suferi o pagubă care să justifice obligarea instituției implicate în privatizare la plata unei despăgubiri. De altfel, și art. 29 din Legea nr. 137/2002 subliniază care este acest moment, în contextul precizării asupra executării hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului.
Și pe fond hotărârea este legală și temeinică, dispozițiile art. 32 ind. 4 din OUG nr. 88/1997 sunt incidente în speță, dată fiind încheierea contractului de privatizare anterior adoptării Legii nr. 137/2002 acestea statuează asupra cuantumului despăgubirilor ca fiind echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor, care nu se limitează la valoarea înscrisă în evidența contabilă a societății, răspunderea apelantei - pârâte avându-și izvorul în drept, de garanție, specific dreptului comun, reglementat și prin legea specială.
În concluzie, apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, str.-.-, nr.50, sector 1, împotriva Sentinței Comercial nr.364/C/20.05.3007 pronuințată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - -, cu sediul în Pitești, B, -, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.09.2008
jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
