Anulare hotarare aga Spete. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/2010
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către pârâta SC. SA împotriva sentinței comerciale nr. 287/CC din data de 7 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații-reclamanți -, și, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2010, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 287din data de 7 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și excepția tardivității precizărilor de acțiune a reclamanților -, și, excepții invocate de pârâta
Prin aceeași sentință au fost admise ca fiind întemeiate acțiunile, ulterior precizate, formulate de fiecare din reclamanții, respectiv -, și, împotriva pârâtei B și, în consecință s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor de la pct. 2 și pct. 4 din Hotărârea nr. 1/29-08.2008 Adunării generale extraordinare a acționarilor de la B și a actelor subsecvente, respectiv a clauzelor de la pct. 2 și 4 din Actul adițional din 02.09.2008 și a art. 7.6-7,12,7.19-7.25 și art. 9.7-9.8 din Actul constitutiv actualizat la 18.12.2008; s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor nr. 3/29.08.2008 și nr. 4/29.08.2008 adoptate de Adunarea generală extraordinară a acționarilor de la B; s-a constatat că Hotărârea nr. 2/29.08.2008 a Adunării generale extraordinare a acționarilor de la B fost revocată implicit prin adoptarea deciziei de la pct. 1.4 din Hotărârea Adunării generale a acționarilor de la din data de 17.12.2008 și Actul adițional din 17.12.2008.
În final, a fost obligată pârâta B să plătească reclamanților și câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând pe fond acțiunile, ulterior precizate ale reclamanților, ținând seama de susținerile părților și de probele administrate în cauză, tribunalul le-a apreciat ca fiind întemeiate, astfel că le-a admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 1 Adunării Generale a Acționarilor () la SA din 29.08.2008 (8-9 din dosar nr-) s-a hotărât, printre altele, la pct. 2, completarea dispozițiilor art. 7, Capitalul social și acțiunile, din Actul constitutiv al societății, în sensul că acțiunile deținute la societate nu pot fi cesionate altor persoane fizice sau juridice din afara societății și orice altă cesiune a acțiunilor de către un acționar se poate face doar pe baza notificării acesteia către societate (notificare care trebuie să respecte anumite condiții), ceilalți acționari având posibilitatea de a uza de dreptul lor de preemțiune și dacă nici un acționar, grup de acționari sau societatea nu își manifestă intenția de cumpăra integral și în condițiile ofertantului acțiunile oferite spre vânzare, atunci societate poate dobândi propriile acțiuni în mod direct, în condițiile și termenele prevăzute de lege și a Regulamentului privind dobândirea propriilor acțiuni de către (Regulament adoptat în aceeași ședință din 29.08.2008 a, prin hotărârea nr. 2 din 29.08.2008). De asemenea, s-a hotărât că acționarii își pot pierde calitatea de acționar și acțiunile pe care le dețin le pot fi retrase și/sau indisponibilizate la dispoziția societății în următoarele situații: a) dacă produc sau au produs daune materiale și financiare societății, determină sau au determinat alte persoane să producă asemenea daune sau contribuie, ajută, înlesnesc sau au produs, în orice mod, ca alte persoane să producă asemenea daune; b) dacă își înstrăinează acțiunile unor persoane fizice sau juridice care nu sunt acționari ai societății, și tot la pct. 2 s-a hotărât că acționarii excluși în condițiile de mai sus sunt îndreptățiți să primească, din partea societății, o sumă de bani calculată în funcție de numărul de acțiuni retrase și/sau indisponibilizate și prețul aprobat de Consiliul de Administrație conform Regulamentului privind dobândirea propriilor acțiuni de către, urmând ca acțiunile astfel dobândite de societate să fie distribuite administratorilor, conducerii și salariaților societății.
Prin hotărârea nr. 1 din 29.08.2008 a au fost completate și dispozițiile art. 9.5 din Actul constitutiv al în sensul că acțiunile (deținute la societate) pot fi gajate numai către instituții de creditare legal recunoscute de către BNR, la propunerea Consiliului de Administrație și în cazul în care un acționar dorește gajarea acțiunilor sale în scopuri personale, gajarea se va face numai către instituții de creditare, legal constituite și recunoscute de către BNR cu notificarea prealabilă a Consiliului de Administrație și cu aprobarea
A mai arătat prima instanță că reclamanții -, și sunt acționari la și potrivit susținerilor lor, necontestate de pârâtă, și înscrisurilor depuse la dosar, -deține un număr de 12.807 acțiuni (reprezentând 25,30% din capitalul social al societății), deține 1.314 acțiuni, iar 625 acțiuni, și nici unul dintre ei nu a luat parte la Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 29.08.2008, când s-au adoptat Hotărârile nr. 1,2,3 și 4 din 29.08.2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 5353/26.IX.2008 (67-72 din dosar nr-).
Având în vedere că reclamantul - a introdus acțiunea în anulare împotriva hotărârilor din 29.08.2008 în data de 9.10. 2008, iar reclamanții și în data de 10.10.2008 (a se vedea mențiunea de pe acțiunile în anulare), instanța de fond a reținut că acțiunile în anulare au fost introduse înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/ 1990. De altfel, având în vedere că reclamanții invocă motive de nulitate absolută în privința hotărârilor în discuție (motive ce vor fi analizate de instanță), dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea (în anulare) poate fi formulată și de orice persoană interesată, aceasta conform alin. 3 al articolului de lege mai sus menționat.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea nr. 1 din 29.08.2008 s-au impus o serie de restricții cu privire la cesiunea acțiunilor și gajarea acestora, instituindu-se posibilitatea dobândirii acțiunilor de către societate, pierderii calității de acționar, retragerii și/sau indisponibilizării acțiunilor.
Astfel, s-a hotărât că acțiunile nu pot fi cesionate altor persoane fizice sau juridice din afara societății și că orice vânzare de acțiuni fără îndeplinirea procedurii instituite este lovită de nulitate, fără intervenția vreunei instanțe de judecată sau îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, această clauză fiind executorie de deplin drept, iar acționarii își pot pierde calitatea de acționar și acțiunile pe care le dețin și le pot fi retrase și/sau indisponibilizate.
Instanța de fond a mai menționat și faptul că atât la data adoptării hotărârilor în discuție, precum și în prezent, era și este o societate de tip închis și astfel se pot institui unele restricții cu privire la cesionarea acțiunilor, persoana dobânditorului acțiunilor, stabilindu-se drepturi de preferință sau preemțiune, însă nu se poate interzice cesionarea acțiunilor către persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de acționar al societății, aceasta ca o măsură definitivă (cum este cazul în ce privește hotărârea nr. 1/29.08.2008) și nu una temporară (și justificată), deoarece circulația acțiunilor nominative (cum sunt acțiunile deținute la societatea pârâtă) este liberă, fapt ce rezultă și din prevederile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Prin instituirea interdicției de cesionare a acțiunilor altor persoane fizice sau juridice din afara societății și crearea posibilității ca societatea să dobândească propriile acțiuni conform Regulamentului privind dobândirea propriilor acțiuni (regulament adoptat prin hotărârea nr. 2/29.08.2008), la un preț aprobat de consiliul de administrație al societății, retragerii și /sau indisponibilizării acțiunilor (cum s-a hotărât prin Hotărârea nr. 1/29.08.2008), instanța de fond a apreciat că se încalcă nu numai prevederile art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, ci și prevederile art. 44 alin. 1-2 din Constituția României, conform cărora dreptul de proprietate este garantat și proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal, indiferent de titular, precum și dispozițiile art. 480 Cod civil, din care rezultă că dreptul de proprietate are ca atribute: dreptul de posesie, dreptul de posesie, dreptul de folosință și dreptul de dispoziție (acesta din urmă presupunând, în cauză, și dreptul acționarului de a dispune de acțiunile pe care le deține și în sensul cesionării lor și altor persoane, care nu sunt acționari ai societății, la un preț negociat și nu la unul stabilit de Consiliul de Administrație).
Situația este aceeași, a apreciat instanța de fond, și în ce privește clauzele referitoare la gajarea acțiunilor, ce poate fi făcută numai către instituții de creditare, recunoscute de către, cu notificarea prealabilă a Consiliului de Administrație și cu aprobarea, deoarece nu există nici o prevedere legală care să interzică gajarea și către alte persoane, iar prin restricționarea impusă se încalcă dreptul de proprietate al acționarului asupra acțiunilor pe care le deține.
Cu privire la posibilitatea pierderii calității de acționar și a acțiunilor, a retragerii și/sau indisponibilizării acțiunilor de către societate, în considerarea producerii unor daune materiale și financiare societății și în cazul înstrăinării acțiunilor către persoane fizice sau juridice care nu sunt acționari ai societății, instanța de fond a reținut următoarele:
Într-o societate pe acțiuni circulația acțiunilor nominative este liberă, acționarii se bucură de atributele dreptului de proprietate asupra acțiunilor, iar pierderea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, fără voința lor, este posibilă în condițiile art. 100 din Legea nr. 31/1990, în situația în care acționarul nu a efectuat vărsămintele la capitalul social (ceea ce nu este cazul în speță).
Astfel, a reținut instanța, dobândirea propriilor acțiuni de către societate se poate realiza în condițiile art. 103 și urm. din Legea nr. 31/1990 și nu ca o sancțiune (cum rezultă din hotărârea nr. 1/29.08.2008) îndreptată împotriva acționarului.
În acest context, instanța de fond a precizat că pierderea calității de acționar dintr-o societate pe acțiuni este posibilă în mod legal doar pentru neefectuarea vărsămintelor (art. 100 din Legea nr. 31/1990), iar pierderea calității de acționar și excluderea acționarului din societate, ca și sancțiune, este prevăzută de art. 222 din Legea nr. 31/1990 și se aplică numai pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată. Pentru eventualele daune materiale și financiare aduse societății (la care face referire hotărârea nr. 1/29. 08.2009 ) instanța de fond a arătat că operează răspunderea civilă sau penală a acționarului, fără ca acesta să-și piardă calitatea de acționar, prin excluderea din societate.
A mai menționat instanța de fond că în baza deciziilor de la pct. 2 și 4 din Hotărârea nr. 1/29.08.2008, au fost încheiate actele subsecvente acesteia, respectiv Actul adițional de modificare și completare a Actului constitutiv al (10-11), care la pct. 2 și 4 preia deciziile de la pct. 2 și 4 din Hotărârea nr. 1/29.08.2008 a, precum și Actul constitutiv actualizat al societății din 02.09.2008 (14.20), care la rândul său preia deciziile mai sus menționate din hotărârea nr. 1/29.08.2008 și actul adițional.
Având în vedere că prin deciziile de la pct. 2 și 4 din hotărârea nr. 1/29.08. 2008 s-au încălcat norme legale imperative, instanța de fond a apreciat că deciziile adoptate la pct. 2 și 4 din hotărâre sunt nelegale, lovite de nulitate absolută și, de asemenea, sunt sancționate cu nulitatea absolută și actele subsecvente hotărârii, respectiv actul adițional și actul constitutiv actualizat, aceasta în privința art. 7 și 9.5 din Actul constitutiv.
A mai reținut prima instanță că tot în ședința din 29.08.2008 a fost adoptată hotărârea nr. 2 (12), prin care a fost aprobat Regulamentul privind dobândirea propriilor acțiuni de către, însă ulterior, așa cum se arată în precizările de acțiune ale reclamanților (1 09-116), au fost adoptată hotărârea din 17.12.2008 a și în temeiul acesteia au fost întocmite Actul adițional din 17.12.2008 și mai apoi Actul constitutiv actualizat al societății la 18.12.2008 (94-105), prin care s-a reglementat dobândirea propriilor acțiuni de către și prin această nouă reglementare, implicit a fost revocată hotărârea nr. 2/29.08.2008 a, astfel că, instanța de fond a luat act de această revocare, așa cum au solicitat reclamanții prin precizările de acțiune (109-116).
În privința hotărârii nr. 3 din 29.08.2008 (70 din dosar nr- și 6 din dosar nr-), instanța a arătat că Adunarea generală a Acționarilor la a hotărât retragerea și indisponibilizarea la dispoziția societății a unui număr de 625 acțiuni aparținând acționarului, însă așa cum se arată în acțiunea introductivă și precizarea de acțiune, formulate de către acesta ( 2 și 17.21 din dosar nr-) nu sunt specificate motivele de fapt și de drept în temeiul cărora s-a dispus retragerea și indisponibilizarea acțiunilor.
Instanța a mai reținut și faptul că, prin precizarea de acțiune, reclamantul arată că hotărârea nr. 3 este nelegală, printre altele, deoarece în calitatea sa de acționar nu poate fi exclus din societate, nu-și poate pierde acțiunile, iar societatea nu i le poate dobândi, retrage sau indisponibiliza fără voia sa pe temeiul hotărârii nr. 1/2008.
În acest context, prima instanță a arătat că un acționar într-o societate pe acțiuni poate pierde, fără voința lui, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative deținute la societate doar dacă nu a efectuat plata vărsămintelor la capitalul social, aceasta conform art. 31/1990, dar cum această ipoteză nu este dată în speță, retragerea și indisponibilizarea la dispoziția societății pârâte a celor 625 acțiuni aparținând acționarului s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea unor norme imperative, astfel că instanța de fond a apreciat că hotărârea nr. 3/29.08.2008 este lovită de nulitate absolută.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere și faptul că pârâta, prin întâmpinarea (27-31 din dosar nr-) se rezumă doar a aprecia că hotărârea nr. 3 nu este nelegală, însă nici prin întâmpinarea menționată mai sus și nici ulterior, nu arată care sunt considerentele pentru care hotărârea ar fi legală și nici nu răspunde în vreun fel la criticile de nelegalitate a hotărârii, invocate de reclamantul.
Referitor la hotărârea nr. 4 din 29.08.2008 ( 71 din dosar nr-) a, instanța de fond a reținut că prin aceasta s-a aprobat propunerea consiliului de administrația de a nu înregistra în Registrul acționarilor contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni autentificat sub nr. 4729/25 aprilie 2008, intervenit între și - și achiziția acestor acțiuni de către societate, în condițiile actului constitutiv actualizat și ale Regulamentului privind dobândirea propriilor acțiuni de către, adoptate la pct. 1 și 2 de pe ordinea de zi a adunării generale.
În legătură cu această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este acționare la societatea pârâtă, iar hotărârea are la bază hotărârea nr. 1 și hotărârea nr. 2, adoptate în aceeași ședință din 29.08.2008 (așa cum reiese și din cuprinsul hotărârii nr. 3) și cum hotărârea nr. 1, în privința pct. 2 - referitor la cesiunea acțiunilor și dobândirea propriilor acțiuni de către societate a fost apreciată ca fiind nelegală, adoptată cu încălcarea unor norme imperative, instanța de fond a apreciat că această situație este de natură a atrage nulitatea absolută și în privința hotărârii nr. 3 din 29.08.2008.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și excepția tardivității precizărilor de acțiune a celor trei reclamanți, excepții ridicate de pârâta B, iar pe fond, acțiunile, ulterior precizare, ale reclamanților s-au găsit ca fiind întemeiate și au fost admise ca atare conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B, solicitând, în temeiul art. 282 și urm. pr.civ. casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița N, iar în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților de constatare a nulității pct. 7.6 - 7.11, pct. 7.19 - 7.20 și pct. 9.7 - 9.8 din actul constitutiv modificat și actualizat la data de 18.12.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea raportat la aspectele și problemele juridice din obiectul dedus judecății care este parțial netemeinic și nelegal.
O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția incorectei netimbrări a acțiunii precizate de reclamanți, având în vedere că prin precizarea de acțiune reclamanții au atacat aspecte noi, respectiv decizii adoptate de din 17.12.2008, situație în care se impunea și timbrarea acestor petite, deoarece hotărârea nu reprezintă un act subsecvent actului constitutiv modificat în data de 29.08.2009.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității petitelor din precizarea de acțiune pe motiv că acestea nu vizează hotărârea din 17.12.2008, deoarece aceasta nu constituie obiect al acțiunii reclamanților, situație în care nu se poate susține că sunt tardive.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că în mod greșit s-a procedat la admiterea acțiunilor în anulare în ceea ce privește pct. 7.6 - 7.11, pct. 7.19 - 7.20 și art. 9.7 - 9.8. motivat de faptul că asociații, prin libera lor voință a hotărât setul de regului ce trebuie urmat pentru a se asigura că pârâta este și va rămâne și în viitor o societate comercială de tip închis.
Reclamanții au solicitat respingerea apelului. ( 19 și 29).
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Societatea de acțiuni pe o societate de capitaluri nu de persoane.
unei de tip deschis în una de tip închis nu permite concluzia că aceea societate comercială s-ar transforma dintr-o societate de capitaluri în una de persoane.
de tip închis împrumută atât aspecte ale societății comerciale de capitaluri cât și a unei a de persoane.
Dacă intenția acționarilor B ar fi fost de a transforma într-o societate de persoane, ea s-ar fi putut manifesta cu acest prilej, al modificării actelor constitutive.
Este cert că acționarii pârâtei nu au intenționat să renunțe la o asociere de capitaluri, ci doar au stabilit că doar anumite persoane vor face parte din această asociere.
Forma de organizare a pârâtei a rămas eminamente cea a unei societăți pe acțiuni,iar pentru această formă de organizare, art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu prevede posibilitatea excluderii acționarului.
Neexistând această posibilitate legală, în mod firesc nu se poate recunoaște acționarilor dreptul de a include în actul constitutiv dispoziții contractuale ce ar permite excluderea unui acționar, indiferent de "faptă" ce îi poate fi imputată.
În ipoteza producerii unor prejudicii materiale, Legea nr. 31/1990 reglementează acțiunea în despăgubiri prev. de art. 1551, față de persoanele răspunzătoare prev. la art. 155 din lege.
Dacă persoana răspunzătoare de producerea unui prejudiciu societății comerciale este chiar un acționar al acesteia, răspunderea acestuia va putea fi stabilită n justiție, fie pe temei contractual fie delictual.
Libertatea contractuală în domeniul societar nu este nelimitată. Legea nr. 31/1990 reprezintă unul dintre pilonii la care orice asociat sau acționar al unei societăți comerciale trebuie să se raporteze.
De asemenea, art. 969 alin. 1.pr.civ. prevede că doar "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante."
Cu alte cuvinte, pentru ca acționarii pârâtei să poată adopta modificarea actului constitutiv și să înscrie sancțiunea excluderii pentru anumite fapte ce ar fi șăvârșite de către acționari era absolut necesar ca legea specială ce reglementează organizarea și funcționarea societăților comerciale să fi prevăzut excluderea și pentru acționarul unei societăți comerciale pe acțiuni și nu doar pentru asociatul celorlalte forme de societăți comerciale (art. 222 din Legea nr. 31/1990).
Cele de mai sus nu trebuie să conducă la concluzia că acționarului îi este permis să producă o pagubă în dauna societății și să nu răspundă pentru prejudiciul produs sau ar avea posibilitatea de a-și înstrăina acțiunile către un terț.
Dimpotrivă, cel ce va produce o daună, va răspunde pentru ea, iar acționarul dintr-o societate comercială pe acțiuni de tip închis nu are posibilitatea de a înstrăina acțiunile sale în afara acelei societăți.
Legislația actuală nu oferă o definiție oficială a unei societăți comerciale pe acțiuni de tip închis.
O astfel de definiție a existat însă în art. 1.2 lit. k) din Regulamentul nr. 6/1995, publicat în Monitorul Oficial nr-.
Societatea comercială de tip închis a fost definită ca fiind societatea comercială pe acțiuni ale carei documente constitutive prevăd restrictii privind libera transferabilitate a acțiunilor sale și interzic orice distribuire de valori mobiliare către public.
Această definiție poate fi preluată și în prezent, ea fiind în acord cu dispozițiile art. 8 lit.2din Legea nr. 31/1990, unde se prevede că în actul constitutiv al unei societăți pe acțiuni se poate prevedea orice restricție cu privire la transferul de acțiuni.
Mai mult decât atât, cu respectarea disp. Regulamentului nr. 1/2006 al, societatea comercială pe acțiuni ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, se poate transforma într-o societate pe acțiuni de tip închis și invers.
De esența unei societăți de tip închis este imposibilitatea oferirii acțiunilor către persoane din afara societății pe acțiuni precum și faptul că proprietarii acțiunilor sau chiar societățile comerciale în cauză nu pot efectua nicio formă de publicitate pentru vânzarea acțiunilor lor.
Decizia de transformare a unei societăți comerciale pe acțiuni într-o societate de tip închis aparține voinței necenzurabile a acționarilor. Ea este o deciziei de oportunitate ce nu poate fi analizată de către instanța de judecată.
Legea nr. 31/1990 nu cuprinde multe referiri la o societate pe acțiuni de tip închis. De fapt, în esență, deosebirea între o societate pe acțiuni de tip deschis și una de tip închis se regăsește doar în privința modalității în care pot fi transferate acțiunile, liber, fără nicio restricție, în cazul celei deschise și sever restricționat, dar nu nelegal, în cazul celei închise.
majoritare a acționarilor trebuie să se supună și acționarul minoritar.
Voința de transformare într-o societate de tip închis este una legală, acționarii putând însera clauze privind restricționarea tranzacționării acțiunilor, așa cum prevede art. 8 lit.2din Legea nr. 31/1990.
Restul acționarilor, prin propria lor voință, nu au încălcat dreptul de proprietate al reclamantului asupra acțiunilor sale, prin limitarea atributului de dispoziție, ci și-au exercitat propriul lor drept de a transforma societatea pe acțiuni din care fac parte în una de tip închis.
Dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Exercitarea lui poate fi îngrădit fie de lege, fie prin voința liber asumată a titularului.
Astfel, reclamantul devenind acționar al unei societăți comerciale a înțeles liber consimțit să se supună voinței majorității acționarilor. De asemenea, Legea nr. 31/1990 îi impune să respecte hotărârile legale ale acționarilor adoptate cu majoritatea impusă de lege.
Au fost expuse anterior considerentele pentru care hotărârea acționarilor de transformare a societății într-o societate de tip închis este una legală.
Prin acest mecanism, dreptul de proprietate al reclamantului a cunoscut o limitare.
Hotărârea nr. 1 din 29.08.2009 este una legală, în privința menționată anterior, fiind, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, obligatorie pentru reclamant.
Hotărârile analizate prezintă și unele aspecte nelegale, ce vor fi detaliate, însă ele nu influențează aspectul esențial, respectiv legala transformare în societate de tip închis, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Mai mult decât atât, în mod constant s-a exprimat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut ci el poate cunoaște unele îngrădiri, chiar în privința atributului de dispoziție, fie impuse de lege, fie liber consimțite, în mod direct sau indirect.
Optând pentru păstrarea calității de acționar în cadrul unei societăți comerciale de tip închis, reclamantul trebuia să se supună tuturor rigorilor ce decurg din acest statut, consecințele importante fiind în privința libertății de înstrăinare a acțiunilor.
Față de specificul unei societăți de tip închis, greșit s-a apreciat, de către instanța de fond, că au fost încălcate dispozițiile art. 44 din Constituție și ale art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Se poate constata însă că în privința art. 44 din Constituție, instanța de fond nu a observat întreg conținutul alin. 1 al art. 44.
Astfel, în propoziția a doua se arată: "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Constituțional se arată că însăși dreptul de proprietate poate cunoaște unele limitări, care în mod evident trebuie să fie legale.
S-a explicat anterior motivele pentru care limitarea atributului de dispoziție asupra înstrăinării acțiunilor este, în speță, atât legală cât și implicit asumată de către reclamant.
De asemenea, art. 98 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu intră cu nimic în contradicție cu modul de transmitere a acțiunilor unei societăți de tip închis. transmiterii acțiunilor unei societăți de tip închis nu conținutul art. 98 alin. 1, acțiunile în discuție urmând a fi înregistrate în registrul acționarilor, etc.
Ca o expresie a consensualismului este firesc ca acționarii să adopte hotărâri prin care să reglementeze modul de dobândire a propriilor acțiuni de către societatea comercială.
În același timp, pe lângă principiul consensualismului, acționarii sunt obligați să respecte principiul legalității hotărârilor în ceea ce privește viața societară, trebuind să fie în acord cu Legea nr. 31/1990 și cu alte dispoziții legale ce reglementează organizarea societăților comerciale.
Voința acționarilor de a adopta un regulament este o problemă de oportunitate, necenzurabilă de către instanță.
Setul de reguli ce este instituit prin acest regulament este însă cenzurabil, regulile trebuind să respecte, așa cum s-a arătat anterior, principiul legalității.
S-au arătat anterior motivele pentru care dreptul de proprietate al reclamantului asupra acțiunilor poate suporta unele constrângeri, calificate în final ca fiind legale.
Sub nicio formă însă nu se poate considera că asociatul care dorește să își vândă acțiunile ar putea fi sancționat (fie cu excluderea fie cu diminuarea valorii acțiunilor) atunci când își manifestă intenția de a-și înstrăina acțiunile fie prin oferirea lor restului acționarilor fie unor terți.
Acționarul nu va putea să-și înstrăineze acțiunile față de terți, însă aceasta va trebui să fie singura limitare pe care să o cunoască atunci când dorește să-și înstrăineze acțiunile.
Prețul vânzării trebuie să fie stabilit în mod liber, în baza raportului dintre cerere și ofertă și nu prin voința unilaterală a unei părți contractante.
Sub acest aspect, mențiunile de la pct. 3 și 4 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 2/28.08.2008 ( 12) încalcă principiul libertății contractuale.
Așa cum s-a arătat anterior, acționarul care dorește să-și vândă acțiunile se poate supune doar unei singure constrângeri, cea a alegerii partenerului contractual doar din rândul acționarilor sau societatea însăși, în ultimă instanță. El nu poate fi obligat să sufere o dublă constrângere, respectiv determinarea unilaterală a prețului acțiunilor sale.
Vânzarea acțiunilor unei societăți de tip închis rămâne tot consensuală, chiar dacă vânzătorul este limitat în alegerea cumpărătorului.
Desigur, această stare de lucruri poate avea o influență asupra prețului vânzării, însă nu se poate accepta ca acea influență să se manifeste sub forma determinării unilaterale a prețului de către cumpărător, în speță societatea comercială.
Legislația actuală oferă variante de rezolvare a problemei stabilirii valorii acțiunilor pentru situații asemănătoare cu cea prev. la pct. 3 și 4 din Regulament, respectiv dobândirea de către societatea comercială a propriilor acțiuni.
Așa este art. 134 din Legea nr. 31/1990 când acționarul retras va primi, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, un preț pentru acțiuni ce va fi stabilit de un expert autorizat independent.
Desigur, majoritatea acționarilor vor putea decide noul conținut al pct. 3 și 4 din Regulament și nu este obligatorie adoptarea variantei prev. la alin. 4 al art. 134 din Legea nr. 31/1990.
Curtea dorește însă să atragă atenția asupra faptului că într-o situație similară (retragerea unui acționar), legiuitorul a prevăzut o anumită soluție pentru determinarea valorii acțiunilor, împrejurare ce poate constitui un reper pentru acționarii pârâtei.
În privința Hotărârii nr. 4/29.08.2008 ( 13), Curtea constată că prin acest act s-a refuzat înregistrarea în registrul acționarilor a vânzării de acțiuni autentificată sub nr. 4.729/25.04.2008.
Art. 98 din Legea nr. 31/1990 prevede că dreptul de proprietate asupra acțiunilor se transmite prin menționarea în registrul acționarilor.
Dacă vânzarea autentificată sub nr. 4.729/2008 încalcă dispoziții ale actului constitutiv, în forma în vigoare la data la care a avut loc vânzarea, este firesc ca societatea comercială să refuze înregistrarea sau, cel puțin, opunerea acesteia ar părea pertinentă.
Din conținutul hotărârii se poate înțelege faptul că înregistrarea a fost refuzată în considerarea noilor modificări ale actului constitutiv.
Există un decalaj de timp între cele două momente ce prezintă relevanță, respectiv data vânzării (aprilie 2008) și data adoptării modificărilor (august 2008).
În condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile devin obligatorii pentru asociați de la data adoptării lor.
Este și firesc să fie așa, întrucât numai după adoptarea lor devin obligatorii și pot impune o anumită conduită celor vizați de conținutul lor. Este o transpunere în plan contractual a principiului neretroactivității legii.
A susținut pârâta ( 140 dosar fond) că a avut forma de organizare a unei societăți de tip închis înainte de vânzarea din aprilie 2008.
Afirmația pârâtei referitoare la tipul de societate, înainte de august 2008 este confirmată de reclamant în acțiunea introductivă.
În această situație, refuzul pârâtei de a înscrie vânzarea este corect, înstrăinarea acțiunilor către terți fiind în dezacord cu actul constitutiv.
Este adevărat, pârâta și-a motivat refuzul pe noul act constitutiv și pe regulamentul adoptat în august 2008, deci după vânzarea din aprilie 2008.
Refuzul deși corect, nu este însă și corect motivat.
Refuzul izvorăște din interdicția existentă deja în actul constitutiv și care îi impunea reclamantului să se abțină de la orice vânzare a acțiunilor sale în afara societății comerciale și nu din modificările ulterioare a actului constitutiv.
Urmează deci ca cererile menționate să fie respinse, în considerarea argumentelor expuse.
Cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a dispozițiilor pct. 4 și a restului dispozițiilor de la pct. 2 din Hotărârea nr. 1/28.08.2009, precum și cererea de constatare a nulității absolute a mențiunilor identice cuprinse în actul constitutiv al pârâtei actualizat la data de 2 septembrie 2008, vor fi respinse din următoarele considerente:
S-au arătat anterior motivele pentru care acționarii pârâtei, de comun acord, pot determina regulile de cesionare a acțiunilor, în considerarea declarării pârâtei ca o societate pe acțiuni de timp închis.
În privința pct. 4 din Hotărârea nr. 1/2008, Curtea constată că aceste dispoziții se înscriu în modificările adoptate de către acționari prin care se încearcă să se limiteze accesul altor persoane fizice la calitatea de acționari ai persoanei juridice.
Curtea constată că dispozițiile de la pct. 4 sunt, în principal, probleme de oportunitate și nu de legalitate, fiind arătat anterior faptul că, dreptul de proprietate al reclamantului poate suferi, pentru situația societăților de tip închis, unele limitări.
În temeiul art. 246.pr.civ. se va constata că reclamanți au renunțat la cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii A nr. 2 din 28 august 2008.
Cererile reclamanților și - de constatarea a nulității absolute a hotărârilor A nr. 3 și 4 din 28 august 2008 vor fi respinse, motivat de faptul că, așa cum s-a arătat anterior, acționarii de comun acord pot hotărî modificarea formei societății comerciale.
Cererea de constatare a nulității absolute a dispozițiilor cuprinse la art. 7.6 - 7.12, 7.19 - 7.25, 9.7 și 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 18 decembrie 2008 va fi respinsă, motivat de faptul că modificările actului constitutiv s-au realizat în baza unor hotărâri ale adunării generale care nu au fost contestate.
Nu este permisă analizarea directă a dispozițiile cuprinse în actul constitutiv, în condițiile în care aceste noi dispoziții au fost adoptate în baza unor hotărâri a adunării generale a acționarilor care nu au fost atacate în instanță.
Acționarii nemulțumiți de conținutul unei hotărâri AGA au la dispoziție calea de atac prevăzută de art. 132 al. 2 din Legea nr. 31/1990.
Doar în acest cadru procesual se poate stabili legalitatea hotărârii atacate, și numai după eventuala anulare a acelei hotărâri, acea anulare și-ar produce aefectele asupra actului constitutiv modificat.
În temeiul art. 246 pr.civ se va constata că reclamanții au renunțat la cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii nr. 2 din 28 august 2008.
Constatând legalitatea hotărârii nr. 1 din 29.08.2008, în partea referitoare la adoptarea regulilor specifice unei societăți de tip închis, cererea de constatare a nulității absolute a dispozițiilor cuprinse la art. 7.6-7.12, 7.19-7.25, art. 9.7 și art. 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 18.12.2008 v-a fi respinsă.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse anterior apelul declarat în cauză va fi admis, iar sentința atacată, în baza art. 296 pr.civ. va fi schimbată în parte.
Dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor de către instanța de fond vor fi menținute.
În temeiul art. 276 pr.civ. față de faptul admiterii în parte a acțiunii introductive pârâta va fi obligată să achite reclamanților și câte 250 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâta B împotriva sentinței comerciale nr. 287/C din data de 7 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o schimbă în parte după cum urmează:
Admite în parte acțiunile conexate și precizate formulate de către reclamanții -, și și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 1 din data de 29 august 2008 pârâtei, respectiv doar a mențiunilor referitoare la pierderea calității de acționar pentru acționarii care săvârșesc una din faptele prevăzute la lit. a) și b) de la pct. 2 din hotărârea nr. 1/2008 precum și a mențiunilor referitoare la consecințele săvârșirii faptelor de la literele a) și b), arătate în paragrafele ulterioare celui în care sunt descrise acele fapte, respectiv până la pct. 3 din aceiași hotărâre.
Constată nulitatea absolută mențiunilor identice cuprinse în actul constitutiv al pârâtei, actualizat la data de 02.09.2008.
Respinge cererea de constatare a nulității absolute a dispozițiilor pct. 4 precum și a restului dispozițiilor de la pct. 2 din hotărârea nr. 1 din 28 aug. 2008.
Respinge cererea de constatare a nulității absolute a mențiunilor identice (disp.pct. 4 precum și a restului disp. de la pct. 2 din hotărârea nr. 1 din 28 aug. 2008) cuprinse în actul constitutiv al pârâtei, actualizat la data de 02.09.2008.
Constată că reclamanții au renunțat la cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii nr. 2 din 28 august 2008.
Respinge cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii nr. 3 din 28 aug. 2008, cerere formulată de către reclamantul.
Respinge cererea de constatare a nulității absolute a hotărârii nr. 4 din 28 aug. 2008, cerere formulată de către reclamantul -.
Respinge cererea de constatare a nulității absolute a dispozițiilor cuprinse la art. 7.6-7.12, 7.19-7.25, art. 9.7 și art. 9.8 din actul constitutiv actualizat la data de 18.12.2008.
Menține dispozițiile din sentința atacată referitoare la respingerea excepțiilor.
Obligă pârâta să achite reclamanților și câte 250 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex./03.03.2010
Jud.fond..
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Delia Marusciac
