Anulare hotarare aga Spete. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.817/R-COM
Ședința publică din 02 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.613/F din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtele SC SRL și cu sediul, respectiv domiciliul, în, nr.94, județul A, și reclamantul - administrator judiciar al SC SRL din Câmpulung,-, județil
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat A și intimata-pârâtă SC SRL reprezentată de avocat, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei potrivit chitanței nr.-/01.09.2009 (fila 18) și cu timbru judiciar în valoare de 1 leu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin compartimentul arhivă.
Instanța având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, urmând ca până la sfârșitul ședinței de judecată avocat va îndrepta eroarea din împuternicirea avocațială ce poartă ștampila "".
Apărătorul recurentei-pârâte susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii administratorului judiciar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, apreciază că obligația autonomă trebuie să rămână valabilă și să producă efecte.
Apărătorul intimatei-pârâte SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, arătând că biletul la ordin a fost emis după intrarea în insolvență. De asemenea, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la împuternicirea avocațială, precizează că aceasta a fost dată de administratorul special și nu de administratorul judiciar.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, la data de 2.04.2009, reclamantul, in calitate de administrator judiciar al debitorului SC SRL, a chemat in judecata pe pârâții SC SRL și, administrator social al debitoarei in insolvență, solicitând instanței să dispună anularea biletului la ordin din 02.012.2008 emis de SC SRL, prin administrator, si avalizat de către aceasta din urmă, precum si suspendarea executării acestui titlu, pe cale de ordonanța președințiala.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința comercială nr. 997/F/10.11.2008, pronunțata în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Argeșa deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
Biletul la ordin a fost emis de debitoare la data de 02.12.2008, deci după data deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa, în favoarea unui creditor înscris în tabelul de creanță, fiind încălcate astfel dispoz. art. 46 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Respectivul biletul la ordin nu poartă semnătura administratorului judiciar, fiind încălcate astfel și dispoz. art. 104 si 105 din Legea 58/1934, completată prin Legea 83/1994.
La cererea reclamantului, la data de 4.05.2009, in cauza a fost citată in calitate de pârâtă si SC SRL, beneficiarul biletului la ordin.
Prin sentința nr. 613/F/17.06.2009, judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar si a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin.
In motivarea hotărârii, instanța a reținut că, întrucât biletul la ordin a fost emis după ce față de debitoare s-a deschis procedura insolvenței si fără autorizarea judecătorului sindic, sunt aplicabile dispoz. art. 46 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței in temeiul cărora sunt nule toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, "inclusiv înscrierile și intabilările prevăzute de art. 49 din lege".
Nulitatea biletului la ordin se îndreaptă si "împotriva efectelor actului juridic, deoarece efectele lui contravin legii, de unde și concluzia că nulitatea este determinată de cauzele existente în momentul încheierii actului juridic" când, în cauza de față, debitoarea deja era în procedura insolvenței.
S-a mai constatat că pârâta SC SRL, la emiterea actului menționat, a încălcat dispoz. art. 46 alin1. din legea insolvenței, ceea ce face ca actul juridic respectiv (biletul la ordin din 02.12.2008) să fie sancționat cu nulitatea absolută.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta SC SRL care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, prima instanța nu s-a pronunțat asupra faptului ca biletul al ordin conține doua obligații distincte, autonome: una a emitentului, care se afla in procedura de insolvență, si alta a avalistului, care este o persona fizica, neafectata de aplicarea Legii nr. 85/2006. În aceste condiții, sancțiunea prev. de art. 46 din Legea nr. 85/2006 nu poate viza obligația avalistului. Deși aspectul a fost invocat de către recurenta parata prin întâmpinare, hotărârea nu conține motivare asupra acestuia nici prin argumente de fapt, nici prin referire la Legea nr. 58/1934 privind biletul la ordin.
Sentința a fost pronunțata cu încălcarea legii. In concret, prima instanța nu a dat eficienta dispoz. art. 5 alin. 2 si art. 106 din Legea nr. 58/1934 si pct. 207 din Norma Cadru nr. 6/1994 a Băncii Naționale a României privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii si bilete la ordin. Intimata parata a semnat biletul la ordin atât in calitate de administrator social al SC SRL, cat si in calitate de avalist, obligându-se personal, alături de emitent, sa plătească suma înscrisă în bilet.
Biletul al ordin nu este nul, insa, nici sub aspectul obligatiei asumate de către debitorul in insolvență.
Judecătorul sindic a reținut in mod greșit faptul ca SC SRL, la emiterea biletului la ordin, a încălcat dispoz. art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. In realitate, insa, recurenta nu este emitentul biletului la ordin, ci doar beneficiarul lui, astfel ca nu putea încalcă legea sub aspectul respectiv.
Legalitatea biletului la ordin nu poate fi verificata doar din prisma Legii nr. 85/2006, ci prioritar din prisma Legii nr. 58/1934, care este lege speciala in raport cu prima in ce privește nulitatea biletului la ordin. Din acest punct de vedere biletul la ordin nu a avut deficiente de ordin formal. In plus, Legea nr. 85/2006 se refera la un acord al administratorului judiciar, iar nu la obligativitatea semnării unor acte de către administratorul judiciar.
Prin cererea din speța, administratorul judiciar nu are niciun folos practic, ci doar încearcă sa protejeze interesele avalistului, iar nu pe cele ale societății in insolvență. Operațiunea încheiata de către societatea in insolvență nu este una frauduloasa, menita sa protejeze un creditor in dauna altora. Biletul la ordin a fost refuzat la plata din lipsa totala de disponibil bănesc, astfel ca recurenta nu are niciun fel de avantaj fata de alți creditori. Judecătorul sindic nu s-a pronunțata nici asupra acestor chestiuni aduse in discuție de către parata SC SRL.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si prin raportare la dispoz. art. 304 pct. 9 si art. 3041.proc.civ. Curtea constata ca recursul este fondat.
Cererea de chemare in judecata formulata de către administratorul judiciar este întemeiata in drept pe dispoz. art. 20 si art. 46 alin. 1 rap. la art. 49 din Legea nr. 85/2006, precum si pe dispoz. Legii nr. 58/1934.
Potrivit art. 46 (1) si 49 (1) si (2) teza I-a sus arătate, "În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule". "(1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar -".
In speța, biletul la ordin a cărui desființare s-a solicitat a fost emis de către debitorul in insolvență SC SRL, prin administrator social, la data de 02.12.2008, in beneficiul SC SRL, pentru suma de 289.909,96 lei, si a fost avalizat de.
Potrivit art. 106 alin. ultim rap. la art. 33 si art. 35 (1) si (2) din Legea nr. 58/1934 privind cambia si biletul al ordin, "Plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Această garanție poate fi dată de un terț sau chiar de un semnatar al cambiei". " este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. sa este valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă".
Avalul este actul juridic prin care o persoana, numita avalist, garantează obligația asumata de către debitor, numit avalizat. Ca act juridic de sine stătător (chiar daca obligația de garanție este subsidiara celei principale), avalul nu este afectat de lipsa de valabilitate a obligației avalizatului, cu excepția cazului in care biletul la ordin are un viciu de forma esențial.
Prin urmare, faptul că, în speța, in privința debitorului în insolvență se poate retine aplicarea dispoz. art. 46 (1) din Legea nr. 85/2006, nu îndreptățește la aceeași concluzie si in cazul avalistului. Astfel, faptul ca obligația debitorului SC SRL nu este valabila întrucât actul juridic a fost încheiat după deschiderea procedurii insolvenței si fără autorizarea judecătorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligației avalistului (la care nu se refera procedura de insolvență), obligație distincta de cea a emitentului biletului la ordin.
Nu se poate retine ca biletul la ordin, in pofida dispoz. art. 104 pct. 7 din Legea nr. 58/1934, este nul pentru lipsa semnăturii emitentului in sensul ca acesta din urma nu a fost reprezentat de administratorul judiciar, ci de către cel social. Astfel, se constata, pe de o parte, ca biletul la ordin are completata rubrica "semnătura emitentului" prin aplicarea ștampilei societății si a semnăturii reprezentantului acesteia, iar, pe de alta parte, ca emitentul SC SRL a fost legal reprezentat de administratorul social, câtă vreme nu s-a dovedit ca societății i-a fost ridicat dreptul de administrare.
Pentru cele expuse, biletul la ordin este valabil in privința avalistului.
Curtea, insa, nu va retine motivele de recurs referitoare la lipsa de interes a administratorului judiciar in promovarea acțiunii judiciare, respectiv valabilitatea biletului la ordin si fata de debitorul aflat in insolvență.
Actul juridic si plata urmărita prin emiterea biletului la ordin nu se înscriu in dispozițiile art. 49 alin. 1 si 2 din legea privind procedura insolvenței, adică nu se înscriu in condițiile obișnuite de exercitare a activității curente a debitorului, nu au fost efectuate sub supravegherea administratorului judiciar si nici nu au fost autorizate de către acesta.
-se in condițiile de mai sus si nefiind autorizate nici de judecătorul sindic, ele sunt lovite de nulitate in temeiul art. 46 alin. 1 din aceeași lege.
Valabilitatea obligației ce decurge din biletul la ordin in sine nu are relevanta si nu se cercetează in condițiile in care sunt incidente dispoz. art. 46 alin. 1 din legea insolvenței, întrucât aceasta lege instituie o sancțiune totala a actului si a obligației pentru situația de insolvență in care se afla in mod declarat emitentul biletului la ordin.
Intr-adevăr, sancțiunea nu are legătura cu atitudinea culpabila a beneficiarului biletului la ordin, întrucât nu acesta este emitentul care se afla in situația speciala a insolvenței.
Administratorul judiciar este obligat, in temeiul art. 20 alin. 1 lit. e) si art. 3 din Legea nr. 85/2006, sa supravegheze modul in care debitorul realizează operațiuni sau încheie diverse acte juridice, iar interesul sau este interesul colectiv ce caracterizează procedura concursuală: acoperirea pasivului social.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1 si 3 și art. 274.proc.civ. Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentința in sensul ca va admite in parte cererea de chemare in judecata si va constata nulitatea biletului la ordin numai în privința emitentului SC SRL, nu și in privința avalistului, cu cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.613/F din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtele SC SRL și cu sediul, respectiv domiciliul în, nr.94, județul A și reclamantul - administrator judiciar al SC SRL din Câmpulung,-, județil
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și constată nulitatea biletului la ordin numai în privința emitentului, nu și a avalistului.
Obligă pe intimați la plata sumei de 60,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi. 02 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
6 ex/09.09.2009
Jud.sindic Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
