Anulare hotarare aga Spete. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 93/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea apelului promovat de reclamantul, domiciliat în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr.65/C din 27.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 17 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 65/C din 27 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-au respins cererile incidentale probatorii promovate de reclamantul acționar-minoritar, având ca obiect constatarea înscrierii în fals a unor înscrisuri preconstituite. S-a respins acțiunea comercială promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta România SA Târgu-M și în consecință: s-a menținut validitatea hotărârii Adunării generale extraordinare a acționarilor societății România SA din 30 iunie 2006; s-a admis cererea accesorie promovată de pârâta România în contradictoriu cu reclamantul și în consecință: acesta din urmă a fost obligat la plata sumei de 5.100 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în privința înscrierii în fals a sentinței nr. 1000/08.04.1996, aceasta nu este justificată întrucât noua denumire a societății, -. România SA s-a modificat ca urmare a actelor constitutive modificate prin acul adițional autentificat sub nr. 696/05.03.1996. Mențiunile referitoare la sentința nr. 870/21.02.1991 nu se datorează vreunei manopere de fals, adăugire, etc. ci a unei erori materiale a instanței care a pronunțat acea hotărâre, eroare care, deși neremediată, nu a produs efecte juridice atâta vreme cât în registrul comerțului societatea apare ca luând ființă la data reală, respectiv, 17.08.1994.
De asemenea s-a constatat că nici înscrierea în fals înscrisului act adițional autentificat sub nr. 969/05.03.1995 nu este justificată întrucât, deși au existat două încheieri de autentificare cu același număr, în prima au fost omiși de la actul societar o parte din acționarii emitenți ai înscrisului a cărui autentificare s-a solicitat. Deși prin acest act se aduceau modificări consistente actului constitutiv al societății, acestea nu au constat în majorări ale capitalului social prin aporturi în natură de imobile pentru care legiuitorul cerea pentru validitate forma autentică a înscrisului. Doar actul constitutiv însușit de acționarii societății prin semnătură privată era suficient pentru a produce efecte juridice, înscris necontestat de către reclamant. Încheierea eronată a notarului nu a produs efecte juridice, înscrierea în registrul comerțului făcându-se în baza actului societar în forma autentică reală a înscrisului pe care îl preconstituie.
Cu privire la înscrierea în fals a înscrisului act constitutiv din 30.06.2006, instanța a reținut că, într-adevăr au fost prezentate două acte constitutive cu aceeași dată însă, unul dintre ele reprezintă proiectul de act constitutiv ce urma a fi supus dezbaterii și care a fost anexat la convocator datorită amplitudinii lui iar celălalt, identic în conținut, a fost depus la ORC ca urmare a adoptării lui de către a societății pârâte prin votul majoritar al acționarilor. Fiecare dintre înscrisuri a produs efectele pentru care au fost întocmite, unul pentru informare iar celălalt ca efect al hotărârii societare, așa încât susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. Nici înscrierea în fals a anexelor nr. 6.4 din acest act constitutiv din 30.06.2006 nu este justificată întrucât, pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor acelei este necesară îndeplinirea anumitor formalități iar pentru operativitate, prin voința majorității calificate a acționarilor, a fost desemnat un mandatar special în acest sens.
Cât privește înscrisul proces verbal nr. 4/1995 în formă olografă dar și tehnoredactată, instanța de fond a constatat că ele nu au produs efecte juridice nefiind înregistrate în registrul comerțului iar reclamantul a avut o contribuție determinantă la nașterea lui în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, prevalându-se astfel de propria-i turpitudine.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul contestă Hotărârea din 30.06.2006. Formele de convocare au fost îndeplinite de către societate față de acționarii care erau la data respectivă înscriși la Registrul Comerțului iar la ședință au participat, personal sau prin mandatar, acționarii care dețineau 75,5% din acțiunile societății. Susținerile reclamantului privind neconvocarea pretinșilor acționari ai societății, respectiv, -. SRL și, au fost îndepărtate de instanță pentru următoarele considerente: inițial, actele constitutive ale societății restrângeau posibilitatea de cesiune a acțiunilor de către un acționar către terți doar cu respectarea dreptului de preemțiune a celorlalți acționari. Prin hotărârea AGA din 24.11.2002 s-a înlăturat această restricție iar la data de 03.02.2004 reclamantul a cesionat către -. SRL 10.000 de acțiuni ale societății pârâte iar pentru restul acțiunilor de 113.104 întocmit o declarație de comunitate de bunuri cu soția sa,. Prin sentința nr. 1158/20.05.2004 a Tribunalului Comercial Mureș rămasă definitivă prin decizia nr. 195/A/12.10.2004, hotărârea AGA din 03.02.2004 a fost anulată, revenindu-se la vechile clauze restrictive. Așa fiind, -. SRL și nu au devenit acționari ai societății pârâte.
Și celelalte critici aduse hotărârii au fost îndepărtate de instanță, pe de o parte pentru faptul că nesemnarea ei de către toți acționarii nu constituie motiv de nulitate, ea fiind semnată de acționarii prezenți și care dețineau 75,5% din totalul acțiunilor, iar pe de altă parte, aporturile în natură la capitalul social la înființarea societății au aparținut fostului acționar -. SRL și ele au fost evaluate corespunzător la data respectivă, ulterior acțiunile dobândite au fost cesionate către reclamantul și.
Împotriva sentinței a formulat apel. În esență, apelantul arată că hotărârea AGA este lovită de nulitate absolută nefiind convocat acționarul -. SRL, calitatea de acționar fiind recunoscută de către societatea pârâtă precum și datorită faptului că împuternicirea comună a acționarilor SA, Management SRL și und SRL este lovită de nulitate fiind o convenție de vot acestor acționari. Apelantul reiterează motivul de nulitate absolută invocat și în fața instanței de fond a înscrisului act constitutiv al societății România SRL defăimat în fals prin cererea precizatoare din 16.02.2007, înscris întocmit în totalitate de și care conține date necorespunzătoare realității privind aportul în natură la capitalul social al numiților și. Se solicită a se constata că intervenientul nu a fost citat în baza cererii de chemare în judecată și a altor persoane având același interes cu reclamantul din data de 17.04.2007. Apelantul arată că înțelege să formuleze recurs și împotriva încheierii din 16.02.2007 prin care s-a disjuns cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată și care a format obiectul dosarului nr- întrucât soluționarea acestuia depindea de soluția prezentului dosar.
În dezvoltarea motivelor de apel, prin înscrisul depus la 16.07.2008, apelantul solicită a se constata încălcarea dreptului la un apel într-un termen rezonabil, sentința fiind motivată cu vădită întârziere, respectiv, după 14 luni, fiindu-i cauzat un prejudiciu de 15.062.900 EUR prin faptul că judecarea petitului 2 din cerere disjuns care formează obiectul dosarului nr- a fost suspendată până la judecarea prezentului dosar. De asemenea, se formulează apel și împotriva încheierii din 20.04.2007 prin care s-a respins cererea în probațiune formulată reieșită din dezbateri prin depunerea de către pârâtă a întâmpinării și a unui număr de 56 de înscrisuri. Se mai arată că, pârâta -. România SRL avea cunoștință de noii acționarii -. SRL și și că a refuzat să prezinte registrul acționarilor. Sintetizând, apelantul reia motivele de nulitate ale hotărârii din 30.06.2006 precum și motivele de fals ale înscrisurilor indicate la judecarea fondului. Se mai arată că, prin menționarea în dispozitiv a menținerii validității hotărârii AGA din 30.06.2006, instanța s-a pronunțat plus petita.
Pârâta -. România SRL (fostă -. România SA, fostă -. SA) a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală. La criticile aduse de apelant, intimata arată că citarea acționarului, care este de altfel și reprezentantul legal al pârâtei, nu se impunea întrucât cererea formulată de de 17.04.2007 nu reprezintă o cerere de chemare în judecată și a altor persoane, solicitându-se doar obligarea acestuia la prezentarea listei și titlurilor de proprietate a aporturilor în natură consemnate în actul constitutiv aprobat de AGA la 30.06.2006. Cu privire la constatarea în temeiul art. 129 alin. 5. pr. civ. a încălcării dreptului la un apel într-un termen rezonabil, se arată că acest fapt se datorează reclamantului care a formulat diverse cererii contradictorii, nelegale, nepertinente obligând astfel instanța să răspundă. Acesta nu reprezintă un motiv de apel iar reclamantul arată că urmează să formuleze cerere distinctă pentru prejudiciul cauzat astfel. Cât privește încheierea de disjungere a petitului 2 din cerere, solicitarea reclamantului din acest petit este una subsidiară și presupunea administrarea de unor probe pe care reclamantul nu le-a solicitat. La termenul din 20.04.2007 în mod legal instanța a respins cererea reclamantului de probațiune aceasta fiind făcută după mai multe luni de la promovarea acțiunii iar probele solicitate nu aveau legătură cu cauza.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate dar și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța consideră că aceasta este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.07.2006, reclamantul a solicitat, în calitate de acționar, în contradictoriu cu pârâta -. România SA:
1.Anularea Hotărârii din 30.06.2006 a acționarilor -. SA, actualmente -. -. România SA ca fiind lovită de nulitate absolută și, pe cale de consecință, anularea actului constitutiv aprobat de.
2.În cazul respingerii, solicită să se constate că este în total dezacord cu schimbarea formei juridice a societății și ca atare, solicită a se constata dreptul lui de a se retrage din societate și dreptul de a obține contravaloarea acțiunilor pe care le posedă.
La termenul de judecată din 16.02.2007, instanța a disjuns judecarea petitului 2 din cerere cu motivarea că, pe de o parte sunt cereri distincte care se exclud reciproc, iar pe de altă parte, sunt acțiuni judiciare speciale reglementate de norme juridice distincte.
Aplicarea art. 165. pr. civ și disjungerea judecății celor 2 petite a fost legală și temeinică. Astfel, judecarea petitului privind acțiunea în anularea hotărârii din 30.06.2006 este supusă prevederilor speciale ale art. 132 din Legea nr. 31/1990, cea mai importantă fiind judecarea cererii în camera de consiliu. Retragerea din societate în raport de dispozițiile art. 134 din același act normativ este supusă unei proceduri de judecată de drept comun, respectiv, în ședință publică. Pe de altă parte, judecarea și celui de-al doilea petit în prezentul dosar ar fi presupus administrarea unui vast probatoriu pentru stabilirea contravalorii acțiunilor deținute de reclamant, ceea ce ar fi condus, inevitabil, la tergiversarea soluționării primului petit. Faptul că pârâta a recunoscut dreptul reclamantului de a se retrage din societate prin întâmpinarea formulată nu înseamnă că aceasta a achiesat la pretențiile acestuia. Dreptul de a se retrage din societate a acționarului care nu este de acord cu schimbarea formei juridice a societății este prevăzut de lege ( art. 134 din Legea nr. 31/1990), motiv pentru care pârâta nici nu putea să se opună exercitării acestuia, nefiind aplicabile dispozițiile art. 270. pr. civ. Termenul de 30 de zile prevăzut de articolul de mai sus pentru exercitarea dreptului nu se referă la situația în care acționarul înțelege să conteste în instanță hotărârea prin care s-a modificat forma juridică a societății ci la acea situație în care acționarul depune declarația de retragere la societate, caz în care se vor preda societății acțiunile pe care le posedă dacă acestea au fost eliberate.
Pentru aceste considerente, criticile aduse de apelant încheierii de ședință din 16.02.2007 sunt înlăturate.
Cu privire la respingerea cererii în probațiune formulată de reclamant prin înscrisul depus la data de 16.04.2007 și respinsă de instanță prin încheierea din 20.04.2007, sunt de remarcat următoarele aspecte:
Înscrisul depus de reclamant și intitulat "cerere precizatoare a acțiunii", este unul cu un conținut echivoc, în care, pe lângă unele petite care puteau face obiectul unei acțiuni distincte, punctele 6 și 7 sunt într-adevăr cereri în probațiune, respectiv, obligarea pârâților și -. România SRL la depunerea listelor și a titlurilor de proprietate a aporturilor în natură consemnate în actul constitutiv aprobat prin hotărârea din 30.06.2006 și obligarea societății pârâte la prezentarea registrului acționarilor în baza căruia a fost elaborat actul constitutiv de mai sus. Necesitatea administrării acestora nu rezidă nicidecum din dezbateri, întrucât, pe de o parte, în chiar conținutul cererii inițiale reclamantul face referire la contractele de cesiune către -. SRL și și calitatea acestora de acționari, nerecunoscută de pârâtă iar reclamantul avea posibilitatea să solicite prezentarea registrului acționarilor în condițiile art. 112. pr. civ. iar pe de altă parte, înscrisurile depuse de pârâtă la care face referire reclamantul și care ar justifica aplicarea art. 138 pct. 2. pr. civ, au fost depuse la termenele din 17.10.2006 și 15.12.2006, situație în care, sub sancțiunea decăderii, reclamantul avea posibilitatea să formuleze cererile la primul termen care urma după depunerea înscrisurilor, respectiv, 17.11.2006 și 19.01.2007. Aceeași considerații și față de cererea de obligare a pârâților și -. România SRL la depunerea listelor și a titlurilor de proprietate a aporturilor în natură consemnate în actul constitutiv aprobat prin hotărârea din 30.06.2006, acest aspect constituind unul din motivele de nulitate a hotărârii din 30.06.2006 invocate de reclamant în cererea inițială.
Așa fiind, și criticile aduse de apelant încheierii de ședință din 20.04.2007 sunt înlăturate de către instanță.
Citarea în calitate de parte a numitului nu se impunea întrucât, pe de o parte, art. 132 din Legea nr. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede că acțiunea în anulare se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin administratori, iar pe de altă parte, înscrisul depus de reclamant la data de 17.04.2007 nu constituie o cerere de chemare în judecată a altor persoane, neîndeplinind cerințele art. 57. pr. civ. cel de-al 6-lea petit din așa - zisa "cerere precizatoare a acțiunii", fiind în realitate o cerere în probațiune întemeiată pe dispozițiile art. 172. pr. civ. așa cum, de altfel, chiar reclamantul susține. Și această critică adusă sentinței este neîntemeiată.
Menționarea în dispozitivul sentinței a menținerii validității hotărârii din 30.06.2006, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat prin cerere și nici pârâta prin cerere reconvențională nu constituie, nicidecum, un motiv de nulitate a sentinței. Această mențiune este o consecință firească a respingerii cererii de anulare a hotărârii iar faptul că a fost menționată expres de judecătorul fondului în dispozitiv, nu constituie un plus petita și nu este de natură a produce reclamantului vreo vătămare.
Cu privire la motivele de nulitate ale hotărârii din 30.06.2006, Curtea constată:
În primul rând trebuie remarcat faptul că reclamantul în motivarea cererii inițiale nu a adus nici o critică modalității de comunicare a convocatorului, necontestând, până în apel semnătura sa de pe confirmarea de primire. De altfel, susținerile sunt nereale întrucât acesta a atașat cererii sale de chemare în judecată convocatorul cu ordinea de zi. Corect a reținut instanța de fond că s-au respectat dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind conținutul convocatorului. Susținerile reclamantului sunt vagi fără vreo referire concretă la vreo modificare a actului constitutiv care să nu fi fost trecută în proiectul de modificare comunicat odată cu convocatorul. Criticile referitoare la faptul că pârâta nu a făcut dovada convocării tuturor acționarilor înscriși în registrul acționarilor nu prezintă relevanță întrucât, neconvocarea poate fi invocată doar de acționarul în cauză și care a fost astfel vătămat intr-un drept al său. De altfel, acest aspect nici nu se confirmă deoarece, din procesul verbal al din 30.06.2006 rezultă că, în afară de reclamant, au fost prezenți toți ceilalți acționari, fie personal, fie prin mandatar, înscriși la registrul comerțului. De precizat că pentru opozabilitate față de terți, structura acționariatului trebuie să fie înregistrată nu numai în registrul acționarilor ci și la registrul comerțului în condițiile Legii nr. 26/1990.
Cât privește cesiunile de acțiuni ale apelantului către -. SRL și, judecătorul fondului a soluționat corect acest aspect. În condițiile în care prin sentința nr. 1158/20.05.2004 definitivă prin decizia nr.196/A/12.10.2004 a fost anulată în parte hotărârea AGA nr. 28 din 24.11.2003, respectiv dispozițiile ce vizau modificarea art. 10 din statutul -. România SA prin care se liberaliza cesionarea către terți a acțiunilor societății, revenindu-se astfel la dispozițiile anterioare ale art. 10 care impuneau exercitarea unui drept de preemțiune al celorlalți acționari, lasă fără eficacitate juridică cesiunile efectuate în baza art. 10 modificat prin hotărârea anulată. Trebuie totuși remarcat faptul că, reclamantul însuși a fost cel care a solicitat anularea hotărârii AGA nr. 28 din 24.11.2003, pentru ca, deși contesta legalitatea modificărilor din statut, în temeiul acestora să-și cesioneze acțiunile. Fără a insista asupra acestei probleme întrucât anularea cesiunilor formează obiectul unor dosare aflate pe rolul instanțelor, mai trebuie precizat că aceste cesiuni nu au fost opozabile societății tocmai pentru faptul anulării hotărârii AGA nr. 28/24.11.2002.
Susținerile reclamantului referitoare la validarea cesiunilor prin art. 12 pct. 3 din actul constitutiv modificat prin hotărârea din 30.06.2006 nu prezintă relevanță, dispozițiile aplicându-se doar pentru viitor, neavând efecte retroactive.
Împuternicirea comună dată de acționarii SA, Management SRL și und SRL aceleași persoane care să-i reprezinte în și să voteze într-un anumit sens nu reprezintă o convenție în sensul art. 128 din Legea nr. 31/1990. O asemenea convenție presupune ca unul sau mai mulți acționară să se oblige a vota într-un anumit fel în AGA, privind așadar dreptul de vot al acționarilor și nu de reprezentare a lor în AGA. Fiind un mandat, este firesc ca mandatarul (reprezentantul) să acționeze conform dispozițiilor mandantului iar faptul că prin aceeași împuternicire 3 acționari au mandatat aceeași persoană să-i reprezinte și voteze conform voinței lor nu schimbă caracterul juridic al înscrisului.
Criticile aduse anexei 6.4 aflată la fila 144 din dosarul de fond sub aspectul realității semnăturilor și a conținutului nu prezintă relevanță față de obiectul prezentei cauze. Apelantul nu arată în cel fel înscrisul respectiv, care, de altfel, reprezintă o cerere de înscriere la ORC în baza unei hotărârii AGA din 05.03.2006 de modificare a actului constitutiv, îl vatămă în vreun fel. De altfel, la acea dată, 02.05.1996, reclamantul era președintele Consiliului de Administrație și avea cunoștință de toate înscrierile la ORC, necontestându-l la acea vreme.
Cât privește motivul de nulitate referitor la semnarea actului constitutiv de către numitul ca reprezentant și al reclamantului în condițiile în care acesta nu i-a dat vreo împuternicire în acest sens, susținerile nu se confirmă, reclamantul interpretând în manieră proprie această chestiune.
Astfel, prin hotărârea din 30.06.2006, hotărâre aprobată cu o majoritate calificată a acționarilor societății pârâte, a fost mandatat, printre altele, să ducă la îndeplinire hotărârea prin semnarea noului act constitutiv al societății și, eventual al actului adițional la statutul acesteia și contract precum și depunerea documentelor la ORC. În această calitate, actul adițional la actul constitutiv și noul act constitutiv al acesteia au fost semnate de persoana împuternicită de. Este firesc ca în noul act constitutiv să figureze ca și acționar și reclamantul, acest act înlocuindu-l pe cel vechi, iar în actul adițional care modifica vechiul act constitutiv să figureze doar acționarii prezenți la, acest act fiind întocmit în baza hotărârii din 30.06.2006. Așadar, nu sunt două versiuni ale aceluiași înscris ci două înscrisuri distincte (filele 183-194 dosar fond). O primă versiune a actului constitutiv depusă de pârâtă la filele 83-89 este fără dată certă și este conformă cu cel care are data certă.
Susținerile apelantului cu privire la faptul că nu i s-ar fi cesionat niciodată acțiuni de către foștii acționari -. SRL, -. & Co și -. SRL sunt infirmate de actul adițional la contractul de societate autentificat sub nr. 696 din 05.03.1996 și sentința nr. 1000/08.04.1996, înscrisuri care nu au fost contestate la acea vreme. Mai mult, actul adițional cuprinde și semnătura reclamantului (filele 42-64). În condițiile în care acțiunile cesionate constituiau acea parte din capitalul social constituită prin aport în natură, era firesc ca acest aport să se regăsească la cei care au dobândit acțiunile.
Deși reclamantul susține că există pe rolul instanțelor dosarul nr- având ca obiect constatarea nulității înscrisului autentificat sub nr. 696/05.03.1996, nu face nici dovadă în acest sens. Mai trebuie precizat că în perioada în care au fost întocmite procesul verbal nr. 4 din 09.11.1995, actul adițional la contractul de societate nr. 696/05.03.1996 și a fost pronunțată sentința nr. 1000/08.04.1996, reclamantul îndeplinea funcția de președinte CA, procesul verbal fiind semnat în această calitate (fila 175) la fel și actul adițional, cum s-a arătat mai sus. Se constată astfel că, cu rea credință reclamantul contestă înscrisuri la întocmirea cărora a luat parte personal și pe care nu le-a contestat timp de 11 ani. Cât privește prezența numitei la ședința AGA din 09.11.1995 în calitate de reprezentantă acționarului Sc. SRL, contestarea celor consemnate o putea face doar reprezentantul și cel reprezentat, reclamantului neaducându-i-se nici o vătămare. De remarcat că acesta invocă, datorită calității care o avea, tocmai propria-i turpitudine. Critica adusă instanței de fond referitoare la faptul că din oficiu ar fi trebuit să dispună o expertiză grafologică este superfluă. Rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. 5. pr. civ. nu poate excede principiului disponibilității părților în procesul civil. De altfel, se poate observa chiar de către instanță că semnăturile de pe cele două înscrisuri, fila 61 și 174, sunt identice cu semnătura reclamantului de pe cererea de chemare în judecată, fila 6.
Cât despre constatarea încălcării dreptului la un apel într-un termen rezonabil, instanța apreciază că acesta nu constituie un motiv de apel și excede cadrului procesual. Pentru motivarea cu întârziere a sentinței atacate apelantul are la dispoziție alte mijloace puse la dispoziție de lege și regulamentul de ordine interioară. Chiar reclamantul susține că pentru prejudiciile cauzate se va îndrepta în instanță cu acțiune distinctă.
Față de considerentele de mai sus, instanța de apel apreciază că judecătorul fondului a dat o justă și legală soluționare cererii reclamantului, sentința fiind ferită de orice critici.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul formulat de urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.65/C din 27.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/5ex
Jud.fond:
-19.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
