Spete pretentii comerciale. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 80/A-
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, -.A,.3, jud. A, împotriva sentinței nr.587 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SA-SUCURSALA, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3.224,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Pitești, și cu timbru judiciar de 2,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Constatând că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie,Curtea a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2007 la ribunalul Vâlcea, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA - Sucursala A, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 Euro ce reprezintă valoarea asigurată pentru imobilul "casă de locuit și anexe", situat în localitatea, Calea lui nr.365, jud.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că și-a asigurat imobilele și alte bunuri mobile la pârâtă, conform Contractului de asigurare facultativă a clădirilor seria - nr.-/17.03.2006, pentru suma de 11.600 Euro, iar în data de 28.04.2006 imobilele au fost distruse în totalitate datorită unor alunecări de teren. Pârâta a refuzat, însă, să-i plătească despăgubebiri.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1635 cod civil și cele ale Legii nr.136/1995, modificată.
Prin sentința nr.587/11.04.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamant și pârâta SC Românească - a fost încheiat un contract de asigurare ce a avut ca obiect imobilul situat în, valoarea asigurată fiind de 100.000 Euro. Contractul - valabil în perioada 19.03.2006-18.03.2007(fila 15 dos.) - a vizat toate riscurile, printre care a enumerat și alunecarea de teren. La încheierea contractului, reclamantul a declarat că nu mai există asigurări pentru clădire.
Anterior încheierii contractului din litigiu, același reclamant a încheiat cu BCR ASIGURĂRI, pentru același bun, contractul de asigurare nr.- intitulat " complexă a locuinței" (fila 14dos.), valabil între 13.03.2006 - 12.03.2007, suma asigurată fiind de 35.617 Euro, inclusiv pentru riscul "alunecări de teren".
În aceste condiții în care există identitate între persoana pârâtei și cea despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată. Existența coasigurării nu conduce la lipsa calității procesuale a pârâtei în litigiul de față și nici la lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, ci eventual se putea invoca supraasigurarea, având în vedere că pentru același bun și pentru aceeași perioadă de asigurare, reclamantul a încheiat două contracte de asigurare pentru aceeași categorie de riscuri.
Referitor la riscul asigurat, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză că alunecarea de teren a avut loc începând cu data de 13.03.2006, fenomenul fiind puternic reactivat în perioada 13.03.-16.03.2006.
Chiar dacă gospodăria reclamantului nu a fost afectată decât în mică măsură în prima fază a fenomenului de alunecare de teren, pentru ca apoi să aibă loc o prăbușire a casei constatată la data de 28.03.2006, riscul asigurat a avut loc începând cu data de 13.03.2006, lucru menționat atât în Nota de constatare încheiată de autoritățile locale din data de 16.03.2006, cât și în adresa emisă de Primăria orașului nr.4086 din 7.04.2006.
Cum înscrisurile sus-menționate au regimul juridic al actelor administrative, față de acestea s-a instituit prezumția de veridicitate, în sensul că au calitatea de corespunde adevărului.
Raportat la producerea riscului asigurat, dispozițiile art.14 din Legea nr.136/1995 arată că "Dacă, înainte de a începe obligația asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum și în cazul în care, după începerea obligației asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept".
Aceasta înseamnă că una dintre condițiile pentru ca riscul să fie asigurabil trebuie să fie un eveniment viitor, posibil și incert, condiție ce nu este îndeplinită în speța de față.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prima instanță nu a analizat toate probele administrate în cauză, neținând cont de declarația martorei, cea care a și încheiat asigurarea din partea SA. Aceasta a inspectat bunurile ce trebuia a fi asigurate și a declarat că nu s-a produs vreun eveniment cu risc în zona respectivă.
Martorul a declarat că procesul verbal din 16.03.2008 nu a fost încheiat la sesizarea reclamantului care nici nu a fost prezent la constatare.
De asemenea, acest martor a arătat că la data respectivă gospodăria reclamantului nu era degradată și că, în legătură cu fenomenul din 13.03.2006 din localitatea, nu a fost emis vreun comunicat din partea Primăriei privind existența unei zone de risc.
Din declarația martorului respectiv și din celelalte înscrisuri rezultă că doar fenomenul din data de 28.03.2006 a distrus imobilul reclamantului, evenimentul având loc în perioada în care contractul de asigurare era în vigoare.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare (137) solicitând respingerea apelului ca nemotivat în fapt și drept și, respectiv, ca nefondat. Reclamantul face susțineri subiective și relevă situații care nu au fost, în realitate, confirmate de martori. În plus, reclamantul a exercitat cu rea-credință dreptul de a cere despăgubiri de la pârâtă în justiție, având în vedere faptul că acesta a mai încheiat o asigurare a bunurilor sale, asigurare valabilă la momentul producerii riscului "alunecare de teren".
Apelantul-reclamant a timbrat în apel atât cererea de chemare în judecată, cât și apelul.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în raport de dispozițiile art.284 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat.
Din contractul de asigurare intervenit între reclamant și pârâta SA rezultă că au fost asigurate clădirea de locuit, eventualele anexe și alte construcții pentru suma totală de 100.000 Euro. aai ntrat în vigoare la data de 19.03.2006, fiind valabilă până la data de 18.03.2007. Asiguratul a plătit către SA prima totală de asigurare de 1.302, 5 lei (15 - 17).
Din Nota de constatare întocmită la data de 16.03.2006 de Comisia specială constituită la nivelul Primăriei orașului rezultă că, în perioada 13 - 16.03.2006, în zona locuinței reclamantului s-a reactivat în mod puternic o alunecare de teren care punea în pericol mai multe gospodării, inclusiv pe cea a reclamantului. La unele dintre gospodării, printre care și cea a reclamantului, au fost constatate degradări la nivelul anexelor gospodărești și a zidurilor de sprijin de la baza versantului (11).
Din Nota de constatare întocmită la data de 28.03.2006 de aceeași Comisie rezultă că fenomenul de alunecare de teren "este activ și a distrus locuința deținută de, imobilul respectiv prezentând prăbușiri ale pereților portanți, construcția fiind într-o stare de colaps evident și nu mai poate fi folosită. de alunecare, în deplasarea sa spre baza versantului, a distrus anexele gospodărești ale sus-numitului și a prăbușit zidurile de sprijin peste pereții de pe latura de vest a locuinței" (12).
Din adresa nr.19315/3.12.2007 (52) emisă reclamantului de către Primăria orașului, rezultă că zona în care s-a aflat locuința acestuia nu a fost declarată niciodată zonă de risc și nu s-a aflat în evidențele organelor abilitate ca zonă de risc. De asemenea, rezultă că evenimentul produs la data de 28.03.2006 nu a fost anunțat ca risc public sau cunoscut ca fiind iminent.
Din toate aceste date rezultă că distrugerea locuinței pe care reclamantul și-a asigurat-o la pârâtă s-a produs la data de 28.03.2006, datorită unor alunecări de teren. Zona respectivă nu a fost declarată ca fiind zonă de risc aflată ca atare în evidențele organelor abilitate, riscul nu a fost anunțat public sau cunoscut ca iminent anterior încheierii asigurării. În aceste condiții, obligația asigurătorului era pe deplin angajată.
Nu are relevanță, având în vedere circumstanțele cauzei, și nu exonerează pe pârâtă de obligația de a plăti despăgubirea pentru care a încasat prima de asigurare corespunzătoare, faptul că reclamantul asigurase locuința sa și la un alt asigurător.
Mențiunile înscrisurilor constatatoare ale situației de fapt în care a fost distrusă locuința reclamantului și, respectiv, ale drepturilor și obligațiile părților din cauză, se coroborează cu declarațiile martorilor audiați de prima instanță (97și106), inclusiv -și cu atât mai mult- cu declarația reprezentantului, (98), cea care a încheiat Polița de asigurare cu reclamantul și care a efectuat o inspecție asupra imobilului ce urma a fi asigurat, constatând că, la data de 17.03.2006, acesta nu era afectat de vreun eveniment distrugător.
Împrejurarea că în perioada 13-16.03.2006, în zona locuinței reclamantului s-a declanșat o puternică alunecare de teren care a afectat mai multe gospodării printre care și cea a reclamantului, nu echivalează cu producerea riscului asigurat, adică cu afectarea locuinței asigurate de reclamant. Mențiunile privitoare la afectarea zidului de sprijin de la baza versantului și a anexelor gospodărești sunt mențiuni comune cu privire la toate gospodăriile afectate de alunecarea de teren din perioada respectivă și nu pot fi privite ca referindu-se doar la gospodăria reclamantului. de sprijin nu a făcut obiectul contractului de asigurare, iar degradarea anexelor gospodărești nu a fost descrisă. De altfel, martorii și, care au făcut parte din Comisia ce a întocmit Notele de constatare, confirmă caracterul general al mențiunilor din Notele respective în privința degradării anexelor, declarând că acestea nu îl vizează și pe reclamant. În plus, declarația inspectorului de asigurare care a evaluat bunurile asigurate, deci inclusiv anexele, confirmă faptul că respectivele degradări nu s-au înregistrat în privința imobilelor reclamantului.
Nu are relevanță faptul că evenimentul din 13-16.03.2006 a fost constatat la sesizarea telefonică a reclamantului, ci are relevanță doar momentul în care s-a produs riscul asigurat, moment care nu este identificat în perioada sus arătată.
Prin urmare, în privința intimatei - pârâte sunt pe deplin aplicabile dispoz. art. 9 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și clauzele contractului de asigurare încheiat cu apelantul reclamant.
Pentru cele expuse, Curtea apreciază că apelul reclamantului este fondat și, în consecință, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează a-l admite. Va fi schimbată sentința în sensul că va fi admisă acțiunea reclamantului, iar pârâta va fi obligată să-i plătească acestuia suma de 100.000 euro în echivalent lei, cu titlu de despăgubiri.
Potrivit art. 274 Cod pr.civilă, intimata-pârâta va plăti apelantului-reclamant suma de 10.678,5 lei cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, achitate de acesta pentru fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, -. A,. 3, jud. A, împotriva sentinței nr. 587 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SA - SUCURSALA, cu sediul în Pitești,-, jud.
Schimbă sentința de mai sus în sensul că admite acțiunea și o obligă pe pârâtă să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri echivalentul a 100.000 Euro în monedă națională.
Obligă pe intimata - pârâtă să plătească apelantului - pârât suma de 10.678, 5 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/6 ex/19.09.2008
Jud.fond
Judecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
