Anulare hotarare aga Spete. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 8/

Ședința publică din 30 ianuarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul G, domiciliat în,-, județul M, împotriva Sentinței nr. 947/16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 30 ianuarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Prin sentința nr. 947/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.

A fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții și ""

S-a dispus respingerea cererii formulate de reclamant pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

A obligat reclamant să plătească pârâtei "" cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei.

A dispus respingerea cererii formulate de pârâtul pentru acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

A respins cererea formulată de pârâtul pentru acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat nr. 562/26.10.2004 al Biroului Notarului și încheiat între pârâți cu privire la terenul arabil extravilan situat în satul, jud. M, înscris în CF nr. 547/N/, nr. cadastral 142 sub I + 1, în suprafață totală de 42.300 mp, dobândit de pârâtul prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și a titlului de proprietate nr. -/2002; în același timp, a solicitat și restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii din foaia de proprietate a dreptului de proprietate al pârâtei "" și reînscrierea dreptului de proprietate pe numele vechiului proprietar. În esență, reclamantul susține că oferta de vânzare nu a fost înregistrată și afișată la sediul CL; de asemenea, arată că avea interesul de a dobândi proprietatea terenului întrucât are calitatea de înainte de încheierea promisiunii sinalagmatice de vânzare - cumpărare, continuând să exploateze terenul, dar și promitent cumpărător al acestuia conform antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 23.01.2000 cu pârâtul. Reclamantul consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 54/1998, cu atât mai mult cu cât este în imposibilitate de a-și exercita dreptul de preemțiune potrivit art. 7 din Legea nr. 54/1998. De altfel, arată că terenul este înregistrat în registrul agricol al comunei, vol. I, poziția 090.

La data de 29.02.2008, se arată în continuare în hotărârea atacată, reclamantul prin precizarea de acțiune a solicitat anularea contractului de vânzare - cumpărare pe motiv de cauză ilicită. În acest sens, precizează că nu au fost respectate dispozițiile art. 5 și 6 din Legea nr. 54/1998 privind dreptul de preemțiune, cu atât mai mult cu cât era înregistrat în registrul agricol motiv pentru care a obținut și subvenții agricole, fapt confirmat și de adresa nr. 1225/31.03.2008 eliberată de Primăria comunei. De asemenea, mai susține că pârâta "" cunoștea existența antecontractului de vânzare - cumpărare, astfel că a fost de rea - credință.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că ul, reclamantul din prezenta speță, nu și-a asumat obligațiile contractuale asumate, cu atât mai mult cu cât nu a făcut demersuri pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în virtutea antecontractului; că a folosit ca o suprafață de teren mai mare decât cea luată în arendă; că, fără consimțământul său, a deschis o balastieră pe terenul arendat din care a valorificat o mare cantitate de balast; că deși a consemnat dublul prețului primit drept avans conform antecontractului, reclamantul nu a ridicat această sumă.

De asemenea, pârâta "" a formulat întâmpinare prin care, în primul rând, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului în sensul în care acesta nu este parte contractantă. În ce privește fondul cauzei, pârâta pretinde că cu ocazia vânzării - cumpărării au fost respectate toate formalitățile impuse de lege.

Prin sentința nr. 6098/06.12.2007 Judecătoria Târgu Mureș și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

În ce privește excepția lipsei calității procesual active, invocate de pârâta "", instanța reține că reclamantul a avut calitatea de conform unei convenții de arendare, deși existența acestui contract este contestată de pârâtul la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare contestat de reclamant, astfel că având în vedere că reclamantul a invocat nerespectarea dreptului de preemțiune în calitatea lui de, urmând ca instanța să stabilească dacă avea sau nu, conform probelor administrate în cauză, calitatea de al terenului înstrăinat. Totodată, această calitate o are și în virtutea invocării nulității contractului de vânzare - cumpărare bazându-și cererea pe temeiul de fapt al existenței unui antecontract anterior de vânzare - cumpărare asupra aceluiași imobil, urmând ca instanța să cerceteze pe fond și această chestiune. În consecință, a dispus respingerea excepției de procedură.

Pe fondul cauzei, prima instanță reține că potrivit titlului de proprietate nr. -/18.02.2002 pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4 ha și 2300 mp, dreptul de întabulare fiind întabulat la data de 15.01.2004 prin dispoziția cuprinsă în încheierea 945. acest imobil a fost redobândit de pârât potrivit Legii nr. 18/1991.

Inițial, între reclamant și pârât a intervenit un contract de arendare, în urma căruia s-a și înregistrat în registrul agricol al comunei, vol. I, poziția 090, în baza căruia a și solicitat sprijinul financiar pentru producătorii agricoli.

Ulterior, la data de 23.01.2000 aceleași părți, respectiv reclamantul și pârâtul, au încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare pentru imobilul în cauză.

Prin contractul autentic de vânzare - cumpărare nr. 562/26.10.2004 al Biroului Notarilor Publici și imobilul a fost vândut copârâtei "" Totodată, conform adresei nr. 14/07.10.2004 emisă de secretarul Primăriei, rezultă că în baza art. 6 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 pârâtul a înregistrat oferta de vânzare și că în termenul de 45 de zile nu și-a manifestat dorința o altă persoană de a achiziționa terenul.

Prin executorul judecătoresc, pârâtul a notificat reclamantul pentru a-și ridica suma de 10.000 lei la cât a apreciat suma dată cu titlu de avans antecontract, în care ar fi cuprinsă și devalorizarea.

Într-adevăr, se arată în continuare în hotărârea atacată, la data de 08.11.1996 s-a încheiat între pârâtul și reclamant contractul de arendare pe o perioadă de 5 ani, fapt care nu a fost contestat nici de acest pârât și nici de reclamant. Totodată, între părți a fost încheiat și un contract de asociere, nedatat, conform căruia s-a convenit la asocierea în formă simplă în vederea executării mecanice a lucrărilor agricol, contract care însă nu ar dovedi calitatea sa de, întrucât Legea nr. 36/1991 neimplicând și existența unui contract de arendă.

Instanța de fond relevă că acest contract de arendare și-a încetat valabilitatea la data de 08.11.2001, fiind încheiat pe o perioadă de 5 ani. Or, potrivit art. 6 alin. 4 din Legea 16/1994 se prevede a fi obligatorie forma scrisă a contractului și,ad validitatem, este obligatorie înregistrarea lui la consiliul local, sub sancțiunea nulității absolute. În plus, prima instanță reține că, spre deosebire de locațiunea de drept comun, nefiind aplicabile dispozițiile Codului civil referitor la tacita relocațiune, contractul de arendare putând fi reînnoit doar în condițiile legii speciale, respectiv în acord cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 54/1998: formă scrisă, înregistrare, încunoștințare scrisă cu cel puțin 1 an înainte de expirarea contractului.

În condițiile în care nu mai avea calitatea de la data la care s-a efectuat vânzarea - cumpărarea făcută de pârât, pretinsa invocare a dreptului de preemțiune nu mai are nicio relevanță. Mai mult, instanța reține că tocmai reclamantul a susținut că a achiziționat terenul, conform antecontractului de vânzare - cumpărare, și că l-a deținut sub nume de proprietar. Or, nici în momentul la care instanța a pronunțat hotărârea judecătorească, precizează aceasta, reclamantul nu și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul la prețul egal oferit de pârâta "", pe când anularea contractului autentic dintre cei doi pârâți conform art. 5 din Legea nr. 54/1998, temei juridic invocat de reclamant, nu putea fi făcut decât de un vecin sau de ce avea drept de preemțiune.

În ce privește cauza ilicită invocată prin precizarea de acțiune, instanța de fond reține că nu este de contestat faptul că la data de 23.01.2000 promitentul pârât s-a obligat să înstrăineze reclamantului terenul, în condițiile în care ulterior a fost întabulat terenul, la data de 15.01.2004. astfel, perfectarea nu a fost posibilă întrucât se impunea încheierea unui contract de vânzare - cumpărare în formă autentică, care putea fi realizată doar dacă imobilul ar fi fost întabulat în cartea funciară. Însă, din perspectiva fraudării invocate de reclamant în ce-l privește pe pârâtul, nefiind relevante apărările acestuia.

În schimb, frauda din partea copârâta cumpărător "" nu este dovedită întrucât singurele dovezi invocate sunt atitudinea oscilantă a pârâtului, care deși a declarat că pârâta "" știa despre antecontract nu a precizat de când anume, adică înainte sau după încheierea contractului autentic, și declarația indirectă a martorului, care probe, însă, nu crează convingerea că a existat o astfel de fraudă.

Totodată, cumpărătorul nu a cumpărat în mod ocult terenul, ci s-a asigurat că terenul este în proprietatea vânzătorului, fapt dovedit de demersurile notarului și de adeverința nr. 14/07.10.2004 prin care se confirmă realizarea procedurii de afișare a ofertei de vânzare, faptul că nu au fost depuse oferte, precum și calitatea de proprietar reflectată de situația tabulară a copârâtului i-au creat convingerea copârâtei că toate condițiile prevăzute de lege au fost respectate.

Faptul că se confirmă, prin adresa nr. 1225/31.03.2008 a Primăriei, că reclamantul figurează în registrul agricol cu suprafața de 4,23 ha încă din anii 2003 și 2004 în calitate de persoană care folosește suprafețele declarate, nu este relevant întrucât chiar dacă ar fi cunoscut această informație, copârâta "" nu ar fi cunoscut decât că terenul este folosit de o altă persoană și nu că se află în proprietatea altei persoane.

În final, instanța de fond reține că diligența cumpărătorului a fost suficientă și, oricum, esențial era a se dovedi frauda din partea acestuia, lucru care nu a fost dovedit în cauză, astfel că lipsește componenta esențială a condiției de anulare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 562/26.10.2004, fiind respinsă acțiunea formulată și precizată.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamantul G, solicitând instanței ca, prin admiterea apelului, să schimbe în parte hotărârea atacată, adică mai puțin respingerea excepției lipsei calității procesual active pe care reclamantul o consideră corectă, și, în consecință, instanța să admită acțiunea în principal în sensul anulării contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 562/26.10.204 de și, având ca obiect terenul mai sus - menționat, în subsidiar constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 562/26.10.2004 pentru cauză ilicită, de asemenea să dispună și restabilirea situației anterioare încheierii acestui contract privind înscrierile în CF. În fine, a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbrul judiciar.

În motivele de apel se arată că potrivit adresei nr. 1225/31.03.2008 emisă de Primăria s-a răspuns că nu deține oferta de vânzare - cumpărare a terenului, astfel că nu au fost respectate, în opinia apelantului, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 54/1998; aceeași adresă precizează că oferta a fost afișată, potrivit adresei 14/07.10.2004, la data de 07.10.2004, în condițiile în care contractul autentic de vânzare - cumpărare a fost încheiat la data de 26.10.2004 apelantul susține că termenul de 45 de zile, până la care cel care avea drept de preemțiune putea să-și manifeste voința de a cumpăra terenul, nu a fost respectat, întrucât acest termen expira la data de 22.11.2004. În ce privește calitatea de și, ca atare, de titular al dreptului de preemțiune este dovedită de chiar interogatoriul luat intimatului, care recunoaște că acest teren a fost dat cu contract de arendare; de altfel, pretinde apelantul, acest contract a fost încheiat la data de 08.11.1996 și a continuat să-și producă efectele și după data expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, cu acordul tacit al proprietarului. Cu atât mai mult cu cât chiar intimatul nu a vrut să dea eficiență antecontractului încheiat cu apelantul, la data de 23.01.2000, în sensul în care a lăsat terenul în folosința apelantului. În concluzie, apelantul pretinde că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 54/1998, fapt pentru care instanța trebuia să anuleze contractul de vânzare - cumpărare.

În subsidiarul cererii de chemare în judecată, apelantul pretinde că după încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare terenul în cauză i-a fost predat de către intimatul, considerând, din acest punct de vedere, că vânzarea - cumpărarea a fost perfectă, în acord cu dispozițiile art. 969 și 1295 Cod civil. De altfel, precizează apelantul, a și înregistrat acest fapt în registrul agricol vol. I, poziția 090 cu suprafața de 4,23 ha potrivit adresei nr. 1330/13.12.2004. Or, în condițiile în care intimata "" nu a primit și posesia terenului, care aparținea în fapt apelantului, și nu a depus minime diligențe pentru a afla situația reală a imobilului, rezultă că această intimată nu a fost de bună credință. În acest sens, apelantul invocă declarația martorului care a declarat în fața instanței că o altă persoană, pe nume G, ar fi declarat că intimata cunoștea că terenul e cumpărat de altă persoană, acesta fiind și motivul pentru care intimata nici nu s-a prezentat la fața locului. Apelantul invocă dispozițiile art. 22 - 25 din Decretul Lege nr. 115/1938, potrivit căruia cel care s-a obligat să constituie în favoarea altuia un drept real asupra unui bun imobil, este obligat să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, iar acțiunea se poate îndrepta, potrivit art. 24, și împotriva terțului dobânditor dacă, printre celelalte condiții, a fost de rea - credință.

Au formulat întâmpinări ambii intimați, invocând aceleași apărări ca și cele prezentate în fața instanței. Au solicitat, în consecință, respingerea apelului ca netemeinic și nefondat, precum și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Ulterior, apelantul a formulat și note de ședință ( 35 - 42) prin care, în esență, se aduc aceleași argumente, atât pentru petitul principal, cât și pentru petitul subsidiar. În plus, cu privire la petitul subsidiar se pretinde că prin notificările ulterioare prin care intimatul a consemnat suma de 10.000 lei pe numele apelantului sunt, de fapt, acte ce țin de "rezilierea" antecontractului de vânzare - cumpărare (în fapt, corect este rezoluțiunea) ce sunt înregistrare în dosarul execuțional nr. 31/2004 înregistrat la data de 01.11.2004, proceduri de "reziliere" despre care cumpărătorul, respectiv intimata "" avea cunoștință din moment ce au fost făcute după încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentic, fapte din care apelantul trage concluzia că intimata ar fi fost de rea - credință. De asemenea, apelantul mai invocă și adresa notarului public - prin care acesta confirmă că în perioada 2004 - 2006 i s-a prezentat antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat cu intimatul, care deși s-a obligat prin antecontract să îndeplinească toate procedurile pentru perfectarea autentică a contractului (întabularea acestuia, întocmirea documentației tehnice), intimatul nu s-a conformat obligației, astfel că notarul nu a putut încheia contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică ( 51).

Apelantul a depus mai multe înscrisuri la dosar pentru a-și dovedi cele susținute inclusiv prin notele de ședință ( 42 - 67).

Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de apel și a celor invcoate în întâmpinări, în virtutea rolului devolutiv al prezentei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:

În cauza de față se afirmă, alternativ, de către apelant că încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 562/26.10.2004 între cei doi intimați fie este anulabil pentru că nu a fost respectat dreptul său de preemțiune, sens în care se prevalează de calitatea acestuia de, fie contractul este nul absolut pentru că a fost făcut în baza unei cauze ilicite întrucât ambii intimați au fost de rea - credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentic întrucât la epoca încheierii acestui contract ambii cocontractanți cunoșteau că imobilul fusese anterior promis, conform unui antecontract de vânzare - cumpărare, apelantului, situație în care apelantul se prevalează de calitatea sa de cocontractant al promisiunii de vânzare a imobilului în cauză.

În ce privește prima situație, cea potrivit căreia apelantul se prevalează de calitatea sa de, este de observat că art. 2 din Legea nr. 16/1994 (Legea arendării), modificat de Legea nr. 65/1998, prevede că " Prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător al bunuri agricole, denumit arendator, și, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată și la un preț stabilit de părți".

De asemenea, art. 6 menționează că, titlu obligatoriu "Contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local".

În fine, art. 7 al aceluiași act normativ, astfel cum a fost el modificat de Legea nr. 65/1998, prevede că "Durata arendării se stabilește de către părți în contractul de arendare".

Din coroborarea acestor texte, rezultă fără putință de tăgadă că pentru a considera existent un contract de arendare, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 16/1994, cu modificările succesive, este obligatoriu ca acest contract să fie încheiat pe o perioadă determinată, să fie încheiat în scris și el trebuie întocmit în 3 exemplare, câte unul pentru părți, iar al treilea ce urmează a fi depus la consiliul local pe raza căruia se află bunul arendat. În plus, se precizează imperativ de către legiuitor la aliniatul 4 al art. 6 din Legea nr. 16/1994 că "Sunt valabil și opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local, în condițiile legii".

Așadar, legiuitorul a prevăzut ca ad validitatem nu numai ca acest contract de arendare să fie încheiat în scris, ci el să fie și înregistrat la consiliul local.

Din acest punct de vedere, contractul de arendare a fost încheiat în scris, la data de 08.11.1996 pe o perioadă de 5 ani, și a fost vizat de Primărie ( 94 dos. Trib. Comercial Mureș ). Însă, nu rezultă din niciun act că acest contract a fost înregistrat în registrul special la consiliul local, ceea ce face ca, în fapt, contractul să nu îndeplinească una din condițiile de validitate. Dimpotrivă, rezultă că de abia în anii 2003 și 2004 fost înregistrat apelantul, ca persoana care exploatează terenul agricol, însă în registrul agricol și nu în registrul special (adresa cu nr. 1225/31.03.2008 emisă de Primăria Comunei - 28 dos. Trib. Comercial Mureș ).

Oricum, cum corect a observat și instanța de fond, faptul că de abia în anii 2003 și 2004 apelantul s-a înregistrat în registrul agricol ca persoană ce exploatează terenul agricol, nu are nicio relevanță pentru că la această dată contractul de arendare încheiat, conform legii, pe o perioadă determinată a expirat. Totodată, este corectă și afirmația instanței de fond potrivit căreia tacita relocațiune, prevăzută de art. 1437 Cod civil, nu funcționează pentru simplul motiv că una din condițiile ad validitatem este ca un contract de arendare să fie încheiat în formă scrisă, ceea ce înseamnă că și prelungirea contractului de arendare trebuie făcută tot în scris, actul juridic nemaifiind prelungit în scris.

De altfel, faptul că de abia în anii 2003 și 2004 apelantul a fost înscris în registrul agricol ca persoană ce exploatează terenul agricol în cauză, nu are relevanță nici din perspectiva încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, încheiat la data de 23.01.2000 ( 36 dos. Trib. Comercial Mureș ), având în vedere că potrivit acestui antecontract apelantului i se recunoștea folosința terenului agricol (se arată în contract că intimatul se obligă să măsoare terenul pentru ca apelantul să poate folosi terenul). Astfel, este clar că nu mai poate fi vorba de un contract de arendare după data de 23.01.2000 întrucât tocmai apelantul afirmă că a folosit, după această dată, terenul agricol în virtutea antecontractului de vânzare - cumpărare. Este absurd a se susține că funcționează paralel două contracte, unul de arendare și un contract conținând o obligație de a face, acest din urmă contract conținând și dreptul de folosință al terenului de către apelant.

Din toate aceste elemente de fapt, desprinse din probele de la dosar, rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut că petitul principal, cel de anulare a contractului autentic nr. 562/2004, nu poate fi primit. Astfel, art. 5 din Legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor prevede că dreptul de preemțiune funcționează în raport cu coproprietarii, vecinii și ii.

Or, este evident că, din mai multe perspective, apelantul nu a îndeplinit calitatea de la epoca la care s-a efectuat procedura de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare autentic din 26.10.2004: contractul de arendare încheiat la data de 08.11.1996 nu mai era în vigoare la data încheierii contractului autentic între cei doi intimați; nu poate funcționa tacita relocațiune pentru simplul motiv că nu era îndeplinită condițiaad validitatemca această prelungire de contract să fie făcută în scris; contractul de arendare încheiat la data de 08.11.1996 nu a fost înregistrat la consiliul local, lipsit de o altă condiție de validitate contractul de arendare - faptul că în registrul agricol pe anii 2003 și 2004 este înscris apelantul nu acoperă pozitiv această condiție, cu atât mai mult cu cât nu este înscris în registrul special privind ii, iar la data înscrierii cei 5 ani pe perioada pentru care a fost încheiat contractul de arendare această perioadă expirase (la data de 08.11.2001); în fapt, prin încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 23.01.2000, care conține și clauza, pe lângă obligația de a face asumată de intimatul, prin care i se dă folosința terenului apelantului - ceea ce înseamnă, de fapt, că înscrierea în registrul agricol s-a făcut sub acest titlu și nu cu titlul de în acord cu rigorile dispozițiile Legii 16/1994.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că sancțiunea nerespectării dreptului de preemțiune este una relativă tocmai din perspectiva faptului că doar persoanele care sunt vizate de textul art. 5 din Legea 54/1998 pot invoca o pretinsă vătămare, ceea ce nu este cazul apelantului - reclamant, care, la epoca încheierii contractului autentic de vânzare - cumpărare, nu avea calitatea de astfel că nu poate dovedi nicio vătămare din perspectiva art. 5 din Legea nr. 54/1998.

Pe cale de consecință, primul petit al acțiunii formulate și precizate de reclamantul - apelant a fost corect respins, argumentat și fundamentat.

În ce privește cel de-al doilea petit, subsidiar, bazat pe cauza ilicită, în sensul fraudei, privind contractul autentic nr. 562/2004 încheiat între cele doi intimați, instanța de apel, de asemenea, constată că a fost corect argumentat și, ca atare, respins de prima instanță.

În acest sens, fără îndoială că este dovedită reaua - credință a vânzătorului - intimatul întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligația de a face, asumată prin antecontractul de vânzare - cumpărare din 23.01.2000.

Dar, așa cum pe larg și just argumentează instanța de fond, nu poate fi dovedită în niciun fel reaua - credință a cumpărătorului - intimata ""

Martorii audiați de instanța de fond nu dovedesc în niciun fel că intimata - cumpărătoare ar fi cunoscut la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare că exista un antecontract anterior încheiat de apelant și intimatul. Spre exemplu, martorul iu ( 67 dos. Trib. Comercial Mureș ) cunoaște indirect că terenul ar fi fost achiziționat de o altă persoană, deși apelantul folosea de mai mult timp terenul, însă nu poate localiza perioada exactă de timp (4 - 5 ani în urmă).

Totodată, faptul că apelantul era înscris, în anii 2003 și 2004, în registrul agricol nu poate fi un argument că intimata a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască că acest teren este în proprietatea altei persoane.

Dimpotrivă, așa cum arată și instanța de fond, intimata "" a încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu diligență suficientă, cu atât mai mult cu cât din situația de carte funciară nu a rezultat că exista încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare cu altă persoană.

Mai degrabă se poate invoca lipsa de diligență și pasivitatea apelantului care de abia la data de 03.02.2005 (deci după încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare din 26.10.2004) a solicitat prin instanță ca intimatul să se achite de obligația de a face, aceea de a încheia în formă autentică contractul privind imobilul mai sus - menționat. Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar apelantul a depus la dosar adresa cu nr. 184/2007 întocmită de notarul public - prin care se atestă că în repetate rânduri apelantul s-a interesat la notar de ce acte are nevoie pentru încheierea contractului autentic în perioada 2004 - 2006, fără însă să ceară expres intimatului, chiar și pe calea instanței, de a îndeplini obligația de a face.

Or, în condițiile în care nu există nicio dovadă din care să rezulte că intimata "" a fost de rea - credință la încheierea contractului autentic cu nr. 562/26.10.2004, în mod corect instanța de fond a respins și petitul subsidiar. Din aceleași rațiuni, și în plus și în raport cu cele indicate în prezentele considerente, instanța nu va admite apelul nici în ce privește petitul subsidiar invocat de reclamantul - apelant.

Constatând, potrivit art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, că apelantul este în culpă procesuală în raport cu declanșarea procedurii în prezenta cale de atac ordinară, și constatând că, astfel, apelantul va fi obligat la plata sumei de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul și către intimatul ""

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul reclamantului G, domiciliat în,-, județul M, formulat împotriva Sentinței civile nr. 947/16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Obligă apelantul la plata sumei de 1.000 lei către intimatul, cu domiciliul în comuna de Câmpie,-/A, județul M, și la plata sumei de 1.000 lei către intimata, cu sediul în Târgu M, nr. T4,.29, județul M, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored.

5 exemplare

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Spete pretentii comerciale. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Tg Mures