Anulare hotarare aga Spete. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 79/A-
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții - domiciliat în municipiul C,-, județul C și-domiciliat în municipiul C, șoseaua, nr. 64, -. B,. 22, județul C, ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, din B, A I, nr. 6, Bl. 15,. B,.7,. 53, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr. 544/C din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SA RM., cu sediul în Rm.V, str.T, biroul nr.1, parter, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 12,00 lei achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 12 noiembrie 2007, reclamanții și - au chemat în judecată pe prâta SC SA Rm.V pentru a se dispune anularea Deciziei nr.1 din 11 octombrie 2007 Consiliului de administrație al pârâtei și obligarea acesteia la validarea subscrierilor și vărsămintelor efectuate de reclamanți în vederea majorării capitalului social.
În motivare s-a arătat că reclamanții au formulat, la 19 septembrie 2007, cereri de subscriere a unui număr de 9.300 respectiv 51.759 acțiuni, efectuând vărsămintele aferente.
Cum aceste subscrieri și vărsăminte nu au fost validate, încălcându-se disp.art.216 din Legea nr.31/1990, se impune admiterea celor două capete de acțiune.
Prin sentința nr.544/C/2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea reținând, în esență, că aceasta a rămas fără obiect întrucât la circa două luni de la emiterea deciziei contestate, printr-o alta, la 4 decembrie 2007, au fost validate subscrierile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a Deciziei nr.1 din 11 octombrie 2007, și dacă ar fi desființată astfel, modificare ei prin Decizia nr.1 din 4 decembrie 2007 ar fi fost nulă;
- faptul că la 4 decembrie 2007 au fost validate subscrierile din prima etapă de majorare a capitalului social, nu înlătură prejudiciul încercat pentru că reclamanții au fost astfel puși în imposibilitate să subscrie în cea de-a doua etapă, fiind nevoiți să renunțe la aceasta;
- instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, deși trebuia reținută culpa procesuală a pârâtei, care a validat subscrierile după introducerea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a analiza cu prioritate excepțiile puse în discuție, fie de către instanța de apel, din oficiu, fie cu ocazia judecății de fond.
Prima excepția care se impune a fi analizată este aceea a admisibilității acțiunii, prin care se cere a se cenzura o decizie a consiliului de administrație, decizie adoptată cu privire la majorarea de capital.
Analiza se va face prin referire la formularea anterioară a art.114 din Legea nr.31/1990. În această formulare se recunoștea dreptul la a cere atacarea în justiție, în condițiile în care puteau fi cenzurate hotărârile AGA sau și a deciziilor adoptate de consiliul de administrație, atunci când i-au fost delegate competențe ale celor două adunări.
În prezent, în urma modificării, art.114 prevede posibilitatea de a fi delegate consiliului de administrație atribuțiile prevăzute la art.113 lit.b, c și f (majorarea capitalului social), însă, atunci când reglementează posibilitatea de a ataca deciziile în condițiile art.131 și 132 din Legea nr.31/1990, se referă numai la deciziile adoptate în condițiile art.113 lit.b și
Alineatul 2 al textului precitat este lipsit de relevanță în cauză, sub aspectul problemei puse în discuție.
Din analiza alineatelor 1 și 3 însă, s-ar impune concluzia că nu există posibilitatea de a ataca deciziile adoptate de consiliul de administrație cu ocazia majorării de capital, în condițiile în care se atacă hotărârile AGA sau și deci, prezenta acțiunea ar trebui privită ca inadmisibilă.
O astfel de concluzie, ce rezultă din formularea expresă a textelor, se apreciază că este în contradicție cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Textul reglementează dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a contestației pe care o formulează.
Astfel, s-a apreciat că textul garantează fiecărei persoane dreptul ca un tribunal competent, să examineze orice "contestație" privitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil ce-i aparțin, atât în cadrul unei proceduri necontencioase, cât și în cadrul uneia grațioase. În jurisprudența constantă instanța europeană a arătat că pentru a deveni aplicabil, sub aspect civil, art.6 paragraful 1 trebuie îndeplinite mai multe condiții ce țin de existența unei "contestații", aceasta să fie reală și serioasă, iar rezultatul procedurii să fie direct și determinant cu privire la existența dreptului (1 iulie 1997, Gustafson c/Sude, 19 februarie 1998, Jacobson c/Sude și 27 iunie 2000, Frydlender c/.
Toate aceste cerințe sunt îndeplinite în cauză, în raport de acțiunea cu care a fost învestită instanța.
Dacă s-ar aprecia că aceasta este inadmisibilă, pentru că art.114 alin.3 din Legea nr.31/1990 nu prevede posibilitatea de a fi atacate deciziile adoptate de consiliul de administrație și la care se referă art.113 alin.1 lit.f, ar echivala cu o negare a accesului la justiție.
În aceste condiții, urmează a se observa dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora "Ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", ca de altfel și cele din art.20 alin.2 ale Legii fundamentale, în temeiul cărora normele europene au prioritate față de normele naționale contrare.
Concluzia nu poate fi negată de o eventuală susținere a posibilității de a ataca deciziile consiliului de administrație la adunarea generală. Aceasta, pe de o parte, că ar deveni din nou operante prevederile art.6 din Convenție, întrucât s-ar ajunge la o prelungire în timp nepermisă, știut fiind că o convocare a AGA se poate face în condiții expres și limitativ prevăzute de lege, iar pe de altă parte pentru că, în situația delegării de competență, consiliul de administrație adoptă deciziile în numele și pentru.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că acțiunea este admisibilă.
Criticile privind nepronunțarea instanței pe unele capete de cerere urmează a fi verificate din două puncte de vedere.
Mai întâi trebuie observat că, de principiu, legiuitorul român nu a prevăzut decât expres și limitativ situațiile în care, pentru valorificarea unui drept, se pun la îndemâna părții mai multe căi procedurale. Nu se încadrează în această categorie nepronunțarea instanței pe un capăt de cerere. Aceasta este și rațiunea pentru care, în urma introducerii dispozițiilor art.2812din Codul d e procedură civilă, a fost modificat și art.304 alin.1 pct.6 din același act normativ, în sensul eliminării situației de minus petita.
Așadar, în măsura în care instanța nu s-ar pronunța asupra unei cereri, partea care justifică un interes are la îndemână dispozițiile art.2812din Codul d e procedură civilă, și nu poate formula motive de critică în calea de atac pentru a-și valorifica acțiunea în pretenții.
, prin apărător, li s-a cerut să facă precizări sub acest aspect și s-a insistat în a se susține că este vorba de un motiv de apel.
Dincolo de acest aspect, în ceea ce privește nepronunțarea pe cererea de anulare a Deciziei nr.1 din 11 octombrie 2007, se apreciază că ea nu poate fi susținută de vreme ce instanța a respins acțiunea în ansamblul său.
Soluția primei instanțe are la bază excepția lipsei de obiect și ea a fost corect reținută ca fiind incidentă în pricină.
Cauza juridică a fost reprezentată de faptul că reclamanții s-au considerat vătămați prin aceea că, prin decizia din 11 octombrie 2007, nu le-au fost validate subscrierile și vărsămintele efectuate. Deci, pentru acest motiv s-a solicitat să fie anulată decizia, decizie care, de altfel, nu există la dosar, iar reclamanții nu au susținut că sunt în imposibilitate să o depună pentru a deveni operante prevederile art.172 din Codul d e procedură civilă.
Trecând și peste această neregularitate procedurală, care este în principal imputabilă reclamanților-apelanți, urmează a se observa că prin Decizia nr.1 din 4 decembrie 2007 (27), consiliul de administrație al pârâtei a validat subscrierile reclamanților, așa cum au fost ele formulate și justificate cu chitanțele de vărsământ (4-7).
Celelalte aspecte susținute în apel, privind vătămarea reclamanților, prin faptul că nu au putut participa la a doua etapă de subscriere, constituie în principal o schimbare a cauzei juridice a acțiunii, schimbare interzisă de dispozițiile art.294 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Pentru acest considerent, pretențiile astfel formulate nu pot fi primite.
În subsidiar, însă, urmează a se observa că în chiar ziua când s-a adoptat Decizia nr.1 din 4 decembrie 2007, s-a comunicat -reclamanți (29-30) că pot participa la a doua etapă de subscriere, care se încheie la 11 decembrie 2007.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că apelul este nefondat și, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții - domiciliat în municipiul C,-, județul C și-domiciliat în municipiul C, șoseaua, nr. 64, -. B,. 22, județul C, ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat, din B, A I, nr. 6, Bl. 15,. B,.7,. 53, sector 3, împotriva sentinței nr. 544/C din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SA RM., cu sediul în Rm.V, str.T, biroul nr.1, parter, jud.
Obligă pe reclamanți să plătească suma de 1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astă 10 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
25.09.2008
Red.GC
EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
